EXCLUSIV. MRU, despre Victor Ponta: Desi unu cu unu egal doi, la el unu cu unu fac trei. Despre esecul Nabucco: ”Trebuie sa ne asteptam la lovituri puternice la adresa capacitatii de a exploata gaze de productie interna”

Interviu realizat de Dan Carbunaru si Ovidiu Marincea

Caleaeuropeana.ro va prezinta partea a doua a intervului acordat de Presedintele Fortei Civice, Mihai Razvan Ungureanu:

mihairazvanungureanu

 

Despre esecul Nabucco: acolo unde Gazpromul isi simt interesele amenintate, acolo intervine, prin toate mijloacele- inclusiv politice- pentru a preveni aparitia unei alternative de alimentare a Europei cu gaze naturale

Ovidiu Marincea: Va intrebam data trecuta despre vizita sefului Serviciilor Secrete din SUA si a celui din Rusia, iar acum vad ca exista o legatura cu Nabucco.

Mihai Razvan Ungureanu: Presupuneti ca exista.

O.M.: Presupun ca exista, pentru ca imediat dupa a venit si, iar aici nu mai presupun, a fost intr-o vizita oficiala si responsabilul pe probleme de securitate in Azerbaidjan in Romania. A avut o vizita oficiala care a trecut destul de usor prin presa. Cum comentati si cine credeti ca sunt vinovatii in primul rand?

M.R.U.: Haideti sa o luam din ziua de astazi inapoi, regresiv. In primul rand, e limpede ca in 8 luni de zile nu s-a ocupat nimeni de Nabucco. Nu a fost o tema in ultimele 8 luni de zile si se vede acest lucru, reprezinta una dintre cauzele esecului fara discutie. De ce? Proiectul Nabucco este un proiect foarte vechi care a fost schitat pentru prima data in 1997, iar apoi a devenit incetul cu incetul o tema de importanta strategica pentru noi. Castigatorii potentiali ai transportului de gaze naturale si Azerbaidjan si Asia Centrala catre Europa ar fi fost: Turcia, prin tranzit, Romania prin tranzit iar Bulgaria, Ungaria si Austria, de unde conducta s-ar fi ramificat in toata Europa de vest si spre nord, prin importul de gaze naturale nesupuse monopolului economic al Gazpromului. Noi pierdem, in momentul acesta, o sansa economica generata de TransGaz, care ar fi fost responsabilul principal al tranzitului. Nu este o situatie atat de dramatica pe cat am putea-o crede.

O.M.: Noi avem 40% gaze, si depindem deci doar in proportie de 60% de gazul rusesc, spre deosebire de Ungaria care depinde in proportie de 90%.

M.R.U.: Noi depindem chiar si mai putin de gazul rusesc, si numai in sezoanele reci cand importam o treime din necesarul industrial si casnic. Folosim gazul importat din alte zone decat sa folosim gazul extras aici. Dar noi avem in continuare doua sanse, pe care daca stim sa le valorificam cum se cuvine putem compensa aceasta pierdere potentiala din tranzitul de gaz pe care il reprezinta esecul proiectului Nabucco. In speta, exploatarea de gaze naturale, de hidrocarburi, in general, din subsolul Marii Negre, perimetrul Neptun si din exploatarea gazelor de sist. Daca intelegem,  bunaoara,  ca trebuie sa existe o intelegere la nivelul intregii clase politice de a sprijini proiectul alimentari Europei Centrale si de Vest cu gaze naturale din Marea Neagra pe seama exploatarii perimetrului Neptun, in orizontul 2018-2020 atunci valorificam din plin o sansa pe care ne-o da subsolul tarii noastre. La fel  gazele de sist si acum cred ca se intelege  de ce am insistat pe exploatarea gazelor de sist cu putere in vremea cabinetului meu. Tot asa cum astazi probabil nu se intelege de ce a fost nevoie sa cada un guvern care sustinea asa ceva, ca peste un de zile guvernarea USL care a inlocuit guvernul Ungureanu sa sustina din nou gazele de sist. Dar dupa un an de zile, deci timp pierdut.

Acestea sunt cele doua sanse pe care trebuie sa le valorificam ca atare. Jocurile care au dus la evidentierea jocului Trans- Adriatic Pipeline, TAP, in defavoarea lui Nabucco sunt multiple. Cert este un lucru: ca acolo unde Gazpromul isi simt interesele amenintate, acolo intervine, prin toate mijloacele- inclusiv politice- pentru a preveni aparitia unei alternative de alimentare a Europei cu gaze naturale

Trebuie sa ne asteptam la lovituri puternice la adresa capacitatii Romaniei de a exploata si utiliza gaze din productia interna

Dan Carbunaru: Dar in acest context, blocheaza partea de Nabucco, dar practic accentueaza aceasta ocazie pe care Romania o are de a folosi propriile resurse, varianta tot dezavantajoasa pentru Gazprom.

M.R.U.: Ce spun eu este urmatorul lucru: Trebuie sa ne asteptam la lovituri puternice la adresa capacitatii Romaniei de a exploata si utiliza gaze din productia interna, pe motive de mediu, de exmplu, sau din motive economico-politice.

D.C.: Deci se va muta presiunea aproape cu totul pe aceasta zona.

M.R.U.: Presiunea se va muta puternic pe Romania in acest moment. Dintre toate statele sud –est europene, Romania este statul care depinde cel mai putin de gaze importante din Federatia Rusa. Toate celelalte, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Austria, depind intr-o proprtie covarsitoare de importul de gaze naturale din est. Interesul oricarui producator de gaze naturale, mai ales daca are la indemana si lantul de distribuire este sa isi asigure monopulul pe tot ce inseamna segment de exploatare sisegment de distributie. Iar monopolul Gazpromului,in felul acesta, este pus sub semnul intrebarii.

Ce sfaturi ii da MRU premierului  Ponta

D.C.: In contextul acesta, vizita premierului care vizeaza inclusiv Azerbaidjanul nu vine intr-un moment delicat, acela al anuntului?

M.R.U.: Premierul mai are o sansa, atunci cand merge in Azerbaidajan, dar nu ii dau lectii dlui Ponta.

D.C.: Credeti ca nu are nevoie? Sau nu tine cont de cele pe care i le dati dvs?

M.R.U.: Nu pot sa ii dau eu, nu imi permit. Spun ce as face eu daca as fi in locul lui. In Azerbaidjan are ocazia sa vorbeasca despre proiectul AGRI, care este un proiect la fel de important.

O.M.: Proiect lasat de izbeliste in ultimele luni.

M.R.U.: Nu s-a mai discutat despre el, nu stiu daca a fost lasat de izbeliste, dar cert este ca nu s-a mai vb nicaieri despre el, nu a mai fost atentie publica pe acest proiect care inseamna legarea Azerbaidjanului, a Georgiei si a vestului Marii Negre, in speta a Romaniei, printr-un proiect energetic care sa insemne lichefierea gazelor naturale extrase din Azerbaidjan intr-un port georgian, transportul gazului lichefiat in lungul Marii Negre, de la est spre vest, dezlichefierea lor – in portul Constanta si din portul Constanta, transfer pe conductele specifice catre destinatarii comerciali, Ungaria, Austria.

D.C.: Din punct de vedere diplomatic, economic si politic, Azerbaidjanul poate fi pus intr-o astfel de situatie de a oferi o solutie de compensare Romaniei care a fost afectata pana la urma de blocarea proiectului Nabucco?

M.R.U.: Teoretic, da. Practic, depinde foarte mult de productia propriu-zisa de gaz pe care o are Azerbaidjanul. Eu am incredere ca Azerbaidjanul isi cauta debusee comerciale pentru propria productie in zone variate, in asa fel incat sa scape de sub imperiul ofertei pe care o face Gazpromul. Dar, repet, depinde de capacitatea de productie pe care Azerbaidjanul o are in acest moment.

O.M.: Nu cred ca mai trebuie pusa la indoiala capacitatea de productie a Azerbaidjanului pentru ca azerii sustin din 2009 si vorbesc de acea capacitate imensa pe care o au, “inoata” in petrol si gaze, vor sa il exporte, insa iata ca nici prin AGRI, nici prin Nabucco nu se contureaza nimic, si atunci e normal sa poarte negocieri si cu Rusia, si cu China

Interesele UE si Jocurile de culise din spatele Nabucco

 

M.R.U.: Nu e in competenta mea sa discut sau sa speculez ce ar putea sa faca Azerbaidjanul in conditiile acestea. Cert este ca a preferat o oferta comerciala mai buna in momentul in care Gazprom-ul s-a retras din asocierea pe TAP si a lasat locul Greciei, SOCARului, iar Grecia a preferat o oferta imediata. Dar trebuie sa mai remarcam ca proiectul Nabucco nu a fost, in opinia mea, suficient sustinut de Uniunea Europeana. Ar fi trebuit o implicare mult mult mai puternica a UE pe asigurarea, constructia fizica a acestui proiect. Si, mai trebuie sa recunoastem, nu a fost suficient de ofertant pentru americani.

O.M.: Aici cine erau actorii principali? Franta si Germania? Trebuia sa fie mai fermi?

M.R.U.: E vorba de toata lumea, fie ei beneficiari, fie asistenti in tot proiectul. Nabucco a fost inceput primit la sfarsitul anilor ’90 si a fost primit cu destul de multa retinere. A inceput sa starneasca atentia numai pentru faptul ca statele potential beneficiare au insistat incontinuu, inclusiv Romania, asupra valorii economice pe care un asemenea proiect o are in raport cu alimentarea alternativa a Europei cu gaze care nu provin din Federatia Rusa. Intre timp, peisajul economic din Europa s-a schimbat. Unele state europene, cum este cazul Germaniei au devenit profund legate economic de importul de hidrocarburi din Federatia Rusa. In conditiile acestea, Nabucco nu a reusit sa ajunga pe primele locuri in clasamentul preocuparilor strategice ale UE, una dintre ele fiind asigurarea unei cvasiindependente a UE in materie de import de hidrocarburi.

D.C.: Se tot vorbeste despre asta in discursurile oficiale, sunt mereu mentionate astfel de trimiteri.

M.R.U.: Aici, Romania s-a comportat bine, desi, repet, insistenta a vut varfuri de sarcina si goluri de sarcina. Nu intotdeauna Romania a fost atat de puternica in a afirma acest lucru. Trebuie sa recunoastem  ca presedintele Basescu a fost unul dintre sustinatorii constanti si cu voce intr-adevar semnificativa. Nu intotdeauna guvernele l-au ajutat insa. Necesitatea inteleasa si sprijinita, sustinuta a constructiei proiectului Nabucco, transformarii lui in produs fizic nu a reprezentat nici pentru executivele Romaniei intotdeauna o tema predilecta, o tema de urgenta zero.

O.M.: Bulgaria si Ungaria au semnat pentru South Stream si, din acest punct de vedere, eu le vad pe ele mai avantajate in acest moment, odata cu acest cutremur geopolitic care va avea loc in aceasta zona politica a Europei. Odata cu reusirea proiectului Nabucco cred, totusi, ca vor avea loc mutari si schimbari de strategie geopolitica foarte importante in urmatoarea perioada. Situatia Bulgariei si a Ungariei este oarecum asigurata, ei semnand acordul cu Rusia pentru South Stream. Romania s-a jucat “de-a soarecele si pisica” cu rusii in acest proiect. La un moemnt dat jucam la doua capete cu South Stream si cu Nabucco.

M.R.U.: Nu stiu daca putem spune ca jucam la doua capete, South Stream, in cel mai bun caz ar fi adus plus valoare economica in cazul in care Romania ar fi fost o tara de tranzit, ori eu nu cunosc daca exista in acest moment daca exista vreun proiect de trecere a conductei South Stream prin spatiul economic romanesc maritim.

O.M.: Presedintele Gazprom sustinea ca a fost si un studiu de fezabilitate, au avut vizite oficiale in Romania in care declara ca suntem “in carti “.

M.R.U.: Adevarul este ca South Stream, conducta de gaz preuspune probleme tehnice aproape insurmontabile pe seama tehnologiei actuale. A trece o conducta de gaz pe fundul marii, in conditiile in care Marea Neagra are adancimi destul de mari, ar predispune inginereste ca aceasta conducta sa fie mai curand o conducta litorala decat o conducta de mare adancime. Dar, nu vorbiti cu un specialist in momentul acesta, deci trebuie sa luati cuvintele mele cu discernamant. Cert este ca Romania are un obiectiv clar: pe cat posibil, apropierea de independenta totala in materie de energie si hidrocarburi. Deci, productie interna la maximum. Si in acelasi timp, folosirea utila si rationala a rezervei interne de hidrocarburi. De asta spun ca sansele economice ale Romaniei nu au disparut, ci doar un potential de plus valoare economica pentru Romania, care ar fi fost tranzitul.

Gazprom, bratul politic al Federatiei Ruse

 

O.M.: Avem concesionate rezerve de gaze catre Petrom si Gazprom si-a aratat intentia de nenumarate ori de a achizitiona “perla coroanei” OMW, respectiv Petromul. E de asteptat din partea rusilor sa faca un astfel de pas, tocmai spuneati, ei mereu incearca sa preintampine tentativele de independenta ale statelor din regiune.

M.R.U.: Gazpromul are o politica monopolista si e logic, pentru ca este in acelasi timp si un brat politic al Federatiei Ruse, nu este doar o extensie economica a influentei Federatiei Ruse. Dar de aici incolo trebuie sa ne asteptam la lovituri foarte dure aplicate proiectelor romanesti. Trebuie sa avem incredere in angajamentul ocidental al Azebaidjanului. Tot asa cum trebuie sa avem incredere in angajamentul occidental al Georgiei. De asemenea, nu cred ca exista companii mari de tipul OMV care, in ciuda argumentelor economice sa nu valorifice sansele politice pe care le ofera apartenenta Romaniei la UE. Am mare incredere in genul acesta de logica care s-ar putea, la un moment dat, sa intre in coliziune cu situatia economica generala, dar de multe ori pe seama unei pierderi de moment poti castiga pe termen lung. Si aceasta este o filosofie care se aplica si la romani.

 

Sansele Romaniei Europene

 

D.C.: Avem zilele acestea un Consiliu European in care liderii statelor membre incearca sa dea noi sperante privind revenirea economica, a cresterii numarului locurilor de munca. Sunt date alarmante, cel putin in sudul Europei, 30% somaj in Grecia, 1 din 4 tineri din Europa nu are un loc de munca.

M.R.U.: 25 de procente – cea mai mare rata a somajului in randul tinerilor vreodata inregistrata.

D.C.: Asistam la un proces de imbatranire, care pare lent, insa nu  ne ofera sperante pe viitorul mediu, cel putin in Europa. Exista si un nivel din ce in ce mai scazut in capacitatea liderilor europeni ata in plan national, dar mai ales la nivelul institutiilor europene de a rezolva aceasta chestiune. Cum vedeti tara noastra? Cum vedeti ca isi joaca Romania rolul in acest moment?

M.R.U.: Noi avem un handicap mare de credibilitate politica pe care incercam sa-l depasim astazi pe seama unui singur argument, acela al stabilitatii politice. Nu este suficient. Credibilitatea politica a Romaniei a fost grav afectata in jumatatea a doua a anului trecut si ceea ce ar conta enorm in profilarea Romaniei in mod real, ca a 7-a putere in UE, ar fi in primuL rand cresterea economica. In momentul in care politica este sprijinita si de argumentul economic, atunci identitatea europeana a Romaniei creste, devine solida si capata greutate in toate negocierile. UE ezita de mult timp asupra unor raspunsuri clare, tangente problemelor care urmeaza sa se discute si s-au si discutat  la Consiliul Afaceri Generale – relatii externe ultima data la Luxemburg si care urmeaza sa fie discutate la Consiliul European. Eu vad trei subiecte de maxima importanta in acest moment. Situatia economica, cu tot ce presupune, de la criza zonei euro, la recesiunea constanta a economiei europene. Sunt niste cifre peste care nu putem trece peste. Produsul Intern Brut scade cu 0,1% in UE pe trimestrul I 2013, fata de trimestrul 4 2012 si asta, dupa ce, in ultimele 3 luni ale anului trecut, declinul de 0,5% din PIB a fost constant, ceea ce face ca zona euro sa fie in momentul de fata intr-o contractie economica de 6 trimestre. E foarte mult, e motivul pentru care apar mecanismele de constrangere bugetara, tratatul fiscal, spre exemplu, limitarea deficitului structural la 0,5 procente din PIB pe an. Si apropo de chestiunea aceasta, am ramas surprins sa  descopar ca nu au ramas amendamente la textul Constitutiei care sa mentioneze obligativitatea de a “prinde” in legea fundamentala a tarii aceasta constrangere bugetara. De la 1 ianuarie 2013, dupa ce si Finlanda a semnat Tratatul fiscal, noi care suntem semnatari de anul trecut, ne supunem acelorasi reguli de disciplina fiscala, bugetara ca si toate statele membre.

Ce a omis Romania sa treaca in Constitutia revizuita

 

D.C.: Ar trebui ca, potrivit Tratatului asumat si de Romania, sa fie introdus ca prevedere in legea fundamentala sau echivalentul ei. Este o exprimare mai ambigua.

M.R.U.: Da, pentru ca in unele state legea fundamentala nu suporta amendamente. In cazul nostru se face prin amendament la Constitutie.

D.C.: Care sa fie explicatia? Sa fie omis minitile luminate care populeaza acea comisie de revizuire, sau sa nu fi considerat importanta aceasta chestiune?

M.R.U.: Eu am pomenit ultima data acest lucru in noiembrie cand am vorbit despre nevoia de revizuire, rescriere a Constitutiei si am pomenit de acest punct obligatoriu.

D.C.: Sa inteleg ca folositi de ocazie pentru a face un apel la cei care pot face aceasta completare?

M.R.U.: E un apel catre putere, in primul rand, sa aduca acest amendament in Constitutie. Este un amendament care va trece prin Curtea Constitutionala si o obligatie pe care ne-o asumam, in virtutea unui Tratat european la care suntem parte. Revenind, pe langa chestiunile majore macroeconomice, sunt doua politici care au in continuare de suferit: politicile generale referitoare la migratie – migratia interna a fortei de munca in UE, lucru care este pe cale astazi sa fie rezolvat prin noile reguli ale guvernantei Schengen. Si migratia fortei de munca din exteriorul UE catre statele membre. UE, pe seama sporului demografic negativ merge catre o situatie de criza in ce priveste situatie fortei de munca activa.

D.C.: Germania a dat recent un semnal si a anuntat pe site-ul Guvernului federal o relaxare a conditiilor de primire a migrantilor din afara statelor UE.

M.R.U.: Ideal este sa ai o politica europeana din punctul acesta de vedere, pentru ca mergem oricum catre o integrare crescuta a statelor UE, deci inclusiv pe politicile de migratie. Ar trebui sa avem o voce comuna si principii comune.

D.C.: Nu este ciudat sa vorbim despre necesitatea unor principii comune si despre mai multa integrare in timp ce pare ca asistam mai degraba la un proces de dezintegrare a UE pe fondul atomizarii pozitiilor nationale? Sunt principalele state ale Europei care par sa fie captive unor interese electorale nationale mai degraba.

M.R.U.: Asta tine de altceva, tine de o problema de ordin politic care este criza de leadership. Adevarul este ca UE nu are in acest moment, decat cu rare, rare exceptii, personalitati politice apte sa gandeasca la nivelul mare al intregii Uniuni si la nivelul viitorului, proiectiv in viitorul UE.

Guvernele USL au venit ca niciodata in istoria postdecembrista cu taxari si suprataxari pentru tot ce inseamna mijloace de productie

 

O.M.: Romania sta bine cu rata somajului, atat in ceea ce priveste rata somajului in randul tinerilor, dar si in general, prin comparatie cu alte state.

M.R.U.: Eu as fi reticent fata de cifrele statistice ale Romaniei.

O.M.: Asta voiam sa va intreb: credeti ca are legatura cu faptul ca multi romani lucreaza in strainatate? Multi dintre ei nu se duc la oficiul de somaj, nu sunt luati in evienta? Datele oficiale sunt de 7-8%, sa spunem ca datele reale ar fi de 10%, sunt date care arata mai bine prin comparatie. Care credeti ca sunt motivele pentru care Romania inca “sta bine” la acest capitol?

M.R.U.: Sunt reticent in ce priveste cifrele somerilor din Romania. In primul rand pentru ca nu  cred ca exista o cifra agregata acceptata de toate institutiile care au competenta in acest domeniu, nu doar de INS, tot Ministerul Muncii si tot ceea ce tine de finante samd, asupra felului in care este definit si inregistrat somajul ca atare. Somajul inseamna sa nu ai loc de munca, ori exista o tendinta destul de accentuata de a pastra o plaja “gri” a locurilor de munca in Romania, pe seama suprataxarii muncii. Munca, in Romania, este suprataxata. La noi si la inca 2-3 state din UE, costul muncii este foarte ridicat. Suprataxarea locului de munca duce la mentinerea sa in zona gri a pseudo-taxarii sau in zona neagra a netaxarii.

O.M.: La 10 lei castigati de un muncitor in Romania, 8 lei merg la stat.

M.R.U.: Acesta este motivul pentru care mediul privat face presiuni pentru reducerea contributiilor sociale. Aici e de fapt un cleste – pe de o parte toata lumea intelege ca munca este suprataxata si costul muncii este mare, pe de alta parte, cu totii stim ca daca modificam CAS-ul fara sa avem un plan de termen mediu asupra modului in care poate fi acoperita gaura pe care reducerea CAS-ului ar determina-o in primul an de aplicare, deficitul structural de la asigurari sociale va creste foarte mult, ori noi ne apropiem de un deficit structural de 4 mld, un deficit enorm. Este una dintre suferintele profunde ale sistemului nostru. Nu poti acopri aceasta gaura pe fondul unei cresteri economice minime.

D.C.: 2,2% in primul trimestru al acestui an e una dintre cele mai mari cresteri economice din Europa.

M.R.U.: Sa nu ne amagim. Este o crestere economica determinata de efectul de baza de anul trecut, nu este o crestere economica reala. Anul trecut, pe trimestrul I, cresterea a fost de 2,6%. Eu nu m-am ametit cu asa ceva in momentul in care am primit informatie pentru ca era o crestere determinata de recolta buna pe care am avut-o in 2011. Si acum cresterea economica din primul trimestru este data e efectul de baza de anul trecut. Eu astept sa vad care va fi tendinta undeva la sfarsitul trimestrului III, dar sunt aproape sigur ca anul acesta cresterea noastra economica nu va iesi din perimetrul celor cu 1% crestere economica, ceea ce inseamna poate 1,1%, 1,2%, insuficient pentru a califica economia Romaniei ca fiind pe crestere si insuficient pentru a gandi in momentul de fata o relaxare fiscala in materia costului muncii. In plus, guvernele USL au venit ca niciodata in istoria postdecembrista cu taxari si suprataxari pentru tot ce inseamna mijloace de productie, de la munca la proprietatea funciara, trecand prin profit.

”Cu actualul ritm de crestere economica, vom ajunge din urma Cehia in 100-150 de ani”

 

D.C.: Nu sunt doar acestea solutiile. Intelegem ca vor mai fi disponibilizari.

M.R.U.: Disponibilizarea nu este o solutie in sine, este un efect. Ceea ce ar trebuie de fapt sa existe este sustinerea, avantajarea economiei private in statul roman, in asa fel incat media cresterii economice sa fie depasita. Din ’90 pana in 2012 inclusiv, media cresterii economice a Romaniei este de 1 procent. Am avut ani in care saltul a fost de plus 6-7% si ani in care caderea a fost de – 9% chiar, dar media pe 23 de ani este un procent pe an. Ceea ce face ca noi sa ajungem din urma pe Cehia, daca inghetam Republica Ceha in acest moment, in 100-150 de ani. Cresterea aceasta nu este o crestere sanatoasa. O data, este supusa unei ciclicitati enorme, din varii motive, inclusiv din cauza faptului ca nu descoperim piete de export in afara UE, ca depindem aproape excesiv in exporturi de UE. Si pe de alta parte, pentru ca economia romaneasca, in continuare, este o economie fragmentata, profund infiltrata de stat. in continuare, in anumite sectoare economice este profund monopolista, si aici este evident, sunt frane pentru dezvoltarea economiei.

Politica in Romania este profund dependenta de monopoluri economice

 

O.M.: Chiar in acest moment se discuta despre un acord acord de tip preventiv cu FMI. Este oprtun in acest moment un acord? Exista argumente si pro si contra in acest sens. Totusi, in aceasta perioada, in care investitiile straine in Romania s-au prabusit, un nou acord cu FMI ne-ar putea da o gura de oxigen, ne-am putea imprumuta in continuare de pe pietele externe la un nivel mai bune, am atrage investitii straine…

M.R.U.: Nu neaparat, nu sunt consecinte directe ale unui acord cu FMI. Haideti sa revenim la primul memorandum cu FMI si Comisia Europeana, cel incheiat de Guvernul Boc. Era de fapt, un proiect de reforma in interiorul acelui memorandum,pentru ca exista si autorat romanesc. Sau, daca vreti, aproape tot textul este facut de romani, in sensul fortarii unui proces profund de reforma, in sens institutional si economic. Tintele asumate in primul memorandum si corecturile pe care le-am asumat si eu in memorandum cu FMI, fie ca a fost vorba de privatizari, fie ca a fost vorba de management privat, toate acestea au capatat o culoare conjuncturala pe seama interventiei factorului politic. Ati observat ce s-a intamplat la Tarom acum, in ultima vreme sau la CFR. Lucrurile acestea nu au cum sa nu impieteze asupra unui proces de reforma, chiar daca il ai schitat intr-un memorandum cu FMI. Nu vreau sa pornim de la premisa ca FMI este antidotul oricarei ezitari in modernizarea si reforma structurala a Romaniei. Nu, depinde exclusiv de noi sa ducem mai departe un memorandum. Memorandumul cu FMI-ul este un pretext. De fapt, reforma ne trebuie noua, nu o facem de dragul FMI-ului, ci de dragul Romaniei.

O.M.: Asa ar trebuie, din punct de vedere teoretic. Dar daca nu ar exista acel acord si memorandum cu FMI, nu am fi avut acele tinte si daca nu am fi avut acele tinte, nici macar nu am fi incercat sa le respectam.

M.R.U.: Daca am fi fost consecventi in ele si, mai ales, dupa luna mai a anlui trecut, daca ar fi existat consecventa in respectarea lor,lucrurile probabil ca ar fi aratat altfel astazi. Dar iarasi ne intoarcem la jumatatea a doua a anului trecut. Oltchimul nici macar privatizare nu se poate numi, acolo a fost o bataie de joc, pana la CFR Marfa zilele acestea. Astea sunt chestiuni care arata nu doar amatorismul unui Guvern incapabil sa duca un proces de reforma la bun sfarsit ci incapacitatea de a intelege cat de necesara este reforma. Pe mine ma mira faptul ca am pregatit o legislatie de reglementare a prezentei trusturilor in economie, care, practic, ar fi devenit o legislatie antimonopol. A trecut neobservat in martie si aprilie anul trecut. Lucrurile acestea au ramas pe masa Guvernului,nu au mai fost continuate dupa. De ce? Pentru ca in continuare politica in Romania este profund dependenta de monopoluri economice. Dupa 23 de ani, politica romaneasca se poate rezuma la lectura a 4-5 nume de familie din economia romaneasca. Nu este normal. Este o competitie inegala, este o economie care nu s-a desfacut inca complet spre competitie interna, spre piata. Iar atunci nu are cum sa inregistreze performante.

D.C.: Nu se desface, dar pare ca se dezintegreaza. Nu e pentru prima data cand Romania semneaza documente pe care dupa aceea nu le aplica.

M.R.U.: Se aplica partial, 6 tinte din 17, in cazul nostru.

D.C.:  Cum comentati in acest context capacitatea de intelegere si de flexibilizare dovedite de FMI?

M.R.U.: Niciodata FMI-ul nu-si va asuma un esec. Esecul trebuie sa ni-l asumam noi.

D.C.: Reforma din justitie pare mai de succes decat cea in domeniul economic? Ghidajul Bruxelles-ului este mai eficient decat ghidajul FMI in domeniul economic?

Executivele romanesti nu au inca reflexul creat de a sprijni initiativa privata in mod real

 

M.R.U.: Si aici exista o componenta economica importanta. De fapt, ce solicita orice investitor, ca e vorba de un investitor strain sau unul local, sunt 3 lucruri esentiale. In primul rand, predictibilitate fiscala – sa ai acelasi sistem de taxe chiar daca la un moment dat cuantumurile incep sa varieze pe seama contextului economic, iar cand te culci azi sa stii ca maine investitia ta e protejata.

O.M.: In 6 ani s-a schimbat de 64 ori Codul fiscal in Romania.

M.R.U.: Iata! Al doilea lucru, stabilitate legislativa –  sa nu se schimbe ansamblul legilor cu incidenta in mediul economic de pe o zi pe alta si orice intreprinzator intelege ca doar in felul acesta poate sa constituie un plan de business care sa fie coerent pe termen mediu, subintelegandu-se ca taxarea profitului, sau ce rezulta din taxare se intoarce in beneficiul statului unde este rezidenta investitia. Si al treilea lucru, absenta relatiei dintre politicul intern si economic. Investitiile straine fata de Romania sunt descurajate de aceasta volatilitate extraordinara a mediului  fiscal si a mediului legislativ. Si pe de alta parte, ele sunt determinate sa fie reticente pe seama costului mare al muncii. Atunci, in mod natural, pentru o lume globalizata, migreaza catre orizonturi mai sigure, unde costul muncii este mai mic, pragmatismul muncii este mai mare, un pragmatism care nu se rezuma la populisme de doi bani, ci care se adreseaza intr-adevar bunastarii unei tari, nu bunastarii cleintelei politice. Aici e de fapt jocul. Noi trebuie sa mai recunoastem un lucru. Executivele romanesti nu au inca reflexul creat de a sprijni initiativa privata in mod real. De ce am constituti Consiliul Consultativ al Oamenilor de Afaceri pe langa primul-ministru? Nu e o idee geniala, e o idee. Punct. Ar fi trebuit sa existe din 1990, de la primul guvern romanesc.

O.M.: Si acolo a fost o batalie, cine sa faca parte din Consiliu, cine nu.. Unii s-au suparat ca nu i-ati chemat si ca ati chemat pe altcineva…

M.R.U.: Nu era o problema, pentru ca acel Consiliu pana la urma nu era o  chestiune de orgoliu, putea sa creasca cu oricat si in momentul in care a inceput constructia, cand am fost fata in fata cu membrii sai am avut urmatoarele lucruri de spus:

Primul: nu considerati ca sunteti intr-o societate de lobby pe langa primul ministru.

Doi: Fiti convinsi ca nu primul ministru sau cabinetul vine sa va ceara dvs ceva. Intre noi este un parteneriat si asta inseamna urmatoarele lucruri, ca vreau sa identificati impreuna cu Guvernul problemele majore ale economiei romanesti, iar solutiile pe care le gasim impreuna, dvs avand experinta directa, noi avand capacitatea de initiere legislativa, solutiile pe care le gasim le punem in doua categorii, solutii tehnice imediate si solutii strategice de respiratie pe termen mediu sau lung. Care sunt subiectele carora ne adresam in primul rand? Evaziunea fiscala, absorbtia fondurilor europene, strategiile de orientare economica ale Romaniei pe seama industriilor performante, pe termen mediu si lung, si felul in care avantajul creat de o economie prin avant se poate intoarce in favoarea politicilor majore ale statului, sanatate si educatie. Am primit si am in continuare in arhiva mea zeci de liste cu asemenea masuri de ordin tehnic si cu propuneri de ordin strategic care au venit partea Consiliului Consultativ al Oamenilor de Afaceri, fiecare membru al Consiliului lucrand mai departe cu o suma de oameni de afaceri sau experti pe seama acestor chestiuni. Efectul a fost imediat in materie de evaziune fiscala, in materie fonduri europene, mai ales. Intr-o luna am dublat absorbtia. E adevarat, am dublat-o de la un procent la alt procent, inca sub 10.

D.C.: Asa cum si USL s-a laudat cu dublarea procentelor foarte mici preluate la guvernare.

M.R.U.: Dar am dublat-o.

D.C.: Si tot mai avem pana la 70%.

M.R.U.: Mai avem un drum foarte lung. Dar pentru aceasta trebuie sa te si preocupi.

O.M.: Unul dintre lucrurile pe care le-am retinut eu ca printre cele mai bune, ca masura economica luata de Guvernul pe care l-ati condus in perioada respectiva a fost acest Consiliul Consultativ, pentru ca doar iscutand cu cei direct implicati, lasand cifrele statistice de care vorbeam mai devreme deoparte, si discutand cu cei din economia reala poti sa iti dai seama de problemele pe care le prezinta.

M.R.U.: Sa stiti ca sfatul sfaturile celor au facut parte din Consiliul Consultativ, si le sunt recunoscatori fie ca sunt investitori, intreprinzatori sau experti, erau unele simple si masurile pe care Guvernul le-a putut adopta nu depaseau zona faptului normal, nu erau exceptionale. Pe langa stabilitate fiscala si coerenta legislativa , ce cere un intreprinzator este simplificarea birocratiei. Ori asta nu are cum sa vina in favoarea ta ca Guvern pentru ca ai tot interesul pentru a te operationaliza de a avea o birocratie care functioneaza foarte bine si care nu se mai impiedica in nenumarate situatii pe care si le autocreeaza, de fapt. Birocratia romaneasca are un talent fantastic de a se autobloca.

Statul minimal  nu e slab

 

D.C.: Dar dvs. ati fost unul dintre promotorii statului minimal.

M.R.U.: Si sunt in continuare.

D.C.: Dupa dvs. poate veni un premier care nu isi doreste neaparat un stat maximal, dar isi doreste o Romanie puternica. Dupa actualul premier poate veni cineva care isi doreste un stat minimal sau unul mijlociu. Care ar trebuie sa fie firul acesta rosu, in afara de cresterea constanta de 1% care sa dea sens viziunii strategice in zona economica.

M.R.U.: Ca sa ne intelegem, daca ai un stat minimal, mai degraba retras din economia privata care are functie reglemntatoare, asa cum sunt ele specificate pe exemple, legislatii europene, pe ce se aplica in alte state in care o asemenea filosofie e prizata acum nu inseamna un stat slab. Statul este foarte puternic in continuare, in momentul in care aplica legea consecvent. Asta determina de fapt puterea statului. Un stat solid inseamna sa ai raspunsuri la orice probleme de ordin macro. In momentul in care statul se retrage din economie si lasa initiativa privata sa respire este un avantaj reciproc pe care il inregistreaza si  economia, si statul. Iar un stat cu adevarat puternic este un stat puternic si economic, iar noi suntem in situatia de a nu fi, din punct de vedere economic, in acest moment un stat suficient de puternic.

D.C.: Traducerea electorala a acestui mesaj se pare ca nu e decodata la fel de catre toti electorii, de catre toti votantii si multi dintre romani sunt mai apropiati de un astfel de mesaj care tine de o Romanie puternica, un stat puternic, care in cazul nostru poate sa insemne doar un stat greu de tinut in brate. Dar care, decodat in mesajul stangii, pare ca tine electoratul in brate. Este o provocare pentru cei care transmit mesaje de dreapta sa explice acest lucru.

M.R.U.: Haideti sa vedem cine pe cine tine in brate.

Masurile lui MRU daca ar mai fi premierul Romaniei

 

O.M.: Data trecuta ne-ati spus ca nevoile romanilor sunt locurile de munca.

M.R.U.: Exact.

O.M.: Spuneti-mi trei masuri pe care dvs. le-ati aplica daca ati fi din nou premier pentru a creste numarul locurilor de munca.

M.R.U.: Vi le pot spune de principiu, in momentul de fata, nu am cifrele la acest moment. Obligatorie aceste conditii investiotionale de care am vorbit inainte, in primul rand, predictibilitatea fiscala inseamna si simplificare fiscala.

O.M.: Asta inseamna ca ar trebui sa modificati din nou Codul fiscal.

M.R.U.: O data si apoi gata!

D.C.: Toata lumea care il modifica spune acelasi lucru.

M.R.U.: Una dintre recomandarile Consiliului Consultativ nu a privit cuantumul taxelor si impozitelor, ci reducerea numarului de taxe si impozite care automat duce la debirocratizarea sistemului fiscal. In loc sa platesti 100 si, sa poti plati la un ghiseu unic doua sau trei. Mai mult decat atat, legislatia aferenta care este legislatie secundara, nu primara, pentru a inlesni la maximul posibil capacitatea de a infiinta o firma. Astazi, in Romania, in momentul in care un cetatean doreste sa infiinteze o firma isi asuma un risc enorm de cheltuiala preliminara, uneori egala cu valoarea investitiei. Stabilitatea legislativa e complementul predictibilitatii fiscale. Revin, cum poti sa genrezi o atmosfera proaspata in mediul economic privat romanesc? Dand libertate cat mai mare in infiintarea firmelor.

O.M.: Deci nu sunteti un adept al reducerii taxelor, ci al reducerii numarului de taxe.

M.R.U.: Nu ma pot pronunta pe cuantum in acest moment, ar fi absurd, neavand in clipa de fata studii de impact pe diferite tipuri de taxare sau impozitare care ar putea fi aplicate. Mai este ceva, in continuare, in cazul nostru, cu exceptia cuantumului de TVA, marea majoritate a taxelor aplicate in mediul economic sunt conjuncturale. De asta nu merg mai departe de atat. Cand am vazut de exemplu ca Guvernul intentioneaza sa coboare TVA-ul la paine la 9% m-am gandit intr-o prima faza ca este o masura curajoasa si este o masura curajoasa. Sigur, exista o piedica de ordin bugetar, FMI-ul a intervenit, a cenzurat initiativa. Unul dintre efectele bune ale reducerii TVA-ului la paine este evaziunea. Insa exista si alte moduri prin care poti face acest lucru, pasii pe care i-am gandit in vremea Guvernului meu au fost in primul rand timbrarea painii. Timbrarea te obliga la un anumit tip de control si la o restrictie a capacitatii de evazionare. Nu ne-am gandit dintr-o data la reducerea TVA-ului, care in continuare este foarte mare la noi, dar pana sa ataci cuantumul taxelor si impozitelor…Marea majoritate a taxelor si a impozitelor aplicate in mediul economic sunt conjuncturale, depind de conjuncturi economice, de asta nu merg mai departe decat atat. Cand am vazut, de exemplu, ca guvernul intentioneaza sa coboare TVA-ul la paine, la noua procente, m-am gandit intr-o prima faza ca este o masura curajoasa, si este o masura curajoasa. Sigur, exista o piedica de ordin bugetar, FMI-ul a intervenit, a cenzurat initiativa. Unul dintre efectele foarte bune ale reducerii TVA-ului la paine…

Taxele trebuie sa fie platibile

 

O.M.: Evaziunea. Combaterea evaziunii. Si aici cea mai mare evaziune din Romania e la paine.

M.R.U: Nu la produsele cerealiere. In continuare la legume, fructe si flori, dar asta este alta socoteala. Insa exista si alte moduri in care poti sa faci aceste lucruri. Pasii pe care i-am gandit in vremea guvernului meu au fost altii. In primul rand, timbrarea painii. Timbrarea painii te obliga la un anumit tip de control si la o restrictie a capacitatii de evazionare. Nu ne-am gandit dintr-odata la reducerea TVA-ului. Intr-adevar, TVA-ul este in continuare foarte mare la noi, dar pana sa ataci cuantumul taxelor si impozitelor, ce poti sa faci in asa fel incat acel cuantum sa fie platibil? Asta este primul gand pe care trebuie sa il ai si dupa aceea sa vezi cum poti reduce. Intai cum poti sa faci sa fie platibil. Asta numai descatusand economia privata.

D.C.: Asta inseamna printre altele sa te pui in pielea celui care plateste si nu in pielea celui care incaseaza, cum se intampla de obicei.

M.R.U: Exact!

Despre MCV: Sa nu ne amagim. Totdeauna politicul va incerca sa interfereze

 

D.C.: V-as ruga sa mergem si catre zona de justitie. Nu de putine ori investitorii straini, dar cred ca si cei din Romania si chiar si cetatenii romani au asteptari legate de o justitie corecta, impartiala si eficienta. Parte dintre acesti parametrii sunt fixati de la Bruxelles, tot prin prisma unor angajamente asumate de Romania. Avem acest MCV care este contestat sau era, cel putin la un moment dat, contestat de catre anumiti lideri politici, mai ales in contextul in care nu existau conditionari privind aderarea la Schengen. In acest context, cum vedeti evolutia justitiei romanesti si daca vedeti cumva necesar in continuare sau va alaturati vocilor care sustin incetarea MCV-ului, care din punct de vedere formal si-ar fi incheiat efectele inca de la trei ani de la momentul instituirii sale.

M.R.U: MCV-ul este un forceps pentru reforma justitiei ronanesti, iar efectul aplicarii MCV-ului se vede astazi. Reforma in justitie, in ciuda variatiei de viteza, a continuat, si a continuat chiar si pe seama exercitiului administrativ continuu al unora dintre ministrii dedicati cu totul reformei. Unul dintre ei e Catalin Predoiu. Ce se leaga de numele sau sunt cele patru coduri. Evident, radacina lor e mai in urma, dar pe consecventa politica si pe atitudine administrativa de inalta clasa, astazi avem si datorita ministrului justitiei, domnului Predoiu, patru coduri care ar fi trebuit de fapt sa treaca, mai ales procedurile, procedura civila, procedura penala, ar fi trebuit sa treaca deja prin parlament anul trecut. Deci revin la observatia: au fost cel putin sase luni de haos politic in care nu s-a preocupat nimeni nici de economie, nici de justitie, nici de nimic. Acum, MCV-ul trebuie vazut si din perspectiva economica. Investitorii sunt demoralizati in momentul in care se confrunta cu fenomene largi de coruptie si in acelasi timp nu sunt incurajati in continuarea unei investitii. Daca intra in jocul coruptiei la nivel local, investitorul nu are, chiar si in situatia aceasta, presupunand ca se lasa in mana celor care incalca legea, nici atunci nu are garantia ca propria investitie reuseste sa traiasca. Ei bine, in situatia aceasta, MCV-ul, de fapt continuarea catorva principii, noi vorbim de MCV pentru ca simtim ca vine peste noi, din exteriorul nostru catre noi, dar sunt de fapt, iarasi, linii de reforma pe care trebuie sa ni le asumam ca atare. MCV-ul a avut un rol pozitiv, are un rol pozitiv in continuare, dar pe mine ma intereseaza, dand deoparte eticheta MCV-ului, ma intereseaza continuarea procesului de independenta a justitiei si trebuie sa recunoastem astazi ca inclusiv implicarea politicului in justitie este mult mai redusa in acesti ani 2012-2013, probail, decat se intampla, nu stiu,  in 2002 sau la inceputul anilor 2000.

D.C.:  Aceste procese le vedeti ireversibile? Daca la anul, spre exemplu, s-ar renunta la acest mecanism de cooperare si verificare, vedeti politicul din Romania dispus sa se comporte ca si cum ar fi existat sau a avut suficient timp pentru a renunta la practicile mai vechi, ori există riscul odata disparut acest mecanism, de protectie a independentei justitiei printre altele, sa revedem politicul implicat cu toata forta, din nou, implicat in activitatea justitiei?

M.R.USa nu ne amagim. Totdeauna politicul va incerca sa interefereze, in toate tarile, dar exista doua componente solide: pe de o parte, asumarea independentei, in sensul profesional al cuvantului; ceea ce face procurorul sau magistratul sa nu raspunda la apelurile politice, indiferent pe ce cale vin, de unde vin si cum vin si un tip de mentalitate a intregului cetatean care insemna increderea in obectivitatea justitiei. Evident, aici mai este inca mult de lucru, incepand cu sarcina, cu incarcatura profesionala a magistratilor, se vede numarul enorm de cauze care exista in justitie, chestiune de adaptarea a sistemului la o provocare de proportii in momentul in care increderea in justitie este la cote reduse, numarul cauzelor este proportional foarte mare. Numarul cauzelor se resrange in momentul in care increderea in justitie creste. Pe de o parte adaptarea sistemului la acesta provocare foarte mare, incarcatura de lucru la nivelul instantelor, de orice tip ar fi ele, fond pana la apel, profesionalizarea instantelor, care este un obiectiv mai vechi asumat de ministrii de resort, specializarea instantelor pe diferite tipuri de speta si nu in ultimnul rand asigurarea aparatului tehnic de inalta specialitate.

Reforma Justitiei e un proces ireversibil

 

D.C.: Sunt lucruri care se vor intampla in timp, insa avem acest obiectiv numit aderarea la spatiul Schengen, conditionat cel putin in ultimul an de progresele din MCV si in acest context ce ar fi mai avantajos pentru Romania? Sa ramana cu un MCV care ne tine in continuare blocata calea catre Schengen doar pentru a avea garantia unui proces ireversibil de                  reforma in justitie sau renuntarea la MCV, o intrare in Schengen cu toate riscurile aferente?

M.R.U: Eu cred ca procesul de reforma in justitie este acum, poate fi considerat ireversibil. A reveni la practicile anilor ’90, in opinia mea, astazi este imposibil. Nu inseamna ca nu e nevoie de continuarea reformei. Continuarea reformei o faci, ca esti in Schengen sau nu esti in Schengen, trebuie sa o faci oricum.

D.C.: O sa reformulez. Merita Romania sa intre astazi in Schengen, sau mai are de asteptat?

M.R.U.: Pe argumente tehnice, da, trebuie sa intre in Schengen. Pe argumente care tin de Mecansimul de Cooperare si Verificare, acolo sigur ar exista obiectii si sunt.

D.C.: Vi se pare corecta aceasta corelare?

M.R.U.: Dar nu o privim din punctul de vedere al corectitudinii. Spatiul Schengen se suprapune unui spatiu al libertatii, securitatii si justitiei, asa cum a fost el definit la sfarsitul anilor ’90. In acest spatiu e petrec lucruri de genul urmator: autoritatea lucrului judecat la Amsterdam este acceptata si in instanta din Fetesti.  Autoritatea lucrului judecat la instanta din Fetesti este acceptata si la Amsterdam. Pentru a ajunge la aceasta omogenitate tratament este nevoie ca toate sistemele sa fie performante in acelasi timp, asta este de fapt tinta noastra.

D.C.: Cu toate acestea, Croatia, care dupa ultimele studii arata ca se “bucura” de una dintre cele mai dure perceptii privind gradul de coruptie nu are un MCV, asa cum a intrat Romania in UE.

M.R.U.: Dar de ce sa ne uitam la Croatia si sa nu ne uitam la noi? Sa nu transformam discutia intr-o chestiune de ordin politic. Eu cred ca ne intereseaza ce se intampla in ograda noastra, nu ce se intampla in ograda altuia.

D.C.: Am adus in discutie acest aspect pentru ca si decizia de aderare a Romaniei la UE pare sa tina de o anumita incarcatura politica asumata de unele state europene.

M.R.U.: Inevitabil are incarcatura politica, si aceasta pentru ca admiterea in spatiul Schengen depinde de un gest politic final care este consensul in Consiliul European. Ori acolo se gandeste politic, argumentul tehnic este luat in seama ca premisa, concluzia este insa una politica. Trebuie spus ca aderarea Romaniei la Spatiul Schengen comporta o urgenta de ordin tehnic pentru ca proiectul Schengen, in varianta lui tehnica, a insemnat o cheltuiala foarte mare pentru Romania, aproape o jumatate de miliard de euro.

D.C.: Cealalta jumatate venind de la Uniunea Europeana.

Scandalul politic a amanat primirea Romaniei in Schengen

 

M.R.U.: Da. A insemnat de la scolarizare la reconstructia unor sisteme birocratice ale statului, a insemnat o enorma dotare logistica. Daca ne gandim numai la dotarea logistica timpul ei real de functionare se apropie la un moment de sfarsit, uzura morala se instaleaza. Suntem si intr-o urgenta de acest gen. a nu presa pe nevoia, pe obiectivul integrarii in Schengen este o greseala enorma, o greseala strategica de proportii inimaginabile. Anul trecut aveam aproape certitudinea, la nivelul lui aprilie 2012, ca in toamna lui 2012 se deschid doua frontiere, cea aeriana si cea maritima, pentru Spatiul Schengen, urmand ca frontiera terestra sa se deschida in primavara anului 2013. Scandalul politic din Romania a determinat amanarea acestor decizii si decredibilizarea ca partener in Spatiul Schengen.

De ce nu merg romanii fara vize in SUA

 

D.C.: Avem insa privilegiul unei relatii transatlantice foarte bune, si, de asemenea, inregistram o problema in zona liberei circulatii avand inca sistemul vizelor in raport cu SUA. Credeti ca Romania va “inscrie un gol” mai degraba in relatia cu Schengenul sau in relatia cu SUA? Sau mai are de asteptat in ambele zone?

M.R.U.: Greu de spus, de facut o asemenea predictie. Eu cred ca admiterea noastra in Spatiul Schengen depinde intr-un mod covarsitor de mersul reformelor interne la noi si de felul in care intram in asteptarile si indeplinim exigentele partnerilor europeni. In ce priveste programul Visa Waiver , criteriile de relaxare ale regimului de vize in raport cu Romania depind de niste argumente cantitative, nu de niste argumente politice.

D.C.: Se mai preocupa cineva in Romania de chestiunea aceasta?

M.R.U.: Eu cred ca este o tema rezistenta la nivelul Ministerul de Externe,fara discutii. Din ce stiu, Ambasada de la Washington este profund implicata in relaxarea regimului de vize. Dupa cum stim, unul dintre argumentele consulare este numarul de incalcari al regimului de vize. Daca numarul este mare, argumente pentru ridicarea constrangerilor nu exista.

O.M.: In ce relatii diplomatice credeti ca este Romania cu Rusia si China in acest moment?

M.R.U.: Depinde ce intelegem prin relatii diplomatice.

O.M.: Politic si economic.

M.R.U.: Politic, bune.

O.M.: Si economic?

M.R.U.: Economic, nu valorificam inca suficient potentialul unei relatii bilaterale, in opinia mea. Am devenit un pic mai prezenti in relatiile bilaterale cu Rusia si China, nu am ajuns inca la potentialul real al schimbului economic matur. Inca suntem in faza de tatonare si de experimentare. Pe mine ma bucura ori de cate ori intalnesc un investitor roman care spune ca, pe baza unui parteneriat cu firme din Federatia Rusa sau din China se ajunge la un castig reciproc, la o investitie romaneasca in China, sau invers, la o investitie chineza sau ruseasca in Romania. Mai e de lucru, nu s-a ajuns inca la maximul  posibil.

O.M.: M-as intoarce putin la predictibilitatea fiscala si la faptul ca investitorii vin in Romania si fac un plan pe 10 ani, 15 ani.

M.R.U.: Da, pe termen mediu, de obicei.

Cum sa vinzi Nuclear Electrica cu 0,55 miliarde de euro?

 

O.M.: Iar la noi se schimba codul Fiscal, se schimba legile. As vrea punctual, daca vreti, sa comentati un aspect destul de important, in opinia mea. E vorba de actorii producatori de energie regenerabila. Romania a fost un “El Dorado” al energiei regenerabile pentru ca noi le-am dat multe certificate verzi la un pret bun. Acum, ministrul Energiei, dl Nita a schimbat regulile in timpul jocului. Aceste lucruri s-au intamplat si in Europa, si in Germania, si in Italia. Este o bula a energiei regenerabile care s-a cam dus. Guvernele din Europa au sprijinit foarte mult producatorii de energie regenerabila pentru a ajunge la acel procent impus de Comisia Europeana.

Domnul Nita a spus ca nu se vor mai da doua certificate, ci unul singur, iar sumele care trebuiau platite in 2013, se vor plati in 2017. Aceasta masura a fost hotarata prin ordonanta de urgenta, fara consultari cu Comisia Europeana.

M.R.U.: Vorbim despre lipsa de stabilitate legislativa si despre lipsa de proiect economic, fara discutie. Bula energiilor regenerabile exista si se va manifesta ca atare.

O.M. – E bine sa schimbi regula in timpul jocului?

M.R.U. – Evident ca nu. Pe de alta parte, ii pot intelege pe cei de la guvern care incearca sa stapaneasca pe ultima suta de metri un efect economic pe care nu l-au banuit. Toata lumea a sprijinit bula energiilor regenerabile in Romania. Apropo de energii verzi, Nuclear Electrica este implicata intr-o poveste despre care nu se vorbeste. Nuclear Electrica are o datorie catre creditori pentru finalizarea reactorului doi de 0,5 miliarde de euro. Cele doua reactoare, puse in functiune in 1996 si in 2007 au o durata medie de 30 de ani. Cu o investitie de 0,8 miliarde de euro, se poate ajunge la 50 de ani. Echiparea urmatoarelor doua reactoare, trei si patru, inseamna 7,7 miliarde de euro cu durata de viata de aproximativ 50 de ani. Echiparea celor doua unitati pe retehnologizare inseamna 5,6 miliarde de euro, bani pe care trebuie sa-i luam din bugetul de stat. Evaluarea  Nuclear Electrica, facuta de ministrul de resort, este de 2,5 miliarde de lei, adica 0,55 miliarde euro. Cum sa vinzi ceva care inseamna atat de mult cu atat de putin.

D.C. – Vi se pare o noutate?

M.R.U. – Diferenta este de 3 miliarde de euro. 10% din aceasta diferenta se fac cadou incepand cu luna iulie. Este subevaluata.

O.M. – Potentialul investitor isi asuma aceste investitii?

M.R.U. – Vom vedea. Eu constat ca vanzarea se face pe active subevaluate de aproape de zece ori.

O.M. – De ce banii ar trebui sa vina din bugetul de stat?

M.R.U. –  Deocamdata nu exista propuneri de pe piata libera.

O.M. – Chinezii si Coreenii erau interesati.

M.R.U. – Nu prea am inteles intentia lor in acest sens. Idea este ca este profund subevaluata.

Romania nu e pregatita strategic pentru a face fata unei crize economice globale

D.C. – Ne apropriem de finalul interviului. Exista foarte multe focare de conflict. Care sunt principalele amenintari cu care se confrunta Romania?

M.R.U. – Exista doua amenintari strategice despre care se vorbeste la nivel european. Este vorba de terorism si de criminalitatea transfrontaliera. Dar riscul major de criza pentru Romania este situatia economica globala. Romania nu este pregatita strategic pentru a face fata unei crize economice globale.

D.C. – In cea ce priveste terorismul, stim ca au fost situatii in care serviciul de specialitate a actionat in timp util si nu ne-am confruntat in Romania cu actiuni teroriste. Cum vedeti situatia in acest sens?

M.R.U. – Exista un grad de risc real caruia inca putem sa-i facem fata. Putem spune ca suntem in siguranta, cea ce nu inseamna ca pericolul unor actiuni teroriste nu exista.

D.C. – Proiectul scutului antiracheta poate amplifica acest risc?

M.R.U. – Scutul antiracheta nu trebuie gandit altfel decat ca partea unei obligatii transatlantice pe care o avem cu Statele Unite. Este pana un beneficiu politic si strategic pe care ni-l asumam.

O.M. – Pai atunci, putem spune ca intregul parteneriat amplifica acest risc?

M.R.U.: Riscul atentatelor teroriste la nivel european depinde de alte situatii care se reflecta asupra noastra si care depind in mod obligatoriu de noi. Grecia, de exemplu, pana la momentul in care a existat prima actiune de securizare a spatiului maritim Schengen, era un izvor potential de actiuni teroriste. Politicile de migratie sunt in mod determinant legate de potentialul de crestere al riscului terorist. Statele incearca sa trateze aceasta probleme prin asigurarea securitatii la nivel national si nu la nivel european. Filozofia pentru care ar trebui sa militam este securizarea la nivel european.

Politicile externe nationale defavorizeaza politicile europene

 

D.C. – Se resimte lipsa unei personalitati de calibrul lui Javier Solana la varful diplomatiei europene? Vorbim de lipsa unei viziuni referitor la viitorul Uniunii in raport cu cetatenii proprii. In acelasi timp, ne gandim ca au trecut atatia ani de la intrarea in vigoare a tratatului de la Lisabona, avem un inalt reprezentant pentru politica externa in persoana baronesei Catherine Ashton. Intr-un recent discursc acuza ca serviciul pe care il conduce nu este lasat sa-si asuma cu adevarat rolul pentru care a fost instituit. Uniunea Europeana nu vorbeste cu o voce unica in raport cu partenerii europeni.

M.R.U.: Exista o predispozitie nationala care avantajeaza politicile externe nationale in defavoarea politicilor europene. In situatia in care intelegem lucrurile asa, conteaza mai putin cine se afla in capul serviciului de actiune externa europeana, conteaza mult mai mult principiile, daca si cum le aplicam.

D.C. – Un serviciu destul de costisitor.

M.R.U. –  Speranta era ca infiintarea seriviciului va determina eforturile nationale politicile catre conturarea unei politici externe europene comune.

D.C. – Ce se intampla cu aceasta speranta? A ramas in acelasi stadiu.

M.R.U.: Deocamdata, da. Ezitarile sunt inca foarte mari. Conteaza acceptarea principiilor.

D.C. – Ce nota ati da diplomatiei romanesti, in general, avand in vedere provocarile cu care s-a confruntat Romania.

M.R.U.: Inclin sa raspund cam cum a raspuns Titulescu la o intrebare asemanatoare. „ Da-mi o politica interna buna si veti avea o politica externa de valoare”.

D.C. – Un raspuns de adevarat diplomat.

O.M. – O sa va dau niste nume si va rog sa caracterizati si sa-mi spuneti unul sau doua cuvinte despre persoanele numite.  As incepe cu premierul Victor Ponta.

M.R.U.: Hai sa incepem cu alte nume.

O.M. –  Crin Antonescu.

M.R.U.: Degeaba.

O.M. – Teodor Melescanu.

M.R.U.: Experimentat.

O.M. – Titus Corlatean.

M.R.U.: Interesant.

O.M. – Andrei Marga.

M.R.U.: Profesor.

O.M. – Cristian Diaconescu.

M.R.U.: Amic.

O.M. – Traian Basescu.

M.R.U.: Barbat de stat.

O.M. – Vasile Blaga.

M.R.U. –  Suflet bun.

O.M. – Corina Vintan.

M.R.U.: Prietena de familie.

O.M. – Victor Ponta.

M.R.U.: Desi unu cu unu egal doi, la el unu cu unu fac trei.

O.M. – Viorel Hrebenciuc.

M.R.U.: Experimentat.

O.M. – Adrian Nastase.

M.R.U.: Cult.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 − 3 =