Riscurile regionalizarii

Regionalizarea reprezinta subiectul de dezbatere principal pe agenda publica in Romania. Sunt un promotor al ideii de regionalizare si ma bucur cand vad ca politicieni, mass-media, elitele, dezbat pe aceasta tema. Din pacate insa, se pare ca acest proces complex, care in alte state europene a durat zeci de ani, in Romania se va realiza intr-un an de zile, reducandu-se totul la o decizie politica si la divizarea administrativa pentru a multumi conducatorii aliantei de guvernamant, din teritoriu.

Regionalizarea in Europa

Gratian Mihailescu (2)Într-un articol anterior, în care am încercat să clarific conceptul de regionalizare spuneam că regionalizarea  înseamnă dorinţa de a ajunge la un echilibru al dezvoltării economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate şi dădeam exemple de guvernări multi-nivel din Europa, bazate pe principul descentralizării.

Într-un articol anterior descriam activitatea organizaţiilor europene care reprezintă regiunile europene şi care încurajează guvernarea multi-nivel: Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), Comitetul Regiunilor (CoR), Consiliul Municipalităţilor şi Regiunilor Europene (CCRE), Adunarea Regiunilor Europene (AER). Regionalizarea reprezintă un element de integrare în Uniunea Europeană, prin stabilirea raportului dintre comunitate şi regiune, pentru a preveni dezechilibrele sociale oferind legitimitate regiuniilor sau instituţiilor care le reprezintă interesele.

Conform cursdeguvernare.ro, la nivel European exista patru modele de regionalizare :

1. napoleonian, prezent in Franta, Italia, Spania, Grecia, Europa Centrală şi de Est, model ce  se bazeaza pe centralizarea autoritatii si uniformitate

2. german, prezent in Germania, Austria, Olanda, combinatie intre un stat puternic si entitati intermediare de autoritate.

3. anglo-saxon, prezent in Marea Britanie, model ce nu recunoaste notiunea de stat ca persoana juridica

4. scandinav, Suedia şi Finlanda aplica principiul uniformitatii intr-un cadru ceva mai descentralizat.

Potrivit aceleiasi surse, exista state europene ce sunt organizate in teritoriu pe doua nivele (Austria, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia), ar alte state cu suprafete si populatii mai mari sunt organizate pe trei nivele (Germania, Spania, Italia, Polonia).

Există mai multe tipuri de regionalizare, iar toate dintre acestea se găsesc sub o formă sau alta în statele europene : regionalizare administrativă, regionalizare prin intermediul colectivităţilor locale, descentralizare regională, regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituţional), regionalizare prin intermediul autorităţilor federale. Toate aceste tipuri de regionalizare interferează cu rolul pe care statul îl are în procesul de dezvoltare regională.

 

Regionalizarea in Romania

Proiectul de regionalizare este conturat de catre partidul de guvernamant si este asemanator cu ceea ce exista in mai multe tari europene : cele 8 regiuni de dezvoltare NUTS II vor avea mai multa putere, fiind conduse de consilii regionale ce vor avea in frunte cate un presedinte sau guvernator de regiune. Consiliul Judetean isi va pastra forma administrativa, iar alaturi de guvernul central vor transfera competente si personal catre regiuni. Viitoarele Consilii Regionale , al caror personal va fi ales de catre primarii din respectiva regiune, vor emite hotarari si vor trasa viitoarele politici de dezvoltare regionala. Pentru a realiza acest proces de regionalizare in septembrie sau octombrie 2013 va avea loc referendumul pentru revizuirea Constitutiei, lege in care vor fi adaugate regiunile ca unitati administrativ-teritoriale cu personalitate juridica, peste judete, municipii, orase si comune.

În majoritatea statelor acest proces s-a realizat în mai multe etape de-a lungul mai multor ani. La  noi se doreşte să se realizeze în 2013, fără realizarea unor studii de impact, fără realizarea unor analize care să prezinte argumente pro şi contra, fără consultarea societăţii civile sau a patronatului. E laudabil faptul ca la sfarsitul lui 2013 se intentioneaza ca regiunile create sa isi negocieze direct cu Comisia Europeana, planificarea financiara, insa este greşit interpretat de politicienii români faptul că regionalizarea trebuie făcută special pentru o mai buna absorbţie a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie făcută pentru un mod de guvernare eficient, pentru o administraţie eficientă şi pentru reducerea disparităţilor regionale.

Intr-un articol aparut cu putin timp in urma, se preciza ca regionalizarea nu trebuie să aibă ca punct terminal fondurile europene, ci dezvoltarea producerii de valoare adăugată. Pentru a aduce aceasta valoare adugata e nevoie ca procesul de regionalizare sa coincida cu descentralizarea, care sa mute de la Guvern la autoritatile locale decizia privind colectarea taxelor si impartirea resurselor.

Riscurile regionalizarii

Un proces asa complex, care implica crearea de noi institutii si transferul unor atributii la nivel regional nu se poate crea in decursul unui an de zile de dragul de a avea regiuni, pentru urmatoarea perioada financiara 2014-2020. Regionalizare trebuie sa se realizeze treptat, pe doua sau trei nivele de guvernare, cu sprijinul societatii civile si al sectorului privat. Altfel riscam ca nivelul birocratiei sa creasca, fenomenul de coruptie sa fie mai mare decat pana in prezent, disparitatile intre regiuni sa se adanceasca, iar instituiile nou create sa aibe un management defectuos. Riscuri :

  1. Birocratie si coruptie mai mare – aparitia unor noi institutii la nivel regional, ale caror atributii nu vor fi clar delimitate ceea ce va duce la o suprapunere a atribuţiilor pe anumite domenii technice, legislative sau financiare. Personalul acestor noi institutii va fi angajat probabil pe criterii de clientelism politic, ceea ce va duce la o ineficientizare a administratiei regionale nou create si o accentuare a clientelismului regional. Baronii locali vor avea probabil mai multa putere. Pe plan local si regional  resursele sunt mult mai putin vizibile si legaturile dintre afaceri si politicieni / functionari publici sunt mult mai aproape. Acest lucru duce la mai multe oportunitati de acorduri ilicite. Procesele de achizitii publice vor fi expuse mai mult la fenomenul de coruptie.
  2. Accentuarea disparitatilor intre judetele din cadrul aceleiasi regiuni. In cazul in care nu se vor crea politici eficiente de dezvoltare regionala, poate aparea problema inegalitatii intre judetele din cadrul aceleiasi regiuni. Viitoarele politici sustin concentrarea pe orase si pe poli de regionali sau locali de crestere. Ce se intampla insa cu zonele foste industriale, sau unde agricultura este preponderenta ? Exista riscul ca mari disparitati si inegalitati sa apara, care vor duce la saracie, in cazul in care nu sunt luate in calcul si judetele mai slab dezvoltate.
  3. Accentuarea pe dispute etnice care déjà a inceput in Romania. Se pot crea tensiuni artificiale in legatura cu judetele unde populatia majoritara e de etnie mahiara.

Regionalizarea este bună pentru inițierea și acordarea de abordare participativă spre local şi regional. Într-un sistem de descentralizare există un control social asupra deciziei politice, care limitează costul socio-economic  al  unei proaste guvernării. Oamenii care au mai mult control asupra guvernului local împing decizia politică spre o abordare a nevoilor regionale. Însă în cazul în care acest proces de regionalizare nu se va desfăşura în mai multe etape, pe mai multe nivele, cu sprijinul şi ajutorul societăţii civile şi a sectorului privat, România riscă să se transforme într-un haos administrativ.

 

Gratian Mihailescu este consultant in dezvoltare regionala si afaceri europene si este coordonatorul Institutului de Dezvoltare Locala.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *