Escaladarea tensiunilor din cadrul peninsulei coreene

Flag_of_North_Korea

În cursul a două luni, situaţia din peninsula coreeană a escaladat semnificativ fiind unul dintre cele mai tensionate evenimente ce ameninţă stabilitatea internațională. Dacă până în luna februarie situaţia din Siria şi programul nuclear iranian erau percepute ca fiind principalele evenimente ce ar putea destabiliza pacea internaţională, tensiunile din peninsula  coreeană au ajuns la un nivel destul de ridicat creând astfel insecuritate în toată regiunea Asiei de Sud-Est şi a Pacificului.

Tensiunile au început pe 12 decembrie 2012, atunci când Coreea de Nord a lansat o rachetă în spaţiu ce purta un satelit ce ar urma să o ajute în eforturile sale prelungite de a direcţiona cu o mai mare acurateţe rachetele balistice inter-continentale.  La exact două luni după acest evenimente, pe 12 februarie belicozitatea regimului condus de către Kim Jong-un a crescut semnificativ prin efectuarea celui de-al treilea test nuclear din istoria Coreei de Nord. Urmând testelor din 2006 şi 2009, testul nuclear din 2013 este cel mai puternic, declanşând teama, dar şi furia comunităţii internaţionale. Astfel, Consiliul de Securitate al ONU a reacţionat destul de prompt la acţiunea înterprinsă de către Phenian. Astfel, pe 7 martie Consiliul de Securitate al ONU a decis să impună un set de sancțiuni destul de dure față de Coreea de Nord, ce au avut scopul de a accelera restricțiile financiare și de a interzice orice exporturi de produse de lux. Sancțiunile prevăzute de către Consiliul de Securitate al ONU au avut un răspuns prompt din partea Coreei de Nord. Regimul de la Phenian și-a exprimat intența de a efectua un atac nuclear preemptiv împotriva Statelor Unite și Coreei de Sud. De asemenea, regimul de la Phenian a adăugat faptul că intenționează să anuleze toate tratatele pe care le-a semnat împreună cu guvernul de la Seul.

În continuare, situaţia din peninsula coreeană a escaladat destul de mult în urma demarării exerciţiilor militare efectuate în comun de către Statele Unite şi Coreea de Sud. Dacă anul trecut, tânărul lider corean a încurajat la un ,,război sacru’’ împotriva Coreei de Sud şi împotriva Statelor Unite, anul acesta, mai precis pe 30 martie,  Kim Jong-un a declarat stare de război împotriva Coreei de Sud. Desigur, această situaţie a însemnat anularea armistiţiului dintre cele două state, situaţie similară cu cele din 1991, 1994, 1996, 2003, 2006 şi 2009.Drept răspuns, Statele Unite a trimis în bazele militare pe care le deţine în Asia de Sud-Est mai multe avioane F-22 Raptor şi B-2. Cele din urmă sunt bombardiere capabile să proiecteze bombe nucleare.

Pe 2 aprilie, Coreea de Nord a decis să redeschidă centrala nucleară de la Yongbyon.  Centrala de la Yongbyon fusese închisă în anul 2007 în urma unor discuţii legate de dezarmare. Acest pas a îngrijorat foarte multe state din cauza faptului că securitatea centralei de la Yongbyon este destul de scăzută. De altfel, acest lucru este valabil pentru toate centralele nucleare pe care le deţine în acest moment Coreea de Nord.

Situaţia a escaladat în continuare atunci când, pe 3 aprilie, Coreea de Nord a ordonat blocarea accesului muncitorilor sud-coreeni în zona industrială Kaesong. Pe 8 aprilie, Phenianul a declarat faptul că ia în considerare închiderea întregului complex industrial Kaesong. Desigur, această decizie poate fi considerată cel puţin neinspirată chiar şi de către cei mai conservatori reprezentanţi ai regimului de la Phenian dacă este luat în calcul faptul că salariile cumulate ale muncitorilor din zona industrială Kaesong au crescut de la 38.0000$ în 2004 la 45,93 milioane $ în 2012.

De asemenea, Coreea de Nord a avertizat străinii din Coreea de Sud să evacueze ţara cât de curând posibil din motive de securitate. Conform comunicatului de la Phenian, Coreea de Nord nu-şi dorește să vadă străini printre victime, în războiul său cu Coreea de Sud. Drept răspuns, Coreea de Sud a ridicat nivelul de supraveghere a unor rachete ce ar putea fi testate în perioada următoare de către Phenian.

Ar fi destul de greu de apreciat un dezondământ sau o desfăşurare viitoare a situaţiei din peninsula Coreeană. Situaţii tensionate au existat din 1953. Cele mai recente incidente dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud au avut loc în martie 2010 şi noiembrie 2010. În martie 2010, Coreea de Nord a atacat o navă sud-coreeană făcând nu mai puţin de 45 de victime, iar în noiembrie 2010, Phenianul a decis atacarea insulei Yeonpyeong, ucigând 4 sud-coreeni. Astfel se poate afirma ca evenimentele din 2010 au fost mult mai grave, căci au existat victime şi atacuri din partea Coreei de Nord.

Fără a diminua din importanţa şi pericolul pe care îl prezintă situaţia din peninsula coreeană se poate afirma faptul că acest tip de evenimente reprezintă un pattern bine cunoscut pentru relaţiile dintre Phenian şi Seul.

Tensiuni şi atacuri limitate au existat şi este posibil să mai existe în cadrul peninsulei coreene. Se pare că soluţiile faţă de tensiunile din cadrul peninsulei coreene nu pot fi durabile şi stabile, din contră acestea sunt fragile şi de scurtă durată. Încercările de remediere a relaţiilor dintre Coreea de Nord şi vecinii săi au existat însă acestea au rezistat doar pentru o scurtă durată de timp. Volatilitatea este conceptul ce caracterizează destul de fidel modul în care decurg afacerile regionale ce includ Coreea de Nord.

Deşi există multe îngrijorări în legătură cu noua retorică adoptată de către regimul condus de  către Kim Jong-un, un atac nuclear asupra Coreei de Sud sau asupra bazelor militare ale Statelor Unite din Pacific este puţin probabil. Deşi a fost numit în numeroase rânduri ca fiind un actor iraţional în cadrul sistemului internaţional, Phenianul nu-şi va risca supravieţuirea prin demararea unui atac nuclear. Conform fostului director al CIA, Michael Hyden ,,probabilitatea unui atac nuclear din partea Coreei de Nord este extrem de marginală sau chiar zero.’’

De asemenea, posibilitatea unui atac este cu atât mai mică cu cât China se pare că nu mai este aceeaşi putere protectoare a afacerilor din ,,propria sa curte’’. De altfel este destul de surprinzătoare poziţia Chinei faţă de problematica din peninsula coreeană mai ales prin lipsa sa decât prin angajare. O aşa numită ,,putere în ascensiune’’ ce ar putea arunca mânuşa în curând hegemonului ar fi trebuit să fie un actor mult mai activ, mai ales atunci când există probleme atât de stringente în regiunea sa de autoritate. Noul conducător chinez, Xi Jingping s-a mulţumit să afirme,  destul de vag,  faptul că acesta condamnă naţiunile ce vor să arunce lumea în haos. Deşi reprezintă o criză, problematica din peninsula coreeană ar fi putut fi o oportunitate pentru regimul de la Beijing pentru a-şi arăta influenţă în regiunea sa prin calmarea şi stabilizarea situaţiei, însă acesta a ales să nu se implice foarte mult, cel puţin până în acest moment.

Astfel, deşi există tensiuni destul de mari, izbucnirea unui război este puţin probabilă, cu atât mai puţin un atac nuclear. Este normal ca statele din regiune să se alarmeze şi să îşi mărească măsurile de siguranţă pe fondul unor ameninţări din partea unui regim instabil a cărui supravieţuire este încă sub semnul întrebării sau sub voinţa altora (vezi China).

Totuşi, există un risc destul de mare în ceea ce priveşte probabilitatea apariţiei unor erori de calcul între cele două state şi astfel a unui conflict. Dacă este puţin probabilă o invazie militară din partea Nordului sau mai mult, un atac nuclear, apariţia unor erori de calcul dintre Phenian şi celelalte state angrenate în politica regională a Asiei de Sud-Est sunt destul de probabile şi periculoase.

În ceea ce priveşte Statele Unite este probabil ca aceasta să-şi menţină politica sa de relativă ignorare a cererilor şi ameninţărilor făcute de către Coreea de Nord. Dacă înainte jocul ,,ameninţări-hrană şi ajutoare’’ funcţiona, astăzi se pare că Statele Unite nu mai este atât de doritoare să fie parte a acestui schimb. Astfel, Statele Unite se pare că îşi va lua toate măsurile de siguranţă şi îşi va întări cooperarea cu aliaţii săi din Asia (mai ales cu Japonia şi Coreea de Sud) pentru a se asigura că va fi capabilă să ofere un răspuns eficient oricăror provocări ce vor veni din partea Phenianului.

În concluzie, deşi reprezintă una dintre cele mai tensionate perioade din istoria peninsulei coreene din 1951 până în prezent este puţin probabilă izbucnirea unui război sau folosirea armelor nucleare. Desigur, există riscurile unor erori de calcul sau a unor posibile accidente ce ar putea duce la izbucnirea unui conflict, însă acestea sunt marginale în acest moment.De asemenea, există foarte multe elemente de descurajare pentru Coreea de Nord ce o împiedică să opereze unele acţiuni agresive precum: implicarea destul de hotărâtă a Statelor Unite faţă de aliaţii săi şi lipsa susţinerii din parte Chinei, bombardierele trimise de Washington şi chiar condamnarea ultimelor acțiuni ale Phenianului de către comunitatea internaţională. Astfel, după cum este menţionat mai sus, tensiunile şi ameninţările reprezintă un pattern în cadrul peninsulei coreene. Însă acelaşi lucru se poate spune şi despre faptul că, în cazul Coreei de Nord retorica nu se transpune în realitate şi nu se suprapune cu acţiunile Phenianului.

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Alexandru VOICU, Center for European Policy Evaluation

Foto: wikipedia

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *