INTERVIU Luminița Odobescu, reprezentantul permanent al României la UE, explică mizele primei președinții românești a Consiliului: Un test de credibilitate pentru întreaga administrație

Interviu realizat de Robert Lupițu

Cu un an și jumătate înainte de a prelua, în premieră, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, România se pregătește pentru un adevărat test de credibilitate în contextul în care dosare și negocieri importante sunt așteptate să fie tranșate sau avansate în acea perioadă, de la procesul ieșirii Marii Britanii din UE la definirea unui cadru pentru viitoarea perioadă de finanțare post-2020.

Între rolul de a fi un moderator al negocierilor și a fructifica poziția deținută pentru a promova inițiative proprii, România va trebui să demonstreze că deține o înțelegere aprofundată a proceselor de la Bruxelles și că are capacitatea de a veni cu soluții la problemele europene, de a conduce și avansa eficient și transparent agenda europeană.

Reprezentantul permanent al României la Uniunea Europeană, ambasadorul Luminița Odobescu, a vorbit într-un interviu pentru CaleaEuropeana.ro despre importanța acestui moment, despre rolul pe care România va trebui să și-l asume în susținerea proiectului european, dar și despre eforturile de organizare pe care acest exercițiu, deopotrivă politic și administrativ, le generează.

CaleaEuropeana.ro: Ați preluat mandatul de reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană în vremuri de multiple crize europene care au pus la grea încercare unitatea europeană, inclusiv momentul unei dezbinări vizibile în cadrul votului din Consiliul UE privind cotele de migranți. La aproape doi ani distanță, cum ați descrie nivelul de unitate în interiorul UE, dincolo de declarațiile politice ale liderilor săi?

FOTO: Reprezentanța Permanentă a României la UE

Luminița Odobescu: Aș începe prin a nuanța finalul întrebării dumneavoastră, care sugerează a priori că ar exista o diferență între unitatea afișată prin declarațiile politice ale liderilor și realitate, idee cu care nu sunt de acord. Din punctul meu de vedere, acea unitate, dincolo de specificul pozițiilor naționale, nu este imaginată, ci ea există cu adevărat. UE s-a mai aflat, de-a lungul istoriei sale, în situații dificile, care au făcut necesară o reflecție autentică și transparentă, care cereau ca liderii să se pronunțe clar și să decidă, pentru că nu puteau fi gestionate exclusiv prin strategii de comunicare. Și în mare măsură este exact ceea ce s-a întâmplat. Toți au realizat că fără unitate și solidaritate probate în fapt, provocările pur și simplu nu pot fi gestionate eficient.

Deci, revenind la substanța întrebării, aș zice că, în ciuda unor posibile percepții diferite prezente în spațiul public, nu avem de-a face cu o strategie de comunicare menită să ascundă lipsa de unitate, ci despre o unitate autentică pe subiectele respective. Adică declarațiile reflectă realitatea.

Acolo unde nu există poziții comune și menționați cotele de migranți, în esență aș prefera să spun că pe acele teme discuţiile sunt încă în curs, argumentele sunt „pe masă” și sunt analizate. Chiar și aici însă, sunt progrese concrete, precum cele în materie de gestionare a fluxului estic de migrație, sau cele pe dimensiunea sudică, asociate în special Procesului Malta.

”Buna funcționare a Uniunii depinde de un nivel pe cât posibil egal de integrare”

CaleaEuropeana.ro: În prezent, Europa pare să fi găsit un antidot pentru populism și anti-europenism, victoria lui Emmanuel Macron în Franța fiind grăitoare. Aproape concomitent, UE și-a asumat angajamentul pentru un viitor comun și solidar în contextul Declarației de la Roma. Cu toate acestea, provocări precum Brexit sau relația UE-SUA în timpul administrației Trump rămân. Prin urmare, care considerați că este cea mai mare provocare pe care Uniunea Europeană o va avea de înfruntat în anii ce urmează?

Luminița Odobescu: UE este o structură sui generis, în același timp organizație internațională interguvernamentală și structură de integrare interstatală (prefer această formulare celei simplificatoare și înșelătoare de supra-stat, care este uneori folosită). Așa cum o arată multe dintre evoluțiile recente, Uniunea are acum o problemă de coerență internă, care se reflectă inclusiv în carențele de înțelegere/legitimitate la nivelul cetățeanului obișnuit. Nu atât avansul către o uniune politică este problema, deși aceasta poate rămâne un obiectiv dacă statele membre o doresc, cât consolidarea coeziunii interne a spațiului UE necesare momentului actual, care să asigure o funcționare adecvată a instituțiilor, reflectată în răspunsuri concrete la probleme concrete și vizibile și pentru cetățeni. Înțeleg prin coerență internă un anumit echilibru între capacitatea obiectivă de integrare a statelor membre prin cedare de suveranitate și ambițiile lor în această direcție. Pot exista state cu o capacitate mai redusă dar ambițioase, doritoare să participe la o Uniune cât mai integrată, un stat supra-național, dacă vreți, așa cum pot fi state cu capacitate mare de asumare a unui astfel de obiectiv, dar neinteresate politic de el. Între toate aceste variabile, cred că pentru buna funcționare a Uniunii, este necesar un nivel pe cât posibil egal de integrare, care să asigure coerență pe întregul teritoriu al UE.

Dacă însă asigurarea coerenței interne este o problemă a prezentului, deciziile concrete ale statelor membre pe această temă depind într-o mare măsură de provocări externe, precum crizele din vecinătate. Pentru a ne structura intern adecvat, ar trebui să avem, dacă vreți, un răstimp suficient de liniște, de lipsă de riscuri externe, pentru a ne dedica acestei teme. Or, în mod evident, aceasta nu se întâmplă, pentru că se vede ce se întâmplă în jurul UE (Ucraina, Siria, Libia etc.) și ce impact are asupra noastră (migrație, terorism etc.).

Ca să rezum, provocarea curentă a UE ar fi cum să-și consolideze coerența internă, în baza respectării principiilor și valorilor sale fundamentale, gestionând în paralel crizele din vecinătate.

CaleaEuropeana.ro: Complexitatea negocierilor privind ieșirea Marii Britanii din UE este dată tocmai de necunoscutul și inexistența unui astfel de precedent. Cu toate acestea, poziția UE este clară: clarificarea statutului cetățenilor și a angajamentelor financiare mai întâi și apoi discuții despre viitorul relației UE-Marea Britanie. Anticipați o eventuală împotmolire în tratative și, în acest caz, la ce să ne așteptăm dacă negocierile nu vor fi încheiate până la termenul de doi ani prevăzut de tratat?

FOTO: Reprezentanța Permanentă a României la UE

Luminița Odobescu: Rezultatul negocierilor privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană va depinde de cele două părți. În acest sens, deşi nu putem anticipa sau specula cu privire la intențiile și conduita UK pe parcursul negocierilor consider că aceasta va avea o abordare pragmatică, de ajungere la un acord în interesul ambelor părţi; cât privește UE, situația în care la finalul celor doi ani de negocieri nu va exista un acord de retragere, nu a fost și nu este opțiunea UE27. Cu toate acestea, Uniunea și statele sale membre vor fi pregătite, dacă va fi cazul, și pentru această ipoteză, în scopul diminuării efectelor sale negative asupra cetățenilor și mediului de afaceri.

Potrivit articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în absența unui acord de retragere, după doi ani de la data notificării intenției de retragere, Tratatele Uniunii Europene încetează să se mai aplice statului în cauză, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge termenul de doi ani. Consecințele scenariului în care la finalul celor doi ani UK va ieși din UE fără un acord de retragere sunt semnificative, însă, la acest moment, eforturile și atenția UE 27 se îndreaptă spre negocierea și încheierea unui acord de retragere. Aceasta este abordarea cu care UE pleacă în aceste negocieri unice în felul lor, abordare susţinută şi de România.

”Asumarea Președinției Consiliului UE de către România este fără îndoială un moment important pentru întreaga administrație românească, un adevărat test de credibilitate”

CaleaEuropeana.ro: Privind spre viitorul nu foarte îndepărtat, anul 2019 se prezintă a fi punctus terminus pentru viitorul Europei în accepțiunea Cartei Juncker și pentru prima retragere din istorie a unui stat membru din UE, dar și momentul unui nou început – alegeri europene, negocierea viitorului cadrul multianual, o nouă Comisie Europeană etc.. Toate acestea vor avea un numitor comun: prima președinție română a Consiliului Uniunii Europene, care vine la pachet și cu priorități specifice exercitării acestui mandat. În acest context, care ar fi elementele de care trebuie să dispună România pentru a asigura o președinție echilibrată, între rolul de honest broker și dorința de a lăsa în urmă un tuș consistent și cu un impact pozitiv pentru viitorul României și al UE?

Luminița Odobescu: Asumarea Președinției Consiliului UE de către România este fără îndoială un moment important pentru întreaga administrație românească, un adevărat test de credibilitate. Nu va fi o perioadă simplă, ci una marcată de multe provocări. Buna pregătire şi planificare sunt esențiale. Mă refer la pregătirea pe plan logistic având în vedere sutele de reuniuni care vor avea loc pe durata Președinției și a altor evenimente, inclusiv culturale, care pot ajunge de asemenea de ordinul sutelor, la formarea personalului implicat în prezidarea grupurilor de lucru și a reuniunilor dar și în gestionarea cotidiană a Președinției, precum și la consolidarea dialogului cu celelalte state membre și instituțiile europene.

România se va afla în centrul mecanismului decizional european, rolul său fiind acela de a coagula poziția comună a statelor membre în cadrul Consiliului (pe care îl va prezida) și de a promova interesele și pozițiile Consiliului în relația cu celelalte instituții – Comisia și Parlamentul European. Nici unul dintre aceste obiective nu este facil și necesită demersuri susținute de pregătire tehnică a dosarelor, de dialog cu diverși interlocutori pentru cunoașterea pozițiilor lor și găsirea unor punți de legătură între punctele de vedere, nu de puțin ori, divergente ale acestora. Un termen foarte folosit în vocabularul de la Bruxelles este cel de compromis. Acest termen, care are o conotație pozitivă, iar eu aș accentua ideea de compromis constructiv, care reflectă tocmai rezultatul a numeroase negocieri pe diverse dosare în urma cărora sunt atinse aceste punți de legătură, elementele comune, care permit avansarea dosarelor. Acesta este obiectivul nostru, al României, dar și al altor state membre și instituții, ca Uniunea să avanseze, ca legislația adoptată la Bruxelles să aducă beneficii concrete cetățenilor din întreg teritoriul Uniunii. În acest sens, consolidarea capacității de relaționare și negociere a celor implicați în asumarea Președinției este extrem de relevantă.

”Statele membre se așteaptă ca Președinția să fie un bun moderator al negocierilor și să fie un apărător al intereselor europene”

Calea Europeana.ro: În privința președinției rotative a Consiliului UE se vorbește deja extrem de mult, cel puțin în România. Cum văd omologii dumneavoastră din rândul statelor membre acest moment și ce așteptări au partenerii României de la această președinție?

FOTO: Reprezentanța Permanentă a României la UE

Luminița Odobescu: Ați menționat anterior rolul de honest broker al unei Președinții. Acesta reflectă de fapt așteptările ca Președinția să ia în considerare opiniile tuturor statelor membre, să acționeze cu responsabilitate, onestitate și în mod transparent, pentru promovarea interesului general european. România se pregătește pentru acest rol și pentru a se achita cum trebuie de responsabilitățile aferente unei Președinții.

În același timp, este adevărat că pentru fiecare Președinție, exercițiul este unul de accentuare a posibilităților de punere a amprentei asupra deciziilor și, în general, a direcției proiectului european. Dar nu este unul de multiplicare radicală a influenței și nici o oportunitate de tipul „acum ori niciodată” de rezolvare strictă a unor interese naționale. Statele membre se așteaptă ca Președinția să fie un bun moderator al negocierilor și să fie un apărător al intereselor europene, al tuturor statelor membre.

Președinția nu trebuie privită ca un eveniment ținând de politica externă. De altfel, în materie de politică externă a UE rolul președinției diferă doar marginal de cel al oricărui alt membru al UE. Rolul Președinției este mai proeminent pe dosarele din domeniile aşa numite „sectoriale” pentru care există diferitele formate ale Consiliului: ECOFIN, JAI, EPSCO, Cultură, etc.

”Cadrul financiar multianual post-2020: un dosar sensibil în care România va trebui să fie honest broker”

CaleaEuropeana.ro: În diverse dezbateri publice au fost lansate, cu argumente pro și contra, posibile teme și priorități pe care România le-ar putea pune pe agenda Consiliului: de la lupta împotriva corupției la securitate energetică și de la vecinătatea estică la viitorul politicii de coeziune. Aici aș mai adăuga și poziția României de liant pe linie de securitate și de apărare între UE, pe de o parte, și NATO și UE, pe de altă parte. Însă, dat fiind faptul că temele sunt dense, iar ele se vor suprapune cu momentele europene pe care le menționam anterior, ce șanse va avea România să își joace cartea priorităților care sunt aproape și de propriile ei interese europene?

Luminița Odobescu: Sunt de părere că beneficiem de un potențial semnificativ în mai multe domenii și depinde de noi să îl fructificăm, mai întâi prin stabilirea unui set clar și concis de priorități și, ulterior, prin transpunerea acestora în proiecte și evenimente, de vizibilitate, pentru a continua consolidarea profilului de stat membru, atât în 2019 cât și pe termen mediu și lung.

Va fi o perioadă extrem de dificilă, date fiind dosarele care se prefigurează a fi pe agendă în perioada respectivă şi mă refer aici în principal la Brexit, negocierile Uniunii cu Marea Britanie ar urma să se finalizeze în martie 2019 (la doi ani de la declanșare).

În plus, dosarul cadrului financiar multianual post-2020 va figura de asemenea printre dosarele prioritare. Un dosar extrem de sensibil pentru noi, dar asupra căruia România va fi chemată să acționeze ca un „honest broker.

Toate acestea pe fundalul organizării alegerilor europarlamentare în luna mai 2019, ceea ce va conduce la divizarea în două perioade distincte a mandatului României: primele trei luni (în principiu până în luna martie) vor fi dedicate închiderii dosarelor legislative aflate în negocieri cu PE; următoarele trei luni (aprilie-iunie): marcate de campania electorală europeană şi alegerile propriu-zise, în care eforturile noastre vor fi dedicate în special ajungerii la acorduri la nivelul Consiliului (între statele membre). Desigur, România își propune, după cum aminteam, să promoveze abordări consensuale, care să ducă proiectul european înainte, spre beneficiul tuturor statelor membre și cetățenilor săi. Vom promova acele politici menite să genereze solidaritate și coeziune în cadrul UE și în acțiunea sa externă, coeziunea, politica agricolă comună sau extinderea fiind, în opinia noastră, emblematice pentru evoluția construcției europene.

”România va deschide trio-ul de președinții din care fac parte și Finlanda și Croația: toate cele trei au avut mereu opțiuni ferme în favoarea UE și a unității europene”

CaleaEuropeana.ro: Atunci când va prelua efectiv președinția UE – la 1 ianuarie 2019 – România va deschide și ”trio-ul” de președinții de câte șase luni din care face parte, alături de Finlanda și Croația, și în cadrul căruia vor trebuie trasate obiective pe termen lung pe baza unei agende comune. Există, în acest moment, un consens pe anumite teme majore între cele trei părți și care ar fi acestea?

Luminița Odobescu: Încă este devreme pentru stabilirea temelor majore ce vor fi urmărite de trioul nostru, dar remarcăm deja două lucruri foarte importante care într-un fel vor defini și ghida conceptual temele și postura președințiilor noastre.

În primul rând, trioul nostru va duce efectiv Uniunea Europeană în următorul deceniu. Nu este numai o schimbare calendaristică sau simbolică – pe perioada trioului nostru se vor schimba Parlamentul European și Comisia Europeană, iar UE va începe să își construiască un nou viitor, fără Regatul Unit, dar cu foarte multe oportunități.

Intrarea în noul deceniu vine cu o agendă pozitivă și optimistă pentru Uniunea Europeană și pentru cetățenii ei, în care vorbim de revoluția digitală și de transformarea digitală a societății și a economiei, de energie curată și sigură, de o Europă socială în care cetățenii să se simtă protejați și în care distribuirea veniturilor să fie cât mai echitabilă, o Europă a inovării și a descoperirilor științifice și, în fine, o Europă deschisă către lume și capabilă să inspire restul lumii. România, Finlanda și Croația vor prezida Consiliul UE în această perioadă emblematică.

În al doilea rând, toate cele trei state – care reprezintă și un trio de mări – Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Adriatică – au avut mereu opțiuni ferme în favoarea UE și a unității europene, ceea ce ne face să credem că unitatea UE va fi un fir călăuzitor pentru temele majore ale trioului nostru și pentru modul în care vom exercita președințiile noastre.

”Vor fi organizate cursuri tehnice care să dezvolte aptitudinile funcționarilor români care vor sprijini președinția română”

CaleaEuropeana.ro: Organizarea unei astfel de președinții presupune atât un efort complex de coordonare între ministere, pe formațiuni și pe dosare, cât și un efort similar din punct de vedere logistic. Aveți până în prezent o estimare a resurselor umane care ar urma să lucreze, de la Bruxelles, în vederea bunei organizări și funcționări a președinției și câte reuniuni – formale, informale, grupuri de lucru, comitete – sunt așteptate ca România să le prezideze?

Luminița Odobescu: Președinția va necesita o mobilizare fără precedent a resurselor noastre – prin multitudinea de reuniuni pe care le vom prezida la Bruxelles, prin numeroasele întâlniri şi conferințe pe care le vom organiza în România, prin efortul de negociere necesar – de la nivel ministerial până la cel de experți.

Rolul Reprezentanței Permanente a României va fi unul major, îndeosebi pentru că va fi în prima linie a negocierilor la nivel tehnic – cu instituțiile, dar şi statele membre – asupra dosarelor europene. Iar consolidarea acesteia va fi determinantă pentru o bună desfășurare a președinției. Ca urmare, din perspectiva Reprezentanței, pregătirile pentru mandatul de Președinție au intrat deja în linie dreaptă încă din 2017. Trebuie ca toți reprezentanții ministerelor care vor deveni președinți de comitete și de grupuri de lucru să înceapă activitatea la Bruxelles pentru a fi pe deplin familiarizați cu modul de lucru în grupuri și cu dinamica instituțiilor.

O parte importantă a activității de pregătire va consta în implementarea planului de pregătire a resurselor umane, atât cei care vor sprijini președinția română din capitală, cât și cei din Bruxelles, pentru a ne asigura că dețin toate competențele necesare. Cu sprijinul instituțiilor de învățământ cu reputație internațională din domeniul afacerilor europene și al Secretariatului General al Consiliului vor fi organizate cursuri tehnice care să dezvolte aptitudinile funcționarilor români, și aici mă refer în special la capacitatea de a funcționa eficient, fără complexe, într-un cadru multinațional  și de a conduce negocieri astfel încât să obțină un rezultat pozitiv pentru toate statele membre.

”România nu exclude organizarea unui summit al liderilor UE”

CaleaEuropeana.ro: În cadrul eforturilor instituționale deja demarate pentru a aduce Europa instituțională mai aproape de Europa teritorială am asistat și la primele reuniunii ale șefilor de stat și de guvern din UE în afara Bruxelles-ului după mult timp: la Bratislava în 2016 și la Malta în acest an. Va organiza România o reuniune la nivel înalt a liderilor UE în perioada președinției rotative?

FOTO: Donald Tusk/ Facebook

Așa cum am menționat și mai devreme vor avea loc numeroase reuniuni în România de la nivel ministerial până la cel de experți. În ceea ce privește o reuniune la nivelul șefilor de state și de guverne, acest lucru va depinde de agenda europeană și de discutarea agendei împreună cu ”trio-ul” (Finlanda și Croația) și Secretariatul General al Consiliului şi nu excludem organizarea unui astfel de Summit.

CaleaEuropeana.ro: Președinția rotativă din 2019 va fi, fără îndoială, un test al maturității României în interiorul UE, dar și o oportunitate de positive branding în percepțiile partenerilor. Ce trebuie să facă România pentru a transpune acest moment în beneficii concrete și cu efecte pozitive pentru locul nostru în UE în perioada post-președinție?

Luminița Odobescu: România va folosi acest moment pentru a consolida imaginea de țară și potențialul său uman, conștienți fiind că un mandat de succes depinde fundamental de calitatea resurselor investite.

La preluarea Președinției Consiliului UE, România va avea experiența a 12 ani de funcționare în acest cadru politico-instituțional deosebit de dinamic, timp în care am învățat foarte multe, am crescut și am devenit o voce importantă pentru partenerii noștri europeni. Faptul că suntem al șaptelea stat membru ca mărime și pondere în UE impune standarde înalte și datoria de a ne ridica la înălțimea așteptărilor într-o realitate marcată de globalizare accelerată, evoluții imprevizibile și emergența unei competiții acerbe la nivel internațional. Fără încredere și unitate în Europa ne-am îndepărta cu toții de interesul legitim de a trăi într-un spațiu de prosperitate economică, justiție socială, siguranță și stabilitate. De aceea, România ca viitoare președinție este mai mult decât motivată să fie un promotor de eficiență și respect pentru valorile fundamentale.

Președinția reprezintă o oportunitate de a arăta că avem o înțelegere aprofundată a proceselor de la Bruxelles și avem capacitatea de a veni cu soluții la problemele europene, de a conduce și avansa eficient și transparent agenda europeană.

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *