VIDEO Institutul de Studii Populare (ISP) și Fundația Hanns Seidel au organizat dezbaterea publică “Mecanismele cenzurii în perioada comunistă”. Emilia Șercan: Era interzis să se vorbească despre frig, mâncare, carne

Fundația Hanns Seidel și Institutul de Studii Populare – fundația oficială a Partidului Național Liberal au organizat miercuri, 29 aprilie, ora 17:00, in București, la sediul Institutului de Studii Populare din Str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 1, ap. 3, dezbaterea publică “Mecanismele cenzurii în perioada comunistă”.

isp 2

Emilia Șercan, autoarea volumului “Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă”: 

-Este o carte care nu vorbește atât despre cenzură, ci despre control. În perioada comunistă 1945-1989, forma cea mai puternică de control a presei nu a fost cenzura, ca sens de oprire a unei informații sau idei, ci controlul. Controlul a avut multiple forme și care a dus la controlul minților, controlul oamenilor. 

-Eu am identificat, în perioada în care am făcut cercetarea pentru această carte, timp de aproape 4 ani de zile, mai multe forme de control: controlul politico-ideologic (cel mai puternic), controlul instituțional, controlul juridic, controlul informațional (…) Cartea vorbește despre ansamblul acestor mijloace de cenzură.

– Greșelile de tipar duceau la anchete ale Securității, care făcea parte din controlul instituțional; au fost deschise dosare de urmărire informativă de la redactor la culegătorul de litere.

– A existat și o perioadă în care s-a instituit ”bun de culoare”, după un incident considerat foarte grav în anii 80 (n.r. în două ziare au apărut imagini care aveau preoponderent culorile steagului maghiar). Absurdul perioadei este mult mai mult de atât, afost dus la extrem, au fost eliminate cuvinte precum ”moș”, ”babă”, ”cimitir”, ”cruce”, cele care se considerau că puteau aduce aminte soților Ceaușescu că sunt muritori.

– Era interzis să se vorbească despre frig, mâncare, carne.

Valeriu Stoica, Fondatorul Institutului de Studii Populare (ISP): 

– După ce am citit cartea, i-aș schimba titlul. I-aș spune ”Cultul minciunii”, pentru că am văzut că există o relație specifică între secret, adevăr și minciună, așa cum această relație este scoasă la lumină de investigația dumneavostră.

– Secretul asta înseamnă, să nu spui anumite lucruri care sunt adevărate, deci între secret și adevăr există o relație. A ascunde o parte de adevăr înseamnă a minți. 

– Această contrucție elaborată a cenzurii în presa comunistă a făcut ca părți tot mai mari de adevăr să fie ținute în secret, ca la final niciun adevăr nu mai era spus. În acel moment începe domnia minciunii. 

– Sistemul comunist din România a desființat treptat adevărul, mai întâi despre ceea ce se întâmpla în prezentul de atunci, apoi despre trecutul pe care istoria îl conservase într-un fel sau altul și apoi urma o mare minciună despre viitor.

– Singurul adevăr care mai putea fi afirmat era cel de la anunțurile mortuare.

– Tehnica denigrării a supraviețuit, în presă, și după 1989. Să sperăm că nu vom mai vedea asemenea practici.

Andrei Muraru, fost Președinte Executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a amintit că în perioada 1944- 1948 a existat o campanie de epurare a cărților.

– S-a spus că această cenzură a fost inventată de regimurile totalitare, lucru care poate fi demontat prin contexte istorice mult mai laxate. Alte instituții au practicat cenzura înaintea regimului totalitarist, spre exemplu în controlul canonic.

 – Istoricii au fost cei mai afectați de cenzură pentru că cel mai imprevizibil într-o societate totalitară este trecutul. A face analize asupra trecutului era foarte dificil în acea perioadă, a fost o piatră de încercare.

– Un mit se referă că cenzura se referă la ce spui și la ce scrii. Evident, cenzura de referă și la ce citești, mă refer de exemplu, la procesul de epurare a cărților, din 1944-1948, care a avut drept scop inițial curățirea bibliotecilor publice de cărți produse de vechiul regim, cu caracter legionar, xenofob, șovin șamd. Dar s-au făcut abuzuri, s-au ars manuscrise din secolul XVII. În 1950, de la Biblioteca Central Universitară din Cluj au fost eliminate peste 4000 de titluri.

Mihai Coman, coordonator al colecției media din cadrul Polirom:

– În dialectica sistemelor totalitare există un teatru al minciunii și multe elemente de rezistență. Noi nu am studiat, au trecut 25 de ani, dar nu am studiat rezistența.

-Au existat spații publice în comunism, erau micro-spații publice, în familie, prieteni. Dezbaterea politică nu a dispărut, ba din contră, pentru că se discuta de plăcerea de a se discuta fără a fi vreo acțiune după. Era spațiul public perfect, fragmentat dar perfect. 

– Existau și ”portițe”, niciun sistem totalitar nu controlează totul. 

VIDEO 1:

VIDEO 2:


VIDEO 3:

VIDEO 4:

Preluarea materialului se va realiza doar cu menționarea sursei – CaleaEuropeana.ro

Emilia Şercan este jurnalist de investigaţii şi lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti. A început să lucreze în presa locală în 1996, iar din 2000, activează în presa centrală. A lucrat pentru Curierul Naţional, Evenimentul Zilei și grupul de presă Realitatea-Caţavencu. A elaborat o teză de doctorat pe tema cenzurii publicată cu titlul “Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă”, cu o prefaţă de Mihai Coman, la Editura Polirom. De asemenea, a fost lector de comunicare pentru două școli de comunicare ale Institutului de Studii Populare.

Dan-Andrei Muraru este un istoric român, fost Președinte Executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România în perioada 2012-2014, în prezent consilier prezidențial.

 

 

.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.