Connect with us

EDITORIALE

Ieșirea Marii Britanii din UE dintr-o altă perspectivă: Brexod-ul eurocraților. De ce avem nevoie de un plan B

Published

on

de Robert Lupițu

Odată cu negocierea unui acord privind statutul Marii Britanii în Uniunea Europeană, atenția în ceea ce privește fenomenul Brexit s-a mutat în dimensiunea unei intense campanii electorale ce a fost demarată pe teritoriul britanic și care prefațează referendumul din 23 iunie 2016 prin care britanicii vor decide dacă rămân sau nu în angrenajul european.

brexit councilDincolo de vociferările politice, campania anti-Brexit inițiată de David Cameron, poziționările oscilante ale laburiștilor (împotriva ieșirii din UE, dar și împotriva campaniei lui David Cameron) și jocul politic centrifug practicat de facțiuni precum UKIP sau personalități politice precum primarul Londrei (care ilustrează și diviziunea internă între conservator), alte aspecte ale Brexit-ului scot la iveală potențialul periculos al unei decuplări britanice de locomotiva europeană: brexod-ul eurocraților.

Ideea lansată într-un amplu material Politico Europe publicat marți dimineața – aceea a unui brexod al eurocraților – deschide apetitul spre un spațiu de dezbateri spre alte subiecte importante și efecte pe care un Brexit le-ar genera funcționării instituțiilor UE, în special a aparatului de lucru al acestora.

Practic, rezultatul referendumului din 23 iunie va stabili dacă funcționarii britanici de la Bruxelles, consilierii politici și personalul administrativ care provine din această țară vor mai avea un viitor profesional în Uniunea Europeană.

Eurocrat britanic: ”Este o situație neobișnuită”

Ne întrebăm ce se va întâmpla dacă Marea Britanie spune Nu”, a declarat pentru Politico Europe un britanic care lucrează la Parlamentul European. ”Vom avea nevoie de un permis de muncă pentru a lucra în UE? Nu vor avea nevoie de vorbitori nativi la Comisia Europeană, acolo unde engleza este principala limbă? Este o situație neobișnuită pentru noi toți”, mai precizează Politico Europe.

Situația devină și mai incertă pentru instituțiile UE – Comisie, Parlament, Consiliu – care nu par să se pregătească pentru eventualitatea unui Brexit. Răspunsul cel mai elocvent în acest sens l-a furnizat Jean-Claude Juncker încă dinaintea încheierii unui acord cu Marea Britanie: ”Nu avem un plan B”. Acesta avea să fie dublat de comisarul european, Pierre Moscovici: ”UE nu are un plan B în ceea ce privește Brexit”.

Mai mult, Comisia Europeană a anunțat că nu se va implica în niciun fel în campania privind apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană, statut ce va fi decis pe 23 iunie.

Totodată, potrivit cifrelor oficiale citate de Politico Europe, la Comisia Europeană lucrează 1000 de cetățeni britanici, încheie sursa citată.

De ce trebuie să avem un plan B?

Îmi exprim în baza acestui cadru definit de o sintagmă provocatoare – brexodul eurocraților – câteva gânduri care ar trebui să reliefeze urgența, imperativul sau necesitatea stringentă a unui plan B (că tot e la modă teoria aceasta) în cazul unei ieșirii a Marii Britanii din UE.

Parlamentul European

Astfel, pe lângă chestiunile de mai sus, aș mai adăuga 73 de eurodeputați britanici care ar urma să își piardă locurile în Parlamentul European (aici putem cu indulgență să luăm în calcul și asistenții britanici care lucrează pentru cei 73 de europarlamentari).

În acest context, consecințele delicate pot fi extrapolate: un scenariu al unui Brexit ar conduce la reconfigurarea grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din PE, actualmente al treilea grup politic. Acesta are în prezent 75 de eurodeputați, iar 21 dintre aceștia sunt britanici.

Pe lângă acestea, între cele mai importante două familii politice PPE și PES s-ar crea o distanță considerabilă. În vreme ce popularii ar rămâne cu 216 eurodeputați, socialiștii are pierde 20 de eurodeputați din partea Partidului Laburist și ar ajunge la 170 de membri.

În acel moment, alianțele politice consensualiste pentru voturile în plen sau lucrările în Comisii s-ar restructura după noile distribuții de forțe în zona culorilor politice din legislativul european. ALDE (deși ar pierde un eurodeputat britanic) ar redeveni al treilea grup politic din PE, iar grupul eurosceptic de extremă dreapta al Democrației Directe în Europa (UKIP) ar dispărea.

Plus, mai există și o întrebare: Dacă potrivit Tratatului de la Lisabona, PE are 751 de europarlamentari, ce se va întâmpla în eventualitatea unui Brexit? Acesta ar putea continua s[ funcționeze cu 678 de eurodeputați până în 2019, dar pentru următorul legislativ vor fi redistribuite locurile rămase? Aceasta ar putea fi varianta optimă în cazul nemodificării tratatului de funcționare, însă un astfel de eveniment – care pune în discuție însăși esența tare a Uniunii – are foarte puține probabilități în a nu genera o nouă conferință interguvernamentală pentru negocierea unui nou tratat UE.

Consiliul UE

În ceea ce privește scaunul decizional din Consiliu lucrurile se complică. Dincolo pierderea aparatului de lucru generat prin intermediul COREPER, sistemul decizional ar intra, dacă îmi permiteți, într-o stare de avarie.

Marea Britanie are, alături de Franța, Germania și Italia, cele mai multe voturi: 29, dar și o populație de aproximativ 65 de milioane. Ținând cont că procedura de vot a majorității calificate necesită acordul a 55% dintre statele membre ale UE care însumează 65% din populația Uniunii, observăm cum un eventual Brexit ar îngreuna procesul decizional european (a se vedea procedura legislativă ordinară dintre Parlament și Consiliu).

Printr-un calcul simplist, 65% din populația Uniunii fără Marea Britanie (în jur de 430 de milioane) ar însemna aproximativ 280 de milioane de locuitori. Cu alte cuvinte, Germania, Franța, Italia, Spania și Polonia însumează peste 65% din populația Uniunii, dar nu și cei 55% ai statelor membre, iar în marja unor subiecte ultra-sensibile precum migrația, e greu de găsit o majoritate stabilă. Votul din septembrie arată acea majoritate, dar realitatea politică în niciun caz.

Comisia Europeană

Și nu în cele din urmă, dincolo de aparatul administrativ din subordinea sa, Comisia va trebui să redistribuie portofoliul lui Jonathan Hill (comisar pentru stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital), unul important, mai ales dacă avem în vedere necesitatea dinamizării pieței financiare europene. Aceasta este o veste proastă și pentru lobbyiștii care lucrează la Bruxelles, Hill fiind alături de Frans Timmermans și Miguel Arias Canete, cel mai curtat comisar, potrivit Registrului European de Transparență.

Independent de conținutul acordului din 18-19 februarie, de campania de (in)succes a lui Cameron, de dorința statelor membre de a menține o Europă Unită, un plan B nu merită scos din ecuație și mai ales de pe verso-ul agendei care clamează unitate și solidaritate.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

Continue Reading
2 Comments

EDITORIALE

Op-ed | Comisarul european pentru educație anunță o nouă viziune pentru învățământul superior din UE: Legitimația europeană de student

Published

on

Editorial semnat de Mariya Gabriel, comisarul UE pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret.

Avem o viziune pentru învățământul superior din UE,

viziune care se poate realiza numai dacă studenții și cadrele didactice se pot deplasa fără probleme de la o universitate la alta, dintr-un stat membru în altul, pentru a dobândi cea mai valoroasă experiență de învățare și de predare. Pentru că nimic nu stimulează mai mult decât expunerea la idei, medii academice și abordări diverse.

Desigur, mulți beneficiază deja de oferte de mobilitate, dar sunt obligați să se ocupe de formalități administrative, de exemplu pentru cursurile aprobate sau recunoașterea creditelor, ceea ce poate părea copleșitor și îi poate descuraja încă de la început să își depună candidatura.

Am dorit să modernizăm și să simplificăm procesul.

Așadar, cu ocazia celei de-a 35-a aniversări a programului Erasmus +, am făcut un pas înapoi și ne-am întrebat:

cum ar fi dacă ar exista o modalitate simplă de a permite recunoașterea identității și a statutului unui student, ceea ce i-ar oferi acces direct la serviciile destinate studenților în întreaga UE? Și cum poate fi legată această modalitate de schimbul digital securizat de informații privind studenții între instituțiile de învățământ superior care participă la programul Erasmus +? Cum putem face experiența Erasmus + și mai plăcută pentru toți cei care doresc să studieze, să efectueze stagii sau ucenicii în străinătate sau să participe la schimburi de personal în toate domeniile educației, formării, tineretului și sportului?

Iată cum s-a născut inițiativa privind legitimația europeană de student.

Prin intermediul acesteia, digitalizăm tot ceea ce este legat de organizarea mobilității studenților în cadrul programului Erasmus +, de la furnizarea de informații și procedurile de depunere a candidaturilor până la recunoașterea creditelor, de la schimburile de date ale studenților până la semnătura digitală a documentelor.

Într-adevăr, este vorba de o schimbare majoră.

Pentru a ne transforma viziunea ambițioasă în realitate, am conceput patru acțiuni corelate, fiecare abordând o nevoie specifică:

În primul rând, avem legitimația europeană de student, care a dat acestei inițiative numele pe care îl poartă. Am creat un instrument care poate garanta un schimb sigur de informații privind studenții și le permite acestora din urmă să se deplaseze fără probleme între instituțiile de învățământ superior. Totuși, legitimația le poate oferi studenților mult mai multe posibilități, cum ar fi accesul la cursuri și servicii online oferite în alte instituții de învățământ superior decât cea în care studiază. Această versiune îmbunătățită a legitimațiilor de student naționale existente a avut un început promițător: până în prezent, 2,6 milioane de studenți și-au transformat legitimațiile în legitimații europene de student. Până în 2025, toți studenții din Europa ar trebui să se poată bucura de avantajele oferite de legitimația europeană de student, care le poate oferi, de asemenea, acces la biblioteci, transport și cazare sau reduceri la activitățile culturale în întreaga UE.

Pentru a le permite studenților să își autentifice statutul la nivel transfrontalier și la nivelul instituțiilor, a fost nevoie de un identificator digital al studenților sigur și fiabil: Comisia a sprijinit demersul, furnizând un instrument european de identificarea electronică a studenților, care asigură autentificarea locală și accesul global la servicii.

Aplicația Erasmus + completează legitimația și identificarea electronică, prin care studenții pot accesa cu ușurință informațiile utile necesare înainte, în timpul și după mobilitate. Aplicația este, de asemenea, un spațiu de întâlnire online în care studenții se pot conecta și pot discuta despre experiențele lor. Am lansat aplicația modernizată în 2021, pe care au descărcat-o, până în prezent, peste 160 000 de studenți.

Discutând cu studenți din întreaga UE, am avut plăcerea să aflu ce impact pozitiv au avut aceste măsuri asupra experienței lor Erasmus +.

Daniela Baciu de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, care a participat la studii Erasmus + la Napoli, în Italia, pe perioada semestrului de primăvara al anului 2018, și la un stagiu Erasmus + la Zagreb, în Croația, în vara anului 2019, mi-a împărtășit opinia sa:

„Candidatura mea și toate documentele solicitate pentru programul de mobilitate (2017/2018) au fost depuse pe suport de hârtie. Un an mai târziu însă, în 2019, când m-am înscris la stagiul Erasmus +, lucrurile arătau altfel: universitatea mea a încheiat un contract de studii online. Am văzut în mod clar un progres semnificativ. Fiecare procedură, fiecare semnătură sau modificare s-a realizat foarte ușor (chiar și prin telefon) atât pentru mine, cât și pentru tutorele meu din țara-gazdă. Am fost foarte încântată că mobilitatea mea a devenit mai ecologică, în concordanță cu tendințele de digitalizare, și, bineînțeles, foarte accesibilă oriunde m-aș afla. Totul se găsește într-un singur loc (în contul meu). Cred că este una dintre cele mai remarcabile îmbunătățiri de până acum în ceea ce privește documentele legate de mobilitate.

Am căutat, de asemenea, modalități de creștere a eficienței procedurilor administrative. Prin urmare, am inclus în inițiativă rețeaua Erasmus Without Paper. În prezent, peste 3 000 de instituții de învățământ superior din întreaga UE fac schimb de date online prin intermediul acestei rețele, semnează acorduri de cooperare cu alte universități și încheie contracte de studii cu studenții care participă la programe de mobilitate. Ne dorim ca toate universitățile din UE să fie conectate până în 2023.

Suntem mai aproape ca oricând de realizarea obiectivului de gestionare modernă și eficientă a mobilității. Acest fapt nu va duce doar la o simplificare majoră a procedurilor pentru toți cei implicați, ci va îmbunătăți, de asemenea, calitatea educației în UE și va crea condițiile necesare pentru a stimula în mod semnificativ mobilitatea studenților, în conformitate cu obiectivele Spațiului european al educației.

Continue Reading

EDITORIALE

Câteva aspecte de reținut după vizita-fulger a vicepreședintelui SUA în România: Ce facem cu titulatura de “lider al flancului estic”?

Published

on

© Administrația Prezidențială

S-a așternut liniștea peste vizita fulger în România a vicepreședintelui SUA Kamala Harris din urmă cu două zile. Atunci când a aterizat pe sol românesc, după un prim popas pe sol polonez, al doilea om de la Casa Albă s-a aflat pentru câteva ore în țara aliată care împarte cea mai mare graniță comună (650 de kilometri) cu primul conflict armat din istoria postbelică a Europei declanșat de un stat, Rusia, împotriva altui stat, Ucraina.

Vizita scurtă, dar istorică prin context, a vicepreședintelui american ne-a găsit pe noi, românii și decidenții noștri, mai conștienți ca niciodată de miza acestor momente complicate și de rolul pe care trebuie să-l jucăm pentru a ne ridica la înălțimea vremurilor și mai puțin conștienți că vulnerabilitățile noastre nu stau în garanțiile de securitate fără reper în istoria națională de care dispunem, ci în calitatea moralului național de care suntem direct responsabili.

