Iran – Israel în pericol de război iminent

Tensiunea creşte în Orientul mijlociu.  Iniţierea unui război între Israel  şi Iran a devenit pericol iminent. Israel face presiuni asupra ONU să tragă o linie roşie clară pentru a împiedica Iranul să continue dezvoltarea armelor nucleare. Dacă Iran va vrea să evite un război, atunci nu va trece de această linie.

Potrivit prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, „ nu se pune problema dacă Iran va obţine bomba nucleară, ci stagiul la care îl putem opri”, a declarat acesta pe 27 septembrie fiind citat de CNN. Această afirmaţie a venit ca reacţie la declaraţia liderului iranian Mahmoud Ahmadinejad că statul pe care îl reprezintă nu va fi influenţat nici de ameninţările Israelului, nici de presiunea Statelor Unite ale Americii să abandoneze planurile de dezvoltare nucleară.

În cadrul ultimei întâlniri ale Adunării Generale a ONU, SUA a confirmat sprijinul său Israelului. „Aşa cum a precizat prim-ministrul, SUA şi Israel au acelaşi obiectiv, să prevină Iranul să dobândească armă nucleară”, a spus purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate, Tommy Vietor. Declaraţia nu a rămas decât la nivel declarativ, în cursul întâlnirii de săptămâna trecută dintre Clinton şi Netanyahu cele două părţi au convenit să continue cooperarea strânsă şi consultarea în vederea atingerii obiectivului comun. [1] Angajamentul puterii americane este cât se poate de clar având în vedere că pe data de 15 septembrie SUA şi Marea Britanie au trimis o armată navală considerabil de numeroasă în Strâmtoarea Ormuz.

Strâmtoarea Ormuz este de interes strategic pentru importatorii de petrol, întrucât 40% din exportul mondial străbate această regiune.  Bazându-se pe ameninţările Iranului, liderii occidentali sunt de părere că Teheran-ul va riposta la orice atac minând sau blocând accesul la acestă rută de transport. Dacă va fi  luată acestă măsură, economiile Statelor Unite, a UE şi a Japoniei vor fi puternic afectate.

Nave de război din 30 de state s-au strâns în acestă regiune a Golfului Persic pentru un exerciţiu militar. Deşi pare a avea loc ca reacţie la pericolul de război iminent, purtătorul de cuvânt al flotei Fifth Fleet din Bahrain a SUA, locotenentul Greg Raelson, a declarat că „acest exerciţiu internaţional de măsuri şi tactici împotriva minelor nu se desfăşoară ca reacţie la niciun pericol ori ameninţare”, citat de Al Arabiya. [2] Însă având în vedere că numărul navelor prezente este mult mai mare decât în anii anteriori, este mai degrabă o formă de avertizare şi o demonstraţie a capabilităţilor militare cu care ar putea să se confrunte Iranul în cazul escaladării conflictului. Obiectivul principal cel mai probabil este să se pregătească pentru orice atac preventiv (aşa numit „preemptive”) sau de ripostă venit din partea Iranului prin exerciţii militare zilnice până când se stabilizeaza situaţia. Printre acestea se numără tactici de a dărâma blocada iraniană, având ca arsenal 12 nave de luptă incluzând nave lansatoare de rachete balistice, trei portavioane US Nimitz cărând mai multe avioane decât deţine întreaga flotă iraniană, mii de puşcaşi marini americani şi forţe speciale şi nu numai. Potrivit experţilor în domeniul apărării chiar dacă Iran s-ar putea să nu aibă tehnologie militară  de ultimă oră, ar putea să iniţieze o serie de atacuri asupra navelor din regiune care să aibă un impact major Acest lucru ar fi posibil dacă ar folosi mini-submarine, nave rapide de atac, mine şi rachete anti-navă.

Această demonstraţie de forţă a dat curs unei competiţii de capabilităţi, Iran înscriindu-se la rândul lui în cursa înarmării. Acest avertisment şi intensificarea arsenalului  militar în regiune a determinat Iranul să se confrunte cu dilema securităţii şi să îşi ia măsuri de apărare. Astfel că luna viitoare Teheran-ul va desfăşura un exerciţiu militar de mare amploare pentru a demonstra puterilor oponente că îţi poate apăra instalaţiile nucleare împotriva oricărui bombardament aerian. Portivit comandantului de la baza de apărare aeriană Khatam al-Anbiya, generalul Farzad Esmaili, acest test este menit să identifice posibilele vulnerabilităţi şi să încerce tactici noi. [3]

Mulţi decidenţi politici din administraţia prezidenţială a lui Obama cred că Israel va iniţia un atac preventiv (US preemtive) înaintea finalizării alegerilor pentru postul de conducere a SUA. Ceea ce le-a alimentat decisiv acestă părere este declaraţia din 27 septembrie a lui Netanyahu potrivit căreia Israel nu mai este dispus să aştepte. „Cei din comunitatea internaţională care refuză să tragă Iranului linii roşii nu au dreptul moral de a trasa linii roşii Israelului”.Cu toate acestea, SUA a declarat ceste pregătită să înfrunte orice tentativă a Iranului de a bloca strâmtoarea Ormuz sau de a dezvolta arme nucleare. SUA probabil nu s-a implicat mai mult în acest datorită campaniei electorale. Alegerile prezidenţiale se vor desfîşura în noiembrie, si obama nu vrea sa ii asume responsabilitatea unui razboi ce s-ar putea dovedi neproductiv in ochii opiniei publice, pentru că i-ar scădea şansele la un al doilea mandat.

Tensiunea a atins un punct fierbinte instabil la începutul acestui an când Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a făcut public rezultatul ultimelor investigaţii care atestă că Iran purifică uraniu peste nivelul de 20%, materie care poate fi utilizată pentru dezvoltarea armelor de distrugere în masă. Rezultatele relevate pe 15 februarie a.c. demonstrează „prezenţa unor particule al căror nivel de purificare atinge 27%”, conform raportului AIEA. Motivul principal al înăspririi sistemului de penalizare de către comunitatea internaţională este acordul verbal încheiat în urma negocierilor în format „5+1” ( însumând SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) precum că limita maximă admisă este de  20%. Cu toate acestea, Iran a declarat că purifică uraniu sub pragul maxim admis, iar producţia este doar parte a unui program nuclear strict civil Ce are drept scop generarea de electricitate fără a mai face apel la resursele petroliere [4]. Însă, deşi, neagă aceste acuzaţii, nu numai că nu dovedeşte contrariul, dar  a şi blocat complet accesul experţilor AIEA pentru a desfăşura investigaţii la centralele nucleare operaţionale timp de patru ani. Mai mult decât atât, în luna iulie centrala nucleară de la Bulsehr a fost programată să atingă capacitatea de 100% pentru lunile următoare. [5]

Aceste evenimente au intensificat sentimentul de insecuritate al Israelului care a început să facă presiuni şi mai mari asupra SUA, mobilizând acesta să înăsprească sancţiunile. Pe 12 iulie administraţia Obama a decis să impună penalizări adiţionale tuturor companiilor şi persoanelor implicate în programul nuclear al Iranului. Nici UE nu s-a arătat mai prejos. De la 1 iulie a interzis complet toate importurile petrolifere din Iran, care până la acel moment fusese al şaselea cel mai mare furnizor de petrol al Uniunii. Mai mult decât atât, UE a îngheţat toate activele bancare ale Băncii Centrale iraniene. Această măsură a avut un impact puternic asupra economiei, exporturile petrolifere scăzând cu aproape 40%. Sancţiunile nu au avut însă efectul scontat, Iran adoptând mai degrabă o atitudine defensivă. A ameninţat că va închide Strâmtoarea Ormuz, vitală pentru transportul vapoarelor în Golful Persic, şi a desfăşurat teste pentru rachete în vederea transmiterii unui avertisment SUA, Israel şi UE [6].

Secretarul de stat al SUA, Leon Panetta, a avertizat Iranul „că va fi tras la răspundere pentru orice dereglare a transportului în regiune (…) Orice încercare a Teheranului de a exercita control asupra strâmtorii va fi combătută prin forţă armată”, citat de The Telegraph. [7]Aceste declaraţii laolaltă cu navele de război adunate în regiune în contextul ameninţărilor crescânde dintre Israel şi Iran denotă posibilitatea reală de începere a unui război. Fie că statele aliate desfăşoară acest exerciţiu ca o mişcare de descurajare, fie ca o necesitate în eventualitatea escaladării tensiunii, ceea ce este clar este că tensiunea a atins cote periculoase, iar aceste flote sunt un prim pion pe tabla de şah a conflictului.

Maria Sabina LAZĂR

[1] Michael Martinez, “Netanyahu asks U.N. to draw ‘red line’ on Iran’s nuclear bomb plans”, CNN, 28 septembrie 2012, http://edition.cnn.com/2012/09/27/world/new-york-unga/index.html?hpt=hp_t3

[2] Natasha Baker, „Defense experts downplay UK, U.S. deployment near Strait of Hormuz”, Al Arabiya, 12 septembrie 2012, http://english.alarabiya.net/articles/2012/09/16/238425.html

[3] Michael Martinez, “Netanyahu asks U.N. to draw ‘red line’ on Iran’s nuclear bomb plans”, CNN, 28 septembrie 2012, http://edition.cnn.com/2012/09/27/world/new-york-unga/index.html?hpt=hp_t3

[4] „Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică: Iranul purifică uraniu peste nivelul de 20%, materie care poate fi utilizată la arme atomice”, Mediafax.ro, 25 mai 2012, http://www.mediafax.ro/externe/agentia-internationala-pentru-energie-atomica-iranul-purifica-uraniu-peste-nivelul-de-20-materie-care-poate-fi-utilizata-la-arme-atomice-9670929

[5] Valeriy Melnikov, „Bushehr Nuclear Plant to Run at Full Capacity in August”, Ria Novosti, 19 iulie 2012, http://en.rian.ru/world/20120719/174683900.html

[6] Artin Afhami, „Iran Says It Is Building a Nuclear-Powered Submarine”, The New zork Times, 12 iunie 2012, http://www.nytimes.com/2012/06/13/world/middleeast/iran-says-it-is-building-a-nuclear-powered-submarine.html?_r=1

[7] Sean Rayment,” Armada of international naval power massing in the Gulf as Israel prepares an Iran strike”, The Telegraph, 15 septembrie 2012

 

Sursa: Center for European Policy Evaluation

Foto: ro.wikipedia.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 5 =