SPECIAL
Istoria, prezentul și viitorul Europei Unite, în viziunea ultimului cancelar german care a luptat în Al Doilea Război Mondial
La 93 de ani, născut la finalul Primului Război Mondial, ultimul cancelar german care a participat la Al doilea Război Mondial, Helmut Schmidt (foto) a reușit să sintetizeze într-un discurs din 2011, într-o perioadă în care Europa se lupta cu efectele crizei economice finaciare, o analiză pe cât de realistă, pe atât de emoțională a creării, funcționării și frământărilor Europei Unite, având ca principal nucleu Germania. Deși au trecut 4 ani de la acel discurs, actualitatea acelui mesaj complex ne-a determinat să traducem integral și să publicăm acest exemplu de abordare a viziunii europene demn de părinții fondatori UE și din păcate, greu de regăsit ca forță și motivație în abordările actualei echipe de politicieni care conduc instituțiile europene din statele membre.
Foto: wikipedia.ro
Aceasta este o transcriere a discursului ținut de către fostul cancelar german Helmut Schmidt la un congres al Partidului Social Democrat german pe data de 4 decembrie 2011. Uitându-ne în urmă la evoluția ultimilor 4 ani, discursul acesta își menține relevanța.
„Aș vrea să încep cu o observație personală. Atunci când Sigmar Gabriel, Frank-Walter Steinmeier și partidul din care făceam parte mi-au cerut încă o dată aportul, mi-am adus aminte cu plăcere că, în urmă cu 65 de ani, mă aflam în genunchi alături de soția mea, Loki, lucrând la afișe pentru filiera din Neugraben, Hamburg a Partidului Social Democrat. Dar trebuie să recunosc că la vârsta mea mă aflu în afara dihotomiei bine/rău cu privire la orice politică de partid. De foarte mult timp, interesele mele principale au fost sarcinile pe care trebuie să și le asume această țară și rolul pe care trebuie să-l joace ea în arena integrării europene.
Îmi face plăcere să împart acest pupitru cu Jens Stoltenberg din Norvegia care, în ciuda nerorocirii abătute asupra țării sale, ne-a dat mie și tuturor europenilor un exemplu strălucit de leadership neabătut, constituțional, liberal și democratic.
Atunci când ajungi la vârsta mea, capeți o tendință naturală de a vedea lucrurile pe termen lung – atât către trecut, în istorie, cât și în viitor, unde îți plasezi speranțele și aspirațiile. Acestea fiind zise, mi s-a părut totuși imposibil să ofer un răspuns direct unei întrebări foarte simple care mi-a fost adresată în urmă cu câteva zile de către Wolfgang Thierse. Acesta m-a întrebat când va deveni Germania o țara normală. I-am răspuns că nu întrevăd un viitor în care Germania să fie “normală”. Opoziția față de normalitate este povară enormă și unică pusă pe umerii istoriei noastre. Un alt obstacol este poziția demografică și economică centrală pe care o ocupă Germania pe continentul nostru foarte mic, în contextul multitudinii de state diferite.
Ceea ce mă aduce la esența subiectului complex pe care vreau să-l abordez: Germania în, cu și pentru Europa.
Motivele și originea integrării europene
Deși câteva din cele 44 de state din Europa – Italia, Grecia și Germania de exemplu – și-au dezvoltat târziu identitatea națională pe care o au azi, de-a lungul timpului au fost purtate războaie sângeroase iar și iar. Văzută din centrul Europei, istoria continentului nostru poate fi considerată un conflict perpetuu între periferie și centru și, vice versa, între centru și periferie. Bătălia decisivă a fost întotdeauna purtată în centru.
Atunci când liderii, statele sau popoarele din inima Europei s-au arătat slabi, vecinii săi de la periferie au penetrat centrul fragil. Cele mai mari distrugeri și pierderi de vieți umane, relativ vorbind, au avut loc în timpul Războiului de 30 de ani (1618-1638), care a avut loc în proporție covârșitoare pe teren german. Pe atunci, Germania era doar un concept geografic, defenit vag ca teritoriul pe care se vorbește limbă germană. Mai târziu, Germania a fost atacată de Franța sub Louis XIV și, mai târziu, sub Napoleon. Suedezii nu au atacat a doua oară. Britanicii și Rușii, totuși, au atacat de mai multe ori.
Atunci când dinastiile sau stele Europei au fost – sau s-au simțit puternici – ei, în schimb, s-au aventurat în periferie. Așa s-a întâmplat în cazul Cruciadelor, campanii îndreptate atât către Asia Minor și Ierusalem, cât și către Prusia de Est și toate cele trei state baltice din ziua de azi. Așa s-a întâmplat și în cazul războiului împotriva lui Napoleon și a celor trei războaie pornite de Bismarck în 1864, 1866 și 1870/1871.
Helmut Schmidt in WWII
Înainte de asta, polonezii, statele baltice, cehii, slovacii, austriecii, ungarii, slovenii și croații au împărtășit soarta germanilor în sensul că au suferit timp de secole din cauza locatiei lor geopolitice în centrul Europei. Cu alte cuvinte, noi, germanii, i-am făcut adesea pe alții să sufere prin poziția noastră de putere centrală.
În ziua de azi, revendicările teritoriale contradictorii și conflictele datorate limbii și granițelor, care erau aspecte esențiale ale identității naționale și în prima jumătate a secolului 20, și-au pierdut de facto importanța, cel puțin pentru germani.
În timp ce cunoașterea și comemorarea războaielor din Evul mediu s-au evaporat din conștiința publică europeană, amintirile celor două războaie mondiale din secolul 20 și al ocupației germane continuă să aibă un efect profund asupra contiintei publice.
Pentru noi, germanii, mi se pare de importanță majoră faptul că aproape toți vecinii Germaniei – și aproape toți evreii din lume – își amintesc Holocaustul și faptele abominabile care au avut loc în timpul ocupației germane a țărilor de la periferie. Nu suntem suficient de conștienți de faptul că în aproape toate țările vecine există o suspiciune latentă împotriva germanilor care va persista probabil pentru mai multe generații.
Următoarele generații de germani vor trebui de asemenea să se confrunte cu această povară istorică. Iar generațiile actuale ar trebui să țină minte că suspiciunea împotriva Germaniei și a dezvoltării ei viitoare a pavat calea către începutul integrării europene din 1950.
Churchill a avut două obiective în minte atunci când, în marele său discurs de la Zurich, în 1946, i-a încurajat pe francezi să trăiască în armonie cu germanii și să susțină le eforturile de înființare a Statelor Unite ale Europei. Primul său obiectiv a fost de a face un front comun împotriva amenințării anticipate din partea Rusiei; al doilea a fost de a integra Germania într-o alianță vestică extinsă. Churchill a anticipat că Germania va redeveni puternică în viitor.
Atunci când Robert Schuman și Jean Monnet au propus planul Schuman pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în 1950, la patru ani după discursul lui Churchill, ei aveau același scop în minte: să reintegreze Germania. Zece ani mai târziu, Charles de Gaulle îi întindea o mână de ajutor lui Konrad Adenauer din același motiv.
Toate aceste eforturi au fost întreprinse în baza conștientizării posibilității înspăimântătoare ca Germania să-și recapete puterea în viitor. Nu a fost idealismul lui Victor Hugo, care cerea unirea Europei în 1849, nici orice altă formă de idealism care a caracterizat etapa inițială a integrării europene între 1950 și 1952, care s-a limitat la Europa de Vest.
Liderii politici americani și europeni de atunci (George Marshall, Eisenhower și Kennedy, dar mai ales Churchill, Jean Monnet, Adenauer și de Gaulle alături de Gasperi și Henri Spaak) nu erau motivați de vreun idealism european, ci de cunoașterea istoriei Europei. Acțiunile lor au fost inspirate de conștientizarea realistă a nevoii de a întrerupe conflictul dintre statele periferice și Germania din centru. Cunoașterea acestei motivații inițiale pentru integrarea Germaniei – care rămâne un element crucial până în ziua de azi – este esențială în rezolvarea crizei europene curente și extrem de periculoase.
Cu cât creștea Republica Federală Germană din punct de vedere economic, militar și politic de-a lungul anilor 60, 70 și 80, cu atât mai mult liderii Europei de Vest vedeau integrarea europeană ca pe o protecție împotriva perspectivei reînnoirii susceptibilității Germaniei la atracția puterii. Împotrivirea inițială față de unirea celor două state germane postbelice le-a aparținut lui Margaret Thatcher, Mitterand și Andreotti în 1989/1990 și a fost în mod evident determinată de teama unei Germanii puternice în inima unui continent european mic.
Vă rog să-mi permiteți o observație personală. L-am ascultat pe Jean Monnet atunci când am fost implicat în comitetul Pentru statele unite ale Europei, în anul 1955. Jean Monnet rămâne unul dintre cei mai vizionari francezi pe care i-am cunoscut – nu doar datorită planului său pentru o integrare europeană graduală.
De atunci, am devenit un susținător atât al integrării europene cât și al includerii Germaniei în Europa, nu pe baza idealismului, ci a conștientizării intereselor strategice ale națiunii germane. Acest fapt a dus la o dispută între mine și președintele partidului, Kurt Schumacher, un om pe care îl respectam enorm. E posibil să fi fost un fapt lipsit de importanță pentru el, dar pentru mine – soldat de 30 de ani, proaspăt întors de pe front – era cât se poate de serios. În anii ’50, poziția în care mă aflăm mi-a permis să susțin planurile prim ministrului polonez, Rapaki.
Uniunea Europeană este necesară
În anii ’60 și ’70, de Gaulle și Pompidou au continuat procesul de integrare europeană – nu pentru că doreau să-și integreze propria țara, la bine și la greu, ci pentru a ancora Germania în Europa. Ulterior, relațiile bune pe care le-am întreținut cu Giscard d’Estaing au avut ca efect o perioadă de cooperare franco-germană și continuarea integrării europene – o perioadă care a fost reluată cu succes de către Mitterand și Kohl după primăvara anului 1990. Între 1950/1952 și 1991, Comunitatea Europeană a crescut de la 6 la 12 state membre.
Mulțumită muncii de pregătire extensive efectuată de Jacques Delors (presendintele Comisiei Europene la acel moment), Mitterand și Kohl au reușit să lanseze moneda comună – euro-ul – în Maastricht în 1991, care a fost adoptată 10 ani mai târziu, în 2001. Și aici, motivul nescris a fost teama francezilor de o Germanie prea puternică, sau, ca să fiu mai precis, de o valută germană prea puternică.
Între timp, moneda euro a ajuns pe locul doi în topul celor mai puternice value la nivel global. Atât intern cât și extern, valuta europeană s-a dovedit mai stabilă decât dolarul și mai stabilă decât valuta germană în ultimii zece ani. Tot ce s-a scris despre o presupusă criză a euro-ului sunt absurdități iresponsabile emise de către presă, jurnaliști și politicieni.
Lumea s-a schimbat dramatic de la semnarea Tratatului de la Maastricht din 1991, totuși. Am fost martorii eliberării țărilor din Europa de Est și imploziei Uniunii Sovietice. Am trăit să vedem fenomenalul progres al Chinei, Indiei, Braziliei și al altor economii emergente, care erau în trecut numite “lumea a treia”. În plus, economiile reale din cele mai multe părți ale lumii au devenit “globalizate”. Cu alte cuvinte, aproape toate economiile lumii depind una de alta. Jucătorii din arena piețelor financiare globale în special au acumulat o putere care rămâne, pentru moment, complet necontrolată.
În același timp, populația lumii a crescut aproape neobservată până la 7 miliarde de oameni. Când m-am născut eu, erau doar 2 miliarde de oameni pe lume. Toate aceste schimbări enorme au un efect uriaș asupra popoarelor Europei, asupra țărilor individuale și asupra prosperității lor.
Pe de altă parte, populația tuturor țările europene scade și îmbătrânește. Până la jumătatea secolului 21 vor fi probabil 9 miliarde de oameni pe lume, dar națiunile europene vor reprezenta doar 7% din populația globală. 7% din 9 miliarde! Timp de mai mult de 2 secole – până în anul 1950 – europenii au reprezentat 20% din populația globală. Dar în ultimii 50 de ani, populația europeană a scăzut ca număr, atât în termeni absoluți cât și relativ, dacă ne comparăm cu populația Asiei, Africii și Americii Latine.
În 2050, fiecare stat european va reprezenta mai puțin de 1% din populația lumii. Cu alte cuvinte, dacă ținem la impresia că europenii sunt importanți în lume, trebuie să acționăm la unison. Ca state individuale – Franța, Italia, Germania, Polonia, Olanda, Danemarca sau Grecia – ne vom măsura nu ca procentaj, ci ca părți la mie.
Din acest motiv, integrarea reciprocă este în interesul strategic pe termen lung al tuturor țările europene, iar acest interes va deveni din ce în ce mai puternic. Deocamdată, statele membre sunt în mare măsură inconștiente de acest fapt. Guvernele respective nu l-au explicat clar cetățenilor.
Dacă Uniunea Europeană nu va reuși să își asigure abilitatea de a acționa coordonat în deceniile următoare, oricât de limitată ar fi această abilitate, nu putem exclude posibilitatea unei marginalizări auto-provocate a Uniunii. Dacă se ajunge la asta, nu poate fi exclusă nici o redeșteptare a competiției dintre țările Europei și a luptei pentru prestigiu. În cazul ăsta, nu mai poate fi vorba de o integrare a Germaniei, și vechiul conflict dintre periferie și centru ar fi reluat.
În plus, iluminarea globală, răspândirea drepturilor omului și demnității umane precum și guvernarea constituțională și democratică nu ar mai primi nici un fel de impuls de la Europa. Luând aceste aspecte în considerare, comunitatea europeană se dovedește o necesitate absolută pentru statele continentului nostru bătrân. Această necesitate este mai profundă decât motivele care i-au mișcat pe Churchill și de Gaulle. Ea merge dincolo de motivele demonstrate de Monnet și Adenauer. Este mai cuprinzătoare decât motivele lui Ernst Reuter, Fritz Erler, Willy Brandt și Helmut Kohl.
Aș menționa faptul că una dintre mize este în continuare integrarea Germaniei. Din acest motiv, noi, germanii, trebuie să știm clar care sunt sarcinile pe care trebuie să le abordăm și care este rolul nostru în integrarea europeană.
Germania are nevoie de continuitate și fiabilitate
Dacă, la finalul lui 2011, ne uităm la Germania din afară, prin ochii vecinilor noștri apropiați și îndepărtați, devine clar că în ultimul an, această țară a fost cauza unor neliniști și a unor îngrijorări politice. În trecutul apropiat, au apărut îndoieli considerabile legate de continuitatea politicii Germane. Încrederea acordată fiabilității politicii Germane a fost afectată.
Pe de o parte, aceste îndoieli și îngrijorări sunt rezultatul unor greșeli în politică externă a unor politicieni și guverne germane. Pe de altă parte, ele au legătură cu puterea economică dobândită de această țară de pe urma unificării ei, putere care a uimit întreaga lume. Începând cu anii ’70, când Germania era încă divizată, economia noastră a devenit cea mai puternică din Europa. Puterea economică și pacea socială de care ne bucurăm de decenii, care, în termeni relativi, sunt foarte stabile, au provocat invidie, mai ales luând în considerare faptul că rata șomajului și gradul de îndatorare a Germaniei se află în limitele normelor internaționale.
Totuși, noi nu conștientizăm că economia noastră nu este integrată doar în economia Europei, ci și în economia globală, ceea ce înseamnă că ea depinde de condițiile pieței globale. Din acest motiv, exporturile Germaniei nu vor crește prea mult anul viitor.
În plus, a avut loc o modificare nedorită în formă de excedent constant între balanța comercială și balanța de plăți. De mai mulți ani de zile, excedenturile au reprezentat aproape 5% din produsul național. Ele sunt cam cât excedenturile Chinei. Noi nu ne dăm seama, pentru că excedenturile nu mai sunt măsurate în valută națională, ci în euro. Politicientii noștri, totuși, trebuie să țină cont de acest fapt, pentru că, de fapt, excedenturile noastre sunt deficitele altor țări. Revendicările pe care le avem asupra altor state sunt datoriile lor. Asta este o încălcare a echilibrului extern pe care l-am ridicat la statutul de ideal juridic, una care trebuie să îi îngrijoreze pe partenerii noștri. Recent, voci din afară – mai ales din America – au cerut Germaniei să-și asume un rol de lider în Europa. Toți acești factori luați împreună au trezit suspiciuni și amintiri neplăcute în rândurile vecinilor noștri.
Aceste modificări economice și, simultan, inabilitatea instituțiilor uniunii europene de a acționa au constrâns Germania să-și asume acel rol de lider. Cancelarul a acceptat cu reticentă acest rol, alături de președintele francez. În multe capitale europene, precum și în media din țările vecine, fierbe o preocupare tot mai mare în legătură cu dominația germană. De această dată, miza nu este o putere centrală care este excesiv de puternică din punct de vedere militar și politic, ci de un centru care este excesiv de puternic din punct de vedere economic.
A venit momentul să emit un avertisment către politicienii germani, către media și către publicul general. Dacă noi, germanii, am fi tentați de către puterea noastră economică să pretindem un rol de lider politic în Europa, sau să pretindem rolul de primii între egali, o majoritate crescândă a vecinilor noștri ar opune rezistentă. Îngrijorarea statelor periferice în legătură cu posibilitatea ca centrul europei să devină prea puternic s-ar întoarce imediat. Consecințele posibile ale unui astfel de eveniment ar schilozi Europa și ar arunca Germania în izolare.
Republica Federală Germană este o țară foarte mare, cu o economie foarte competitivă, care trebuie integrată în Europa – pentru a o proteja de sine, printre alte motive. Încă din 1992 – din vremea lui Helmut Kohl – Articolul 23 din Legea Fundamentală ne-a obligat să cooperăm “.. pentru dezvoltarea Uniunii Europene”. Articolul 23 ne forțează, deasemenea, ca parte din cooperare, să ținem seama de “principiul subsidiaritatii”. Criza actuală, care afectează abilitatea instituțiile Uniunii de a acționa, nu schimbă aceste principii în nici un fel.
Având în vedere locația noastră geopolitică, rolul regretabil pe care l-am jucat în istoria europeană până în mijlocul secolului 20 și economia pe care o avem în ziua de azi, fiecare guvern German este obligat să arate cea mai mare delicatețe către interesele partenerilor noștri din Uniunea Europeană. Iar disponibilitatea noastră de a ajuta este indispensabilă.
Marea muncă de reconstrucție pe care germanii au depus-o în ultimii 60 de ani nu a fost exclusiv meritul efortului nostru. Ea ar fi fost imposibilă fără ajutorul puterilor vestice victorioase , fără integrarea noastră în Comunitatea Europeană și în Alianța Atlantică, fără ajutorul vecinilor noștri, fără deșteptarea politică din Europa de Est și fără căderea dictaturii comuniste. Germanii au toate motivele să fie recunoscători. În același timp, avem datoria de a demonstra vrednici de solidaritatea pe care am primit-o, arătând în schimb solidaritate cu vecinii noștri.
În schimb, ar fi inutil și poate și inoportun să luptăm pentru prestigiu politic global și un rol central în scena politică internațională. Cu fiecare oportunitate, este esențial să menținem cooperarea strânsă cu Franța, Polonia, și toți vecinii și partenerii noștri din Europa.
Eu cred cu tărie că este absolut esențial pentru interesele noastre strategice ca Germania să nu se izoleze și să nu permită să fie izolată. O izolare în Vest ar fi periculoasă. O izolare în cadrul Uniunii Europene sau al zonei euro ar fi extrem de periculoasă. Pentru mine, acest interes în particular al Germaniei are o prioritate mai mare decât orice alt interes strategic urmărit de oricare partid politic, de orice culoare.
Politicienii germani și media germană trebuie naibii să transmită acest mesaj publicului în mod constant. Desigur, se poate întâmpla ca cineva să pretindă că de acum înainte, germana va fi o limbă oficială a Europei; ca un ministru de externe german să considere o apariție telegenica în Tripoli, Cairo sau Kabul mai importantă decât contactele politice cu Lisabona, Madrid, Varșovia sau cu Praga, Dublin, Haga, Copenhaga sau Helsinki. Acestea nu sunt nimic mai mult sau mai puțin decât exemple de aroganță pretențioasă și nocivă.
Este adevărat că în ultimele decade, Germania a fost un contribuitor net. Ne-am permis să ne asumăm acel rol pe vremea lui Adenauer și am continuat să facem asta de atunci. Și, desigur, Grecia, Portugalia și Irlanda au fost întotdeauna beneficiarii.
E posibil ca politicienii germani să nu fie cu adevărat conștienți de acesta solidaritate. Până acum, totuși, a fost o chestiune firească. Același lucru se aplică și principiului solidarității: acele probleme pe care nu și le poate rezolva o țară, trebuiesc abordate de către Uniune. Acest principiu a fost înglobat în Tratatul de la Lisabona ca o obligație.
După implementarea Planului Schuman, Konrad Adenauer – condus de înstinctul lui politic corect și în contextul opoziției de la Kurt Schumacher și Ludwig Erhard – a acceptat ofertele Francezilor. Deși Germania era încă divizată la acea vreme, Adenauer a evaluat corect interesele strategice pe termen lung ale Germaniei. Toți succesorii lui Adenauer – Brandt, Schmidt, Kohl și Schröder – au continuat politica lui de integrare.
Pe termen scurt, tacticile politicii interne și externe nu au pus interesele strategice ale Germaniei sub semnul întrebării. În ultimele decade, toți vecinii și partenerii noștri s-au putut baza pe continuitatea politicii germane, indiferent de schimbările de guvern. Este esențial ca această continuitate să fie menținută în viitor.
Situația actuală din UE cere acțiune
Contribuțiile conceptuale germane au fost întotdeauna oferite în mod firesc, iar lucrurile ar trebui să rămână așa în viitor. Totuși, nu ar trebui să încercam să prezicem viitorul. Omisiunile și erorile Tratatului de la Maastricht de acum 20 de ani au putut fi remediate doar într-o anumită măsură prin schimbări ale tratatului. Amendamentele propuse momentan Tratatului de la Lisabona nu îmi par prea utile în viitorul apropriat, având în vedere dificultățile pe care le-am întâlnit în ratificarea de către toate statele membre și rezultatele negative ale referendumurilor.
Prin urmare, aș fi de acord cu discursul președintelui Italian, Napolitano, din octombrie, în care acesta ne-a îndemnat să ne concentrăm pe nevoile prezentului și să exploatăm oportunitățile oferite de tratatul Uniunii actual, printre care mai ales înăsprirea normelor bugetare și consolidarea politicii economice în zona euro.
Criza actuală, care afectează abilitatea instituțiilor Uniunii, nu trebuie lăsată să continue ani de zile. Cu excepția Băncii Centrale Europene, instituțiile – Parlamentul, Consiliul, Comisia din Bruxelles și Consiliul Miniștrilor – au oferit prea puțină asistență eficientă după rezolvarea crizei bancare severe din 2008 și mai ales de la criză ulterioară a îndatorărilor.
Nu există un leac universal pentru depășirea crizei de leadership din Uniune. Este nevoie de anumite măsuri – unele concomitente, altele consecutive. Pentru a implementa aceste măsuri va fi nevoie de răbdare, de capacitatea de a judeca și a acționa. În această situație, contribuțiile conceptuale germane nu se pot limita doar la slogane. Ele nu trebuie vehiculate la televizor, ci discutate în spatele ușilor închise ale comitetelor înființate de instituții europene. În aceste discuții, germanii trebuie să-și controleze impulsul de a prezenta propriile sisteme economice, sociale, federale, financiare și bugetare ca modele sau standarde de urmat de către partenerii noștri europeni. În schimb, le putem prezenta ca pe o opțiune printre altele.
Cu toții avem o responsabilitate comună pentru acțiunea sau pasivitatea Germaniei precum și pentru consecințele pe care aceste alegeri le vor avea asupra Europei. Din acest motiv, avem nevoie de bun simț european. În plus, trebuie să avem compasiune pentru vecinii și partenerii noștri.
Există un subiect asupra căruia sunt de acord cu JA¼rgen Habermas, care a zis că – citez “Pentru prima data în istoria Uniunii, avem de-a face cu o șubrezire a democratiei”. Într-adevăr, întreaga birocrație de la Bruxelles a lăsat de-o parte democrația. În momentul în care am prezentat alegerile generale Parlamentului European, am căzut pradă iluziei că parlamentul își va exercita propria influență politică. De fapt, Parlamentul nu a reușit să exercite nici un pic de influență perceptibilă asupra managementului crizei, iar consultațiile și deciziile sale nu au avut nici un impact asupra publicului.
Dați-mi voie, deci, să fac următorul apel către Martin Schulz. A venit momentul ca dumneavoastră și colegii dumneavoastră parlamentari – Creștinii Democrați, Socialiștii, Liberalii și Verzii – să acționați la unison pentru a vă face vocea auzită în mod clar și ferm de către public. Cel mai potrivit domeniu în care Parlamentul European își poate încorda mușchii este, probabil, supravegherea băncilor, a bursei de valori și a instrumentelor lor financiare, care au fost complet inadecvate de la summitul G20 din 2008.
Câteva mii de comercianți financiari din SUA și Europa, și câteva agenții de rating, au reușit să transforme guvernele responsabile din punct de vedere politic din Europa în prizonieri. Este foarte puțin probabil ca Obama sau guvernul britanic să intervină în vreun fel. Între 2008 și 2009, guvernele lumii au reușit să salveze băncile cu ajutorul garanțiilor și al banilor publici. Din 2010 însă, acesta turmă de manageri finaciari extrem de inteligenți dar predispuși psihozelor s-a întors la vechiul său joc de vânătoare a profitului și a bonusurilor. Acest joc de noroc este jucat în detrimentul non-jucătorilor, fapt pe care l-am criticat vehement și l-am denunțat ca fiind extrem de periculor alături de Marion Dönhoff în anii ’90.
Dacă nimeni altcineva nu este pregătit să acționeze, responsabilitatea revine membrilor zonei euro. Ei ar putea folosi Articolul 20 al Tratatului de la Lisabona, care oferă dispoziții precise statelor membre pentru “stabilirea cooperării coordonate între ele”. În orice caz, membrii zonei euro ar trebui să lucreze împreună pentru a aduce reglementări radicale pieței financiare comune din zona euro. Aceste reglementări ar trebui să acopere inclusiv o delimitare între băncile comerciale normale și băncile de investiții sau băncile din umbră.
În mod firesc, lobby-ul bancar global ar muta munții pentru a preveni acest lucru. Până la urmă, această grupare a zădărnicit toate reglementările cuprinzătoare care au fost propuse până acum. A proiectat în mod deliberat o situație în care turma sa de dealeri a pus guvernele europene în poziția delicată de a trebui în mod constant să inventeze noi mecanisme de salvare – pe care apoi să le extindă. A venit momentul să facem ceva în privința asta. Dacă europenii au curajul și puterea de a introduce regulamente radicale în piața financiară, avem șansa de a deveni o zonă stabilă pe termen mediu. Dacă dacă eșuăm în acest domeniu, influența Europei va continua să scadă – iar lumea se va reorienta către o coaliție Washington – Beijing.
Toți pașii imaginați și anunțați până acum sunt, fără îndoială, necesari în zona euro în viitorul apropiat. Acești pași includ fondul de salvare, raporturile de îndatorare și mecanismele de monitorizare necesare, o politică economică și fiscală comună precum și o serie de reforme în domeniul social, al impozitelor, al cheltuirii bugetare și al pieței de muncă. În mod inevitabil se va ajunge la o datorie comună. Germanii nu ar trebui să refuze această situație din motive egoiste, naționaliste.
De asemenea, ar trebui să evităm pledoariile pentru o politică deflaționistă în întreaga Europa. Dimpotrivă, Jacques Delors are dreptate atunci când insistă că echilibrarea bugetelor trebuie să fie însoțită de introducerea și finanțarea proiectelor de stimulare a creșterii. Nici o țară nu își poate echilibra bugetul fără creștere economică și fără crearea de slujbe. Aceia care cred că Europa își poate reveni doar prin economii bugetare ar trebui să arunce un ochi pe efectul politicii deflationare din 1930/1932 al lui Heinrich Brüning. Efectul a fost o depresie economică și o rată de șomaj intolerabilă, deschizând calea pentru decesul primei democrații germane.
Către prietenii mei
În concluzie, dragii mei, permiteți-mi să spun că într-adevăr nu este nevoie să propovăduim solidaritate internațională Social Democraților. În ultimul secol și jumătate, Social Democrații germani au susținut internaționalizarea mult mai mult decât generații întregi de Liberali, Conservatori sau Naționaliști Germani. Noi, Social Democrații, am susținut cauza libertății și a demnității umane. Am rămas ancorați în democrația reprezentativă parlamentară. Aceste valori fundamentale ne obligă să fim solidari cu Europa astăzi.
În secolul 21, Europa va cuprinde fără îndoială tot state, fiecare cu limba și istoria sa. Din acest motiv, Europa cu siguranță nu va deveni un stat federal. Însă, Uniunea Europeană nu își poate permite să decadă într-o simplă confederație. Uniunea trebuie să rămână o alianță care se dezvoltă dinamic, pentru care nu există pereche în lume. Social Democrații trebuie să contribuie la aceeasta evoluție graduală a alianței.
Cu cât îmbătrânești, cu atât tinzi să vezi lucrurile în perspectivă. Din poziția de om în vârstă, ader în continuare la cele 3 principii fundamentale ale Programului Godesberg: libertate, justiție și solidaritate. Impresia mea este că în ziua de azi, justiția are nevoie, în special, de șanse egale pentru copii, școlari și tineri în general.
Aruncând o privire în urmă la anii 1945 sau 1933 – când tocmai împlinisem 14 ani – progresul care a avut loc între timp este uluitor: progresul făcut de europeni de la Planul lui Marshall din 1948 și Planul lui Schuman din 1950, progresul datorat lui Lech Walesa, lui Vaclav Havel și germanilor din Leipzig și Berlinul de Est de după schimbările politice majore din 1989/1991.
Astăzi, marea majoritate a Europei se bucură de drepturi umane și pace. Aceasta este o situație la care nu am fi putut nici măcar visa în 1918, 1933 sau 1945. Haideți, deci, să depunem eforturi pentru a ne asigura că Uniunea Europeană, unică din punct de vedere istoric, iese nezdruncinată și cu încredere din această perioadă de slabiciune„.
Ioana Maria Pavel
.
SPECIAL
Robert Lupițu, redactorul-șef CaleaEuropeana.ro, va susține un curs de jurnalism în afaceri europene ca Visiting Scholar al Universității din Florida
SPECIAL
Retrospectivă 2023: Anul ancorării Ucrainei și R. Moldova pe calea integrării europene, al “NATO-izării” Europei, al încoronării de la Westminster Abbey și al parteneriatelor strategice pentru România
2023 își numără ultimele ceasuri înainte de a intra în istorie ca anul continuator, în efecte, al războiului la scară largă declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Retrospectiva care acompaniază anul ce stă să se încheie este și oglindă a potențialelor efecte pe care le vom resimți în 2024, un an sub stea electorală în Europa, în România, în Republica Moldova și, cel mai important, peste Ocean, în Statele Unite. Demarat sub dilema “2023: Este Occidentul pregătit să tranșeze în favoarea sa prima bătălie dintre democrații și autocrații? Mizele României: Schengen, Marea Neagră, R. Moldova, OCDE și securitate energetică“, anul ce galopează spre următorul a reprezentat, nici mai mult nici mai puțin, anul deciziilor îndrăznețe, al unor succese și eșecuri de etapă, al revenirii extinderii Uniunii Europene ca temă centrală pe agenda europeană, al extinderii Alianței Nord-Atlantice, al alianțelor și parteneriatelor strategice, un capitol în care și România a avut un rol de jucat. Fără îndoială, caracterul continuator al lui 2022 și în 2023 este întruchipat și de momentul solemn, fără precedent în ultimii 70 de ani, al încoronării regelui Charles al III-lea al Marii Britanii, urcat pe tron după decesul Elisabetei a II-a.
În vreme ce 2022 a fost anul războiului cu premeditare, al despărțirii de “Elisabeta cea Mare” și al deciziilor strategice istorice ale NATO și Uniunii Europene, 2023 intră în istorie ca anul în care Occidentul nu a tranșat în favoarea sa bătălia dintre democrații și autocrații, dar a făcut pași hotărâți în această direcție prin decizii istorice precum livrarea de tancuri de luptă și avioane F-16 către Ucraina pentru a susține contra-ofensiva acesteia, prin “NATO-izarea” Europei cu un singur pixel lipsă ca urmare a aderării Finlandei, dar blocării Suediei, prin reașezarea comunicațională a relațiilor strategice dintre SUA și UE, pe de o parte, și China, pe de altă parte, prin continuarea pașilor către ancorarea Ucrainei și a Republicii Moldova în procesul de integrare europeană și prin înlesnirea viitorului proces de aderare a Ucrainei la NATO.
Prin momentele pe care le-a furnizat – vizitele lui Zelenski la Londra, Paris, Bruxelles, Berlin, Hiroshima, ori București, vizita lui Joe Biden în Ucraina pentru a marca un an de la debutul războiului, summitul Comunității Politice Europene din Republica Moldova, președinția spaniolă a Consiliului Uniunii Europene, relansarea relației franco-germane sub semnul celebrării a șase decenii ai “spiritului de la Elysee”, revenirea lui Donald Tusk la putere în Polonia, deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și R. Moldova – 2023 lasă în spate o moștenire consistentă, dar care poate fi insuficientă sub presiunea super-anului electoral 2024, un an în care teza președintelui american Joe Biden al “punctului de cotitură” ar putea lua o turnură.
Blocarea continuă a aderării Suediei la NATO de către Turcia și Ungaria, inexistența unui sprijin decisiv pentru Ucraina, blocarea sprijinului european, de către Ungaria, și american, de către Congres, pentru Ucraina pe linia de finish a lui 2023, incertitudinea asupra extinderii spațiului Schengen cu Bulgaria și România, dar și asupra viitorului procesului de extindere a UE ca urmare a politicii de veto practicate de anumite state sunt eșecuri de etapă sau, mai degrabă, sunetul de goarnă și cronica unor eșecuri care prin materializarea lor vor avea un impact major.
Sub decorul unei mari coaliții și a unui președinte aflat la final de mandat, România încheie anul internațional 2023 cu rezultate care pot intra la capitolul “culegerii dividendelor strategice minus Schengen”. Penultima zi a lui 2023 a transformat acest minus într-un mare plus după ce Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la ora 22:38, în unanimitate decizia privind aderarea graduală a României și Bulgariei cu frontierele aeriene și navale la Schengen, din martie 2024, în vreme ce integrarea deplină și cu frontierele terestre este lăsată spre negociere anul viitor.
Încă o dată în istoria României s-a dovedit că în vremuri de furtună sunt clădite mari decizii strategice, iar în 2023 acestea au fost: a) deciziile summitului NATO de la Vilnius privind planurile de apărare regională, din care unul pentru Marea Neagră; b) parteneriatele strategice bilaterale semnate cu Japonia, la Tokyo, și cu Bulgaria, la Sofia; c) relansarea Parteneriatului Strategic cu Marea Britanie; d) decizia încheierii unui parteneriat strategic cu Ucraina; e) includerea unei strategii americane pentru securitatea Mării Negre în legea bugetului apărării; f) ancorarea Republicii Moldova pe calea aderării la UE prin decizia vizionară și strategică a deschiderii negocierilor de aderare, prin organizarea summitului Comunității Politice Europene la Chișinău, prin crearea unei misiuni de parteneriat a UE în R. Moldova și prin crearea unui regim de sancțiuni împotriva celor care încearcă să destabilizeze această țară; g) obținerea, în premieră, a unui mandat de judecător la Curtea Internațională de Justiție prin înfrângerea, pentru prima dată, a unui contracandidat din Rusia, și obținerea, tot în premieră, a unui mandat de judecător la Curtea Penală Internațională. Acestea sunt decizii care oferă consistență moștenirii politicii externe a României.
CaleaEuropeană.ro vă propune, în cele ce urmează, o retrospectivă a celor mai importante momente de pe scena europeană, euro-atlantică și internațională ale anului și a evenimentelor care domină această cronologie
Ianuarie: Croația aderă la euro și Schengen. NATO și UE semnează o nouă Declarație Comună. Franța și Germania celebrează 60 de ani de la Tratatul de la Elysee. SUA și Germania iau decizia trimiterii de tancuri în Ucraina
1 ianuarie: La zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, Croația a adoptat moneda euro, devenind al 20-lea stat membru al zonei euro, și a aderat la spațiul Schengen, devenind al 27-lea stat membru al zonei de liberă circulație.
1 ianuarie: Suedia preia președinția semestrială a Consiliului UE într-o perioadă de “provocări istorice” pentru Europa, România declarându-se pregătită să lucreze cu președinția suedeză, mai ales în contextul în care avea așteptări de la președinția suedeză a Consiliului UE să avanseze dosarul aderării țării noastre la Schengen, după veto-ul Austriei la Consiliul JAI din 8 decembrie 2022.
1 ianuarie: Germania preia conducerea Forței de Reacție Rapidă a NATO. Această Forță a fost activată pentru prima dată, în România, după invazia Rusiei în Ucraina.
1 ianuarie: Timișoara devine Capitala Europeană a Culturii pentru anul 2023.
1 ianuarie: România aniversează 16 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, alături de Bulgaria.
4 ianuarie: Comisia Europeană anunță că anul 2023 este unul al unor borne istorice aflate la ceas aniversar prin marcarea a 20 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, a 25 de ani de la înființarea Băncii Centrale Europene, a 30 de ani de la crearea pieței unice, 30 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, a 65 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma și a 70 de ani de la deschiderea pieței comune pentru cărbune și oțel.
9 ianuarie: “Asalt asupra democrației”. Occidentul condamnă tentativa de insurecție din Brazilia, unde sute de “bolsonariști” (susținători ai fostului președinte de extremă-dreapta) au pătruns cu forța în Congres, Curtea Supremă și Palatul Prezidențial după preluarea mandatului de președinte de către Lula Inacio da Silva.
© European Union, 2023
10 ianuarie: NATO și Uniunea Europeană au adoptat o nouă Declarație Comună sub semnul celei mai grave amenințări la adresa securității euro-atlantice, și anume războiul Rusiei împotriva Ucrainei, statuând că NATO reprezintă fundația apărării și securității transatlantice și că apărarea europeană este complementară cu NATO. În același spectru, NATO și UE au decis înființarea unui grup operativ comun privind reziliența și infrastructura critică.
12 ianuarie: Regatul Unit și Japonia, țară care asigură președinția G7 în 2023, au semnat un pact de apărare istoric, care permite trimiterea de forțe britanice în Japonia. Marea Britanie, prima țară europeană cu care Tokyo încheie un astfel de acord.
18 ianuarie: România a preluat președinția Comitetului pentru Securitate al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
20 ianuarie: Președintele francez Emmanuel Macron și premierul spaniol Pedro Sanchez au semnat Tratatul de la Barcelona privind cooperarea franco-spaniolă, arătând un front unit privind răspunsul european la subvențiile SUA
21 ianuarie: India a depășit China ca fiind cea mai populată țară din lume.
© Bundesregierung/ Kugler
22 ianuarie: Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz au marcat, la Sorbona, celebrarea a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysée, precum și marcarea a patru ani de la semnarea Tratatului de la Aachen, privind prietenia și cooperarea franco-germană, cei doi liderii descriind țările lor drept “pionierii refondării Europei”. La 22 ianuarie 1963, președintele Charles de Gaulle și cancelarul federal Konrad Adenauer au semnat „Tratatul de cooperare franco-germană”, mai cunoscut sub numele de Tratatul de la Elysée. Acesta reprezintă fundația strânsei prietenii franco-germane, care constituie, de asemenea, o bază importantă pentru dezvoltarea Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Aachen, care a fost semnat de cancelarul federal Angela Merkel și de președintele Emmanuel Macron la 22 ianuarie 2019, Tratatul de la Elysée a fost actualizat și s-a stabilit cursul viitorului pentru a avansa subiecte importante, cum ar fi digitalizarea, educația, clima și tehnologiile durabile.
25 ianuarie: Într-o decizie coordonată, Germania anunță că va trimite tancuri Leopard 2 în Ucraina, iar Statele Unite vor desfășura tancuri M1 Abrams, hotărâri considerate cheie în contextul apărării Ucrainei și pregătirii contra-ofensivei împotriva Rusiei.
28 ianuarie: Generalul în retragere Petr Pavel, fost șef al Comitetului Militar NATO, a fost ales președinte al Cehiei, învingându-l pe fostul premier Andrej Babis
Februarie: Desantul politic al lui Volodimir Zelenski la Londra, Paris și Bruxelles. Un an de război marcat prin vizita lui Joe Biden la Kiev și un nou discurs epocal susținut la Varșovia
2-3 februarie: Premieră de la debutul războiului rus în Ucraina: Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și 15 comisari europeni s-au deplasat la Kiev pentru o reuniune cu Guvernul Ucrainei, iar von der Leyen și președintele Consiliului European, Charles Michel, au participat la un summit UE-Ucraina. Liderii instituțiilor UE îi promit președintelui Volodimir Zelenski sprijin a reconstrui o “Ucraină modernă și prosperă, ferm ancorată pe calea noastră europeană comună”. De asemenea, în declarația comună adoptată se arată că UE sprijină formula de pace a lui Zelenski, susține organizarea unui summit, precum și înființarea unui centru internațional pentru urmărirea penală a crimelor de agresiune.
4 februarie: Între SUA și China izbucnește un scandal diplomatic după ce un balon de spionaj chinez, doborât de forțele aeriene ale SUA, a fost descoperit survolând spațiul aerian al Statelor Unite. Incidentul, considerat “o încălcare inacceptabilă a suveranităţii SUA” din partea Chinei, a determinat anularea vizitei șefului diplomației americane, Antony Blinken, la Beijing.
8 februarie: La 80 ani de ani, după aproape cinci decenii în care a servit interesele politicii externe americane din Senatul american și ca vicepreședinte al SUA, și deci pe cele ale Alianței Transatlantice, o pre-condiție a Europei unite, președintele american Joe Biden face un apel la unitate bipartizană în discursul privind Starea Uniunii. “Ne-am unit pentru a apăra Europa. Câștigarea competiției cu China ar trebui să ne unească. Se formează deja punți între partenerii din Pacific și Atlantic”, a spus el.
© President of Ukraine Official Website
8 februarie: La aproape un an de la războiul declanșat de Rusia și după ce în decembrie 2022 a efectuat prima sa vizită externă în vremuri de conflict, președintele ucrainean Volodimir Zelenski începe un turneu diplomatic fulger în Europa, cu vizite la Londra, Paris și Bruxelles. În capitala britanică, Zelenski a fost primit de regele Charles al III-lea la Palatul Buckingham, a ținut un discurs istoric în Westminster Hall în fața Parlamentului britanic și a adoptat o declarație comună cu premierul Rishi Sunak privind sprijinul britanic pentru apărarea Ucrainei. Deplasarea la Paris, considerată mai degrabă o escală către Bruxelles, a fost concretizată prin faptul că Macron l-a decorat pe Zelenski cu Legiunea de Onoare a Franței, iar Franța și Germania i-au promis liderului ucrainean că vor “însoți Ucraina spre victorie, spre pace și spre Europa”.
9 februarie: Summitul extraordinar al liderilor europeni de la Bruxelles consacrat migrației a luat o turnură surprinzătoare prin participarea, în premieră, a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Liderul de la Kiev a susținut un discurs în plenul Parlamentului European, supranumit casa democrației europene, a participat la reuniuni în format restrâns cu liderii UE și s-a adresat summitului european în plen, pledând pentru ajutor militar, ajutor financiar și începerea negocierilor de aderare la UE.
© European Union, 2023
10 februarie: La finalul summitului extraordinar de la Bruxelles, liderii UE au cerut Comisiei Europene să finanțeze măsuri pentru controlul granițelor externe împotriva migrației. De asemenea, Comisia a decis în comun cu Bucureștiul și Sofia să demareze proiecte-pilot în România și Bulgaria pentru gestionarea frontierelor după ce Austria respins prin veto intrarea celor două țări în Schengen, deși ambele îndeplinesc criteriile. De asemenea, ca ripostă politică la Legea americană privind reducerea inflației, Liderii europeni au decis că UE își va consolida suveranitatea economică, industrială și tehnologică, cerând norme mai simple pentru ajutoarele de stat și mobilizarea integrală a fondurilor UE.
10 februarie: Președinta Maia Sandu îl numește pe Dorin Recean, consilierul său pentru securitate, drept prim-ministru al Republicii Moldova după demisia Nataliei Gavrilița.
17-19 februarie: Cea de-a 59-a ediție a Conferinței de Securitate de la München, cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale, are loc la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei pentru un maraton de conversații strategice, dialoguri diplomatice de la distanță între superputerile lumii, reuniuni informale ale marilor puteri democratice, având pe fundal avertismentul că lumea se află în fața unei diviziuni tot mai mari între “ordini mondiale concurente”, ordinea internațională fiind atacată de revizioniștii autocrați, în timp ce democrațiile liberale ale lumii se trezesc la provocările reprezentate de revizioniștii autocrați și au făcut primii pași importanți pentru a riposta. Concret, prin invadarea Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin a transformat ciocnirea viziunilor concurente într-o realitate brutală și mortală, iar pentru ca principiile liberal-democratice să prevaleze asupra variantelor autocratice, democrațiile trebuie să își reînnoiască viziunea asupra unei ordini internaționale dezirabile. Invitatul de marcă al Conferinței a fost, indubitabil, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, iar pe scena MSC au mai urcat vicepreședinta SUA Kamala Harris, președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz, premierul britanic Rishi Sunak, liderii instituțiilor UE, secretarul general al NATO, dar și președinta Republicii Moldova, Maia Sandu. Mai mult, Macron și Scholz au cerut “reechilibrarea” ordinii mondiale și un “parteneriat între nordul și sudul global” pentru o “lume multipolară bazată pe reguli, nu pe revizionism”, iar SUA au acuzat Rusia pentru prima dată de “crime împotriva umanității” în Ucraina.
© President of Ukraine Official Website
20 februarie: Președintele american Joe Biden efectuează o vizită surpriză istorică la Kiev pentru a marca un an de la invazia Rusiei împotriva Ucrainei, devenind primul lider al SUA care vizitează o țară aflată în conflict. de la Kiev. “Vladimir Putin a crezut că poate rezista mai mult decât noi, dar s-a înșelat amarnic. Am creat o coaliție din Atlantic în Pacific pentru a ajuta apărarea Ucrainei”, a spus Biden, în prezența președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, căruia i-a comunicat un nou sprijin militar pentru a face față agresiunii Rusiei.
21 februarie: NATO, Uniunea Europeană și Ucraina au inaugurat un format trilateral de cooperare la un an de la războiul Rusiei pentru a ajuta Ucraina să dezvolte un sistem de achiziții de arme.
21 februarie: Vladimir Putin anunță că Rusia își suspendă participarea la New START, un tratat de reducere a armelor nucleare cu SUA.
© Joe Biden/ Twitter
21 februarie: Președintele SUA se află la Varșovia, unde susține un nou discurs în curtea Palatului Regal din capitala Poloniei pentru a marca un an de la invazia Rusiei în Ucraina și unde participă la un summit cu președintele Poloniei și cu liderii formatului București 9 (B9), grup creat de președinții Andrzej Duda și Klaus Iohannis și care reunește aliații de pe flancul estic al NATO. Într-un nou discurs epocal și istoric susținut în curtea Palatului Regal din Varșovia, pentru a marca un an de la invazia Rusiei în Ucraina, Biden a afirmat că “autocrații nu înțeleg decât un singur cuvânt – NU. Ucraina nu va fi niciodată o victorie pentru Rusia”, a anunțat că va găzdui la Washington, în 2024, summitul de 75 de ani de la înființarea NATO, subliniind că “Rusia știe că un atac împotriva unuia este un atac împotriva tuturor – un jurământ sacru” și a elogiat hotărârea Republicii Moldova de a trăi în libertate și de a adera la UE. Un discurs similar fusese susținut de Biden, tot la Varșovia, în martie 2022, în ambele situații liderul de la Casa Albă insistând asupra tezei sale că lumea se află într-un “punct de cotitură” prin bătălia dintre democrații și autocrații.
22 februarie: Rusia este cea mai importantă si directă amenințare pentru securitatea euro-atlantică, iar aliații din NATO sunt angajați să crească nivelul prezenței militare aliate în țările de pe flancul estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, au stabilit, la Varșovia, liderii celor nouă state aliate de pe flancul estic al NATO, într-o declarație comună adoptată la capătul summitului extraordinar al formatului “București 9”, la care au participat președintele american Joe Biden și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. În documentul adoptat în prezența lui Biden și Stoltenberg în ajunul împlinirii unui an de la invazia Rusiei împotriva Ucraina, președinții Andrzej Duda și Klaus Iohannis, co-gazde ale summitului, și ceilalți lideri din regiune condamnă “în termenii cei mai puternici, războiul de agresiune al Rusiei”, sprijină ferm “aspirațiile euroatlantice ale Ucrainei”, și se declară pregătiți să sprijine partenerii precum Republica Moldova.
© Administrația Prezidențială
23 februarie: La o zi după summitul B9 de la Varșovia, președintele Klaus Iohannis și președinta Republicii Moldova Maia Sandu se întâlnesc la București pentru a reconfirma sprijinul României pentru țara vecină în contextul informațiilor apărute că Rusia ar fi pregătit orchestrarea unei lovituri de stat la Chișinău.
24 februarie: Ucraina și aliații săi din Europa, Statele Unite și NATO comemorează un an de la declanșarea războiului de către Rusia prin diferite acțiuni precum discursuri, anunțuri de sancțiuni împotriva Rusiei și sprijin militar suplimentar pentru Kiev. Astfel, UE adoptă cel de-al 10-lea pachet de sancțiuni economice și individuale împotriva Rusiei, Statele Unite anunță un nou val de sancțiuni care vizează peste 200 de persoane și entități din Rusia și din afara țării, care au ajutat Moscova să ducă războiul din Ucraina, iar premierul Poloniei a venit la Kiev cu primul lot de tancuri Leopard. În paralel, NATO și UE au receptat cu rezervat propunerea Chinei de pace în Ucraina, considerând-o o serie principii ale unei țări care a semnat o prietenie nelimitată cu Rusia înainte de invazie.
27 februarie: Este semnat Acordul de la Windsor prin Marea Britanie și UE au ajuns la o nouă înțelegere privind protocolul nord-irlandez post-Brexit, deschizând un nou capitol în relațiile lor.
Martie: Japonia și România semnează un Parteneriat Strategic. Xi Jinping, reales președinte al Chinei. Mandat internațional de arestare pe numele lui Putin. Prima vizită externă a monarhului britanic Charles al III-lea. UE definește relațiile sale cu China
© Administrația Prezidențială
7 martie: La Tokyo, premierul japonez Fumio Kishida și președintele român Klaus Iohannis au semnat Declarația Comună de instituire a Parteneriatului Strategic dintre România și Japonia, fiind al doilea astfel de parteneriat pe care România îl încheie cu o țară asiatică, într-un moment în care Japonia asigură președinția grupului G7 al celor mai dezvoltate economii democratice și la capătul a cinci ani de negocieri. Cele două țări au stabilit că Japonia și România vor coopera pentru a acorda asistență Ucrainei și R. Moldova deoarece securitatea Europei şi din Indo-Pacific nu trebuie discutate separat. După vizita în Japonia, președintele României a efectuat o vizită și în Singapore.
10 martie: Xi Jinping a fost ales în unanimitate pentru un al treilea mandat de președinte al Chinei.
10 martie: Iran și Arabia Saudită convin să reia relațiile diplomatice care au fost oprite în 2016, negocierile fiind mediate de Republica Populară Chineză.
10 martie: Întruniți la Casa Albă, președintele american Joe Biden și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen au adoptat o declarație comună în care au agreat să demareze tratativele privind un acord transatlantic pentru materiile prime, să lanseze un dialog privind stimulentele pentru energie curată, să lucreze împreună pentru a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei și să consolideze securitatea economică și securitatea națională.
14 martie: Alianța AUKUS. De pe coasta Pacificului, liderii SUA, Regatului Unit și Australiei au lansat programul submarinelor cu propulsie nucleară pentru a garanta securitatea globală.
14 martie: Două avioane de luptă rusești Su-27 au doborât o drona americană MQ-9 Reaper, în Marea Neagră, aruncând cu combustibil asupra acesteia. Drept urmare, tensiunile dintre Statele Unite ale Americii și Rusia au crescut. Într-un semnal de transparență, Pentagonul a desecretizat înregistrarea video a interceptării MQ-9 Reaper de către un avion militar rus, care a provocat prăbușirea dronei în Marea Neagră.
15 martie: Președinții Klaus Iohannis și Rumen Radev au semnat, la Sofia, Declarația de instituire a Parteneriatului Strategic dintre România și Bulgaria.
16 martie: Vot final în Parlamentul de la Chişinău. Limba română va înlocui așa zisa ”limbă moldovenească” în toate legile din Republica Moldova.
17 martie: Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin pentru crime de război. Decizia a fost salutată de UE și de România, care a amintit se numără printre statele care au sesizat CPI pentru crime de război în Ucraina.
20 martie: 18 state membre ale Uniunii Europene, între care și România, au convenit participarea la un program de achiziții comune pentru furniza muniție Ucrainei.
© The Royal Family/ Twitter
23 martie: Marea Britanie și România au semnat o nouă Declarație Comună a Parteneriatului Strategic și au lansat prima ediție a forumului bilateral de consultări.
23-24 martie: Are loc, la Bruxelles, Consiliul European de primăvară, cu liderii europeni ajungând la un acord prin care UE va livra urgent Ucrainei muniție de artilerie și, dacă se solicită, rachete, inclusiv prin achiziții comune. De asemenea, la propunerea României, Consiliul European solicită Comisiei Europene să prezinte un nou pachet de sprijin pentru Republica Moldova
29 martie: Monarhul britanic Charles al III-lea efectuează prima sa vizită în străinătate de la ascensiunea la tron, fiind primit cu onoruri militare la Poarta Brandenburg din Berlin și adresându-se Parlamentului german. El a devenit primul șef de stat primit cu onoruri militare la Poarta Brandenburg.
30 martie: Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen susține un discurs privind relațiilor dintre Uniunea Europeană și China, în ajunul unei vizite la Beijing, stabilind teza de “reducere a riscurilor, nu o decuplare a UE de China” ca principiu de ghidare a acestor relații.
Aprilie: Finlanda aderă la NATO. Româna găzduiește prima conferință consacrată securității Mării Negre
4 aprilie: Moment istoric la Bruxelles, unde Finlanda a devenit al 31-lea membru al NATO în aceeași zi în care Alianța împlinește 74 de ani de la înființare, dublând granița comună a NATO cu Rusia.
© NATO/ Flickr
8 aprilie: Președinții Franței și Chinei, Emmanuel Macron și Xi Jinping, adoptă, la Beijing, o declarație comună care nu menționează Rusia, nu condamnă explicit războiul și pledează pentru “restabilirea păcii”. Vizita liderului francez în China este urmată de o rumoare transatlantică ca urmare a faptului că Macron a declarat că UE trebuie să lupte pentru ”autonomie strategică” și să nu urmeze SUA sau China în chestiunea Taiwanului.
13 aprilie: Bucureștiul, capitala regiunii Mării Negre. România găzduiește prima Conferință privind securitatea Mării Negre și trilaterala cu Ucraina și R. Moldova la nivelul miniștrilor de externe și ai apărării, încheiate cu o declarație comună care stabilește că România, Republica Moldova și Ucraina sunt conectate de istorie, geografie și de viziunea comună pentru un viitor pașnic și prosper.
17 aprilie: Pe urmele lui Konrad Adenauer și Helmut Kohl. Angela Merkel, fost cancelar timp de 16 ani, a fost decorată cu Marea Cruce a Ordinului de Merit, cea mai mare distincție a Germaniei, pentru că a ținut Europa unită.
18-26 aprilie: Președintele Klaus Iohannis efectuează un turneu prezidențial în America de Sud, care cuprinde vizite în Brazilia, Argentina și Chile cu scopul de a relansa dialogul la nivel înalt cu America Latină.
24 aprilie: Uniunea Europeană a înființat, la propunerea României, misiunea civilă pentru securitatea R. Moldova, care a fost lansată oficial cu ocazia summitului Comunității Politice Europene de la Chișinău.
Mai: Încoronarea Regelui Charles al III-lea al Marii Britanii. Summitul G7 de la Hiroshima. “Moldova Europeană”
6 mai: Regele Charles al III-lea al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și regina Camilla au fost încoronați la Westminster Abbey, marcând începutul simbolic al unei noi ere regale în Marea Britanie. Într-un ritual fastuos și arhaic organizat la Westminster Abbey, care nu a mai fost văzut în Marea Britanie din 1953 de la încoronarea reginei Elisabeta a II-a, regele a fost uns cu ulei sfânt și a depus jurământul regilor, înainte ca arhiepiscopul de Canterbury să-i pună pe cap coroana Sfântului Eduard, sub un strigăt de “Dumnezeu să-l salveze pe rege!”. Charles al III-lea a fost proclamat rege al Marii Britanii pe 10 septembrie 2022, la două zile de la decesul reginei Elisabeta a II-a, deschizând o nouă epocă pentru monarhia britanică. La ceremonia de încoronare au fost prezenți reprezentanți din cel puțin 158 de țări, Printre acești reprezentanți s-au numărat 16 monarhi, 70 de șefi de stat și 10 prim-miniștri. Mulți dintre acești invitați au participat, de asemenea, la recepția de încoronare din 5 mai și la concertul de încoronare din 7 mai.
© The Royal Family/ Facebook
9 mai: Ziua Europei. UE aniversează 73 de ani de la începuturile integrării europene, iar cele mai marcante momente ale zilei sunt discursul cancelarului german Olaf Scholz din plenul Parlamentului European de la Strasbourg și vizita președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Kiev.
15 mai: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este laureat, la Aachen, al prestigiosului premiu Carol Cel Mare.
19-21 mai: Are loc summitul G7 din Japonia, organizat în mod simbolic la Hiroshima. Astfel, liderii G7 au vizitat pentru prima dată împreună Memorialul Păcii de la Hiroshima, orașul devastat de primul atac nuclear din istorie, cu Joe Biden călcând pe urmele lui Barack Obama. La summitul lor, liderii Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Japoniei, Marii Britanii, Statelor Unite și UE au stabilit că vor impune noi sancțiuni pentru a slăbi “mașinăria de război” a Rusiei, au asigurat Ucraina de sprijin militar și financiar în 2023 și 2024, au cerut Chinei să facă presiuni asupra Rusiei pentru a înceta războiul din Ucraina și au afirmat că se opun utilizării forței în Taiwan și Asia Pacific. Invitatul special al reuniunii a fost președintele ucrainean Volodimir Zelenski. La summitul G7, SUA au anunțat că pregătesc terenul pentru un sprijin de până la 4 miliarde de dolari în construirea reactorului modular nuclear din România pentru a consolida securitatea energetică europeană.
© G7 Japan/ Twitter
21 mai: La Chișinău, cu zece zile înainte de summitul Comunității Politice, peste 75.000 de cetățeni prezenți la Adunarea Naţională “Moldova Europeană” au adoptat o rezoluție prin care cer includerea aderării la UE în Constituție.
23 mai: “Valencia Trio”: A fost lansată trilaterala Spania – România – Polonia la nivel de miniștri de externe, țări care reprezintă aproape un sfert din populația Uniunii Europene.
© European Union, 2023 – Source: EP
25 mai: Rusia și Belarus semnează la Minsk un acord care permite amplasarea de arme nucleare tactice rusești pe teritoriul belarus.
30 mai: În ajunul summitului Comunității Politice Europene de la Chișinău, Uniunea Europeană sancționează șapte persoane, între care Ilan Șor și Vlad Plahotniuc, sub regimul de sancțiuni creat la propunerea României pentru a contracara acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova.
31 mai: Președintele francez Emmanuel Macron a utilizat, la Bratislava, prilejul unui discurs susținut la Forumul Globsec, pentru a retracta afirmațiile sale din 2019 privind “moartea cerebrală” a NATO, distanțându-se totodată și de celebrele cuvinte de acum 20 de ani ale predecesorului său Jacques Chirac la adresa aliaților din Europa Centrală și de Est, care avea să critice pe un ton foarte dur poziţia unor ţări estice – printre care şi România – în contextul sprijinirii SUA în războiul din Irak, operațiune căreia Germania și Franța s-au opus. “Nu am ascultat suficient de mult vocile voastre. În trecut, unii oameni v-au spus că ați ratat ocazia de a tace din gură, noi am ratat ocazia de a vă asculta”, a declarat acum Emmanuel Macron.
31 mai: În ajunul summitului Comunității Politice Europene de la Chișinău, UE și Republica Moldova semnează un acord pentru reducerea tarifelor de roaming, iar șeful diplomației UE inaugurează Misiunea de Parteneriat UE – Republica Moldova.
Iunie: Al doilea summit din istoria Comunității Politice Europene, în Republica Moldova. Regele Charles al III-lea, în România. Germania prezintă prima sa strategie de securitate națională.
1 iunie: Are loc summitul Comunității Politice Europene, găzduit de Republica Moldova. Este cel mai mare eveniment internațional din istoria R. Moldova, unde Europa se reunește la 20 km de granița cu Ucraina pentru “a dovedi unitatea crescândă pe continent”. Președinta țării, Maia Sandu, i-a întâmpinat pe liderii europeni la Castel Mimi din Bulboaca cu “îndemnul inițierii negocierilor de aderare la UE cât mai curând posibil”. În marja summitului la care a participat și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, liderul de la Kiev a adoptat alături de președintele Klaus Iohannis o declarație comună de susținere a parcursului european și euro-atlantic al Ucrainei și prin care cei doi lideri au stabilit că România și Ucraina vor organiza consultări privind garanțiile de securitate acordate Ucrainei înaintea aderării la NATO. Potrivit documentului, România va continua să promoveze sprijinul politic şi practic al Alianţei pentru Ucraina în vederea asigurării abilităţii Ucrainei de a-şi apăra în mod eficient suveranitatea şi integritatea teritorială, iar Ucraina va continua să îşi aprofundeze interoperabilitatea cu NATO şi să îşi modernizeze forţele de securitate şi militare. De asemenea, România susține Ucraina în vederea obținerii statutului de stat membru NATO de îndată ce condițiile vor fi îndeplinite.
© Administrația Prezidențială
2 iunie: Regele Charles al III-lea al Marii Britanii efectuează în România a doua sa vizită în străinătate de la urcarea pe tron, dar prima după încoronare. Deși cu caracter privat, vizita cuprinde și un moment public și anume o ceremonie oficială de primire la Palatul Cotroceni și o recepție organizate de președintele Klaus Iohannis în onoarea monarhului britanic, un prieten al României.
6 iunie: Liderii aliaților de pe flancul estic al NATO, reuniți sub formatul “București 9”, au adoptat, la Bratislava, o declarație prin care au cerut ca deciziile summitului NATO de la Vilnius să întărească apărarea pe flancul estic și să lanseze o direcție politică pentru aderarea Ucrainei la NATO când condițiile o vor permite.
12 iunie: În urma unui acord de rotație la guvernare încheiat în 2021 și amânat din cauza unei greve generale în educație, premierul Nicolae Ciucă, președintele PNL, își depune mandatul, fiind înlocuit în funcție de Marcel Ciolacu, președintele PSD.
12 iunie: A murit, Silvio Berlusconi, controversatul magnat italian și cel mai longeviv prim-ministru al Italiei postbelice.
14 iunie: “Zeitenwende”. Cancelarul Olaf Scholz a prezentat prima strategie de securitate națională a Germaniei. Berlinul își asumă oficial ținta NATO de a aloca 2% din PIB pentru apărare.
23-24 iunie: Invazia rusă în Ucraina: Grupul Wagner, condus de Evgheni Prigojin, începe un conflict armat cu armata rusă, cucerind orașul Rostov pe Don și părți din regiunea Voronej, înainte de a se retrage a doua zi, după un acord de pace negociat de președintele belarus Alexander Lukașenko și o înăbușire a unei pretinse lovituri de stat asupra căreia planează multiple controverse. Două luni mai târziu, pe 23 august, un avion în care se afla Evgheni Prigojin s-a prăbușit în Rusia, sporind suspiciunile cu privire la contextul în care sunt înlăturați opozanții lui Putin.
29-30 iunie: Are loc Consiliul European de vară de la Bruxelles în cadrul căruia liderii europeni au reconfirmat abordarea multifațetată a UE față de China, percepută ca “partener, concurent și rival sistemic” și au reiterat angajamentul “deplin și fără echivoc față de perspectiva de aderare a Balcanilor de Vest la UE și sprijinul pentru accelerarea procesului bazat pe merit”. De asemenea, liderii celor mai mari zece țări UE, între care Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Klaus Iohannis, au demarat un proces de reflecție strategică privind extinderea UE.
Iulie: Summitul NATO de la Vilnius, angajamente de securitate pentru Ucraina, România anunță că va găzdui un hub F-16 pentru piloții ucrainieni
1 iulie: Spania preia președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene, premierul Pedro Sanchez marcând acest moment printr-o vizită la Kiev de unde a transmis că tema aderării Ucrainei la UE va fi în centrul președinției spaniole a Consiliului UE. Cele patru priorități ale președinției spaniole a Consiliului UE sunt promovarea reindustrializării Europei, trecerea la tranziția ecologică, consolidarea pilonului social și întărirea unității europene.
4 iulie: Iranul se alătură Organizației de Cooperare de la Shanghai devenind al 9-lea stat membru al organizației. OCS este o organizație din care fac parte Rusia, China, patru foste republici sovietice din Asia Centrală – Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan -, India și Pakistan. Obiectivul acestei structuri este amplificarea cooperării diplomatice, militare și economice dintre statele membre.
6 iulie: România va fi gazda unui hub regional de instruire a piloților pentru operarea avioanelor F-16, facilitatea urmând a fi deschisă și piloților din statele aliate și partenere NATO, inclusiv din Ucraina, a anunțat Consiliul Suprem de Apărare a Țării înainte de summitul NATO de la Vilnius din 11-12 iulie.
8 iulie: În Țările de Jos coaliția de guvernare se prăbușește iar premierul Mark Rutte își anunță viitoarea demisie după alegerile generale olandeze programate pentru toamna lui 2023.
9 iulie: Noua Zeelandă semnează un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană cu scopul de a extinde comerțul bilateral.
© NATO/ Flickr
11-12 iulie: Are loc summitul de la NATO la “fortăreața” Vilnius, la 32 de kilometri de granița cu Belarus, stat aliat al Rusiei. Reuniți în capitala Lituaniei, la Vilnius, pe flancul estic, la 150 de kilometri de Rusia, liderii celor 31 de state membre ale NATO, în frunte cu Joe Biden, Emmanuel Macron, Recep Tayyip Erdogan sau Klaus Iohannis, au adoptat cele mai cuprinzătoare planuri de apărare regională de la sfârșitul Războiului Rece, fapt consemnat în declarația finală a summitului. Cele trei planuri de ultimă generație, concepute pentru a contracara cele două amenințări principale ale Alianței – Rusia și terorismul, prevăd 300.000 de soldați la nivel de pregătire ridicat, inclusiv o putere de luptă aeriană și navală substanțială. Unul dintre cele trei planuri, cel sudic, vizează regiunii Mării Mediterane și regiunii Mării Negre, aceasta din urmă fiind reconfirmată ca regiune de importanță strategică pentru NATO. Aliații au aprobat, de asemenea, un nou plan de acțiune privind producția de apărare pentru a accelera achizițiile comune, a stimula capacitatea de producție și a spori interoperabilitatea aliaților. Pentru a-și satisface nevoile de apărare, aliații și-au luat un angajament durabil de a investi în apărare cel puțin 2% din produsul intern brut (PIB), într-o schimbare de paradigmă față de angajamentul din 2014, din Țara Galilor, având în vedere că națiunile aliate “se confruntă acum cu amenințări și provocări de securitate mai profunde decât oricând de la sfârșitul Războiului Rece”. La summitul din Lituania, primul în formula de 31 de state membre după aderarea Finlandei, Alianța a reafirmat că așteaptă aderarea Suediei, odată cu acordul mediat de secretarul general al NATO între președintele Turciei și premierul Suediei. Reafirmând că Rusia este principala amenințare la adresa securității euro-atlantice, declarația finală a summitului cuprinde nu mai puțin de 45 de mențiuni cu privire la Ucraina, liderii celor 31 de state membre ale NATO luând decizia că vor invita Ucraina să adere la Alianța Nord-Atlantică atunci când “aliații vor fi de acord și vor fi îndeplinite condițiile”. De asemenea, aliații au aprobat cele trei elemente coordonatoare propuse de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și anume un program multianual de asistență pentru Ucraina, care va permite tranziția de la standardele, instruirea și doctrinele din epoca sovietică la cele ale NATO și reconstrucția sistemului de securitate și apărare a țării, un nou Consiliu NATO-Ucraina, un forum pentru consultări și luarea deciziilor în situații de criză în care aliații și Kievul se vor întâlni de la egal la egal, și angajamentul față de viitorul euro-atlantic al Ucrainei. Declarația de la Vilnius tratează încă din primele sale paragrafe provocările pe care o China “coercitivă” le reprezintă pentru securitatea și valorile euro-atlantice și alocă mesaje de sprijin politic în premieră pentru Republica Moldova, îndeosebi privind integrarea europeană a țării și dreptul acesteia de a-și decide propriul curs de politică externă. La summit a participat și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, iar Republica Moldova a fost reprezentată în premieră la nivel de ministru de externe, iar președintele american Joe Biden a susținut la Vilnius al treilea discurs major pe flancul estic NATO precizând că “SUA nu pot prospera fără o Europă sigură. NATO nu se va clătina în fața Rusiei”.
© The White House/ Flickr
12 iulie: În marja summitului NATO de la Vilnius, liderii G7, în frunte cu SUA, Marea Britanie, Germania și Franța, au semnat o declarație comună prin care au oferit “angajamente de securitate” Ucrainei în drumul către aderarea la NATO.
17-18 iulie: Are loc, la Bruxelles, summitul UE – CELAC, primul după o perioadă de opt ani între liderii europeni și liderii statelor caraibiene și latino-americane cu scopul relansării relațiilor între cele două continente în materie de cooperare energetică, digitală și în privința materiilor prime.
August: “Spiritul de la Camp David” între SUA, Coreea de Sud și Japonia. Danemarca și Olanda anunță că vor livra avioane F-16 pentru Ucraina
© President of Ukraine Official Website
19 august: “Spiritul de la Camp David”. Președinții Joe Biden și Yoon Suk Yeol și premierul Fumio Kishida convin asupra parteneriatului trilateral SUA – Coreea de Sud – Japonia, care se opune “comportamentului agresiv” al Beijingului în Asia-Pacific.
21 august: Danemarca și Olanda anunță că vor livra Ucrainei 61 de avioane de luptă F-16, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski salutând decizia “istorică” și “cel mai important acord” din timpul războiului cu Rusia.
24 august: Argentina, Egipt, Iran, Etiopia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au fost invitate să se alăture grupului BRICS format din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.
28 august: Într-o serie de discursuri concomitente menite să pregătesc terenul pentru discuțiile strategice între liderii UE privind extinderea Uniunii, președintele francez Emmanuel Macron relansează ideea unei “Europe cu mai multe viteze” pentru extinderea UE, precizând că “avem nevoie de îndrăzneală”, deoarece “cu 32 sau 35 de membri nu va fi ușor să avansăm”, iar președintele Consiliului European Charles Michel cere UE să dea dovadă de ”curaj politic” și să se reformeze pentru a primi ”viitoarele țări membre” până în 2030.
Septembrie: Summitul celor Trei Mări, pentru a doua oară la București. Summit G20 în India. Parteneriat Strategic SUA – Vietnam. Discursul privind Starea Uniunii Europene. Zelenski și liderii lumii, la Adunarea Generală a ONU. Revigorarea “Antantei cordiale franco-britanice”
© Administrația Prezidențială
6-7 septembrie: Are loc, la București, summitul Inițiativei celor Trei Mări și Forumul de Afaceri al Inițiativei. Extinderea, în premieră, a Inițiativei celor Trei Mări prin includerea Greciei ca stat participant și prin acordarea statului de țară participantă asociată Republicii Moldova și Ucrainei, crearea unui nou Fond de Investiții, înființarea unui fond de inovare al Inițiativei, actualizarea listei proiectelor prioritare strategice și includerea subiectului securității cibernetice pe agenda celor Trei Mări, reprezintă principalele decizii asumate miercuri de liderii statelor Inițiativei celor Trei Mări în Declarația Comună de la București adoptată la finalul celui de-al optulea summit I3M, respectiv a celui de-al doilea găzduit de România și de președintele Klaus Iohannis, o altă premieră la nivelul Inițiativei. La reuniune au participat pentru prima dată cinci țări G7, precum Japonia, Regatul Unit și Franța, alături de partenerii strategici ai I3M – SUA, Germania și Comisia Europeană. Statele Unite au fost reprezentate de John Kerry, emisarul special pentru climă al președintelui Biden, iar Republica Moldova de președinta Maia Sandu.
9-10 septembrie: Are loc, la New Delhi, summitul G20, organizat de președinția indiană. În declarația adoptată, liderii denunță “utilizarea forței” pentru obținerea de câștiguri teritoriale în Ucraina, dar nu condamnă agresiunea Rusiei, care a fost reprezentată de ministrul de externe Serghei Lavrov, având în vedere mandatul internațional de arestare emis pe numele președintelui Putin. La summitul G20, SUA și UE au stabilit că vor moderniza un coridor trans-african crucial pentru infrastructura critică din Africa Subsahariană, acord considerat un semnal al unirii eforturilor în contracararea influenței Chinei. De asemenea, SUA, UE, India, Arabia Saudită și Emiratele Araba Unite au lansat “coridorul economic India – Orientul Mijlociu – Europa” prin care cele trei regiuni vor fi conectate feroviar și prin cabluri electrice și de date. Nu în ultimul rând, Uniunea Africană a aderat la G20 în cadrul summitului din India.
11 septembrie: Preşedintele Statelor Unite, Joe Biden, şi liderul vietnamez Nguyen Phu Trong au semnat, la Hanoi, un acord care ridică relaţia dintre cele două ţări la nivel de parteneriat strategic, ceea ce reprezintă un nou pas înainte în planul SUA de a contracara influenţa Chinei.
© European Union 2023 – Source : EP
13 septembrie: Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține ultimul său discurs privind Starea Uniunii Europene înainte de alegerile europene din iunie 2024. Cu 300 de zile înainte de alegerile europene, Ursula von der Leyen a afirmat că Europa trebuie să răspundă din nou “la chemarea istoriei”, proclamând “nașterea Europei geopolitice” și anunțând o anchetă anti-subvenție privind China. De asemenea, ea a anunțat că procedura rapoartelor privind statul de drept va fi extinsă la statele candidate pentru a fi “pe picior de egalitate” cu statele membre și a propus un “dialog strategic privind viitorul agriculturii UE”. Ea a pledat și pentru aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen și a enunțat că viitorul Ucrainei, Republicii Moldova și Balcanilor de Vest este în Uniunea Europeană.
14 septembrie: Banca Centrală Europeană majorează ratele dobânzilor din zona euro până la nivelul maxim istoric de 4%, pe fondul presiunilor inflaționiste continue de pe întregul continent.
18-22 septembrie: Liderii occidentali fac din nou un front unit în cadrul lucrărilor Adunării Generale a ONU, reunită la New York pentru cea de 78-a sesiune, pentru a condamna războiul Rusiei împotriva Ucrainei și a solicita lumii întregi să se ralieze în condamnarea Moscovei în timp ce Ucraina luptă pentru recuperarea teritoriilor pierdute. De la tribuna ONU, Joe Biden și Volodimir Zelenski au cerut unitate globală împotriva agresorului numit “Rusia”, iar Olaf Scholz a avertizat că “soluțiile false” vor duce la o pace dictatorială. România a fost reprezentată pentru a 7-a oară de președintele Klaus Iohannis. Cu acest prilej, el a enunțat trei condiții pentru pace, și anume garantarea și restaurarea independenței și integrității Ucrainei, integrarea R. Moldova și Ucrainei în UE și pedepsirea agresorului numit Rusia. În egală măsură, la New York, a avut loc loc o întâlnire cvadrilaterală între Klaus Iohannis, Volodimir Zelenski, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și vicepremierul Bulgariei, Mariya, Gabriel, prin care s-a decis crearea unui sistem de autorizare pentru exporturile cerealelor ucrainene care să nu afecteze fermierii din România.
© The Royal Family
21 septembrie: Președintele francez Emmanuel Macron și regele britanic Charles al III-lea au revigorat, la Versailles, “Antanta cordială franco-britanică”. “În ciuda Brexit, vom continua să scriem împreună o parte din istoria Europei”, au transmis cei doi cu ocazia vizitei de stat a monarhului britanic în Franța, amânată câteva luni din cauza problemelor politice interne din Hexagon. De altfel, Macron a absentat de la Adunarea Generală a ONU, primindu-i ca oaspeți în Franța, în aceeași săptămână, pe regele Charles al III-lea și pe Papa Francisc.
26 septembrie: Comisia Europeană pune la dispoziție 7 miliarde de euro pentru proiecte de transport, inclusiv cele care facilitează exporturile și importurile Ucrainei și R. Moldova. În premieră, Kievul și Chișinăul pot cere direct finanțare din partea UE.
Octombrie: Liderii UE dau startul discuțiilor strategice privind extinderea Uniunii Europene. Începe războiul Israel – Hamas. Zelenski, prima vizită la București
5-6 octombrie: “Summit-urile gemene” de la Granada. Comunitatea Politică Europeană și liderii UE se reunesc în Spania pentru a pune bazele viitorului Europei. Prin Declarația de la Granada convenită la summitul informal al Consiliului European, liderii celor 27 de state membre ale UE au statuat că “extinderea UE este o investiție geostrategică” și că “atât UE, cât și viitoarele state membre trebuie să fie pregătite”.
© European Union, 2023
7 octombrie: Război Israel-Hamas: Gruparea islamistă, Hamas, care controlează Fâșia Gaza, a masacrat civili israelieni în orașele de la frontieră și la un festival muzical. Cabinetul de securitate al Israelului a declarat oficial stare de război, premierul Netanyahu afirmând că acest atac al Hamas asupra Israelului reprezintă “momentul 11 septembrie 2001” pentru țara sa și “cea mai mortală zi pentru evrei de la Holocaust încoace”. Țara a fost vizitată în perioada următoare de majoritatea liderilor occidentali, în frunte cu președintele american Joe Biden, președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și liderii instituțiilor UE. Biden, primul președinte american care s-a deplasat în Israel pe timp de război, a reafirmat că sprijinul SUA pentru Israel este “gravat în marmură şi de neclintit”, în vreme ce secretarul de stat Antony Blinken a avut un maraton de convorbiri telefonice și întâlniri la fața locului cu omologii din regiune și cei aliați.
10 octombrie: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a aterizat la București pentru prima sa vizită în România în calitate de președinte, care coincide implicit și cu prima vizită în țara noastră de când Rusia a declanșat invazia sa militară împotriva Ucrainei și cu prima deplasare în străinătate de la izbucnirea războiului Israel – Hamas, liderul de la Kiev pășind pe sol românesc cu mesajul că “România este un prieten care ne-a venit în ajutor în cea mai neagră zi a noastră și al cărui sprijin devine tot mai puternic cu timpul”. Cu această ocazie, președinții Iohannis și Zelenski au semnat declarația politică prin care au decis ridicarea relației bilaterale România-Ucraina la nivel de Parteneriat Strategic. Totodată, Iohannis și Zelenski au hotărât că România și Ucraina vor rezolva fără întârziere distincția artificială dintre limba română și “moldovenească”, au discutat despre lansarea în curând a “coridorului de cereale” din Ucraina în România via R. Moldova și au agreat că piloții ucraineni vor fi incluși în primul val de pregătire în cadrul centrului de instruire F-16 din România.
© President of Ukraine Official Website
15 octombrie: Au loc alegeri parlamentare în Polonia. După un record istoric al prezenței la vot, conservatorii aflați la putere din 2015 pierd majoritatea și guvernarea în fața coaliției lui Donald Tusk, ex-premier și fost președinte al Consiliului European.
17 octombrie: În timp ce liderii marilor democrații occidentale – SUA, Franța și Germania – se pregătesc să aterizeze în Israel și în Orientul Mijlociu pentru a identifica o soluție la războiul izbucnit între Israel și gruparea politică și teroristă Hamas, premierul maghiar Viktor Orban se află într-o vizită în China, care coincide și cu vizita președintelui rus Vladimir Putin la Beijing, guvernul de la Budapesta difuzând imagini de la întrevederile bilaterale ale controversatului lider ungar cu președintele chinez Xi Jinping și cu președintele rus Vladimir Putin.
18 octombrie: Are loc prima ședință comună a guvernelor României și Ucrainei, încheiată semnarea a șapte documente bilaterale de cooperare. În context, Comisia Europeană salută semnarea unui memorandum România – Ucraina privind culoarele de solidaritate și “rolul esențial și constructiv” al Bucureștiului în funcționarea acestora. De asemenea, Ucraina a recunoscut limba română drept limbă a minorității române și inexistența “limbii moldovenești”.
21 octombrie: Are loc, la Washington, summitul dintre președintele Statelor Unite și președinții Consiliului European și Comisiei Europene, încheiat cu adoptarea unei declarații comune. În fața provocărilor fără precedent, UE și SUA se angajează să coopereze pentru ”o lume mai sigură și mai stabilă”, consolidându-și în același timp relațiile economice.
23 octombrie: Într-o rară ieșire publică comună, liderii serviciilor de informații “Five Eyes” (SUA, Regatul Unit, Canada, Australia și Noua Zeelandă) califică China drept “amenințarea definitorie a acestei epoci” și Rusia o “amenințare permanentă”.
26-27 octombrie: Are loc Consiliul European de toamnă de la Bruxelles. După ore de negocieri, liderii UE au convenit asupra unei poziții comune în războiul Israel-Hamas, cerând “coridoare și pauze umanitare” și sprijinind “organizarea în curând a unei conferințe de pace”. De asemenea, aceștia amânat pentru summitul din decembrie 2023 o decizie privind revizuirea bugetului UE, deoarece Ungaria și Slovacia se opun fondului de 50 miliarde de euro pentru Ucraina. Totodată, liderii UE au aprobat planurile pentru folosirea veniturilor din activele înghețate ale Rusiei la reconstrucția Ucrainei și calea către angajamentele de securitate pentru Ucraina.
Noiembrie: Comisia Europeană recomandă deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și R. Moldova. Primul român ales judecător la CIJ. Întâlnire de gradul zero la San Francisco între Joe Biden și Xi Jinping. Decesul lui Henry Kissinger
© United Nations
1 noiembrie: Primul summit privind siguranța inteligenței artificiale are loc în Regatul Unit, 28 de țări semnând un “acord în premieră mondială” privind modul de gestionare a celor mai riscante forme de inteligență artificială.
8 noiembrie: “Extinderea UE este chemarea istoriei”. Comisia Europeană recomandă începerea negocierilor de aderare cu Ucraina, Moldova și Bosnia și acordarea statutului de candidat Georgiei, o poziție considerată istorică de către președinții Ucrainei și Republicii Moldova, Volodimir Zelenski și Maia Sandu. De asemenea, Comisia Europeană prezintă un nou Plan de creștere pentru Balcanii de Vest format din granturi și împrumuturi în valoare de 6 miliarde de euro, cu plata fondurilor condiționată de îndeplinirea reformelor.
9 noiembrie: Fostul ministru de externe și consilierul prezidențial Bogdan Aurescu a fost ales, la New York, judecător al Curții Internaționale de Justiție, devenind primul român în această poziție după ce a învins un contracandidat din Rusia, fiind pentru prima dată în istoria CIJ când un judecător din Rusia nu va face parte din componența acesteia.
14-17 noiembrie: Președintele american Joe Biden găzduiește summitul APEC de la San Francisco, la care participă președintele chinez Xi Jinping, marcând prima dată din 2017 când Xi pășește pe teritoriul Statelor Unite. La încheierea summitului bilateral, Biden și Xi au decis să reia comunicarea militară și să deschidă o linie telefonică prezidențială directă, precizând că SUA și China sunt în competiție, dar trebuie să evite un nou Război Rece.
© The White House
14-23 noiembrie: Are loc turneul prezidențial al lui Klaus Iohannis în Africa – cu vizite de stat în Kenya, Tanzania și Cabo Verde și o vizită oficială în Senegal – fiind primul demers politico-diplomatic la acest nivel din ultimii 30 de ani și având rolul de a transmite un semnal ferm de voință politică în direcția reangajării România cu Africa, atât în relația directă, bilaterală cu statele africane, cât și ca parte a efortului comun de la nivel european, în contextul mai larg al nevoii de revigorare a relaţiilor Uniunea Europeană – Africa în spiritul unui nou parteneriat.
22 noiembrie: Partidul de extremă-dreapta PVV din Olanda, condusă de Geert Wilders, obține cele mai multe mandate la alegerile generale din Țările Jos, declanșând o perioadă de negocieri complicate pentru ca forțele centriste, moderate și pro-europene să poată forma o majoritate, în vreme ce presa a titrat că rezultatele reprezintă “cel mai mare coșmar al UE”.
30 noiembrie: A murit Henry Kissinger, figură marcantă a diplomației SUA și fost secretar de stat și consilier pentru securitate națională. Veteranul diplomat avea 100 de ani. Cu apelativul “gigant al istoriei”, “Un Franța, Germania, UE, Rusia, China, Japonia și Ucraina l-au omagiat pe Henry Kissinger.
Decembrie: Fum alb la Bruxelles prin decizia deschiderii negocierilor de aderare la UE cu R. Moldova și Ucraina. Ungaria blochează revizuirea bugetului UE și ajutorul pentru Ucraina. Acord pe migrație între instituțiile UE. Dezgheț timid privind aderarea Suediei la NATO. Consiliul UE decide intrarea graduală a României și a Bulgariei în spațiul Schengen, cu frontierele maritime și navale.
1-12 decembrie: În cadrul summitului COP28 privind clima de la Dubai, s-a ajuns la un consens pentru ca țările să “renunțe” la combustibilii fosili, primul acord de acest fel din istoria de 30 de ani a conferinței.
5 decembrie: O nouă victorie pentru România la ONU. Iulia Motoc a fost aleasă judecătoare a Curții Penale Internaționale, devenind primul magistrat român care obține o astfel de poziție.
7 decembrie: Senatul american, divizat între republicani și democrați, nu a reușit să ajungă la un acord privind sprijin financiar și militar pentru Ucraina, deși într-un avertisment rar de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, președintele american a precizat că dacă SUA renunță să sprijine Ucraina, iar Vladimir Putin va ataca un aliat NATO, atunci “vom avea trupe americane luptând cu trupe rusești”.
© Donald Tusk/ Facebook
7 decembrie: Reuniți pentru un summit la Beijing, liderii UE și Chinei au convenit asupra interesului comun al unei relații comerciale echilibrate, cu liderii instituțiilor UE pledând pentru o “relație stabilă”, iar președintele chinez pentru “încredere politică”.
7 decembrie: Înainte de a prelua președinția G7, Italia anunță China că părăsește Inițiativa Noului Drum al Mătăsii după ce devenise prima și singura țară occidentală care se alăturase proiectului.
11 decembrie: Donald Tusk redevine premier al Poloniei. Parlamentul de la Varșovia l-a ales în fruntea unei coaliții care pune capăt epocii conservatoare.
14 decembrie: Congresul SUA a adoptat proiectul de lege privind strategia americană de securitate la Marea Neagră ca parte a legii bugetului apărării, marcând un moment important în istoria complicată a regiunii.
14 decembrie: Răsturnare de situație și fum alb la Bruxelles. Consiliul European, reunit într-un summit crucial la Bruxelles, a adoptat decizia istorică a deschiderii negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și Republica Moldova, într-o hotărâre semnal pentru viitorul politicii de extindere a Uniunii Europene, pe care liderii statelor membre au consacrat-o ca fiind “o investiție geostrategică și geopolitică”, în pofida anunțului inițial al premierului maghiar Viktor Orban că se va opune acestui pas. Decizia, luată în unanimitate, a fost adoptată prin abținerea la vot din partea Ungariei, Orban părăsind sala summitului. Ungaria își menținuse inflexibilitatea, deși Comisia Europeană a deblocat miercuri 10,2 miliarde de euro din fondurile europene alocate Ungariei, într-o decizie pentru care președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a fost acuzată că plătește “cea mai mare mită din istoria UE” lui Viktor Orban. În ceea ce privește Bucureștiul, președintele Klaus Iohannis a punctat că România și-a îndeplinit obiectivul strategic al deciziei vizionare de lansare a negocierilor de aderare cu R. Moldova și Ucraina.
© Administrația Prezidențială
15 decembrie: La summitul de iarnă al Consiliului European, Viktor Orban a respins fondul de 50 de miliarde de euro al UE pentru sprijinirea Ucrainei, blocând negocierile pentru revizuirea bugetului Uniunii Europene. Astfel, liderii europeni au stabilit că se vor reuni într-un summit extraordinar pentru bugetul UE pe 1 februarie, după ce Ungaria lui Orban a blocat pachetul financiar pentru Ucraina.
15 decembrie: “Viitoarele state membre și UE trebuie să fie pregătite în momentul aderării”: Liderii europeni au decis că procesul de extindere și reformarea Uniunii vor “înainta în paralel”
20 decembrie: “O zi care va rămâne în istoria UE”. Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord privind Pactul pentru migrație și azil, înțelegere-cheie pentru extinderea Schengen cu România și Bulgaria.
26 decembrie: Comisia pentru pentru afaceri externe a Parlamentului Turciei votează pentru aderarea Suediei la NATO, dar pentru a fi completă, ratificarea aderării trebuie aprobată în plenul Parlamentului. De asemenea, pentru ca Suedia să devină al 32-lea stat membru NATO, Stockholm-ul trebuie să primească și aprobarea Parlamentului de la Budapesta, Ungaria și Turcia fiind ultimele țări care nu au aprobat această extindere.
27 decembrie: A murit Wolfgang Schäuble, un veteran al politicii germane și europene, ministru de finanțe al Germaniei în timpul crizei zonei euro și un aliat consacrat al lui Helmut Kohl și Angelei Merkel. Wolfgang Schäuble a fost ales membru al Parlamentului Germaniei în anul 1972, la vârsta de 30 de ani, și a rămas parlamentar timp de 51 de ani. În anii ‘80 a fost șef al Cancelariei în timpul lui Helmut Kohl și a jucat un rol major în pregătirea reunificării Germaniei. De asemenea, a fost negociatorul șef al Tratatului de Reunificare a Germaniei, pe care l-a negociat într-un timp record de 6 săptămâni.
© European Union, 2020/ Source: EC – Audiovisual Service
27 decembrie: A murit Jacques Delors. Ca preşedinte al Comisiei Europene în perioada 1985-1995, el a jucat un rol important în crearea pieţei unice, semnarea acordurilor Schengen, Actul unic european, lansarea programului Erasmus, reforma politicii agricole comune şi constituirea Uniunii economice şi monetare care a condus la crearea monedei euro. Totodată, în timpul ultimului său mandat la șefia Comisiei Europene a fost negociat și semnat și a intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht, considerat actul de naștere al Uniunii Europene.
27 decembrie: Ministerul Afacerilor Interne de la București anunță un acord politic cu ministerele omoloage din Bulgaria și Austria cu privire la intrarea României și a Bulgariei în spațiul Schengen cu frontierele navale și aeriene în martie 2024 și discutarea în 2024 a aplicării acestuia la frontierele terestre în strânsă legătură cu măsurile compensatorii privind întărirea controlului la frontiere și aplicarea Acordului Dublin. Un anunț similar a fost făcut și de guvernul de la Sofia. Negocierile se află în continuă evoluție, Austria transmițând Bulgariei și României că ridicarea controalelor la frontierele maritime și aeriene nu constituie o apartenență deplină la spațiul Schengen.
30 decembrie: Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la ora 22.38, în unanimitate decizia privind aplicarea acquis-ului Schengen în România și în Bulgaria, în conformitate cu care acquis-ul comunitar Schengen se va aplica la frontierele aeriene și navale ale României începând cu luna martie 2024, o hotărâre care reprezintă oficializarea deciziei de aderare a României cu granițele aeriene și maritime la zona de liberă circulație, decizia fiind salutată de președintele Klaus Iohannis, președintele Senatului, Nicolae Ciucă, prim-ministrul Marcel Ciolacu, vicepremierul și ministrul de interne Cătălin Predoiu, ministrul de externe Luminița Odobescu, dar și de liderii instituțiilor UE – președintele Consiliului European, Charles Michel, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, în timp ce președinția Spaniei la Consiliul Uniunii Europene a precizat că acest acord prin care spațiul Schengen se extinde reprezintă ultimul al mandatului semestrial al Spaniei la cârma UE.
INTERVIURI
EXCLUSIV INTERVIU Ambasadorul Spaniei la București: Aderarea României la Schengen trebuie să ajungă din nou pe agenda Consiliului. Vă puteți baza că vom munci din greu pentru a avea succes
Candidatura lui Iohannis la NATO, pe agenda convorbirii cu Erdogan. Liderul turc susține că următorul secretar general trebuie să consolideze unitatea și solidaritatea Alianței
Klaus Iohannis a discutat la telefon cu Recep Tayyip Erdogan despre rolul NATO în regiune și contribuția României și a Turciei la unitatea transatlantică
Viktor Orban: Nu vom interveni de nicio parte a războiului ruso-ucrainean
Miniștrii de externe din G7 reafirmă ”angajamentul față de securitatea Israelului” și avertizează că sunt gata ”să adopte noi sancțiuni” contra Iranului, cerând părților să evite o escaladare
Charles Michel răspunde la atacurile lui Trump cu cifre: Sprijinul UE pentru Ucraina, 150 de miliarde de dolari. Nu vă lăsați intimidat de Putin, că noi nu suntem
MApN: Încă trei avioane de luptă F-16 achiziționate de la Norvegia au aterizat în România la Baza Aeriană de la Câmpia Turzii
Țările G7 se angajează să consolideze apărarea aeriană a Ucrainei și vor analiza folosirea activelor rusești înghețate în sprijinirea Kievului
Sebastian Burduja: Hidroelectrica și compania emiratează Masdar încheie un parteneriat de investiții verzi de 1,5 mld. de euro în România
UE ar trebui să se folosească de politica comercială pentru a-și reafirma statutul de putere economică, reclamă Suedia și Finlanda, care deplâng abordarea ”mai defensivă și mai restrictivă”
Finlanda cere ajutorul UE pentru a opri afluxul de migranți din Rusia
V. Ponta: Discuţiile din Parlament privind bugetul încep la 14 ianuarie
Mapamond: Care vor fi principalele evenimente ale anului 2013
Angela Merkel: “Mediul economic va fi mai dificil în 2013”
Barometru: Cluj-Napoca înregistrează cea mai ridicată calitate a vieții din România, alături de Oradea și Alba Iulia
Ambasadorul SUA Adrian Zuckerman: România va deveni cel mai mare producător și exportator de energie din Europa
Huffington Post: România a fost condusă din 1989 de “o clică incompetentă de escroci foşti comunişti”
9 mai, o triplă sărbătoare pentru români: Ziua Europei, a Independenţei României şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial
Premierul Italiei, Mario Monti, a demisionat
Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care interzice pentru 10 ani exportul de buștean în spațiul extracomunitar
Acord fără precedent în istoria UE: După un maraton de negocieri, Angela Merkel, Mark Rutte, Klaus Iohannis și ceilalți lideri au aprobat planul și bugetul de 1,82 trilioane de euro pentru relansarea Europei
În ultimii 30 de ani, România a beneficiat de investiții de peste un miliard de euro din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, subliniază directorul BERD pentru țara noastră
Directorul general ICI București, în cadrul Digital Innovation Summit: Lumea se schimbă şi va trebui să ne adaptăm. Foarte multe informații nu le mai putem opera decât dacă suntem digitalizați
Ne dorim să dezvoltăm Portul Constanța în perspectiva procesului de redresare și reconstrucție a Ucrainei, subliniază Marcel Ciolacu în Qatar: Avem nevoie de expertiza și experiența companiilor qatareze
Ministrul Adrian Câciu își dorește ca Europa anului 2030 să ”fie un furnizor mondial de tehnologie, un producător de semiconductori şi un producător de software”, fiind convins că România va fi cu totul alta
Gala AOR. Președintele Rețelei Orașelor și Municipiilor din R. Moldova din cadrul CALM: Ne dorim parteneriate în care Republica Moldova să se simtă parte a românității de facto și de jure
Digital Innovation Summit Bucharest explorează în perioada 16-18 aprilie punctul de intersecție dintre inovarea digitală, securitatea cibernetică și eforturile diplomatice într-o lume interconectată
Digital Innovation Summit/Nicolae Ciucă: Văd următorii 10 ani ca pe un deceniu al siguranței, în care investiția în inovație și tehnologie trebuie să fie parte a noului proiect de țară
Premierul Marcel Ciolacu, întâlnire cu președintele Congresului Mondial al Ucrainenilor: Lucrăm împreună pentru a asigura drepturi egale pentru minoritățile naționale din România și Ucraina
Klaus Iohannis explică de ce România nu a investit 2,5% din PIB pentru apărare în 2023: Inflația, lipsa lichidităților la momentul achiziției și a echipamentelor militare
Regele Philippe al Belgiei, în plenul PE: „Europa și întreaga lume au mare nevoie de speranță”
ROMÂNIA1 week agoGala AOR 30: Celebrând trei decenii de activitate neîntreruptă a Asociației Orașelor din România
- CONSILIUL EUROPEAN2 days ago
Raport revoluționar privind viitorul pieței unice: Enrico Letta le propune liderilor UE să integreze telecomunicațiile, energia și finanțele și propune cea de-a 5-a libertate a pieței unice, consacrată inovării
- NATO1 week ago
“România – NATO, 20 ani”. Nicolae Ciucă: Avem nevoie de un proiect de țară în care următorii 10 ani să fie un deceniu al siguranței pentru România și români
- ROMÂNIA4 days ago
Ministrul Apărării a discutat cu ambasadoarea SUA despre planurile de modernizare a Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu
- ROMÂNIA2 days ago
Președintele AOR, Adrian Teban: De-a lungul celor trei decenii de activitate, AOR a devenit un pilon fundamental în dezvoltarea și promovarea intereselor orașelor mici și mijlocii din România
Pingback: Fost ambasador german consideră Consiliul Uniunii Europene drept piedică unei Uniuni integrată și eficientă | caleaeuropeana.ro