NOUTĂŢILE PROGRAMULUI ERASMUS

Autor:  Emilian M. Dobrescu

Erasmus pentru tinerii întreprinzători

În bugetul UE pentru anul 2010 sunt prevăzute 5 milioane euro în angajamente şi 3,6 milioane euro în plăţi pentru mobilitatea tinerilor întreprinzători care vor primi burse Erasmus.

Vor fi prevăzute, de asemenea, fonduri de două milioane de euro (în angajamente şi plăţi) pentru monitorizarea ecologică a bazinului Mării Negre şi un cadru de programe europene comune pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre. Acest program îşi propune să studieze nivelul de poluare marină şi a mediului de coastă şi să dezvolte noi tehnologii pentru protecţia mediului şi curăţarea lui în situaţii de dezastru ecologic. Această acţiune reprezintă recunoaşterea Mării Negre ca subiect important european şi scade discrepanţa între tratamentul Mării Negre şi cel acordat Mării Baltice în cadrul politicilor UE.

În cadrul burselor Erasmus se va institui, de asemenea, un proiect pilot pentru încurajarea mobilităţii şi integrarea forţei de muncă în cadrul UE în valoare de 1 milion de euro în angajamente. Scopul acestui proiect pilot este să ajute lucrătorii din UE să facă faţă dificultăţilor legate de integrarea pe piaţa muncii şi mobilitate – incluzând iniţierea de reţele şi parteneriate pentru a face faţă nevoilor celor mai vulnerabili migranţi din UE.

          Fondurile pentru bursele Erasmus trebuie suplimentate

Obiectivul de 3 milioane de studenţi mobili, fixat pentru anul 2012 va fi dificil de atins cu actualele proceduri Erasmus. O dificultate evocată de tineri este aceea de a echivala în ţările de origine semestrul sau semestrele de studii efectuate în străinătate. În urmă cu doi-trei ani, două treimi din studenţi plecau în Europa şi o treime în alte ţări. Astăzi, tendinţa s-a inversat. Nu e mai puţin adevărat că ceea ce la început era un deziderat, şi anume, crearea, prin mobilitatea tinerilor a unei veritabile culturi comune, a devenit, pentru mulţi studenţi, o realitate. Nu e nimic negativ în această realitate: la capătul a două decenii, Europa s-a banalizat, în sensul bun al cuvântului, devenind o patrie ca oricare alta, iar tinerii, cei mai receptivi, cei mai disponibili intelectual şi afectiv, sunt cei mai mobili şi au nevoie de  permanenta lărgire a orizontului.

Slăbirea interesului pentru programul Erasmus are şi cauze banale, cât se poate de concrete. Pe timpul sejurului în străinătate, studenţii beneficiază de o bursă de 180 euro pe lună; aceasta reprezenta ceva în urmă cu mai mulţi ani, dar astăzi ea nu mai poate satisface nevoile normale ale unui tânăr. Unele ţări au înţeles acest lucru şi încearcă să amelioreze condiţiile de studiu în străinătate fiecare în maniera ei. Guvernul norvegian, de exemplu, acordă un ajutor suplimentar tinerilor în această situaţie, în Franta efortul financiar îl fac consiliile generale ale regiunilor, iar Germania pune la plată diferitele întreprinderi de stat sau private existente. Dacă ţine într-adevăr la formaţia tinerilor, UE însăsşi va trebui să suplimenteze fondurile alocate acestora.

O alta dificultate evocată de tineri este aceea de a echivala în ţările de origine semestrul sau semestrele de studii efectuate în străinătate, ceea ce adesea se dovedeşte o bătaie de cap teribilă şi fără ieşire. De aceea, soluţia preferată de studenţi Erasmus în prezent este o licenţă în ţara de origine şi un master în străinătate. Diplomele multiple cunosc un succes tot mai mare pe piaţa muncii şi permit studenţilor o experienţă de cel puţin doi ani într-o altă ţară, altă limbă şi altă cultură.

 

Burse Erasmus pentru tineri din America Latină

După anul 2005, au fost organizate mai multe iniţiative destinate aplicarii sistemului Bologna în ţări ale Americii Latine, multe din ele foste colonii ale unor ţări europene (pe care fostele metropole le-au botezat cu apelativul “ţări din Africa, Caraibe şi Pacific” – ACP). Bursele Erasmus prevăd stabilirea unui cadru comun care să permită, printre altele, mobilitatea studenţilor şi a profesorilor, dincolo de Atlantic.

Aplicarea în realitate, chiar în ţările membre UE a Procesului Bologna a demonstrat că acesta este prea lung si dificil – trei ani, ciclul I şi doi ani – ciclul al II-lea  – în ceea ce priveşte angajarea în activităţi de specialitate a absolvenţilor ciclului I şi pregătirea temeinică a celor de la ciclul al II-lea. Despre aşa-numitul ciclu al III-lea – doctoratul – preferăm să nu ne pronunţătm acum, dată fiind problemele nenumărate pe care le ridică… Astfel, noţiunea unui spaţiu comun al educaţiei prin cele trei cicluri, care sa reunească diferitele sisteme universitare, chiar pe cele sud-americane de cele europene este aproape de neimaginat.

A II-a întâlnire a rectorilor de universităţi din ţări membre UE şi ACP, organizată în mai 2010, la Guadalajara, în Mexic, de Universia – o reţea Internet care regrupează peste 1.000 de universităţi, majoritatea spaniole şi sud-americane pare să infirme concluzia noastră de mai sus. Astfel, s-a decis crearea pe termen scurt a unui program Erasmus, comun Americii Latine şi UE, pornind de la echivalarea diplomelor şi a tipurilor de învăţământ comune, de o parte şi alta a Atlanticului.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

19 + 4 =