Planul lui Draghi

Criza din zona euro se prelungeste, cu toate ca au fost multe momente in care se asteptau solutii, iar tensiunile cresc in continuare. O mare responsabilitate este atribuita si Bancii Centrale Europene pentru a rezolva aceasta criza, care a inceput sa isi ia rolul in serios.

Mario Draghi, presedintele BCE, a venit cu propunerea reluarii programului de cumparare de obligatiuni, program complementar cu fondurile de salvare a zonei euro. Totusi aceasta propunere ramane controversata, in special din cauza prudentei germane.

Ideea nu este noua, ci a fost dezbatuta timp de cel putin 2 ani, dar acum BCE pare hotarata sa elaboreze o strategie de restartare a programului de cumparare de obligatiuni pe pietele secundare ale statelor membre si o eficientizare a Mecanismului European de Stabilitate prin posibilitatea cumpararii de obligatiuni de pe pietele primare  pentru a scadea posibilitatea contagiunii. Planul este asteptat pentru luna septembrie.

Argumentul principal al criticilor germane il reprezinta ingrijorarea fata de o crestere a datoriei suverane, cauzate de lipsa presiunii ratelor ridicate ale dobanzilor, ceea ce ar reduce apetitul de a implementa reformele necesare.

De asemenea BCE este acuzata ca prin cumpararea de obligatiuni suverane se incearca o finantare pe “usa din spate”, abandonand astfel calea stabilitatii monetare.

Un plan controversat care va pune pe jar luna septembrie. Atitudinea Germaniei, carcotasa, nu este nici pe departe constructiva. Este asteptata si de dorit critica, cu conditia ca aceasta sa fie cu adevarat constructiva. Putem preconiza ca dupa respingerea categorica a noului plan sa vina cu o strategie proprie si apoi sa se ajunga la un consens, cu atat mai mult cu cat propunerea BCE este sustinuta de Franta. Toamna in Europa se anunta cu precipitatii mixte!

Unii analisti, precum Joseph Stiglitz, considera ca euro-obligatiunile si un fond de solidaritate ar putea promova cresterea economica, crestere care in actiunile liderilor europeni lipseste, ramanand doar la nivelul de discurs.

Mai mult, ratele scazute ale dobanzilor ar elibera sume importante de bani, astfel incat statele cu constrangeri bugetare stricte ar putea cheltui mai mult pentru consolidarea cresterii investitiilor.

La nivel politic, cei care gestioneaza programele de salvare nu sunt interesati de scaderea dobanzilor, fapt ce pune in dificultate implementarea unei abordari pro crestere economica.

Economia Europei

In final, economia Europei per total cunoaste un trend descendent. Conform datelor publicate de Eurostat se indica pentru cel de-al doilea semestru o scadere economica de 0,2%.

Trendul descendent este confirmat de state precum Spania, Italia, Cipru, dar nu si de Germania care a inregistrat o crestere de 0,3%, cu 0,2% mai mult decat se preconizase. Franta a ramas constanta cu o crestere de 0%, iar Olanda a reusit o crestere de 0,2%.

Finlanda, aliat strategic al Germaniei in promovarea politicilor sale, a inregistrat o scadere de 1%, astfel ca modelul german nu i-a ajutat economia sa creasca. Intr-un mod foarte “straniu” observam ca politica nemteasca functioneaza numai la ea acasa, cu toate ca a fost “gandita” ca o strategie pentru Europa.

Pe de alta parte, Germania nu a aplicat o politica de austeritate stricta, ci a marit salarii, a facut investitii, nu a facut reduceri bugetare masive. Oare asta sa fie explicatia cresterii inregistrate?

Statisticile Eurostat pot fi consultate AICI.

 

Autor: Adrian Marius Dobre, Secretar General Fundatia Europeana Titulescu

Sursa: http://blog.adrianmariusdobre.eu/

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *