România, Franța, Germania și alte 20 state UE au adus la viață ”frumoasa adormită”: Cum poate beneficia România de PESCO, noul motor al apărării europene

de Robert Lupițu

Începând de astăzi putem vorbi în interiorul Uniunii Europene despre embrionul unei Uniuni a Apărării: 23 de țări membre ale Uniunii, în frunte cu cele mai mari șase state (post-Brexit) – Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia și România – au adus la viață ”frumoasa adormită”.

O denumire de basm utilizată de președintele Comisiei Europene pentru o poveste despre care s-a vorbit peste șase decenii și care a trecut de la eșecul Comunității Europene a Apărării (1952) la defuncta Uniune a Europei Occidentale (1954-2011) și a culminat cu semnăturile a 46 de miniștri de Externe și ai Apărării asupra unui document care marchează intenția oficială a celor 23 de țări de a lansa cooperarea structurată permanentă (PeSCo) în materie de apărare europeană, un instrument ținut în hibernare în paginile Tratatului de la Lisabona de aproape un deceniu.

FOTO: European External Action Service

Cooperarea structurată permanentă este totodată și linia de finish a unui salt uriaș pornit la nivel de doctrină pragmatică prin Strategia Globală a UE lansată în 2016, arătând că în decurs de un an și jumătate Uniunea Europeană – asemuită adesea unui mamut birocratic – a izbutit prin voință politică într-un domeniu în care răspunsul șablon pentru lipsa progresului era ”o atingere la adresa suveranității naționale”. PeSCo este în același timp și o dovadă a faptului că Europa cu ritmuri și intensități diferite funcționează și că nucleul dur nu este o sintagmă care se aplică doar unei mâini de state. Aidoma scenariilor trei și cinci din Cartea Albă a lui Jean-Claude Juncker, PeSCo este și rezultatul celor care ”își doresc mai mult și realizează mai mult”, dar și al celor văd viitorul Europei în ”mult mai mult, împreună”.

Un amănunt deloc de neglijat în contextul unui proiect european care se reinventează: Cooperarea în materie de apărare, deși distinctă juridic în contextul Tratatului de la Lisabona, vine în continuarea unui succes de cooperare consolidată, cel privind înființarea Biroului Procurorului Public European, în care 20 de țări membre au decis crearea unei instituții care să investigheze frauda din fonduri europene. Precizarea nu este întâmplătoare, ci recurge la un exercițiu de scurtă istorie a integrării europene: cele două domenii – cooperarea privind apărarea și cea privind înființarea unei instituții de anchetă – sunt zone operaționale a ceea ce în 1993, în Tratatul de la Maastricht,  numeam pilonul Politică Externă și de Securitate Comune și pilonul Justiție și Afaceri Interne.

Odată cu lansarea sa formală – prognozată pentru 11 decembrie la Consiliul Afaceri Externe și prin susținerea manifestată de lideri la Consiliul European din 14-15 decembrie – PeSCo va deveni un cadru de referință pentru investițiile în termeni de securitate și apărare în Europa, un cadru pentru dezvoltarea capabilităților pe care și NATO și-a manifestat intenția să-l acceseze.

România este deopotrivă una dintre cele 23 de țări semnatare ale PeSCo, în conformitate cu angajamentele sale pentru consolidarea Uniunii Europene, dar și unul dintre statele care își ghidează politica de securitate după busola ”NATO este piatra de temelie a apărării colective în Europa”.

Cooperarea structurată permanentă sau ”cadrul juridic european ambițios, obligatoriu și cuprinzător pentru investițiile în securitatea și apărarea teritoriului UE și a cetățenilor acesteia”, cum este el denumit în scrisoarea semnată de miniștrii, are potențialul de a deveni un pilon important în arhitectura de securitate europeană și un pilon european în cadrul NATO. Voința politică (a se vedea ambiția lui Emmanuel Macron pentru o forță comună europeană și buget comun) va da tonul firește. Pentru început însă, PeSCo va fi un cadru de cooperare ce se suprapune pe o nevoie reală la nivel european: aceea de dezvoltare a unor capabilități comune (într-o Uniune cu peste 170 de tipuri de armament), inclusiv pe baza instrumentelor create recent precum Fondul European pentru Apărare.

Pe acest curent de gândire politică în raport cu PeSCo și-a anunțat România participarea la cooperarea structurată permanentă. Dincolo de linia decizională a eșichierului politic care să mențină traiectoria unei țări care își dorește ”mai multă Europă” și care vrea să facă din parte din ”nucleul dur”, PeSCo este oportunitate de dezvoltare militară pe care o țară ca România, care alocă 2% din PIB pentru Apărare și care este în plin proces de înzestrare și modernizare a Armatei, nu o poate neglija. De fapt, calendarul lansării PeSCo și al demarării proiectelor de cooperare coincide cu faptul că România se află la finalul primului său exercițiu bugetar după mai bine de un deceniu în care a alocat 2% din PIB pentru Apărare, un angajament asumat începând cu 2017 pentru următorii zece ani. Această stare de fapt în bugetul Apărării de la București își găsește corespondența și în ceea ce instituirea PeSCo va presupune: angajamente comune ambițioase, inclusiv creșterea periodică a bugetelor pentru apărare pentru atingerea obiectivelor convenite.

Dincolo de dezvoltarea în comun a capabilităților de apărare, acest cadru permanent de cooperare în domeniul apărării va permite României și celorlalte 22 de țări implicate să investească în proiecte comune sau să îmbunătățească contribuția și disponibilitatea operațională a forțelor lor armate.

De altfel, când România și-a anunțat participarea la PeSCo – printr-o decizie CSAT din luna octombrie – a fost exprimată și intenția ca țara noastră să participe la un set inițial de 10 proiecte a căror dezvoltare ulterioară să corespundă priorităților naționale privind dezvoltarea capabilităților militare. Peste aceste solicitări sunt așezate și realitățile anului 2017, care s-a remarcat din punct de vedere al înzestrării militare prin finalizarea achiziției unei escadrile complete de avioane de luptă F16, intensificarea discuțiilor cu Airbus pentru producerea în România și achiziționarea de elicoptere de transport și elicoptere de atac, înființarea unei societăți mixte româno-germane (Uzina Moreni și Rheinmetall) pentru producerea de transportoare blindate 8×8 pentru Armata Română în România și achiziționarea primului sistem de rachete de apărare anti-aeriană Patriot.

Un alt atu pentru România în cooperarea privind apărarea europeană este că viitoare capabilități comune sau investiții în proiecte de dezvoltare militară pot fi construite pe cadre de lucru deja existente: atât prezența francezilor, prin Airbus la Brașov, cât și a germanilor, prin Rheinmetall la Moreni, pot genera astfel de capabilități, atât pentru înzestrare națională, cât și europeană.

În ceea ce privește o eventuală contribuție și o manifestare a disponibilității operaționale a forțelor armate, aici știm că vorbim despre un capitol la care România excelează. Bucureștiul și-a luat întotdeauna în serios angajamentele de securitate în cadrul NATO – a patra națiune contributoare la misiunile din Afganistan, a participat cu cifre importante de forțe de ordine la misiuni ONU și ale Uniunii Europene.

De asemenea, România stă la baza unui model de bune practici în raport cu aliații europeni privind desfășurarea de exerciții militare comune. În luna februarie, la o reuniune ministerială a NATO, România a semnat împreună cu Cehia și cu Germania o scrisoare de intenție privind exerciții comune și desfășurări de trupe terestre la un corp militar ce urma să fie generat în cadrul Grupării de tip Naţiune Cadru din NATO.

Din acest set de argumente nu trebuie eludat cel al poziționării politice amintit anterior. De pildă, reacția secretarului general al NATO la lansarea PeSCo este o oportunitate de poziționare pentru România. Jens Stoltenberg a vorbit despre consolidarea pilonului european din cadrul NATO, despre prezența vitală a aliaților non-UE în arhitectura de securitate europeană, dar și despre eventuala disponibilitate a capacităților dezvoltate prin PeSCo pentru NATO. În Europa, România joacă rolul unui stat pro-european cu valențe transatlantice și care vede relația UE-NATO sub semnul celor 3 C – cooperare, coordonare, complementaritate. În acest sens, discursul patentat ar putea permite Bucureștiului să navigheze în aceste ape strategice sigure cu celeritate și chiar să utilizeze instrumentele pe care le are la dispoziție – Inițiativa de Instruire Intensificată, Brigada Multinațională de la Craiova –  și experiența – găzduirea celor mai importante exerciții NATO de pe flancul estic – pentru a sprijini, în sens real, inclusiv formarea și testarea capabilităților operaționale din domeniul apărării și, de ce nu, o coordonare militară UE-NATO.

Un pas real spre o ”autonomie strategică” a Uniunii Europene, succesul PeSCo și rolul său în securitatea europeană vor depinde în cea mai mare măsură de voința țărilor membre, de creșterea atractivității ideii de a ”cumpăra european” în materie de apărare, dar și de evitarea capcanei de a dubla NATO. Cel puțin din această privință, poziția României este una care întrezărește preponderent beneficii. Cu toate acestea, nu strică să fim conștienți de faptul că până și cele mai sigure ape strategice se pot dovedi dificil de navigat.

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *