Politica “hard” şi interesele Rusiei în Moldova

Când UE şi NATO şi-au extins frontierele până la graniţa cu regiunea separatistă din Moldova, şi-au îndreptat imediat atenţia asupra climatului intern instabil, sporindu-şi în mod consecvent sprijinul acordat pentru soluţionarea conflictului. Datorită faptului că  această implicare a iniţiat o coliziune de interese în ceea ce Rusia percepea a fi sfera sa de influenţă moştenită ca precursor al URSS-ului, marea putere sub conducerea lui Putin a setat ca prioritate de politică externă înăsprirea controlului asupra statelor din „străinătatea apropiată” („near abroad”), incluzând Moldova. Conflictul transnistrean încă nesoluţionat este un produs al Imperiului Sovietic, întrucât această regiune a fost ataşată statului ca parte a principalei politici sovietice „divide et impera”.

Statul aflat la frontiera estică a UE s-a dovedit a avea cea  mai eficientă tranziţie democratică dintre toate statele membre ale Parteneriatului Estic din vecinătatea Uniunii, în ciuda faptului că este cea mai săracă ţară europeană. Până la momentul actual evoluţia sa a fost în linie cu cerinţele UE pentru iniţierea negocierilor asupra unui Acord de Liber Schimb Comprehensiv şi Aprofundat. Chiar dacă s-a înregistrat dezvoltare economică şi un proces eficient consecvent de reformare al instituţiilor democratice, conflictul încă nesoluţionat blochează aspiraţiile Moldovei şi aşteptările UE pentru crearea unui stat unitar şi o democraţie stabilă incluzivă. Negocierile pentru soluţionarea conflictului au fost în cele din urmă reluate, dar nu numai că evoluează într-un ritm mult prea lent,  dar au şi ajuns într-un punct mort înainte ca problemele efectiv disputate să fie abordate. Este cunoscut faptul că impasul este generat de neconcordanţa poziţiilor părţilor conflictuale, dar a fost şi alimentat prin intervenţie externă din partea principalului mediator. Sprijinul  acordat  de Rusia statalităţii de facto a regiunii secesioniste a fost contraproductiv pentru consolidarea încrederii sau oricărui fel de cooperare diplomatică între cele două părţi. Caracterul relaţiei de lungă durată dintre Tiraspol şi Moscova relevă un proces de soluţionare complex cu mai multe faţete. Nu numai că Rusia este mai degrabă interesată să menţină status-quo-ul, dar a şi construit un mecanism cu pârghii bine consolidat pentru a pregăti calea către conservarea climatului intern actual.

Continuarea articolului AICI.

Sursa: Center for European Policy Evaluation, Autor: Maria Sabina LAZĂR

Foto: en.wikipedia.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nine + one =