Interviu CEPE cu Antonio Fiori, Universitatea din Bolonia: „Nu ar trebui să uităm că în Coreea de Nord trăiesc aproape 24 milioane de oameni nevinovați”

Pe parcursul lunii martie și aprilie 2012, continentul Asiatic a acaparat atenția întregii lumi. Una dintre țările care au devenit subiect de controversă internațională și analiză, aflându-se în plină lumină a reflectoarelor într-o perioadă plină de schimbări pe scena politică mondială, este Coreea de Nord, în special prin programul său nuclear. La sfârșitul lui februarie 2012, Coreea de Nord a fost de acord cu Moratoriumul privind, printre altele, înghețarea programului nuclear, propus de SUA în schimbul unor ajutoare substanțiale constând în tone de hrană. În ciuda acestei înțelegeri, Coreea de Nord a anunțat câteva săptămâni mai târziu că intenționează să lanseze un satelit în scopuri economice. Ignorând toate avertismentele internaționale cu privire la consecințele unei asemenea acțiuni, în Aprilie, Coreea de Nord a lansat racheta prin care susținea că vrea să pună un satelit pe orbită.

Interviul luat de către organizația non-guvernamentală Center for European Policy Evaluation, domnului prof.univ.dr. Antonio Fiori, profesor la Universitatea din Bolonia, oferă o perspectivă interesantă asupra a cum poate fi interpretat comportamentul nord coreean.

Center for European Policy Evaluation (C.E.P.E.): Aș începe prin a vă întreba cum ați caracteriza relațiile Coreei de Nord cu celelalte state ale lumii? Ce a adus Coreei de Nord programul său nuclear?

Antonio Fiori: Este o întrebare foarte dificilă întrucât relațiile Coreei de Nord cu restul lumii sunt complexe și foarte complicate. Coreea de Nord și-a dezvoltat relațiile externe pe două axe principale: pe deoparte, avem relațiile cu Beijingul și, pe de altă parte, relațiile cu Washington-ul. În ceea ce privește relațiile cu China, ele sunt majoritar foarte bune. China și-a demonstrat în nenumărate rânduri disponibilitatea de a-i ajuta pe nord coreeni, deși chinezii nu au fost mereu încântați de comportamentul Nord Corean, în special în perioadele de maximă tensiune: mă refer aici la testele nucleare din subteran, testele balistice și alte momente controversate. Relația cu SUA a variat și variază de la administrație la administrație și chiar în cadrul aceleiași administrații s-au putut observa abordări diferite ale problemei. Cele mai bune contacte între SUA și Corea de Nord au fost în timpul Administrației Clinton. Dar datorită unor probleme interne și în special, datorită faptului că Republicanii au obținut majoritatea locurilor în Senat am asistat la o ruptură a acestor legături. Coreea de Nord menține relații preponderend pe această structură duală, dar a dezvoltat relații bune și cu alte state, cu așa-numitele state canalie (rogue states), între care și Siria și Iranul. Cu acestea Coreea de Nord menține o relație consolidată centrată în special pe furnizarea de arme. Această activitate este foarte importantă și pentru supraviețuirea regimului, având în vedere că schimburile comerciale cu arme și traficul de droguri (potrivit estimărilor, în Coreea de Nord sunt produse cantități mari de opium) aduc sume mari de bani regimului. Nord coreeni sunt totodată și cei mai buni falsificatori de dolari americani din afara SUA.  În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, este dificil să oferi spui dacă alegerea nord coreană de a se nucleariza a fost sau nu un avantaj. Cel mai probabil, nu a fost, far din momenetul în care s-au decis să urmeze această cale, din anii 1950, e dificil să spui dacă ar fi existat o alternativă mai bună sau dacă a fost în avantajul lor sau nu. Acum, nu mai este posibil să dea înapoi, ar fi prea dificil şi prea costisitor date fiind carateristicile interne ale regimului. Legitimitatea regimului a fost construită pe această baspui dacă ar fi existat o alternativă mai bună sau dacă a fost în avantajul lor sau nu. Acum, nu mai este posibil să dea înapoi, ar fi prea dificil şi prea costisitor date fiind carateristicile interne ale regimului. Legitimitatea regimului a fost construită pe această bază. Pentru lume putem afirma că nu a fost un lucru tocmai bun programul nuclear al Coreei de Nord, dar probabil nici pentru ei nu a fost.