Printr-o călătorie înrămată geopolitic de războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei și consecințele sale multistratificate – răsturnarea ordinii de securitate în Europa, necesitatea întăririi flancului de est al NATO și al Uniunii Europene, gestionarea fluxului de persoane care fug din calea conflictului, abordarea efectelor sancțiunilor occidentale fără precedent în istorie la adresa unui stat – Kamala Harris a fost al doilea vicepreședinte american care a răsplătit România cu prezența sa politică în ultimii 13 ani, după Joe Biden în două rânduri – 2009 și 2014, consacrând cel mai înalt nivel de reprezentare politică americană la București după George W. Bush în 2008, când președintele american de la acea vreme participa la summit-ul NATO. O vizită, aceasta din urmă, care face parte din originile războiului pe care Vladimir Putin îl poartă astăzi în Ucraina. Prezent în premieră la un summit NATO, la un an după discursul de la Conferința de Securitate de la München în care a contestat ordinea de securitate euro-atlantică garantată de SUA și a cerut recunoașterea lumii multipolare în care Rusia are un loc cheie, liderul rus a denunțat orice intenție prin care Ucrainei și Georgiei să le fie acordat un plan de acțiune pentru aderarea la NATO. Ce a urmat, știm cu toții: războiul din Georgia, Crimeea, estul Ucrainei și războiul împotriva Ucrainei, ultimul învăluit în pretențiile de securitate prin care Moscova cerea inclusiv retragerea forțelor NATO pe aliniamentul  din 1997, când România și celelalte state central și est-europene nu aparțineau umbrelei de securitate nord-atlantice.

Astfel, și din această perspectivă de localizare și suprapunere a evenimentelor care au precedat acest război, vizita vicepreședintelui Statelor Unite la București a fost o reconfirmare a realității geografice, geopolitice și geostrategice că România nu a avut niciodată garanții de securitate mai ferme și mai concrete și că războiul regretabil și în desfășurare din Ucraina este aproape de noi prin suferință și solidaritate și departe grație unor decizii și acțiuni de politică externă cu asiduitate urmate după prăbușirea comunismului.

Cu reconfirmarea acestui element crucial pentru stabilitatea României, câteva repere se impun a fi reținute din vizita fulger la București a numărului doi de la Casa Albă, căci pe baza lor putem construi mai departe pe o scenă care va reconfigura ordinea europeană și internațională.

Au venit americanii? Nu, americanii sunt deja aici. Plus: “Majoratorul” în NATO

Într-o formă sau alta, americanii sunt deja aici de 25 ani. De când Bill Clinton a lansat, la București, Parteneriatul Strategic dintre SUA și România și până când Kamala Harris a venit la București pentru a spune, în cuvinte diplomatice și indirecte, că dacă Rusia ar îndrăzni să atace România, Statele Unite își vor apăra aliatul. De când România pre-NATO s-a alăturat în solidaritate Statelor Unite ca urmare a 9/11 și până când Washington-ul și Bucureștiul au ranforsat Parteneriatul Strategic cu Declarația Comună din 2011. De când România și Statele Unite au semnat acordul de amplasare a forțelor americane pe teritoriul național și până când România a devenit gazda sistemului antirachetă al NATO în Europa, ambele fiind exemple concrete ale garanțiilor de securitate pe care România se poate bizui. Astăzi, amprenta vizitei vicepreședintelui Kamala Harris pune un nou însemn al acestei stări de fapt. Mesajul cel mai important din frazele rostite de Kamala Harris la Cotroceni pe componenta de securitate și apărare – implicit angajamentul pentru articolul 5 al apărării colective – este acela că americanii sunt aici. De ce acest joc de cuvinte? Pentru că prețuiește drumul democratic, european și euro-atlantic pe care România l-a parcurs, cristalizează angajamentul prezent al acestei alianțe și proiectează viitorul acestui parteneriat. 

Cu atât mai importantă a fost vizita Kamalei Harris la București, pe al cărei desfășurător s-a aflat și creșterea prezenței militare americane și NATO pe teritoriul nostru, cu cât România va marca în curând 18 ani de la aderarea la Alianță. Un aliat la majorat cu acte în regulă care în timp ce a solicitat accelerarea procesului de înființare a grupului de luptă al NATO și a pledat pentru creșterea prezenței militare americane, a mai făcut un gest politic notabil și cu greutate: creșterea bugetului pentru apărare al României cu 25% (de la 2% la 2,5% din PIB) începând de anul viitor.

Importanța și relevanța geostrategice ale României – “lider al flancului estic” și depășirea complexului polonez

Politica externă este o sumă a intereselor naționale. Este în interesul național al Statelor Unite ca regiunea Mării Negre și România să fie cuprinse de un climat de stabilitate. A afirmat-o chiar secretarul american al apărării, Lloyd Austin, când a venit în România, în octombrie anul trecut. Este în interesul național al României să facă parte din familia occidentală – NATO, UE și Parteneriatul Strategic cu SUA. Aceste interese sunt reprezentate prin valori comune – democrație, libertate, drepturile omului, domnia legii – și prin principii internaționale pe care agresorul militar rus le prejudiciază și le mutilează pe teritoriul altui stat și la frontiera geopolitică cu apărătorii ordinii internaționale.

Președintele Iohannis a strecurat în intervenția sa de la conferința de presă o frază cheie – “Rusia a început acest atac împotriva Ucrainei dinspre Sud, din zona Mării Negre. Este un scenariu asupra căruia am avertizat de mulți ani” -. Acesta a fost momentul în care România le-a semnalat, la cel mai înalt nivel, că pledoariile ultimelor trei administrații de la București (Băsescu II, Iohannis I și II) privind importanța pe care SUA și NATO trebuie să o acorde regiunii Mării Negre nu au fost numai un obiectiv strategic de politică externă a României, ci un obiectiv în integralitate euro-atlantic.

Cu o zi înainte de vizita la București, vicepreședinta SUA s-a aflat la Varșovia ca parte a mini-turneului care a cuprins capitalele celor mai importanți aliați de pe flancul estic, co-lideri ai formatului București 9 și singurii aliați estici pe care Joe Biden i-a inclus în formatul de consultări la nivel de lideri G7 – UE – NATO pe marginea războiului declanșat de Rusia în Ucraina.

Apare astfel utilă o joncțiune între afirmația Kamalei Harris – “Vă mulțumesc pentru rolul de lider al flancului estic al NATO” – și cea a lui Klaus Iohannis – “Flancul Estic trebuie să fie puternic, bine echilibrat, pentru că, dacă o parte a Flancului Estic este puternică, iar altă parte este slabă, este, firește, o vulnerabilitate pentru Flancul Estic”. O joncțiune pe care, de pildă, nu o regăsim în declarațiile comune pe care vicepreședinta SUA le-a susținut împreună cu președintele Poloniei.

Deși este de așteptat ca summitul de la Madrid care va consfinți adoptarea Conceptului Strategic al NATO să cuprindă acest obiectiv pe care România îl promovează intens – elevarea nivelului de prioritate acordat regiunii Mării Negre -, mai necesar este un impuls aproape în timp real. Este vorba despre acel nivel de prioritate prin care NATO nu va mai aplica optici diferite pentru cele două zone ale flancului estic, ci le va trata unitar în termeni de prezență militară americană și aliată. Până în prezent, SUA au mobilizat 4.700 de militari suplimentari în Polonia și 1.000 în România, în timp ce prezența aliată pe teritoriul nostru este puternic compensată prin avioane de luptă americane, misiuni de poliție aeriană ale forțelor italiene și germane, activarea în premieră istorică a Forței de Reacție Rapidă a NATO prin noi prezențe terestre belgiene, portugheze și franceze, cu Franța care va conduce noul grup de luptă. Teoretic, crearea grupului de luptă al NATO în România va aduce sudul flancului estic pe picior de egalitate cu nordul flancul estic. Practic, această omogenitate între nordul și sudul flancului estic va trebui asigurată și prin înțelegeri bilaterale cu aliații americani pentru dislocarea unui nou contigent. 

Pentru România cred că mai intervine și un alt aspect: depășirea complexului polonez, un aliat cu care împărtășim o apartenență comună la NATO și la UE, cu care deținem un parteneriat strategic, consolidat și prin recenta ședință comună a celor două guverne și alături de care “patronăm” politic cele mai importante forme de cooperare regionale din Europa: Inițiativa celor Trei Mări și Formatul București 9. A existat adesea tendința de comparație, de-a lungul anilor, între ceea ce au obținut polonezii și noi nu, între ceea ce au reușit liderii lor și ai noștri nu. În realitate, această raportare este mai mult decât păguboasă și ne afectează capacitatea de a gândi strategic, pe termen lung și pentru interesele naționale.

Numai în ultima lună, în România s-au aflat secretarul general al NATO, președinta Comisiei Europene, vicepreședinta SUA, miniștrii apărării din Franța, Germania și Țările de Jos, miniștrii de externe din Franța, Canada, Israel și Italia, șefii Statelor Majore ale Apărării din SUA, Marea Britanie, Franța, Țările de Jos sau consilierii pentru securitate națională ai președinților Poloniei și Turciei.

Cu o încredere în creștere a cetățenilor (potrivit sondajelor) în importanța apartenenței României la Occidentul democratic, se impune, deci, să ne concentrăm puternic pe rolul țării noastre în această perioadă din perspectiva securității euro-atlantice, a importanței geostrategice și a rezilienței.

Reziliența și rolul de lider al flancului estic al NATO în context de conflict armat la porțile României înseamnă, printre altele: operaționalizarea cât mai rapidă a grupului de luptă NATO în România; insistarea pe demersurile NATO de a avansa o postură de descurajare prin apărare în România; urgentarea procedurilor de achiziție a celor 32 de avioane F-16 de la Norvegia, proces început anul trecut; adoptarea în timp record a legislației offshore și începerea procesului de extracție a gazelor din Marea Neagră sub umbrela unor asocieri de companii românești și americane (Black Sea Oil and Gas), asigurându-ne astfel nu doar securitatea prin prezență militară aliată, ci și securitatea prin prezență economică aliată; dublarea eforturilor de extracție prin capacitate de interconectare (BRUA) și tranzit de gaz lichefiat (pe ruta Grecia – Bulgaria) și de gaze din Caucaz (Azerbaidjan). Pe scurt, și furnizor de securitate energetică; independența energetică într-un triunghi pe termen scurt (gazele din Marea Neagră), mediu și lung (demararea proiectelor nuclear-civile de la Cernavodă și a reactoarelor modulare de mici dimensiuni + energii regenerabile); sprijinirea Ucrainei prin dezvoltarea hubului umanitar de la Suceava; sprijinirea Republicii Moldova și reducerea vulnerabilităților sale prin paleta de ajutoare guvernamentale și scăderea dependenței de gazul rusesc.

3. România – soft power regional și leadership prin solidaritate

Concomitent, la București și la Versailles, vicepreședinta Statelor Unite, președintele Franței și președinta Comisiei Europene au mulțumit României și românilor pentru solidaritate, generozitate, curaj și sprijin oferit cetățenilor ucraineni care fug din calea războiului pe care regimul lui Vladimir Putin l-a pornit împotriva țării vecine. În timp ce aliații din NATO ne protejează și descurajează amenințările de la granița noastră, românii apără frontiera Europei unite și a alianței transatlantice cu ușile deschise pentru ucrainenii deznădăjduiți.

Pare să fie – după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană – primul moment în care societatea românească și autoritățile politice conlucrează natural în numele unui scop comun.

Hub-ul umanitar de la Suceava creat în sprijinul Ucrainei și plasat sub umbrela mecanismelor europene este o dovadă de soft power. Dincolo de mărinimia umană a fiecărui gest în parte, este și o profilare a unui “leadership prin solidaritate” pe care România l-a mai inițiat în urmă cu doi ani, la debutul pandemiei de coronavirus.

Acțiunile preponderent umanitare ale României în raport cu evoluțiile conflictului din Ucraina țintesc efectul principal al situației și transmit și un alt mesaj fără echivoc: agresiunea militară ilegală a Rusiei în țara vecină și atrocitățile asupra cărora planează definiția unor crize de război sunt cauzele care au provocat cea mai gravă criză umanitară din Europa postbelică.

România își construiește astfel contribuția la atenuarea impactului războiului declanșat de Rusia în jurul principiului “forței dreptului” și al angajamentelor internaționale pe care fiecare stat semnatar al Cartei ONU ar trebui să le respecte și să le protejeze.

Lumea post-conflictul ruso-ucrainean va deveni fundamental diferită de cea din urmă cu două săptămâni. Aflată de mai mulți ani sub asediul autocraților din exterior și al derivelor iliberale din interior, ordinea internațională reprezentată de Occidentul democratic a fost iremediabil alterată.

Însă, SUA, NATO, Europa și România se ridică la înălțimea vremurilor. Iar dacă alături de celelalte democrații ale lumii, vom înțelege că acum punem în practică o partitură comună pe care vom trebui să o galvanizăm multe decenii de acum încolo, atunci viitoarea ordine internațională ar putea rămâne favorabilă democrațiilor.

Continue Reading

EDITORIALE

Editorial David Muniz, însărcinatul cu afaceri al SUA în România: Puterea noastră stă în unitatea noastră. Putin a ales războiul. Noi rămânem uniți cu Ucraina

Published

on

©U.S. Embassy Bucharest/ Facebook

David Muniz, însărcinatul cu afaceri al SUA în România denunță, într-un editorial transmis CaleaEuropeană.ro, agresiunea militară rusă din Ucraina ca fiind „un moment definitoriu pentru Europa și pentru libertate”, dar în coordonare cu „ o coaliție fără egal” formată din aliații și partenerii care reprezintă mai mult de jumătate din economia globală, Vladimir Putin va avea parte de „piedici” în actualul război, iar Rusiei i se va limita participarea la economia mondială.

Editorial semnat de David Muniz, Chargé d’ Affaires al SUA 3 martie 2022

Este un moment definitoriu pentru Europa, pentru libertate și pentru toate statele și popoarele care iubesc pacea. Prin agresiunea sa criminală asupra poporului ucrainean și a suveranității Ucrainei, Vladimir Putin a brutalizat principiile care susțin pacea mondială și democrația. Însă, ucrainenii sunt renumiți pentru curaj și rezistență, iar acum inspiră lumea întreagă. Statele Unite, împreună cu aliații și partenerii noștri de pe tot globul, vor continua să sprijine poporul ucrainean să își apere țara. Libertatea va învinge. Prin faptul că Putin a ales să finanțeze un război ilegal în loc să investească în nevoile poporului său, invazia pe care o conduce asupra Ucrainei va defini pentru totdeauna eșecul strategic al Moscovei și cea mai mare nepăsare față de poporul rus din epoca modernă. Când se va scrie istoria acestei epoci, se va arăta că alegerea lui Putin de a lansa un atac nedrept și premeditat a distrus pacea și a servit doar la consolidarea unității și determinării tuturor statelor democratice iubitoare de libertate.

Acest act barbar nu se va termina cu bine pentru Vladimir Putin. Împreună, Statele Unite, aliații și partenerii noștri iau măsuri pentru a-l trage pe el și Rusia la răspundere. Ca urmare a coordonării fără precedent a sancțiunilor globale, Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, Canada și alte state au eliminat anumite bănci rusești din sistemul de mesagerie SWIFT și au impus măsuri restrictive Băncii Centrale a Rusiei. Președintele Biden a anunțat sancțiuni financiare ample și controale stricte la export care vor afecta economia, sistemul financiar și accesul la tehnologie ale Rusiei. Putin va rămâne în istorie ca despotul care a generat prăbușirea fără precedent a monedei naționale și a piețelor Rusiei. Iar noi, împreună cu aliații noștri, ne asigurăm că Putin și apropiații săi simt pe pielea lor impactul fiecărei sancțiuni și al fiecărei măsuri impuse.

În coordonare cu o coaliție fără egal, formată din aliați și parteneri care reprezintă mai mult de jumătate din economia mondială, îi vom pune piedici lui Putin și aparatului său de război și vom limita capacitatea Rusiei de a participa la economia mondială. Și suntem pregătiți să facem și mai mult. Aceste sancțiuni economice sunt dure, fără precedent și întru totul îndreptățite. Merg în paralel cu ajutorul suplimentar pentru securitate, în valoare de 350 de milioane de dolari, autorizat recent de Președintele Biden. Astfel, sprijinul total pentru securitate, acordat de America Ucrainei în ultimul an depășește un miliard de dolari. Evenimentele recente au demonstrat cât este de eficientă această asistență, atunci când este acordată cui trebuie. Și, ca întotdeauna, America este pregătită să apere aliații NATO. Președintele Biden s-a coordonat cu guvernele aliate pentru a poziționa mii de forțe suplimentare în Germania și Polonia, ca parte a angajamentului nostru față de apărarea colectivă a NATO. A autorizat dislocarea forțelor terestre și aeriene deja staționate în Europa pe flancurile estic și sud-estic ale NATO, inclusiv aici, în România, dar și în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Aliații noștri și-au adăugat, de asemenea, propriile forțe și capacități formidabile pentru a asigura o apărare colectivă incredibilă. Nu trebuie să existe nicio îndoială cu privire la nivelul de pregătire al celei mai mărețe Alianțe militare din istoria lumii.

Dovada există, acest atac a fost plănuit îndelung. Putin și-a pregătit forțele -și pe cele obișnuite și mercenarii- să atace cu ferocitate Ucraina, amăgindu-le, spunându-le că merg să aducă pacea. A respins orice efort de bună credință al Statelor Unite și al aliaților și partenerilor noștri de a răspunde îngrijorărilor sale inventate privind securitatea și de a evita acest război absolut inutil. Planurile sale belicoase s-au desfășurat exact așa cum am avertizat întreaga lume că se va întâmpla, modul său de operare nu a fost diferit de tacticile de care s-a folosit când a atacat prima dată Ucraina, în 2014, sau Georgia în 2008. Statele Unite au comunicat transparent cu întreaga lume. Am declasificat informațiile secrete pe care le-am avut despre planurile Rusiei, pentru a evita crearea confuziei.

Putin nu a reușit să divizeze Alianța NATO și națiunile-prietene din întreaga lume. Faptul că iubim cu toții libertatea, valorile democratice și pacea este cu mult peste capacitatea sa de înțelegere sau apreciere. Acesta este blestemul unui autocrat, al unui despot. Statele Unite, România și aliații noștri luptă acum umăr la umăr cu cea mai amplă provocare a securității în Europa și a idealurilor democratice din lume, din ultimele decenii. Invazia aceasta va da greș, Ucraina va rămâne în picioare. Putin și lacheii săi nu au reușit decât să întărească determinarea noastră, să unească membrii NATO și mai mult și să dezvăluie latura cea mai bună a popoarelor noastre. Amenințările nefondate pe care le proferează sunt semne ale slăbiciunii sale și ale puterii Alianței NATO.

Până la momentul la care scriu acest text, România a ajutat zeci de mii de refugiați din Ucraina, iar numărul lor crește în fiecare minut. Presa internațională a remarcat acest lucru și lumea întreagă își va aminti multă vreme de bunătatea și grija pe care românii și guvernul român le-au arătat-o vecinilor lor. Reacția oficială a fost extraordinară, începând cu punctele de prim ajutor și îngrijire medicală, personalul de asistență primară, iar răspunsul inimos al cetățenilor români a fost profund. De multă vreme Statele Unite se mândresc să numească România și cetățenii săi prieteni și aliați. Dar chiar și noi am fost uimiți de grija extraordinară pentru vecini. Ofertele de cazare, alimente, obiecte de uz personal și de transport către București și mai departe au fost extrem de numeroase din partea populației. Actele de caritate sunt autentice și de proporții uimitoare. Evident, semnalul codat, despotic, nechibzuit, pe care Putin l-a transmis statelor din Europa, de a se întoarce împotriva statului vecin demonstrează cât de puțin înțelege din decența, legea, respectul care definesc România și pe noi toți.

Întreaga lume vede cum Putin devastează acest continent. Este tras la răspundere și va răspunde pentru tot. Ucraina nu merită ceea ce i se întâmplă, poporul ucrainean nu a făcut nimic ca să merite ce i se întâmplă, iar poporul rus merită mult mai mult de la conducerea sa – costurile pe care rușii le vor suporta, în viitor, vor fi uriașe. Libertatea va învinge.

Continue Reading

Facebook

NATO4 mins ago

Noul Concept Strategic al NATO pentru “o eră a competiției strategice”: SUA vor documentul centrat pe descurajarea Rusiei, România insistă pentru întărirea prezenței aliate pe flancul estic și la Marea Neagră

SUA7 mins ago

UE și SUA, gata să își unească eforturile pentru a aborda potențialele perturbări asupra lanțului de aprovizionare cu semiconductori și pentru a combate dezinformarea rusă

NATO19 mins ago

Aderarea la NATO: Turcia, nemulțumită de atitudinea „neconstructivă” a Suediei față de preocupările sale. O delegație a guvernului suedez va merge la Ankara pentru discuții

NATO1 hour ago

Germania afirmă că Moscova “a pus capăt unilateral” Actului Fondator NATO – Rusia. Alianța susține că “Ucraina poate câștiga războiul” declanșat de Putin

REPUBLICA MOLDOVA1 hour ago

Liderul PNL, Nicolae Ciucă, l-a felicitat pe președintele Parlamentului R. Moldova, Igor Grosu, pentru alegerea sa ca lider al Partidului Acțiune și Solidaritate

CONSILIUL UE1 hour ago

Reuniunea miniștrilor de externe din UE: Bogdan Aurescu va evidenția importanța relației transatlantice și a parteneriatului UE-Canada, mai ales în contextul provocărilor generate de războiul rus împotriva Ucrainei

NATO13 hours ago

Premierul suedez va cere luni sprijinul Parlamentului pentru aderarea la NATO: O candidatură comună cu Finlanda, „cel mai bun” lucru pentru Suedia și securitatea sa

NATO18 hours ago

Stoltenberg: Vom căuta modalități de a oferi garanții de securitate Finlandei și Suediei pe parcursul procesului de aderare la NATO

NATO18 hours ago

Stoltenberg: Am discutat cu ministrul de externe turc și mă aștept să dăm curs rapid cererii de aderare a Finlandei și Suediei. Intenția Turciei nu este de a bloca aderarea la NATO

NATO19 hours ago

Bogdan Aurescu a discutat cu Antony Blinken la Berlin despre planurile României de a sprijini economia Ucrainei

NATO18 hours ago

Stoltenberg: Vom căuta modalități de a oferi garanții de securitate Finlandei și Suediei pe parcursul procesului de aderare la NATO

NATO18 hours ago

Stoltenberg: Am discutat cu ministrul de externe turc și mă aștept să dăm curs rapid cererii de aderare a Finlandei și Suediei. Intenția Turciei nu este de a bloca aderarea la NATO

INTERNAȚIONAL22 hours ago

Mai mult ajutor militar din partea SUA este în drum spre Ucraina, a anunțat șeful diplomației ucrainene după întâlnirea cu Antony Blinken

NATO22 hours ago

Secretarul general adjunct al NATO: Finlanda și Suedia sunt cei mai apropiați parteneri ai NATO. Vom găsi condițiile pentru un consens dacă decid să solicite aderarea

CONSILIUL EUROPEAN3 days ago

De la Hiroshima, primul oraș din istorie bombardat nuclear, șeful Consiliului European denunță “referirile rușinoase ale Rusiei la utilizarea armelor nucleare”

ROMÂNIA4 days ago

Klaus Iohannis: Inflația și prețurile la energie au o singură cauză, războiul lui Putin împotriva Ucrainei. Vinovat este Putin

MAREA BRITANIE6 days ago

Într-un moment de cotitură pentru monarhia britanică, prințul Charles a deschis o nouă sesiune a Parlamentului britanic în locul reginei Elisabeta a II-a

ROMÂNIA6 days ago

Nicolae Ciucă a cerut tuturor instituțiilor care gestionează implementarea PNRR continuarea dialogului cu experții europeni

REPUBLICA MOLDOVA6 days ago

De la Chișinău, secretarul general al ONU mulțumește R. Moldova pentru ”exemplul de umanitate” în criza refugiaților ucraineni

ROMÂNIA7 days ago

PNRR: Marcel Boloș se deplasează la Bruxelles pentru clarificări în vederea lansării celor 57 de apeluri din 69 existente în portofoliu

Team2Share

Trending