Gânduri despre Europa: împreună suntem mai puternici, separați ne diluăm relevanța globală

de Robert Lupițu

Toate drumurile duc la Roma. Dincolo de proverbiala sintagmă atribuită orașului reper al civilizației antice europene, la aproape două milenii puține s-au schimbat din această perspectivă. Roma este punctul de întâlnire pentru a doua oară la distanță de 60 de ani pentru aceeași miză: Europa comună.

Nu aș insista asupra foii de parcurs europene, nici a realizărilor unice, ci prefer, de această dată, să adopt un ton mai critic: În 60 de ani de existență au existat numeroase, stufoase și extrem de dense documente despre anumite puncte de inflexiune în istoria construcției europene, fiecare având un semn de referință, un punct de diferențiere, dar întocmai densitatea lor te îndeamnă să te întrebi, dacă nu cumva aceasta este ultima șansă?

Declarația de la Roma de astăzi este poate unul dintre cele mai scurte astfel de texte, dar care va avea o pondere enormă în viitorul nu foarte îndepărtat. Astfel de momente solemne, care în fapt sunt poziții politice și oportunități conferite de cronologia istoriei unor lideri efemeri, cad mai mereu în păcatul unor forme fără fond, al unor texte și cuvântări somptuoase, sintetizate în aforisme pentru eternitate.

Povestea europeană are nevoie realism și de pragmatism pentru a (re)construi emoție în jurul său. Clipele de entuziasm de la căderea Zidului Berlinului sau, mai îndepărtat, semnarea inițială a tratatelor de fondare a Europei, au dispărut. Oricât de mult ne-am dori să semnifice mai mult, Roma va fi un moment de emoție doar pentru cei care încă văd valoarea adăugată a integrării europene și consistența faptului că împreună suntem mai puternici, în timp ce separați ne diluăm relevanța globală. Și nu îi putem blama pe cei care nu înțeleg de ce e importantă Uniunea Europeană și ce impact pozitiv a adus în viața lor, deoarece aceia sunt oamenii pe care Europa nu i-a câștigat sau i-a pierdut din cauza precarei gestionări a provocărilor recente.

Summitul de la Roma poate fi o nouă ultima șansă pentru Europa. Și nu afirm asta pentru că moda discursului eurosceptic pare atrăgătoare. Din contră. Pentru ca momentul Roma să conteze cu adevărat și să dea acel impuls necesar integrării europene, el trebuie să depășească logica în care 27 de lideri semnează o declarație comună în patru puncte (care, apropo, sunt realiste) și să devină punct furnizor de acțiuni concrete.

Uniunea Europeană trebuie să fie expresia solidarității, Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să își protejeze cetățenii, Uniunea Europeană are nevoie de un pilon social puternic, Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să își protejeze interesele pe plan global. Sunt patru principii legitime și corecte și sunt patru deziderate tangibile. Dar au o mare hibă: sunt aceleași expresii politice pe care liderii le semnează și, mai apoi, le asediază. ”Nu poți înjura Uniunea Europeană de lunea până sâmbăta, iar duminica să o lauzi”, îl caracteriza Jean-Claude Juncker pe David Cameron, fostul premier britanic, după votul privind Brexit. Este, totodată, și definiția dublului limbaj al liderului european: unul bruxellez și unul berlinez, parizian, londonez, bucureștean sau varșovian, de pildă.

De aceea, o ultima șansă pentru Europa are două coordonate simple: comunicare și acțiune, ambele dublate de responsabilitate. O comunicare care să elimine o cantitate însemnată a limbajului dublu pentru ca Europa cu mai multe viteze sau o Europă federală să nu mai pară niște sperietori de care fugim fără cuget. Iar acțiunea este, ca de fiecare dată, liantul dintre starea programatică a unui document – bunăoară declarația de la Roma – și transpunerea în realitate a priorităților.

Uniunea Europeană este despre conviețuirea unor mai multe dimensiuni: politic, economic, social, cultural. Cu cât vom ține asta sub atenția noastră constantă, cu atât ne vom raporta la Europa mai realist, ne vom ajusta așteptările.

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × two =