Prima miză în Europa cu mai multe viteze: Klaus Iohannis și ceilalți liderii europeni decid realegerea sau înlocuirea lui Donald Tusk

Robert Lupițu

În plină dezbatere despre viitorul Uniunii Europene și conceptul unei Europe cu mai multe viteze susținut de Franța, Germania, Italia și Spania, Klaus Iohannis și ceilalți lideri din țările UE se reunesc în cadrul Consiliului European pentru a alege, printre altele, președintele instituției pentru următorii doi ani și jumătate și pentru a pregăti summitul aniversar de la Roma de la finalul acestei luni.

Consiliul European de primăvară, programat pentru 9-10 martie, va fi primul summit european ce se va desfășura în clădirea ”Europa” – noul sediu al Consiliului UE și al Consiliului European -, și va avea pe agenda sa subiectul migrației, situația economică din Europa, consolidarea pieței unice, economia zonei euro, dar și obiectivul comun al consolidării securității și apărării europene. Deși neexpuse explicit, scenariile din Cartea Albă a lui Jean-Claude Juncker și demarajul versaillez aplicat de cei patru mari se vor regăsi pe agenda liderilor europeni, iar în acest context, alegerea unui nou președinte al Consiliului European capătă o dimensiune aparte în angrenajul politic european.

Bătălia pentru șefia Consiliului European: Va fi reconfirmat Donald Tusk pentru un nou mandat? Propun socialiștii un candidat surpriză?

FOTO: Donald Tusk/ Facebook

Pe agenda summitului liderilor europeni se află, încă de la debutul său, alegerea președintelui Consiliului European pentru perioada iunie 2017-noiembrie 2019, reprezentând subiectul cu cea mai mare greutate politică de pe agenda liderilor UE într-o perioadă de repoziționări în raport cu integrarea europeană, de început al negocierilor pentru Brexit și de suprapunerea idealului valoric european cu paradigma ”Europa cu mai multe viteze”.

Lui Tusk i-a fost deja reconfirmată susținerea din partea Partidului Popular European – cea mai mare familie politică europeană și care este reprezentată în Consiliul European de 7 lideri politici cu drept de vot din următoarele țări membre – Croația, Cipru, Germania, Ungaria, Irlanda, România și Spania. Din restul de 21 membri, 8 sunt social-democrați, 8 liberali, 2 conservatori, 1 din partea stângii radicale și 2 independenți.

După ce am discutat cu mulți lideri care și-au exprimat sprijinul, am informat că sunt pregătit să-mi continui munca. Dar aceasta va depinde de decizia tuturor șefilor de stat sau de guvern”, a declarat Tusk în conferința de presă de la finalul reuniunii la nivel înalt găzduită de capitala Maltei, La Valletta (februarie 2017).

Pe de altă parte, Polonia condusă de guvernul ultra-conservator al Partidului Lege și Justiție, l-a propus pe eurodeputatul Jacek Saryusz-Wolski pentru a-l contracandida pe actualul lider al Consiliului European, cunoscută fiind rivalitatea politică internă dintre forțele de guvernământ și actuala opoziție care l-a dat premier pe Donald Tusk. Eurodeputatul respectiv, vicepreședinte al Partidului Popular European, a fost exclus din structurile de conducere ale partidului și pare puțin probabilă ipoteza ca acesta să primească susținere din partea liderilor Consiliului European.

Totodată, opinia exprimată de socialiștii europeni la summitul lor din Malta de luna trecută, potrivit căreia PPE deține toate funcțiile de conducere în Europa, perturbând echilibrul politic, deschide calea spre un potențial contracandidat din partea socialiștilor europeni.

Pentru noi nu este sustenabil ca o familie politică, care are mai puțin de 30% din voturile cetățenilor europeni, să dețină cele trei poziții cheie”, a spus Serghei Stanishev, liderul Partidului Socialiștilor Europeni, tot la Malta (februarie 2017)

Deși neconfirmată, presa franceză a explorat opțiunea ca Francois Hollande (actualul președinte al Franței, socialist) să își dorească obținerea unui mandat de președinte al Consiliului European, având în vedere implicarea liderului de la Elysee în avansarea integrării europene, mai ales în dimensiunea apărării și a scenariului cu mai multe viteze.

În lipsa unui eventual consens între liderii politici din Consiliul European, totul se reduce la vot și la ponderea voturilor, nu la greutatea gândirilor și facțiunilor politice.

Cum este ales președintele Consiliului European?

Președintele Consiliului European, instituție fondată în 2009, este ales de către cei 28 de lideri ai țărilor membre din Consiliul European cu majoritate calificată pentru o perioadă de doi ani și jumătate cu posibilitate de reînnoire.

Procedura majorității calificate presupune că 55% dintre membrii Consiliului European reprezentând 65% din populația UE trebuie să voteze în favoarea unui candidat pentru ca acesta să devină președinte.

Apartenența politică din Consiliul European expusă anterior este, firește, importantă, dar ea joacă un rol subsidiar în contextul în care cei 55% dintre membri trebuie să însumeze 65% din populația UE. 

În prezent, cu cei 8 membri ai săi în Consiliul European, socialiștii reprezintă 33.92% din populația UE, popularii (7 membri) au 32.85%, liberalii (8 membri) reprezintă 9.94%, conservatorii (2 membri) însumează 20.22%, stânga radicală (1 membru) are 2.11%, iar independenții au 0.95%.

O coaliție ipotetică împotriva oricărei dintre cele mari familii politice – PPE și PES – ar îndrepta președinția instituției spre formațiunea care contrabalansează. În cazul în care atât socialiștii, cât și popularii susțin câte un candidat distinct, atunci ”coalițiile de voință” cu ceilalți lideri politici de alte viziuni doctrinare vor cântări enorm în ecuația re-alegerii lui Tusk sau înlocuirii sale.

Ce responsabilități are liderul Consiliului European?

Rolul președintelui este prevăzut la articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În special, președintele Consiliului European are următoarele responsabilități: 1) să prezideze reuniunile Consiliului European și să impulsioneze lucrările acestuia; 2) să asigure pregătirea reuniunilor Consiliului European și continuitatea lucrărilor acestuia, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor formațiunii Afaceri Generale a Consiliului; 3) să acționeze pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European; 4) să prezinte Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.

Președintele Consiliului European asigură, de asemenea, reprezentarea externă a UE: 1) în ceea ce privește chestiunile legate de politica externă și de securitate comună (PESC) a UE, alături de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care contribuie la punerea în aplicare a PESC și la asigurarea unității, coerenței și eficacității acesteia și 2) la summiturile internaționale, de obicei, alături de președintele Comisiei Europene.

De la Bruxelles, cu ochii spre Roma

Summitul de primăvară din capitala instituțională europeană va fi o repetiție importantă pentru reuniunea din capitala Europei Antice. Sintetizând în baza agendei anunțate de Tusk – de la alegerea noului președinte al Consiliului European și până la consolidarea pieței unice, întărirea zonei euro și consolidarea apărării europene -, contextualizându-le cu evoluțiile recente (Carta lui Juncker, rapoartele votate în Parlamentul European, mini-summitul celor patru de la Versailles) discuțiile de joi și vineri fie vor clarifica incertitudinea care planează în jurul scenariilor privind o Europă cu mai multă viteze, fie o vor adânci până la momentul Roma. În acest caz, Roma nu va fi o bornă aniversară, ci punctul care va decide evoluția unei cronologii.

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *