România în „salonul ultimei şanse“

Autor: Prof. dr. Vasile Puşcaş
Sursa articol: Adevarul.ro

“Costurile ezitărilor şi prefacerii că „suntem în Europa“ vor trebui să fie achitate şi le vor spori pe cele ale noilor exigenţe şi aspiraţii europene.

După doi ani de ezitări, liderii europeni au fost nevoiţi să deschidă calea spre o transformare structurală a UE. Nu voinţa cetăţenilor europeni i-a convins, nici determinarea de a transpune în realitate o nouă viziune despre Europa.

Criza financiară a fost cea care a obligat şefii de state şi guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene să intensifice integrarea şi să accepte filosofia unei discipline fiscale riguroase. Iar evoluţia pieţelor globale şi manifestarea accelerată a noilor actori relevanţi pe scena internaţională a arătat europenilor că inactivitatea faţă de problemele structurale ale Uniunii va duce la pierderea ritmului de dezvoltare în comparaţie cu cele mai importante şi dinamice regiuni de pe planetă. Astfel că liderii s-au întâlnit în „salonul ultimei şanse”, în 8-9 decembrie 2011, şi impulsionaţi de Germania, secondată de Franţa, au fost nevoiţi să susţină decizia unei schimbări.” (…)

“România şi-a exprimat disponibilitatea, la recentul Consiliu European, de a se lega de viitorul acord interguvernamental 17+, care vizează controlul deficitelor, disciplina fiscală şi sancţiuni pentru nerespectarea măsurilor asumate. Dependenţa comercială şi economică de zona euro, dar şi însănătoşirea şi stabilitatea financiară, disciplina bugetară în ţară ar justifica o astfel de opţiune. Acestea, ca şi creşterea convergenţei şi dezvoltarea competitivităţii sunt, de asemenea, aspiraţii întemeiate.

Numai că urmarea acestui proiect ar trebui conştientizată şi susţinută masiv de populaţie. Pe durată medie şi lungă, ar avea nevoie de o comunicare publică bazată pe studii de impact serioase, de strategii economico-sociale şi de convergenţă realiste şi credibile. Primele reacţii analitice locale spun că, dacă s-a asumat un astfel de angajament, e necesar să fie propuse măsuri interne pentru creştere economică şi evitarea adâncirii decalajelor, nu doar tăieri ale cheltuielilor din sectorul public, de o încadrare în politicile de dezvoltare europene care să ducă şi la îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene etc.

Prof. Gallagher amintea de deceniul pierdut de România pentru integrarea europeană. Costurile întârzierilor, ezitărilor, refuzurilor şi prefacerii că „suntem în Europa” vor trebui acum să fie achitate şi le vor spori pe cele ale noilor exigenţe şi aspiraţii europene.Oare factorul politic şi cel decizional din România realizează ce urmează?”

“<Europenii au constatat că Uniunea nu era mai mult decât o Uniune de Piaţă, care a încercat să facă un zeu din euro, dar nu a reuşit>.”

Sursa foto: imprumut-rapid.com

 

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 − 10 =