Premierul Ungureanu, Fondul pentru privatizări – un thriller economic cu 19 milioane de victime

PM Ungureanu a iesit la rampa sa apere ultimele succese in privatizare pe care spune ca le-a urmarit personal. Probabil ca asa se explica de ce s-au grabit unii investitori captivi sa intre pe ultima suta de metri la Transelectrica, pierderea semnificativa a statului in cazul aceleiasi privatizari sau de ce nu se stiu investitorii finali la Cuprumin care au cumparat ieftin/au primit gratis o optiune pe drepturi de exploatare a zacamintelor ca in Ecuadorul anilor ’80.

Echipa de consilieri ai PM crede ca daca acesta striga tare si pe mai multe posturi TV “privatizarile” in cauza devin realizari ori daca foloseste etaloane de performanta fluide spectatorii se pierd cu firea.

Referitor la privatizari si economie, lipsa de argumente pertinente si de profunzime a discursului este insotita de enuntul, aruncat cam repede intr-o disputa pe idei si argumente economice, “sa mai si citim ceva”.

In cazul lecturilor economice si in special al celor care se refera la privatizari, acest indemn este doar in aparenta unul bun. Este un indemn care mascheaza nu doar lipsa de argumente ci si superficialitatea discursului deoarece citim, nu de dragul cititului, ci ca sa intelegem cate ceva. In plus, nefiind vorba de DEX ori de exercitii de memorare ci de economie, ideea nu e sa citim si sa recitim aceeasi carte asa cum pare ca fac unii, fara sa decelam nuantele.

PM lanseaza si ideea realizarii unui fond de dezvoltare dupa modelul norvegian (sub un titlu sforaitor care include si sintagma populista ”salvare nationala”) , din nou o idee aparent buna si generoasa doar ca modul in care acest fond a fost demarat il indeparteaza din start de ideile si performanta norvegiana. Se prea poate sa nu fie vorba doar de un copy/paste facut in graba si fara intelegerea contextului din care a fost imprumutata ideea  si sa se vrea o forma “imbunatatita” a modelului norvegian, iar noua sa ne scape subtilitatile economice din lipsa de lecturi economice specifice. Chiar si in acest caz este dificil de argumentat pe filiera inspiratiei norvegiene:

– un discount de 15% la un activ strategic masiv sub-evaluat si nepregatit in prealabil de listare;

– detinerea actuala a statului de 58,69% in Transelectrica in conditiile lipsei unui exercitiu anterior de optimizare holistica a portofoliului;

– lipsa de implicare a investitorilor care sa permita cresteri de capital si transfer de know-how  intr-un activ strategic;

– vinderea drepturilor de exploatare a zacamintelor de cupru printr-o tranzactie structurata ca si o optiune sub-evaluata .

“Fondul pentru privatizari” va trebui sa fie fenomenal de performant ca sa acopere deja cele doua gauri in avutia statului pe care au fost construite aceste privatizari de succes.

Poate ca in realitate PM compara performanta cu nivelul zero si orice incasare pozitiva din privatizari este promovata ca si o realizare si prin urmare cu un astfel de etalon fondul de privatizare va fi un nou success in urma unui “postulat”.

Poate Premierul s-a gandit sa intre in capitalul Rosia Montana cu banii adunati din privatizari. Asa s-ar justifica refacerea pierderilor! Doar ca s-ar acoperi pierderi cu beneficii tot din detinerile statului, o noua mostra de contabilitatea mentala atat de draga guvernantilor. Anumite numiri din Consiliul consultativ pentru mediul de afaceri, sugereaza ca totusi nu investitia in Rosia Montana era ideea pe care se baza pentru recuperarea pierderilor de valoare administrate statului din cele doua privatizari.

Autor: LUCIAN ISAR

Sursa: lucianisar.com
Sursa foto: lucianisar.com

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 1 =