Ramona Mănescu, vicepreședinte ALDE: Măsurile de austeritate nu au condus la rezolvarea crizei, ci au adâncit-o

Manescu-RamonaEuroparlamentarul PNL Ramona Mănescu, vicepreședinte ALDE (Alianța Liberalilor și Democraților Europeni) din cadrul Parlamentului European, a sustinut vineri (19 aprilie) un discurs la o dezbatere organizata de partidul liberal catalan in care a criticat Comisia Europeana, despre care consideră că  ”si-a propus să obtina cât mai multa putere fără a-si asuma, in aceeași măsura si responsabilitățile”.

Astfel, potrivit europarlamentarului economia noastră “<de piață> nu are flexibilitatea de a se auto-adapta, fiind controlata politic.”Tot în opinia europarlamentarului, criza economică a fost ”adancită” de măsurile de austeritate.

Redam discursul integral sustinut de europarlamentar: 

“Mă bucur ca sunt astăzi, aici, la Barcelona înconjurata de atât de mulți oameni care nu doar ca impartasesc valorile liberale dar care considera foarte important viitorul Europei.

Este un moment crucial atât pentru Catalonia cat si pentru Europa. Înainte sa mă refer la tema noastră de dezbatere as dori sa va prezint viziunea mea cu privire la ceea ce înseamnă descentralizarea:

Descentralizarea este un instrument eficient de reorganizare având ca obiectiv soluționarea problemelor cauzate de administrația ineficientă si instabilitatea macroeconomică cu scopul de a obține creștere economica durabilă.

Pentru a descrie în doar câteva cuvinte situația actuală îl voi cita pe filozoful meu preferat, Jurgen Habermas: “In această criză, imperativele funcționale și sistematice se ciocnesc”, spune domnia sa, referindu-se la datoriile suverane și la presiunea pieței.

Procesul de integrare fiscală europeană este intr-un moment delicat si fiecare decizie pe care o luam are posibilitatea de a ne împinge înspre un viitor optimist sau departe de acesta.

Cauza care ne-a adus intr-o astfel de situație este criza din ultimii șase ani.

Sunt sigura că nu este nimic nou in ceea ce as putea să vă spun despre aceasta criza, despre dificultățile sau efectele pe care le are asupra majorității europenilor. Spun asta cu atât mai mult cu cat încă nu există un consens cu privire la cea mai buna soluție pe care ar trebui sa o implementam, la nivel european.

Lipsa unei viziuni comune, in acest sens, nu doar ca a divizat tari si parlamente dar a creat si mari probleme in interiorul partidelor.

In calitate de Vicepreședinte al Liberalilor Europeni pot sa va spun ca si în rândul nostru exista o dezbatere serioasa și deschisă cu privire la identificarea celei mai potrivite soluții.

In opinia mea, trebuie sa facem tot posibilul pentru a menține Europa unita. Proiectul nostru european trebuie sa continue dar pentru a avea succes avem nevoie de reforme reale si de o regândire fundamentala a modului in care funcționează instituțiile.

Ideea unui guvern central, puternic, la Bruxelles, apare foarte des, in dezbatere, in ultima perioada. Însa conceptul presupune, in realitate, centralizarea deciziilor.

In anul 2010, UE a decis sa inaspreasca supravegherea financiara a statelor membre si un an mai târziu, noi, deputații europeni am aprobat pachetul de 6  legi, referitor la guvernanta economica. Însa, după ce am văzut masurile concrete propuse, de Comisie si de Consiliu, pentru a pune in aplicare principiile pe care le-am adoptat am realizat ca avem in fata doar un titlu pompos deoarece masurile sunt prea puțin convingătoare.

Chiar daca ideea unui proces de federalizare a economiei europene este foarte la moda, in opinia mea, ar trebui sa fim foarte prudenți. Este evident ca aceasta viziune s-a născut având la baza lipsa de rezultate. In ciuda tuturor masurilor luate, pana acum, dificultățile economice au rămas. Si din păcate, opiniile anti-europene se conturează, din ce in ce mai mult, in rândul cetățenilor. Așa cum se întâmpla, adesea, in perioade de criza, la dificultățile economice se adăuga si cele politice. Tocmai de aceea, in aceasta situație, trebuie identificate soluții pentru ambele categorii de probleme.

Probabil ca mulți dintre dumneavoastră știți ca sunt Coordonator al Liberalilor Europeni in Comisia pentru Dezvoltare Regionala. In aceasta calitate, am inițiat mai multe rapoarte si am publicat articole referitoare la nevoia unei bune guvernante in Europa. In opinia mea, aceasta presupune adoptarea si implementarea principiului guvernantei pe mai multe niveluri care sa permită implicarea in luarea deciziilor si a autoritatilor de la nivel regional si local. Cred ca este cel mai eficient mod de a face politica europeana si de aceea consider ca UE ar trebui sa facă acest pas important spre o reala descentralizare.

Susțin cu tărie principiile Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică si favorabila incluziunii. Dar nu cred ca vom fi in măsura sa atingem scopurile acesteia fara a implica autoritățile locale si regionale, care înțeleg cel mai bine nevoile zonelor din care provin având, in același timp, o responsabilitate foarte mare in implementarea politicilor naționale si europene. De aceea consider ca autoritățile regionale si cele locale trebuie sa primească pârghiile necesare pentru a contribui la eliminarea decalajelor dintre diferite zone si pentru a deschide calea unei creșteri durabile.

Ostilitatea mea fata de conceptul de centralizare nu contrazice credința pe care o am in Europa pentru ca, la fel ca mulți dintre dumneavoastră, opiniile mele cu privire la Europa se regăsesc, în primul rând, in doctrina liberala. Iar libertati precum libertatea de exprimare, libertatea comerciala, libertatea de a lua decizii  reprezintă cele mai importante convingeri liberale.

In acest context, Instituțiile Europene au un rol crucial. Ele pot acționa ca un catalizator al bunelor practici, prin strategii coerente si prin coordonare. In plus, ele pot contura liniile directoare ale diferitelor politici dar fara a fi cele care conduc. Pe scurt, in opinia mea, Instituțiile Europene ar trebui să ofere o bună guvernare dar nu ar trebui să fie cele care sa guverneze. In Parlamentul European exista cativa colegi care au opinii total opuse fata de a mea, considerând ca disciplina financiara trebuie controlata de la centru. Iar rezultatul acestei viziuni a condus, pana in prezent, doar la sporirea puterii Bruxelles-ului.

Nu este momentul, acum, pentru o analiză financiară detaliată a acestor politici. Dar trebuie să fim de acord că acestea sunt simptomele care indica direcția spre care merge Europa. Și tocmai de aceea, aș dori să explic de ce consider că este o direcție greșită.

Pe scurt, sub presiunea crizei financiare si a freneziei piețelor puterea a fost transferata din mâinile electoratului către organisme de a căror legitimitate democratica ne îndoim.

Consiliul European acționează precum un organism guvernamental care implica, în mod direct, statele membre în anumite politici chiar daca Tratatul nu ii conferă aceasta putere.

Între timp, Comisia Europeană si-a propus să obtina cât mai multa putere fără a-si asuma, in aceeași măsura si responsabilitățile.

Ca urmare, economia noastră “de piață” nu are flexibilitatea de a se auto-adapta, fiind controlata politic.

Poate că exemplul cel mai îngrijorător, în acest sens, este conceptul de “macro-condiționalitate”. Acest sistem a fost propus la apogeul crizei datoriilor din zona euro si daca ar fi adoptat ar permite Comisiei Europene să suspende fondurile europene atunci când guvernele statelor membre nu reușesc să își îndeplinească obiectivele de deficit bugetar. Scopul acestei masuri conduce la crearea unei legături intre finanțarea din bani europeni si performanta economica a unei țări. Practic, aceasta înseamnă că in cazul in care un guvern nu reușește sa-si îndeplinească ținta de deficit cetățenii vor fi, automat, cei penalizați si nu politicienii.

Sa luam exemplul Irlandei, o tara lovita puternic de recesiune unde comunitățile locale au supraviețuit tocmai datorita investițiilor din bani europeni, in domenii foarte diferite: de la programe care privesc școlile si educația pana la spitale si creșterea plantelor de apa. Cu toate acestea, rata de absorbție a fondurilor europene, in aceasta tara, este extrem de încurajatoare: 62,5%, in condițiile in care guvernul irlandez nu a îndeplinit tina de deficit de 13,5%.

Practic, in acest caz, principiul macro-condiționalității ar impune retragerea finanțării, din fonduri europene, vitale, pentru a crea noi locuri de munca si pentru redresare economica. Nu putem sa-i pedepsim pe cetățenii europeni doar pentru ca ministrul de finanțe dintr-un anume stat membru nu performează. Ar fi ca si cum am pedepsi un școlar pentru greșelile profesorului sau.

Sancțiunile trebuie sa existe la nivelul corect sau sa nu existe deloc. De ce sa ii sancționam pe cetățenii din Catalonia, de exemplu, când ei performează, doar pentru ca guvernul de la Madrid este incapabil sa mentina un anume deficit?

Cu cat mă gândesc mai mult la acest subiect cu atât sunt mai convinsa ca este esențial sa acordam mai multa putere autoritatilor locale si regionale iar acest lucru ar trebui sa se întâmple intr-un sistem reformat, unde interesele Consiliului depășesc suveranitatea statelor membre. Cred cu tărie ca o descentralizare rapida va permite guvernelor sa ajungă mai aproape de oameni pentru ca aceștia din urma sa înceteze sa vadă Europa ca o cauza a problemelor lor, ci mai degrabă ca o posibila soluție. Cheia creșterii economice este in mâinile celor care sunt capabili sa inteleaga mediul care ii înconjoară, oamenii si cultura lor.

Iar libertatea economica presupune încredere in forța pieței si in sectorul privat, pentru a găsi cel mai rapid mod de redresare a regiunilor. Si când spun asta, mă gândesc la Catalonia ca la un exemplu, pozitiv, in acest sens.

Este un obiectiv care ar putea fi realizat prin reducerea taxelor, a birocrației si nicidecum prin controale sau masuri punitive. Europa trebuie sa ofere sprijin, consiliere si buna guvernanta pentru a permite comunitatilor locale si regionale sa devina din nou competitive.

Este evident ca masurile luate, pana acum, nu au dat roade.

Recent, Nouriel Roubini la conferința intitulata “Regândirea politicilor macro-economice”, organizata de Fondul Monetar International, a subliniat ca masurile de austeritate nu au fost atât de eficiente pe cat au prevăzut nemții. Cu aceasta ocazie, el a susținut ca, astăzi, in tarile din zona euro nu exista nicio discuție despre o agenda clara cu privire la creșterea economica dar, in schimb, exista multe discuții despre uniunea fiscala si bancara.

Adevărul este ca in absenta creșterii economice va fi foarte dificil pentru statele membre sa oprească reacțiile sociale negative, cauzate de masurile de austeritate.

Sa fim realiști: in cazul în care PIB-ul va continua să devină tot mai mic, datoria va tinde să crească.

Guvernele se străduiesc sa supraviețuiască si de aceea consider ca trebuie sa încurajam sectorul privat sa facă presiuni la nivel local si guvernamental pentru a putea recâștiga puterea economica. Noi trebuie sa încurajam acest proces pentru a ajuta întreprinderile sa poată acționa nu doar independent dar si colectiv pentru ca firmele sunt mai apropiate de electorat decât guvernele.

Titlul acestei dezbateri se refera la descentralizarea fiscala dar si politica. După cum am menționat deja, cred ca intre cele doua concepte trebuie sa existe o legătura. Temerea mea este însa ca aceasta dorința, despre care am vorbit, de a aduna puterea politica la Bruxelles, i-a motivat pe mulți dintre liderii noștri sa sustina centralizarea deciziilor. In opinia mea, aceștia ar fi trebuit sa găsească o soluție mult mai buna la problemele noastre.

In cele mai multe state membre, masurile de austeritate au distrus mediul privat european si au făcut piețele mai puțin competitive ceea ce a condus, in același timp, la facilitarea intrării pe piața din Europa a produselor din India si China.

Este foarte clar ca măsurile de austeritate nu au condus la rezolvarea crizei ci au adâncit-o. Iar aceasta abordare nu este una inteligenta si nici corecta pentru cetățenii europeni.

Cred cu tărie ca cea mai potrivita soluție pentru Europa este soluția liberala. Descentralizarea economica si politica ar permite un control local mai eficient al resurselor, stimulând piața prin intermediul sectorului privat intr-o Europa unde Bruxelles-ul sprijină buna guvernare dar nu acționează ca un guvern.

Acestea fiind spuse, consider ca noi trebuie sa decidem daca dorim o Europa Federala si cum ar trebui sa arate aceasta:

O Europa guvernata de Bruxelles?
O Europa a Națiunilor?
sau
O Europa a Regiunilor? “

 

Sursa: www.ramona-manescu.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

15 + eight =