Relaţia Banca Mondială vs. Sistemul Judiciar

Av. Cristiana Uzuna

Acest program finanţat de Banca Mondială a început la data 15 decembrie 2005[1] şi era programat a se finaliza la 1 aprilie 2011, însă a fost prelungit pentru 31 martie 2013 (Perioada de implementare a proiectului este 2006 – 2013 (01.04.2013), conform Amendamentului încheiat la Acordul de Împrumut nr. 4811-RO aprobat prin   HG 1133/26.11.2010)

Valoarea finanţării acestui program este de 110 milioane Euro (în valoare totală de 142 milioane Euro – din care 110 mil. acordate de BIRD şi 32 mil. contribuţia Guvernului României).

Instituţii responsabile pentru implementarea proiectului au fost desemnate Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Obiectivul declarat la momentul începerii proiectului era de a asista guvernul în punerea în aplicare a reformelor structurale din sistemul judiciar prin:

(a) sporirea capacităţii instituţionale a principalelor organisme judiciare (CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi a Ministerului Justiţiei;

(b) îmbunătăţirea eficienţei instanţelor şi a transparenţei procedurii judiciare;

(c) îmbunătăţirea infrastructurii în instanţele de judecată;

(d) creşterea gradului de profesionalizare şi integritate a judecătorilor şi a celorlalte categorii de personal din instanţe.

 

Obiectul propus urma a fi realizat prin următoarele componente:

  1. Reabilitarea infrastructurii instanţelor (100 milioane USD)
    1. Reabilitarea infrastructurii instanţelor prin: dezvoltarea uniformă, standardizată şi planificată a spaţiilor şi clădirilor pentru instanţe, precum şi reabilitarea unor clădiri de instanţe, inclusiv îmbunătăţirea securităţii, facilitarea accesului publicului şi raţionalizarea utilităţilor instanţelor.
  2. Consolidarea capacităţii administrative a instanţelor (11,05 milioane USD)
    1. Consolidarea capacităţii administrative a instanţelor ce va susţine: dezvoltarea de concepte de management de instanţe şi realocarea de funcţiuni între preşedinţii instanţelor şi managerii de instanţă, introducerea unor practici de management de caz şi de repartizarea aleatorie a cazurilor, actualizarea şi modernizarea statisticilor instanţelor şi conceperea de mecanisme de monitorizare a performanţelor.
  3. Realizarea unui sistem IT integrat de management al resurselor în cadrul sistemului judiciar (48,1 milioane USD)
    1. Informatizarea instanţelor ce va include: suport pentru derularea unui Sistem Integrat de Management al Cazurilor, care a fost implementat ca proiect pilot prin programul Phare în câteva instanţe, furnizarea de hardware şi software la nivelul  instanţelor de judecată şi a CSM, crearea de reţele de comunicaţii WAN pentru toate instanţele, precum şi dezvoltarea unui sistem global de informaţii juridice.
  4. Dezvoltarea instituţională a instituţiilor sistemului judiciar (7,81 milioane USD)
    1. Instruirea judecătorilor şi managerilor de instanţă prin: dezvoltarea de noi teste pentru selectarea şi promovarea judecătorilor, revizuirea programelor de formare existente cu un accent special pe educaţia continuă a judecătorilor şi formarea profesională de specialitate în materie comercială şi legislaţie UE, precum şi training pentru manageri de instanţe în domeniul gestiunii bugetului, managementul de caz şi a resurselor umane.
    2. Dezvoltarea instituţională a instituţiilor judiciare ar include: furnizarea de consiliere pe anumite politici, instruire, echipament şi suport IT instituţiilor cheie, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Şcoala de Grefieri, etc

Date evaluare sistem judiciar

La data iniţierii proiectului se considera că în ciuda diferitelor reforme performanţele sistemului judiciar şi implicit calitatea actului de justiţiei lăsau de dorit.  Acesta datorită gravelor probleme[2] legate de infrastructura instanţelor, de creşterea numărului de cauze raportat la numărul de judecători precum şi numărului mare de hotărâri invalidate de instanţele ierarhic superioare.[3] 

Încredea publică în calitatea actului de justiţie era destul de redusă iar corupţia în sistemul judiciar era percepută la un nivel ridicat, acestea afectând eforturile de aderare în UE.[4] 

Sistemul judiciar românesc primise până la data iniţierii proiectului finanţare prin fondurile Phare,[5] estimându-se o suplimentare pentru sistemul judiciar pe 46 milioane de euro pe o perioadă de încă 3 ani din programul multianual UE 2004-2006, în condiţiile în care România urma să nu primească fonduri structurale pentru sistemul judiciar după intrarea sa în UE în 2007.