C.E.P.E.: Pe 12 aprilie, Coreea de Nord a încercat lansarea unui satelit în spațiu. Deși lansarea a eșuat, trimiterea rachetei a lansat o serie de controverse în jurul evenimentului. În primul rând, de ce această opoziție față de dorința nord coreenilor de a lansa un satelit? De ce SUA, Japonia și Coreea de Sud s-au opus atât de drastic acestei lansări?

A.Fiori: În primul rând pentru că potrivit rezoluțiilor ONU era interzis, nu poți lansa rachete oricând și oriunde vrei. Deși Coreea de Nord a încercat să convingă lumea că ei încercau de fapt să pună pe orbită un satelit, interpretările voinței lor pot varia. Dacă vrem să ne punem încrederea în bunele intenții nord coreene și să credem ceea ce ei vor să ne facă să gândim și ceea cei au declarat că urmăresc, atunci ar trebui să vedem astfel lucrurile: ei chiar au încercat să lanseze un satelit, lucru pe care l-au mai încercat și acum trei ani. Dar dacă vrem să interpretăm lucrurile așa cum statele menționate de tine o fac, în special SUA, situația dobândește o altă semnificație. SUA au văzut mereu lucrurile în această manieră: Coreea de Nord nu face nimic altceva decât să încerce să mascheze sub o așa-zisă intenție de a lansa un satelit, obiectivul lor real: de a testa o rachetă în scopuri militare, racheta Taepodong II pe care satelitul urma să fie montat. Cu alte cuvinte, americanii spun că dacă o rachetă cu o rază de acțiune de 9000 km este testată, sigur că sunt și ei interesați deoarece la 9000 de km de Phenian se află coastele SUA care pot deveni ținta unor astfel de rachete. Apoi vecinii, Japonia și Corea de Sud se pot simți amenințate de o astfel de intenție. Japonia este implicată din punct de vedere fizic și logistic într-o asemenea lansare, pentru că rachetele întotdeauna zboara în direcția lor. Coreea de Sud este preocupată de acest aspect din motive de politică internă și pentru că sunt la distanță mică de Phenian, prin urmare sunt direct expuși la amenințarea nord coreană. Acestea sunt motivele pentru care aceste state sunt atât de preocupate și reticente față de orice demonstrație de putere militară din parea nord coreenilor.

C.E.P.E.: Care ar putea fi consecințele acestei lansări?

A.Fiori: Consecințele sunt încă de văzut. Din punctul meu de vedre, pentru Coreea de Nord consecințele sunt devastatoare, în sensul că a fost un eșec pe care au fost forțați să îl recunoască în fața întregii comunități internaționale. Și probabil, acest eșec va face și mai dificilă tranziția puterii care a început formal cu moartea lui Kim Jong-Il. Și din punct de vedere internațional va avea consecințe în detrimentul intereselor Coreei de Nord, pentru că, din ultimele știri se pare că una dintre posibilitățile avute în vedere este impunerea unor sancțiuni și mai stricte asupra Pheianului care îl vor face și mai izolat și îl vor priva de orice ajutoare. Îmi vine în minte, ajutorul american constând în mii de tone de hrană pentru nord coreeni, promis în schimbul Moratoriumului nord corean privind programul nuclear, ajutor care a fost deja anulat ca urmare a acestei lansări.

C.E.P.E.: Între 26-27 Martie la Seul, Coreea de Sud a avut loc Summitul pentru Securitatea Nucleară. Există vreo legătură între acest summit și încercarea de a lansa un satelit nord corean?

A.Fiori: În timpul acestui Summit, o mare parte a vorbitorilor au făcut referiri în cadrul alocuțiunilor lor la situația din Coreea de Nord, având în vedere că sumitul s-a ținut în Seul. Ce mod și loc mai potrivite pentru a sugera nord coreenilor că programul lor militar nuclear trebuie abandonat? Evident, nu au reușit nici în acest cadru să îi determine să renunțe la intenția lor.

Antonio Fiori este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din Bolonia, predând disciplinele Politicile și Instituțiile Koreene și ale Asiei Orientale și Relații Internaționale ale Asiei Orientale. A trăit o perioadă lungă de timp în Asia și a fost profesor în vizită (visiting fellow) la United International College of Zhuhai (Republica Populară Chineză), la East-West Centre of Honolulu (SUA) și Kyunjanggak Institute for Korean Studies of Seoul National Universitu (Republica Coreea). Domeniile sale de interes și analiză sunt relațiile inter-coreane și studiul societății civile din Coreea. Ultima sa carte, Asia Orientale, a fost publicată în 2010.

Articolul integral poate fi accesat AICI.

Autor: Alina Mogoș

Sursa: Center for European Policy Evaluation

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ten + 13 =