The ECONOMIST: “Prioritatile” celor de la Bruxelles

Cu zona euro ce se cufundă din ce în ce mai adânc în criză, acum şi Franţa este ameninţată de o scădere a ratingului de credit AAA. V-aţi gândi că cei de Bruxelles îşi dedică fiecare oră păzind lumea de catastrofa ce se profilează la orizont.

Dar, cu doar câteva zile înainte de summitul UE de pe 23 octombrie, reprezentanţii permanenţi ale celor 27 de state membre UE de la Bruxelles îşi dedică un număr absurd de ore „pasiunilor”lor mai vechi: disputele teologice asupra balanţei de putere în cadrul UE, publica The Economist.

Cea mai recentă versiune a acestui „joc” este întrebarea: cum şi de câţi sunt reprezentaţi în UE ? Care sunt rolurile şi prerogativele organismelor UE şi ale guvernelor naţionale, în toate discuţiile internaţionale.

Bun-venit în universul paralel al planetei Bruxelles, îi ironizează cei de la The Economist.

Gama de subiecte de dispută  este una largă: de la dezarmarea nucleară, la drepturile copilului, drepturile populaţiilor indigene, reforma financiară a ONU, dezvoltarea economică în Africa şi multe altele.

Aceste aspecte ar fi trebuit să fie deja stabilite prin Tratatul de la Lisabona din 2009, înă au rămas multe zone gri, în care competenţa este partajată. Acestea sunt contestate de Comisie, pe de o parte, şi de britanici pe de altă parte. Problema dateză de la Tratatul de la Lisabona, dar a devenit acută începând cu luna mai când Ministerul de Externe al Marii Britanii a avertizat public că vor rezista oricărei încercări a UE de a atenta la drepturile britanice în politica externă. În cele mai multe dintre discuţiile de la COREPER, în comitetul reprezentanţilor permanenţi, britanicii au fost depăşiţi numeric.

Conservatorilor din Marea Britanie, în mod special, nu le-a plăcut ideea de a oferi UE un rol sporit în politica externă. Mulţii alţii ar prefera ca UE să aibă o autoritate mai mare.

Cineva declara: „Celelalte ţări râd de noi. Nu pot crede că europenii au revenit la certurile instituţionale”.

Toate acestea ar trebui să funcţioneze ca un avertisment pentru discuţiile actuale despre reforma din zona euro. Franţa şi-ar dori să creeze noi instituţii inter-guvernamentale pentru a conduce zona euro. Germania vrea să redeschidă tratatele de la Bruxelles pentru a da o mai mare autoritate bugetelor naţionale. Dar, după cum arată disputa politică externă, orice modificare a echilibrului de putere ar putea să provoace paralizia sistemului, sau, şi mai rău, să agraveze problemele pe care încearcă să le rezolve.

Sursa articol: http://www.economist.com/blogs/charlemagne/2011/10/eu-foreign-policy

Sursa foto: business-forum.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × 4 =