Lucian Isar despre tratatul de la Maastricht: “Tinte inexorabile, traseu negociabil”

Tintele din tratatul de la Maastricht poate sunt inexorabile dar traiectoria pentru atingerea lor este cu siguranta negociabila.

Traseul Romaniei catre tintele din tratatul de la Maastricht poate fi negociat in masura in care se are in vedere interesul national si se intelege istoria acestor tinte si nivelul ipotezelor economice prevalente la acel moment.

Din punctul de vedere al Romaniei criteriul ar trebui sa fie doar cresterea avutiei nationale, sporirea prosperitatii cetatenilor si vitalitatea institutiilor. Convergenta pe care ar trebui sa o realizeze economia Romania trebuie sa fie una reala si nu doar nominala, de relatii publice.

Datoria politicienilor romani este in primul rand fata de electorat si plata acestei datorii se face maximizand sansa la bunastare a poporului si nu bifand automat indicatori economici nominali pe drumul minimei rezistente.

Parte din tinte, nivelele de 3% din PIB deficit bugetar si 60% din PIB datorie publica, au fost introduse in tratat din perpectiva sustenabilitatii fiscale.

Pentru o scurta istorie a negocierilor purtate din perpectiva sustenabilitatii finantelor publice se poate consulta eseul “The transition to EMU in the Madtricht treaty”, de Bini-Smaghi, Padoa-Schioppa si Papadia.

Cadrul macroeconomic conceptual al perioadei poate fi decriptat prin consultarea a doua materiale introductive: “Lectures on Macroeconomics” de Blanchard O. si Fischer S. si respectiv “Economic Growth” de Barro R.  si Sala-I-Martin X.

Sustenabilitatea presupune capacitatea guvernului de a isi asuma in viitor povara financiara a datoriei. Nu exista o limita superioara a acestei sustenabilitati, este diferita de la o tara la alta si de la un moment istoric la altul.

Nivelul de 60% referitor la nivelul datoriei publice nu este un punct de optim ci determinat de media de la momentul respectiv a datoriilor celor mai mari economii Europene, Germania si Franta.

Cresterea economica nominala a perioadei era considerata in jur de 5% .

Prin urmare folosind relatiile propuse in materialele sugerate se obtine o limita pentru deficitul bugetar total de 3%.

Suplimentar merita mentionat ca tintele din tratat implica existenta unei rate nominale de crestere “steady state” minime de 5%.  In conditiile unei inflatii medii de 3% si a unui potential de crestere in “noua normalitate” de doar 1% deficitul compatibil cu o indatorare stabila de 60% devine 2.4% si nu 3%.

Merita insitat ca (3% din PIB deficit bugetar, 60% din PIB datorie publica) este doar unul din posibilele puncte de pe suprafata de sustenabilitate a finantelor publice si are datoria existenta ca si input exogen. Doar din valoarea datorii nu se poate infera pe baza acestor modele daca o datorie de 20% din PIB or una de 40% este “mai sustenabila”.

Aceste elemente de istorie si mechanisme economice merita internalizate de echipa de negociatori ai Romaniei pentru forma finala a compactului fiscal, deoarece suprafata optima pentru Romania in urmatorii ani este simultan compatibila cu regula lui 44 si cu dezideratul tintelor din tratatul de la Maastricht.

Importanta devine traiectoria ajustarilor si spatiul de dezvoltare permis economiei nationale intr-o perioada de accelerare a convergentei reale. De mentionat ca realizarile macroeconomice ale anului 2011 referitor la inflatie, deficit bugetar si de cont curent se incadreaza in regula lui ’44 si nu intr-un cadru mai restrictiv.

Regula lui 44, dezvoltata si cu alte ocazii, ofera o alternativa la  politica fiscala, monetara si economica curenta si permite refacerea potentialului de crestere a economiei romanesti.

Regula lui ’44 presupune evolutia pentru o anumita perioada a inflatiei, deficitului bugetar si a celui de cont curent intr-un interval de +/-1% in jurul lui 4%. Mai mult, daca ne uitam la succesele economice anterioare ale Romaniei si ale altor economii, emergente , se observa ca ele se inscriu cu predilectie in perioadele de expansiune in cadrul propus de aceasta regula si nu intr-una mai restrictive.

Desi asumarea tintelor UE s-a realizat in mod automat, Romania are sansa de a isi negocia o traiectorie indiduala pentru a se misca din punctul (4.4% din PIB deficit bugetar , 40% din PIB datorie publica) catre punctul atractor (3% din PIB deficit bugetar, 60% din PIB datorie publica) .

Tintele impuse de UE au un context istoric si se bazeaza pe o realitate economica care a fost puternic afectata de criza. Anvelopa mandatului european este puternic testata in prezent de criza datoriei suverane, de veto-urile britanice etc. Acum nu este momentul urmarii orbesti a unor indicatori fara incercarea de a intelege logica din saptele lor si fara intelegerea efectelor pe care aceasta urmarire le are asupra economiei romanesti in acest moment.

Convergenta care trebuie urmarita este cea reala si nu una de fatada, nominala.

Atingerea trebuie facuta pe un traseu si cu o viteza care sa serveasca si sa protejeze interesul national si bunastarea cetatenilor.”

Autor: Lucian Isar

Sursa foto: blogspot.com

Share daca ti-a placut articolul:

One Response to Lucian Isar despre tratatul de la Maastricht: “Tinte inexorabile, traseu negociabil”

  1. Pingback: Tinte inexorabile, traseu negociabil | Lucian Isar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *