MALI partea a III-a : „Solutii regionale la probleme regionale” – visul european pentru Mali in 2012 a fost spulberat!

ecowas-countriesStrategia europenilor pentru Mali, elaborata la inceputul anului 2012, nu prevedea o interventie in zona. In conceptia de securitate pentru Africa de Vest, exprimata in intalnirile oficialilor europeni, lucrurile trebuiau sa fie complet diferite: actorii africani regionali sa preia conducerea si sa stabilizeze criza din Mali.

Eforturile ECOWAS si presiunile privind o interventie africana pentru rezolvarea situatiei din Mali, care ridica mari probleme la adresa securitatii regionale inca de atunci, tinand cont de proliferarea armelor si prezenta grupurilor inarmate ce au legaturi cu miscarile teroriste, nu au avut niciun efect.

In cadrul ONU, misiunile diplomatice ale statelor vestice au subliniat necesitatea unei interventii multinationale condusa de statele africane, sustinuta cu echipamente si pregatire din exterior. Statele africane nu si-au luat acest angajament ridicand pretextul unei rezolutii ONU insuficient de precisa cu privire la predarea capacitatii folosirii fortei de catre acestea.

Totusi, factorii care au dus la imposibilitatea implementarii unei interventii africane sunt multipli, diversi si tin de nuantele relatiilor din regiune.

In primul rand exista o problema a capacitatii, fiind necesar timp, pregatire si echipare pentru fortele regionale. De exemplu, cele 3300 de trupe promise de statele ECOWAS nu vor putea fi operationale decat dupa cateva luni de instruire in cadrul misiunii asigurate de Uniunea Europeana. Conflictul a excaladat deja iar ofensiva islamista trebuie oprita in regim de urgenta, misiune pe care statele africane nu o pot realiza in conditiile date.

In al doilea rand, este cunoscut si reversul medaliei unei solutii regionale, acela al generarii de rivalitati regionale. Algeria este foarte ferma in acest sens. Stationarea unor trupe ECOWAS (Algeria nu este membra) la granita sa ar declansa o dilema a securitatii in zona si ar putea complica raporturile de colaborare, cu toate ca aplicarea unei astfel de solutii ar fi evitat evenimentele din ultima perioada de la platforma petroliera In Amenas.

In al treilea rand, oficialii si armata din Mali nu agreeaza ideea unui sprijin din partea vecinilor africani, avand in vedere consecintele implicarii ECOWAS in Liberia si Sierra Leone. Human Rights Watch a publicat o serie de rapoarte in care recunoaste  aportul gruparii statelor africane la restabilirea securitatii, dar in acelasi timp condamna serioasele incalcari ale dreptului umanitar international (jafuri, hartuiri, detentia arbitrara a civililor, executii ale presupusilor rebeli).

Situatia crizei din Mali a demonstrat ca legitimitatea unor organizatii regionale nu este suficienta in realizarea mandatului in numele caruia s-au format. Astfel ca internationalizarea conflictului nu a putut fi evitata, iar jidahistii globali nu au ezitat in a profita de aceasta miscare.

Consecinta a fost pe cat de dramatica pe atat de sugestiva si simbolica – atacarea unei platforme petroliere din Algeria (care a permis trupelor franceze survolarea spatiului aerian), unde sunt prezente companii europene importante (British Petroleum, Statoil – Norvegia) si in cadrul caruia lucreaza europeni, japonezi, americani, marocani, malieni.

Insecuritatea si probabilitatea unor noi atacuri de acest gen au crescut extrem de mult, iar mesajele teroristilor transmit foarte clar ca acesta este doar inceputul. Cu mare parere de rau, fermitatea teroristilor nu se reflecta in oglinda in comportamentul comunitatii internationale care nu au anuntat masuri ferme. Se rezuma doar la condamnarea atacurilor si la avertizarea in privinta unor evolutii greu controlabile.

 

Autor: Adrian Marius Dobre, Secretar General Fundatia Europeana Titulescu

Sursa: http://blog.adrianmariusdobre.eu/

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × one =