 

Pentru atingerea obiectivelor de eficienţă şi de responsabilitate, au fost luate în considerare următoarele domenii: a) modernizarea infrastructurii şi informatizarea instanţelor, b) reforma administrativă a instanţelor, incluzând un program de reducere a întârzierilor în judecarea cazurilor şi de reorganizare a procedurilor interne de lucru precum şi c) consolidarea instituţională a principalelor organisme din sistemul judiciar: CSM , ÎCCJ şi Ministerul Justiţiei.

Indicatorii cheie luaţi în considerare pentru evaluarea succesului programului sunt: a) capacitate îmbunătăţită a sistemului judiciar în soluţionarea cauzelor (în termeni de echitate, celeritate, accesibilitate şi punere în aplicare hotărârilor), b) capacitatea crescută a instituţiilor judiciare (în principal, CSM , ÎCCJ, MJ) în dezvoltarea şi punerea în aplicare de politici care să asigure independenţa, responsabilitatea şi eficienţa sistemului judiciar, c) îmbunătăţirea imaginii publice a sistemului judiciar şi d) competenţă sporită, profesionalism şi integritate din partea judecătorilor şi a personalului auxiliar.

Din punct de vedere al implementării, la nivel de politică, un Comitet Director de Proiect (CPS), urma a fi constituit, format din reprezentanţi ai Ministerului de Finanţe, MJ, CSM, INM, şi ICCJ. CPS, responsabil pentru supravegherea implementării proiectului şi luarea deciziilor privind punerea în aplicare a problemelor de politică judiciară. CPS trebuia să se reunească cel puţin trimestrial, pentru a revizui rapoartele trimestriale şi anuale de progres şi programele anuale de lucru, precum şi pentru a asigura coordonarea proiectului cu alte programe din sectorul justiţiei, finanţate de către donatori externi.

Ministerul Justiţiei avea întreaga responsabilitate pentru toate aspectele tehnice ale implementării proiectului, inclusiv achiziţii, management financiar şi de monitorizare, prin intermediul unui nou departament – Departamentul pentru Implementarea Proiectelor cu Finanţare Externă.

În acest proiect Banca Mondială s-a bazat pe diverse studii realizate începând cu anul 2002: Analiza Băncii Mondiale (2002); România: Sondaj diagnostic asupra corupţiei (2002); România: Construcţia instituţiilor pentru managementul cheltuielilor publice (2002). Studiul privind raţionalizarea instanţelor româneşti (2005) a fost realizat de către Guvernul român.

Evaluare

În perioada 2005 – 2011 au fost realizate un număr de 11 rapoarte de etapă privind stadiul implementării. Ultimul dintre aceste rapoarte (din 15 martie 2011) consideră că îndeplinirea obiectivelor proiectului este una Satisfăcătoare, un calificativ la mijlocului grilei de apreciere.



[1] Punctul de plecare, declarat de Banca Mondială, al acestui program a fost constituit de Strategia de reformă a sistemului judiciar 2003 – 2007, aprobată de Guvernul Năstase prin Hotărârea Guvernului nr. 1052/2003, publicată în M. Of. 649/12.09.2003, ce urmărea realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient considerat a reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii şi a principiilor statului de drept (măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar trebuiau să ducă nu numai la afirmarea principiului separaţiei puterilor în stat, dar şi la aplicarea acestuia în practică.)

[2] Probleme legate de securitatea instanţelor, lipsa tehnologiilor moderne (calculatoare, imprimante, sisteme de copiere etc.), clădiri de instanţe deteriorate şi inadecvate scopului, lipsa spaţiilor adecvate pentru justiţiabili şi pentru public, accesul limitat la jurisprudenţă, lipsa de informaţii cu privire la legislaţia nouă, slaba circulaţie a informaţiilor în cadrul sistemului judiciar şi insuficienta pregătire şi specializare a magistraţilor.

[3] Aproximativ 30% din hotărârile instanţelor civile supuse apelului ori recursului erau invalidate de instanţele ierarhic superioare.

[4] Doar 38% dintre cetăţeni şi aproximativ 28% din cei din mediul de afaceri se declarau mulţumiţi de calitatea actului de justiţie, iar sondajul Gallup din 10 decembrie 2004 releva că sectorul justiţiei era perceput la un nivel de corupţie de 4.1 pe o scară de la 1 la 5. Capitolul Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) a fost ultimul din cele negociate în vederea aderării la UE. Cu toate acestea, până în 2007, atunci când a fost stabilită data aderării, România mai avea de închis 11 angajamente specifice în ceea ce priveau reformele care trebuiau să fie realizate, dintre care şapte se refereau la capitolul JAI.

[5] O evaluare ex post a finanţării prin programul Phare se află în raportul: http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/ financial_assistance/phare/evaluation/ex_post/ro_ex_post_report_dec_06_en.pdf

Share daca ti-a placut articolul:

One Response to Relaţia Banca Mondială vs. Sistemul Judiciar

  1. Pingback: Calea europeana « CRISTIANA UZUNA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 + eight =