Intențiile Rusiei în Transnistria ca urmare a anexării Crimeei

În data de 27 martie, Casa Oamenilor de Știință a găzduit o dezbatere intitulată „România între Crimeea și Transnistria – Republica Moldova, încotro?”, pe tema situației geopolitice tensionată din regiunea Mării Negre. La acest eveniment, organizat de către Fundația Universitară a Mării Negre, au luat parte personalități politice, academice și diplomatice.WP_004527

Discuțiile au debutat pe baza rezultatelor obținute în urma unui sondajului de opinie INSCOP Research, la comanda ziarului Adevărul, care a avut loc la începutului lunii martie. Întrebările adresate publicului au avut ca și scop evaluarea gradului de informare a cetățenilor români, referitor la evenimentele petrecute în Ucraina. Dacă luăm în calcul proximitatea geografică și mediatizarea importantă de care a avut parte „Primăvara ucraineană”, faptul că peste jumătate dintre respondenți au declarat că sunt slab sau deloc informați asupra situației indică o preocupare scăzută pentru geopolitică. Acest aspect merită să fie subliniat, fiindcă demonstrează încă o dată lipsa de interes în ceea ce privește actualitățile externe, în comparație cu cele petrecute pe plan intern.

În ceea ce privește cauza declanșării „Euromaidanului”, răspunsurile au identificat în mare parte refuzul președintelui Ianukovici de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, dar și implicarea Rusiei în acest proces. Astfel, cetățenii români au opinat că principala revendicare a protestelor este aceea de a apropia Ucraina de Occident, iar acest fapt se va produce în mod incontestabil pe viitor. Totodată, sondajul arată că acțiunile protestatarilor au dăunat stabilității sociale, economice, și politice. Pe final, cei chestionați nu s-au arătat îngrijorați în ceea ce privește eventualele repercusiuni asupra României.

În urma anexării Crimeei, instabilitatea geopolitică din regiunea Mării Negre se intensifică, comunitatea internațională se teme că următorul pas efectuat de către Rusia ar fi legat de dorința separatistă al regiunii transnistrene. Pentru a înțelege realitățile economice ale celor două teritorii, expertul economic Petrișor Peiu a prezentat cifre și date concrete. Așadar, diferențele demografice și economice între cele două regiuni sunt cât de poate de evidente, având în vedere că „teritoriu transnistrean depinde aproape exclusiv de schimburile comerciale cu Rusia, precum și de autorul umanitar din partea acesteia”. Dacă Crimeea a reușit să se mențină la un nivel decent în urma prăbușirii Uniunii sovietice la începutul anilor 1990, datorită „domeniului agricol, cel al industriei alimentare și cel al turismului”, situația economică a Transnistriei s-a înrăutățit drastic din cauza opacității de care dă dovadă administrația locală atât pe plan extern cât și pe plan intern. Din acest motiv, investițiile pe care ar trebui să le facă Rusia pentru a uniformiza cele două spații cu restul teritoriului ar reprezenta un efort consecvent.

În ciuda acestor informații, nu se poate face abstracție de faptul că același scenariul se poate repeta mai aproape de granițele României. Astfel, profesorul universitar Silviu Neguț a fost de părere că „Ucraina ar fi prinsă în clești”, și a adăugat că „Rusia trebuie să gestioneze mai întâi Crimeea, după care se va ocupa de Transnistria”. În acest caz, calea europeană a Republicii Moldova ar fi de asemenea pusă în pericol, având în vedere pericolul rus la Est, precum și intențiile separatiste ale Găgăuzei la Sud. Dincolo de un pericol militar, care rămâne ipotetic, Dan Dungaciu, președintele Fundației Universitare a Mării Negre, insistă asupra unui „pericol electoral”. Într-adevăr, în contextul alegerilor legislative care vor avea loc la sfârșitul acestui an, pericolul unui rezultat în favoarea comuniștilor, pe fondul instabilității regionale, al problemei identitare și al influenței ruse, este real. Din acest motiv, oficialii moldoveni „nu pot face nimic mai mult decât să ceară Occidentului măsuri de securitate” în această perioadă crucială.

Pe de altă parte, este probabil ca Vladimir Puțin să se mulțumească cu anexarea Crimeei și să își oprească acțiunile expansioniste. Ioan Donca, fostul Ambasador al României la Moscova, a susținut acestă teorie, afirmând că  „Rusia a considerat dintotdeauna că Crimeea îi aparține” și că  „nu va merge mai departe” fiindcă este evident că Transnistria va susține interesele sale, revendicându-și independența în continuare. În ciuda unor eventuale sancțiuni economice impuse de Occident, „acest pas al Rusiei este ireversibil”, iar comunitatea internațională nu are altă opțiune decât cea de a se „obișnui cu această situație”. De aceeași părere a fost și analistul politic Emil  Hurezeanu, care a precizat că strategia Kremlinului este bine pusă la punct, și a reușit în cazul Crimeei să „forțeze nota pentru a crea fapte împlinite, care se transformă în fapte reale” , însă „este totuși greu de crezut că Rusia va acționa la fel în inima Ucrainei”.

În acest context este foarte important ca România să se poziționeze corespunzător din punct de vedere strategic, pentru a se afirma precum un actor regional important. Responsabilii politici trebuie să țină cont de realitatea geopolitică, luând în considerare apartenența în comunitatea europeană și în cea transatlantică, dar și necesitatea de a coopera pe viitor cu Rusia. Totuși, Antonia Colibășanu, vice-președintele Marketing Internațional – Stratfor Europe, a afirmat că  „România se uită înspre Est în calitate de membru UE și NATO”. Așadar, în ciuda tensiunilor regionale, securitatea României este garantată pe viitor și oportunitățile de a se afirma se vor multiplica, odată cu accelerarea integrării europene a Republicii Moldova.

Alexandru POPOVICI

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × one =