South Stream prinde aripi. Alternativa europeana devine istorie?

Gazprom a declansat saptamana trecuta o discutie aprinsa vis-a-vis de competitia gazoductelor in Europa. Vineri, 7 decembrie, la Anapa, Presedintele Camerei de Comert Ruso-Europene, Serghei Shuklin a participat la ceremonia de deschidere a constructiei sectiunii subacvatice a conductei South Stream, ce urmeaza sa transporte gaze naturale pe sub Marea Neagra catre Europa.

Dupa taierea panglicii, Shuklin a precizat ca acest pas a fost necesar doar pentru transmiterea unui mesaj, acela ca Federatia Rusa nu va renunta la proiectul South Stream, constructia sa urmand a fi demarata in conformitate cu regulile Uniunii Europene : “De fapt, prin această acțiune, Rusia a arătat că este serioasă în privinţa acestui proiect. Va face ca el să se realizeze. Sunt destul de sigur. Deci … ea va avea primele interacţiuni cu Comisia Europeană, cu guvernele din țările participante la acest proiect. Totul va fi încheiat în conformitate cu legislația UE, în special deoarece Rusia a devenit si membru al Organizației Mondiale a Comerțului. ”

Competitia dintre South Stream si Nabucco a reprezentat un alt dosar tensionant in relatiile dintre UE si Federatia Rusa, iar ceremonia de lansare a proiectului sustinut de rusi, in contextul dificultatilor inaintarii proiectului european, creeaza inca un blocaj intre cele doua entitati.

Recent, Nabucco a fost zdruncinat de un zvon lansat de presa conform caruia grupul german RWE, principalul investitor in proiect, ar putea sa se retraga pana la sfarsitul anului, existand posibilitatea ca cel austriac, OWE sa cumpere partea sa (16,67%).

Doua evolutii care suprapuse transmit mesaje puternice fata de politica energetica europeana lipsita de mijloace financiare si de sustinere politica concreta.

Pe de alta parte, construirea gazoductului South Stream este conditionata de Uniunea Europeana care are puterea de decizie asupra aprobarii unui proces birocratic extrem de stufos.

Rusia sustine ca a incheiat acorduri guvernamentale necesare cu fiecare tara UE care participa la proiect, Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Austria la care se adauga si Serbia, urmand sa se lege cu reteaua de distributie ENI din nordul Italiei.

Ultimul acord semnat a fost cel cu Bulgaria, 15 noiembrie 2012, prin care statul european a obtinut o reducere de 20% la pretul gazelor livrate, ce va intra in vigoare din ianuarie 2013. O negociere importanta avand in vedere ca Bulgaria este aproape 100% dependenta de gazele rusesti.

Aceste acorduri nu au ajuns inca pe masa Comisiei Europene, termenul limita fiind 16 februarie 2013, dupa care Comisia are 9 luni pentru a evalua si a-si exprima preocuparile si recomandarile.  De asemenea, planul rutei trebuie transmis la Bruxelles impreuna cu studiile de impact de mediu si sociale ale autoritatilor nationale de reglementare din fiecare tara UE.

Aceasta evaluare transfrontaliera trebuie sa fie realizata in mod transparent, prin consultari cu societatea civila si autoritatile nationale.

Chiar daca studiile nu au fost finalizate, iar aprobarile oficiale nu au fost primite, mesajul transmis de rusi este foarte clar. Piedica birocratiei europene nu poate decat sa indeparteze in timp finalizarea proiectului, dar atat timp cat sustinerea financiara si politica exista, sansele de reusita sunt considerabil mai mari decat alternativa europeana Nabucco.

Daca scenariul retragerii Germaniei din proiectul european se va concretiza, avansul South Stream va fi perceput ca un castig in competitia energetica europeana.

Intermediarea accesului Europei la materii prime de catre Federatia Rusa se adanceste, iar politica europeana ce isi propusese evitarea acestui scenariu pierde teren. Mai doreste Europa revitalizarea unui proiect-alternativa, sau momentan are alte prioritati?

 

Autor: Adrian Marius Dobre, Secretar General Fundatia Europeana Titulescu

Sursa: http://blog.adrianmariusdobre.eu/

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

18 − 15 =