Noul An si noile Presedintii

Noul an aduce multe schimbari la carma unor institutii si organizatii importante in configurarea politicii internationale. In prim plan sunt Irlanda, Ucraina si Federatia Rusa.

Viziunile par a fi in continuitate cu cele ale predecesorilor, in special in Europa unde s-a urmarit si se doreste o integrare mai danca si aprofundarea (sau implemetarea) celebrului discurs lansat in vara anului 2012 – “promovarea cresterii economice si a ocuparii fortei de munca”.

Ucraina la presedintia OSCE are de gestionat dosare delicate precum conflictele inghetate, controlul armelor conventionale sau traficul de fiinte umane. Cu o abordare optimista sustine ca va aduce elemente noi in rezolvarea conflictelor in curs, un obiectiv ambitios avand in vedere blocajele politice din acest domeniu.

Rusia vine pentru prima data la conducerea grupului G-20 si aduce ca elemente noi pe agenda discutiilor finantarea investitiilor si modernizarea imprumuturilor publice nationale. In fond, propunerile de la Kremlin reprezinta o parte din problematica

Irlanda preia presedintia Consiliului Uniunii Europene

Inceputul acestui an aduce in sanul Uniunii Europene realizarea unei etape importante la nivel economic si politic – intrarea in vigoare a Tratatului European Fiscal. „Ce inseamna acest pas ?” – este pentru multe state o intrebare fara raspuns clar, la fel cum si in momentul semnarii acestuia multe dintre articolele sale au ramas foarte confuze si imprecise.

Am discutat in repetate randuri despre rotatia statelor europene la carma Europei, cu obiectivele si prioritatile lor, cu intentii si evolutii. Ceea ce s-a putut observa nu este un fapt incurajator, dar este o realitate – Presedintia Uniunii Europene a devenit o institutie fara substanta. Rotatia a devenit o rutina, un proces care oricum se deruleaza, fara a aduce plusvaloare in procesul de integrare europeana si fara a avea capacitatea de a armoniza diferentele din marea familie europeana.

Negocierea a devenit o practica extrem de anevoioasa si situatia decurge din problemele structurale cu care se confrunta Uniunea si intreaga Europa. Regulile si inovatia nu mai vin, cum se presupune ca ar fi normal, de la presedintia UE, ci din partea unui stat membru sau a unui grup care are interesul de a impune un anumit curs si are, bineinteles, si puterea de a face acest lucru.

Institutia Presedintiei UE a fost configurata cu un rol extrem de important in cadrul sistemului european si acest rol ar trebui recuperat. Cu un strop de realism vedem ca acest deziderat inseamna ca unii sa cedeze, iar altii sa urce, ceea ce trimite realizarea sa intr-un orizont de timp ceva mai indepartat.

Ucraina la carma OSCE

Ucraina a preluat presedintia OSCE de la Irlanda, cu toate ca se formase o opozitie solida a comunitatii internationale, decursa din tratamentul aplicat fostului premier, Iulia Timosenko.

Ministrul ucrainean de Externe, Leonid Kojan, a enuntat ca obiective a presedintiei ucrainiene: “protejarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, soluţii pentru conflictele în curs (Nagornîi-Karabah, Georgia-Rusia etc), un control mai bun asupra armelor conventionale, lupta impotriva traficului de fiinte umane  si  reducerea impactului energiei asupra mediului”.

Oficialii de la Chisinau declara increzatori ca asteapta evolutii in cazul conflictului transnistrean : “Faptul că Ucraina preia preşedinţia, ţară care cunoaşte foarte bine situaţia din regiune, ţară vecină, sper să ne ajute să venim cu anumite elemente noi”, a sustinut in luna decembrie 2012, Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Iurie Leancă.

Ucraina este parte a actualului format de negociere “5+2” si cunoaste dosarul suficient de bine pentru a gasi solutii si initiative suficiente pentru reglementarea conflictului transnistrean. Ceea ce lipseste este vointa politica, situatie care probabil se va mentine si pe perioda presedintiei Ucrainei la OSCE.

Dilema elementelor noi trimite catre beneficiarul acestora, a carui indentitate se ascunde sub mai multe variabile si variante. Ce stat va avea mai mult de castigat la masa negocierilor in timpul presedintiei ucrainiene la OSCE? In fata unor astfel de conflicte prelungite probabil ca efectele vor fi minore. Totusi, prin pasi marunti se mentine pozitia celui mai influent si acest aspect nu trebuie ignorat.

Rusia Presedinte la G-20

Rusia pentru un an va detine presedintia G-20. Prioritatile primei presedintii ruse constau in elaborarea masurilor de crestere economica si crearea de noi locuri de munca. Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, aduce pe agenda G-20 doua subiecte noi – finantarea investitiilor si modernizarea imprumuturilor publice nationale, implicit a sistemelor de gestionare a datoriei suverane.

Traditionalele subiecte ale Grupului G-20, precum redresarea economiei globale, stimularea investitiilor, cresterea increderii, transparenta pe piata, eficientizarea masurilor regulatorii, intarirea comertului multilateral si combaterea coruptiei raman in discutie si vor fi abordate la Summitul anual G-20 din septembrie, care va avea loc la Sankt Petersburg.

 

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *