Miza alegerilor europarlamentare: despre candidați, despre democrație și despre fraudarea semnăturilor

Mobilizare totală pentru cele 32 de locuri de europarlamentar

Gratian-Mihailescu-2-214x300Pe 25 mai avem alegeri europarlamentare. Biroul Electoral Central a validat sau respins unele candidaturi depuse săptămâna trecută: “independentul” Mircea Diaconu, colericul Vadim și partenerul său Funar, tânără speranță Mihail Neamțu, Erwin Albu un Claudiu Crăciun mai mic, plus alți câțiva independenți au fost refuzați de BEC pe diverse motive. Pe lângă aceștia alte partide nu au primit aprobarea listelor depuse: Partidul Verde, Partidul Ecologist Român, Partidului Dreptății Sociale, Alternativa Socialistă și Alianța Națională a Agricultorilor. Candidații cu șanse reale rămân cei impuși de partidele consacrate: alianța USD, PNL, PDL. PMP-ul, PPDD-ul, Forța Civică și PNȚCD trag tare și ei cu speranța că vor avea reprezentanți în PE. (și mai mult ca sigur că vor avea).

Pe lângă listele partidelor au ajuns și 9 independenți: Corina Ungureanu gimnastă care a apărut în Playboy, Constantin Titian Filip un controversat doctor, Pericle Capsali un candidat al bisericii, tata a 9 copii, (BOR l-a ajutat probabil sa stranga semnaturile), Peter Costea, un avocat din Houston, președinte al Alianței Familiilor din România și Paul Purea, un doctor din partidul OTV-ist care s-a gândit că are mai multe șanse ca independent.

Un independent a avut nevoie de 100 de mii de semnături pentru a deveni candidat, iar partidele politice sau alianțele de minim 200 de mii de semnături. Un independent trebuie să strângă 3,13% adică 157.000 de voturi la o participare de 5 milioane, și 125.000 la una 4 milioane. Se pare că va fi destul de ușor pentru un independent care a strâns 100 de mii de semnături să mai adauge 25 sau 57 de mii de voturi. Acest sistem este unul neperformant și îngrădește participarea; se simte nevoia democratizării alegerilor europene.

O altă mențiune este că articolul 18 din legea 33/2007 prevede că o persoană nu poate semna decât pentru un singur candidat sau o singură formațiune. Acest factor e important de menționat pentru ceea ce s-a întâmplat până în prezent.

De ce se inghesuie lumea pentru europarlamentare?

Un europarlamentar are un buget lunar de peste 20.000 de euro. Venitul sau net timp de 5 ani de zile este de 6 200 Euro. Pe langa suma asta mai exista si indemnizatia zilnica pentru prezenta la reuniunile oficiale din Parlamentul European, 304 Euro/zi de prezenţă (pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, masă, etc), aceasta însemnând o sumă suplimentară de 2 500 Euro/lună. Aceasta ne aduce la un venit net de aproximativ de 8 000 Euro pe lună. Plus 300 de euro pe zi diurna pentru diferitele misiuni pe care PE le face in lume, plus deplasarile pe transport care ajung la 4243 euro/ an de persoana, plus cheltueli generale lunare (telefon,chirie,echipament electronic) 4.299 euro. Si toate astea pentru un program de lucru de 3 maxim 4 zile, două săptămâni la Bruxelles, una la Strasbourg şi una în circumscrpţia de acasă. Dar sincer vorbind, europarlamentarii nu prea stau la biroul din țară!

Cu toate acestea, consider activitatea lor extrem de importantă, mai ales că 75% din legislația României e făcută la Bruxelles, lucru pe care se pare că nu-l înțeleg politicienii autohtoni. Partea bună e că nu avem extremiștii de altădată sau personaje gen Becali, partea proastă e lipsa de expertiză a unor candidați pe anumite domenii sau că nu prea știu cu ce se mănâncă afacerile europene. Aici poate fi invocat și argumentul “la vremuri noi, tot ei”. Astfel, din totalul de 32 de europarlamentari români, câți vor fi aleși pe 25 mai, mai bine de două treimi vor fi politicienii votați și la precedentele alegeri europarlamentare organizate în România în 2009, câțiva mosteniti din 2007. Dintre ei, doar câțiva sunt cu adevărat pasionați de politică europeană. Restul văd în Bruxelles o sinecură de neratat spun colegii de la HotNews.

Democratizarea alegerilor europene

Am scris mai devreme despre sistemul fanariot al politicii românești, creat pe structura FSN-istă. Sistemul electoral și lipsa democrației interne a partidelor fac ca pe lista candidaților la alegerile europarlamentare din luna mai 2014 sムajungムdoar preferințele celor care dețin (acum) puterea în partide, respectiv ale președinților de partid, sau ăia care au 80.000 sau 100.000 de euro să împingă unde trebuie. (cam atâta costă un loc de europarlamentar). Prietenii mei europulsisti spun pe buna dreptate ca reprezentarea ţării în Parlamentul European nu trebuie să se bazeze doar pe voinţa unui grup foarte restrâns de politicieni, ci şi pe criterii profesionale şi de integritate, astfel încât să fim reprezentaţi de oameni ok, care pot face mai mult. Cel puţin noi, alegătorii, ne dorim candidaţi competenţi şi integri, cadidati cu care să nu ne fie ruşine dacă vor ajunge să ne reprezinte. Dacă tot au salariile astea imense, măcar să își merite banii! Adică să ne reprezinte acolo ca lumea, să fie profesioniști, să promoveze interesele României, să contribuie la o imagine bună a României!

Trei organizatii importante din domeniul politicilor publice au impus cateva criterii pentru alegerea unui candidat: expertiza candidatului, ablitatile de comunicare şi negociere, integritate, susţinere politică, networking/experienţă internaţională, prezenţă şi discurs public. Partea proasta e ca cei care ar trebui sa puna in aplicare chestiile astea, probabil nici nu au citit raportul respectiv. Si e greu de crezut ca le vor pune in aplicare, chiar daca le-au citit. Adică cum? Nepoții, fiicele sau ăia care-și cumpără locul să nu mai intre pe liste pe un loc eligibil? De aceea probabil, 100 de mii de semnături va rămâne baremul pentru care poți candida, deși în alte state numărul de semnături e mult mai mic! La noi, rămâne totuși o afacere de partid, locul călduț de la europarlamentare!

Europarlamentarele încep cu fraudări ale semnăturilor?

Și totuși dacă facem un mic calcul vedem că alegerile încep cu o fraudare. Conform unor surse media s-au strâns aproape 6 milioane de semnături. Adică, se pare că 6 milioane de oameni sunt direct interesați de europarlamentare?! Greu de crezut din cauza euroscepticismului și probabil și din cauza faptului că românii habar nu au ce fac europarlamentarii acolo și ce impact au deciziile din PE asupra vieții lor zilnice.

La alegerile din 2012 a fost o prezența la vot de 40%, și acelea au fost alegeri locale și regionale, unde lumea era direct interesată. Adică acolo și-au votat liderii locali, primarii și președinții de CJ.

In Romania exista aproape 15 milioane de votanți. 40% din 15 milioane este fix 6 milioane. Asta înseamnă că fiecare votant din 2012 a semnat pe lista unor independenți sau unor partide, însă e greu de crezut că lumea e așa de interesată de alegerile europene. Iar din 2012 numărul populației a mai scăzut! Și totuși s-au strâns 6 milioane de semnături! Aici amintesc legea despre care am scris mai sus care prevede că o persoană poate semna pentru un singur candidat sau un singur partid!

Cu siguranţă ne-am putea trezi că numărul celor care au semnat pe listele de susținere ale candidaturilor este mai mare decât numărul votanților la scrutinul din 25 mai.

Autor: Grațian Mihăilescu. Articol publicat in CONTRIBUTORS.ro.

 

 

.

One Response to Miza alegerilor europarlamentare: despre candidați, despre democrație și despre fraudarea semnăturilor

  1. Cetățean interesat 14/05/2014 at 11:29

    Articolul este interesant, păcat că diacriticele sunt folosite în mod absolut aleatoriu. E rușinos, dle Mihăilescu!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.