Odată cu încheierea alegerilor generale din Germania, cel mai așteptat moment electoral de pe continent din acest an, trei aspecte rămân marcante: reconfirmarea Angelei Merkel pentru un al patrulea mandat de cancelar, revenirea Partidului Social Democrat în opoziție după patru ani și accederea în Parlament, inclusiv drept a treia forță politică, a partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, fondat în 2013.

FOTO: Angela Merkel/ Facebook

De departe, ultimul aspect a pus în umbră victoria partidului Angelei Merkel, care conduce neîntrerupt Germania din 2005 în diferite cicluri guvernamentale (2005-2009 cu SPD, 2009-2013 cu liberalii, 2013-2017 cu social-democrații și, cel mai probabil, 2017-2021 cu liberalii și verzii).

”Acest lucru nu va avea nici un efect imediat asupra politicii per se, dar va modifica tonul politic. Într-un cuvânt: lucrurile sunt pe cale să devină mult mai neplăcute”, avertizează Deutsche Welle.

Transformarea AfD în a treia forță politică din Germania, o înfrângere a Angelei Merkel

Pentru un om politic care se pregătește să intre în istorie prin depășirea lui Konrad Adenauer (primul cancelar postbelic) și egalarea lui Helmut Kohl (cancelarul reunificării) în termeni de longevitate la putere, Angela Merkel a ”decontat” în cadrul acestor alegeri o parte din criticile puternice care i-au fost aduse pentru politica sa a ușilor deschise față de migranți.

Pentru prima dată în istoria modernă a Republicii Federale Germane, cetățenii germani au ales un partid de extremă de dreapta care a intrat în premieră în Parlament și s-a poziționat drept a treia forță politică după creștin-democrați și social-democrați.

”Când a fost înființat în 2013, principalul crez al AfD a fost opoziția față de salvarea statelor membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Grecia. Dar, de-a lungul timpului, AfD a devenit, în primul rând, un partid anti-imigrație, această chestiune devenind principala armă electorală a extremiștilor de dreapta și cu care publicul rezonează”, arată un studiu recent al Fundației Bertelsmann.

Schimbarea de optică în discursul politic, coroborată cu abordarea guvernamentală privind migrația în anii de criză 2015-2016, au dus AfD de la un procent de 4.7% la alegerile din 2013 la 13% în acest an, conturând o treia forță politică care promite să transforme Bundestag-ul într-o tribună a discursului împotriva forțelor de guvernământ.

Într-o Germanie în care puterea s-a aflat în mâna unei coaliții CDU/CSU – SPD, cu liberalii în afara Parlamentului și cu o opoziție fadă din partea Verzilor, Alternativa pentru Germania a respins complet politica de deschidere a cancelarului Merkel privind refugiații, dând un semnal pentru rezultatele înregistrate duminică.

O țară divizată după 26 de ani de la reunificare: AfD, a doua forță politică în estul Germaniei

Cu mult mai îngrijorător decât procentul obținut de AfD sunt distribuția votului și profilul alegătorului, relevând riscul unei posibile faliile între vestul și estul țării.

Conform unui grafic Financial Times care citează datele furnizate de Infratest dimap, AfD este o doua forță politică în preferințele alegătorilor în estul Germaniei, la doar 5 puncte procentuale distanță de CDU/CSU.

Potrivit rezultatelor, CDU/CSU a obținut 26.5% în partea de est a țării, iar AfD 21.5%, depășind cu 7 procentuale cel de-al doilea partid al țării, Partidul Social-Democrat.

Mai mult, pe fondul accederii AfD în Parlament atât CDU/ CSU, cât și SPD au pierdut procente semnificative față de momentul alegerilor din 2013.

În vestul Germaniei, creștin-democrații și partenerii lor bavarezi (CSU) au obținut cu 8.2% mai puțin decât în 2013, iar în estul țării cu 12% mai puțin.

Social-democrații au pierdut 5.9% din voturile primite în 2013 în vestul țării și 3.4 în est.

Prin comparație, AfD a obținut cu 15.6% mai multe voturi față de 2013 în estul Germaniei și cu 6.5% în vest.

Dincolo de retorica anti-imigraționistă a Alternativei pentru Germania, distribuția voturilor pe țară indică un potențial risc al divizării politice.

Procentul obținut de AfD nu îi va permite, într-adevăr, formațiunii extremiste să perturbe formarea unei coaliții și asigurarea unei guvernări stabile și puternice de talia unei puteri precum Germania, însă creează o breșă populistă la cel mai înalt nivel politic – Parlamentul unei țări federale – în cea mai puternică țară a Uniunii Europene.

Formarea unei noi coaliții și trecerea SPD în opoziție: un sacrificiu pentru democrație care simplifică ecuația puterii

Anunțul lui Martin Schulz, liderul SPD care a pierdut alegerile de duminică, potrivit căruia social-democrații vor intra în opoziție pentru a rămâne un ”tampon pentru democrație”, dar și revenirea în Parlament a liberarilor (FDP) par să simplifice ecuația puterii de la Berlin.

Mai întâi, acest anunț pune capăt unui al doilea ciclu guvernamental în care Angela Merkel a condus Germania într-o coaliție cu social-democrații, existând semnale pentru o nouă coaliție, de tipul celei din 2009-2013, preponderent de dreapta, cu creștin-democrații și liberalii la timonă.

În al doilea rând, ideea lansată de Schulz, una care accentuează un ”sacrificiu pentru democrație” prin încercarea de a atenua opoziția virulentă pe care AfD o anunță, îi permite Angelei Merkel să formeze un guvern mai apropiat de preferințele sale ideologice, securizându-și un nou mandat în care se poate concentra pe tema viitorului Europei și să continue să reprezinte o ancoră a stabilității în lumea transatlantică.

Mai mult, o coaliție în care SPD nu se regăsește ar urma să stabilească și o linie clară în politica externă a Germaniei și, eventual a Europei. Angela Merkel s-a poziționat pe de o parte într-un partener pragmatic de dialog pentru administrația Trump, în timp ce relația cu Rusia, de pildă, nu va mai avea un interlocutor social-democrat la nivel de diplomație.

Ieșirea SPD de la guvernare arată că, în acest moment, în marile țări europene (cu excepția Italiei) stânga politică este în opoziție și într-un evident recul, iar forțele de centru și de centru dreapta sunt cele care vor decide în majoritate privind viitorul Europei.

Alegerile din Germania și viitorul Europei

La capătul a doi ani – 2016 și 2017 – în care efectul Brexit-ului a devenit antidot împotriva populismului, iar extremiștii au pierdut alegerile din Austria, Olanda și Franța, alegerile din Germania au emanat încă de la începutul perioadei electorale o senzație de liniște și stabilitate cu privire la viitoarea configurație guvernamentală.

Foto: Instagram/Bundeskanzlerin

Cu toate acestea, starea de frământare creată de rezultatele alegerilor nu ține doar de premiera generată de intrarea unei formațiuni de extremă dreapta în Parlament ci și de un semnal pentru democrația europeană.

În condițiile în care populiștii nu au pătruns la putere în urma celor mai importante scrutinuri din ultimul an – alegerile prezidențiale din Austria, alegerile generale din Olanda, alegerile prezidențiale din Franța – iar Europa și-a intensificat dezbaterea și decizia politică spre noi trepte ale integrării, votul primit de AfD produce îngrijorare prin prisma potențialelor efecte pe termen mediu.

În pofida acestui semnal Europa este echipată complet pentru viitor. Momentele electorale europene de care mulți se temeau după Brexit s-au încheiat cu o victorie atât a continuității, cât și a unui plus de vigoare în fața populismului deșănțat.

”Continuăm cu hotărâre cooperarea noastră esențială pentru Europa și țările noastre“, este și mesajul transmis de către președintele francez către Angela Merkel.

Reforma euro și a Schengen sau viitorul UE-27 nu mai sunt teme prizoniere discursului politic de campanie, iar Consiliul European din decembrie va trebui să marcheze un progres substanțial după Bratislava Roadmap 2016, Cartea Albă a Comisiei Europene sau Declarația UE de la Roma.

Va fi UE 27 fără grija retoricii cu iz electoral pentru următorii doi ani, deoarece, așa cum spunea Jean-Claude Juncker în discursul privind Starea Uniunii în mai-iunie 2019 cetățenii europeni au o întâlnire cu democrația în cadrul alegerilor europarlamentare.

.