Dosarul regionalizarii – o mimare a democratiei? Ce spune Comisia Europeana

Gratian Mihailescude Gratian Mihailescu, expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene

Am urmărit de aproape de-a lungul timpului tot ce s-a întâmplat cu acest subiect: discuții, articole, conferințe, rapoarte, dezbateri televizate, ba chiar am contribuit la un raport de politici publice pe acest subiect sau am dialogat cu d-l Dragnea, promotorul ideii de regionalizare. In acest articol, o sa parcurg etapele dezbaterii acestui process din septembrie 2012 pana in prezent, prin prisma experientei mele, pentru ca la finalul articolului sa aveti surpriza unui raspuns oficial al Comisiei Europene cu privire la procesul de regionalizare din Romania.

Dupa 5 ani de indoctrinare europeana cu privire la descentralizare si subsidiaritate, si dupa alti doi ani in care am studiat dezvoltarea regionala din Estul Europei am devenit un promotor al ideii de regionalizare si descentralizare.

In septembrie 2012 am publicat primele articole despre modelul polonez de absorbtie al fondurilor europene si despre modalitatea in care acestia au realizat procesul de descentralizare administrativa. La scurt timp, in noiembrie Academia de Advocacy a organizat la Timisoara, audierea publica “Regionlizarea Romaniei-De Ce?” eveniment la care am participat si eu, avand ocazia sa vorbesc despre acest lucru. Pozitia mea de atunci o gasiti aici. Mi-am exprimat aceasta pozitie si sub forma a doua articole “Pledoarie pentru regionalizarea Romaniei” si “Regionalizarea-clarificarea unui concept”. Spre sfarsitul anului opinia publica si guvernantii au inceput sa dezbata din nou (sa nu uitam ca aceste dezbateri au fost lansate undeva in 2010, insa au fost abandonate) despre regionalizare. In ianuarie 2013 am inceput sa ma documentez pentru un raport de politici publice, despre cum ar arata regionalizarea la noi si cum ar facilita absorbtia de fonduri europene. In articolul din februarie 2013 scriam ca : “Regionalizarea României este imposibil de realizat eficient în decursul unui an de zile. Astfel, pentru a evita un eventual haos administrativ la nivel regional, care ar încuraja clientelismul, birocraţia şi corupţia consider că la deciziile privind procesul de regionalizare şi modul în care acesta se va realiza, trebuie să participe şi societatea civilă şi reprezentanţi ai sectorului privat. Toate aceste discuţii şi propuneri de regionalizare, ar trebui să se realizeze pe baza unor analize şi studii de impact regionale, care să pregatească administraţia pentru un asemena proces complex. Altfel, riscăm crearea unor noi instituţii la nivel regional, pentru a hrăni clientela de partid, fără a înțelege clar responsabilităţiile şi atribuţiile lor. Procesul de regionalizare trebuie să coincidă cu descentralizarea, care să mute de la guvern la autorităţile regionale decizia privind colectarea taxelor si împărțirea resurselor.” In martie 2013, are loc o a doua audiere publica privind regionalizarea, organizata tot de Academia de Advocacy, de aceasta data la Cluj, cu numele Regionalizarea Romaniei-intre pericole si oportunitati, unde se trageau semnale de alarma asupra pericolelor care pot aparea in Romania, pericole pe care le-am enuntat si eu mai sus. Tot in luna martie are loc lansarea raportului de politici publice pentru 2013 al SAR, iar capitolul Regionalizare si fonduri UE: cum sa nu faci rau pana sa faci bine concluzioneaza ca regionalizarea nu poate aduce pe termen scurt o absorbtie mai buna a fondurilor europene, aceasta absorbtie tinand mai mult de capacitatea administrativa si de buna guvernanta la nivel regional. Si Romania ocupa ultimele locuri la aceste doua capitole, clasament care a fost realizat de Transparency International, World Bank si Freedom House. Tot in luna martie am participat la un eveniment in Harghita, “Aproape totul despre regionalizare”, cu specialisti in dezvoltare regionala, primari, presedinti de CJ, profesori universitari. Dupa cinci ore de prezentari si dezbateri s-a ajuns la concluzia ca pentru o eficienta a procesului de descentralizare, Romania trebuie sa fie bine guvernata la nivel local si regional. In tot acest timp, Minsterul Dezvoltarii Regionale a inceput dezbaterile in teritoriu privind procesul de regionalizare, a infiintat CONREG (Consiliul Consultativ pentru Regionalizare), iar domnul Dragnea facea lobby intens in mass-media pentru regionalizare, insa nici un proiect clar nu a fost facut public; iar tot mai multi analisti si consultanti vociferau ca acest proces este unul politic, care le va permite celor de la guvernare, sa detina controlul resurselor, pentru ca la alegerile din 2016 sa beneficieze de un nou mandat.  In iunie se organizeaza si la Timisoara dezbaterea publica pe care domnul Dragnea a facut-o in majoritatea oraselor mari. Dupa terminarea prezentarii aveam si mai multe necunoscute decat la inceput, probleme de genul -descentralizare fiscala, depolitizarea ADR-urilor, reforma unitatilor administrativ-teritoriale, managementul performant al administratiei, baronii locali, raportul regionalizare-fonduri europene- nu au fost discutate. Nu a fost prezentat un model de regionalizare, iar dezbaterea publica mi s-a parut mai mult o sedinta de partid a aliantei de la guvernare. Mai multe detalii despre acest eveniment am scris aici. Dupa participarea la acest eveniment am avut impresia ca se mimeaza transparenta acestui proces si am scris despre acest lucru in “Demitizarea miturilor legate de regionalizare”. Un lucru interesant s-a intamplat la dezbaterea de la Timisoara: unul dintre cei care a luat cuvantul a spus ca “numărul și configurația unităților NUTS II (regiunile) trebuie să rămână neschimbate dacă România nu vrea să suporte penalități…schimbarea configurarii regiunilor poate  da peste cap tot efortul de planificare și de evidență statistică din instituțiile europene”, deci concluziona domnul (specialist in dezvoltare regionala) „regionalizarea cu tot ce s-a făcut în ultima vreme, ”dezbaterile” din teritoriu și activitatea CONREG de ”fundamentare a regionalizării” nu este altceva decât o campanie de manipulare a opiniei publice”. Interesant nu? Aceasta declaratie mi-a starnit interesul si urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa trimit mailuri la Comisia Europeana si la Ministerul Dezvoltarii Regionale cu privire la existenta acestui document. Iata raspunsul Ministerului aici, raspuns care nu este clar deloc:

Raspuns Minister

Cu ajutorul unei prietene din Parlamentul European, am adresat in iulie aceeasi intrebare Comisiei Europene si asteptam curios raspunsul oficial.

Intre timp, la sfarsitul lunii iunie, apare decizia Curții Constituționale, care intarzie procesul de regionalizare. Impartirea Romaniei, pe structura actualelor regiuni de dezvoltare parea varianta cea mai fezabila, cu 8 zone de dezvoltare regionala, desi au existat multe variante si propuneri. Chiar si domnul Dragnea se parea ca sustine aceasta varianta. Surpriza insa a venit de la domnul Ponta, care in urma cu putin timp a declarat ca 8 regiuni sunt prea mari si ca dansul doreste 10 sau 12 regiuni de dezvoltare, desi majoritatea regiunilor de dezvoltare din Europa (NUTS 2) sunt intre 800.000 mii si 3 milioane de locuitori. De asemenea tot el sustineCred că din această toamnă trebuie să mergem mai departe prin modificarea Legii 315/1998, cea cu regiunile de dezvoltare, în a forma practic regiunile chiar înainte de a primi statutul constituţional

 

Nu cu putin timp in urma, a sosit si raspunsul de la Comisia Europeana la solicitarea facuta, care spune: “Atât Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, cât și Institutul Național de Statistică (INSSE) au informat Comisia în cadrul rundei de revizuire a NUTS din februarie 2013 că România nu va propune nicio modificare a actualei structuri a NUTS (NUTS 2010) pentru următoarea versiune (NUTS 2013), care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015”.

Raspunsul Comisiei poate fi accesat aici sau AICI( Raspunsul CE)

Deci, daca Romania dorea sa aibe alta divizare administrativa, trebuia sa anunte Comisia pana in luna februarie 2013, pentru ca noua structura sa functioneze din ianuarie 2015. Si acest lucru nu s-a intamplat, asa ca nu inteleg toata aceasta isterie provocata de guvernanti si mass media, privind procesul de regionalizare. Tot ceea ce s-a intamplat pana acum, audieri publice, sute de articole in presa, luari de pozitie ale politicienilor, sute de emisiuni de televiziune, dezbateri publice si conferinte se constituie probabil intr-o mimare a democratiei romanesti.

***Răspunderea pentru informațiile conținute în articol aparține exclusiv autorului articolului respectiv.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seven − 4 =