SENZATIONAL. RENASTEREA OTV – CARE E PROTECTIA UE PENTRU PROIECTUL LUI DAN DIACONESCU SI CUM POATE SCAPA ACESTA DE CNA

OTV se pregateste sa renasca, este anuntul facut de Dan Diaconescu, provocand vii dezbateri in Romania. Fie ca va folosi o licenta din Italia, fie ca va folosi un sistem de emisie din Marea Britanie, asa cum a anuntat fondatorul OTV, este evident ca acesta incearca sa scape de autoritatea CNA. Caleaeuropeana.ro a analizat legislatia in vigoare, pentru a afla in ce masura va reusi Dan Diaconescu sa nu se supuna legislatiei nationale.

OTVO prima surpriza este faptul ca Romania a transpus in totalitate prevederile europene in materie. Astfel, Directiva 89/552/EEC, modificata ultima oara in 2007, a fost transpusa in legislatia din Romania, care a fost chiar printre primele state europene. Cele 15 modificari succesive ale Legii audio-vizualului – 504/2002 includ, prin OUG 181/2008,  transpunerea directiveI europene in materie.

Potrivit analizei textelor normative, la prima vedere, Dan Diaconescu ar putea scapa de rigorile CNA-ului din Romania. Chichitele legislative i-ar putea provoca mari probleme, cu atat mai mult cu cat, inclusiv legislatia europeana permite unui stat membru, altul decat cel in care furnizorul de servicii mass-media si-a stabilit jurisdictia, sa intervina, daca a adoptat norme mai detaliate sau mai stricte de interes public general și estimează că o stație de emisie aflată sub jurisdicția unui alt stat membru difuzează programe de televiziune care sunt adresate în întregime sau în majoritate teritoriului său. Statul membru în cauză poate contacta statul membru competent în vederea adoptării unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți față de orice probleme ridicate. La primirea unei cereri motivate din partea statului membru în cauză, statul membru de jurisdicție solicită stației de emisie să se conformeze normelor respective de interes public general. Statul membru de jurisdicție informează statul membru în cauză asupra rezultatelor obținute în urma cererii respective în termen de două luni. Orice stat membru poate invita comitetul de contact instituit la articolul 23a să examineze cazul.

În cazul în care statul membru în cauză estimează că: rezultatele obținute nu sunt satisfăcătoare și stația de emisie respectivă s-a stabilit în statul membru competent pentru a eluda normele mai stricte, în domeniile coordonate de prezenta directivă, care i s-ar aplica în cazul în care s-ar fi stabilit pe teritoriul statului membru în cauză, atunci statul membru în cauză poate adopta măsurile corespunzătoare față de stația de emisie în cauză.

Măsurile respective sunt necesare din punct de vedere obiectiv, sunt aplicate fără discriminare și sunt proporționale cu obiectivele pe care le urmăresc.

Statele membre pot adopta măsuri în conformitate cu alineatul (3) numai daca au comunicat Comisiei și statului membru în care este stabilită stația de emisie intenția de a lua măsurile respective, cu motivarea propriei evaluări si obtin confirmarea ca nu incalca astfel prevederile comunitare

Iata prevederile europene:

Directiva 89/552/EEC ”Televiziune fara frontiere”

Urmareste sa asigure libertatea miscarii serviciilor de broadcasting pe piata interna si sa protejeze obiectivele interesului public, precum diversitatea culturala, dreptul la replica, protectia consumatorului si minorilor.

Principiul general este ca statele membre trebuie sa sigure libertatea receptiei si ca nu pot restrictiona retransmisia pe teritoriul lor a programelor din alte state membre. Pot suspenda retransmisia programelor tv care incalca directiva in ceea ce priveste protectia minorilor.

In iunie 1997, Directiva a fost revizuita de catre Parlamentul European si Consiliu.

Principiul jurisdictiei – responsabilitatea statelor membre este determinata de locatia sediului principal si locul unde sunt luate deciziile privind programul tv

 In decembrie 2007, Comisia a prezentat o varianta revizuita a directivei, care a fost aprobata de Parlament si Consiliu, devenind obligatorie in statele membre.

Iata principalele modificari:

3. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

“Articolul 2

(1) Fiecare stat membru se asigură că toate serviciile mass-media audiovizuale transmise de către furnizorii de servicii mass-media aflați sub jurisdicția sa respectă normele sistemului juridic aplicabil serviciilor mass-media audiovizuale destinate publicului din statul membru respectiv.

(2) În sensul prezentei directive, furnizorii de servicii mass-media aflați sub jurisdicția unui stat membru sunt cei care:

(a) sunt stabiliți în statul membru respectiv, în conformitate cu alineatul (3);

(b) intră sub incidența alineatului (4).

(3) În sensul prezentei directive, un furnizor de servicii mass-media este considerat ca fiind stabilit într-un stat membru în următoarele cazuri:

(a) furnizorul de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, iar deciziile editoriale privind serviciul mass-media audiovizual se iau în statul membru respectiv;

(b) în cazul în care un furnizor de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, iar deciziile editoriale privind serviciul mass-media audiovizual se iau într-un alt stat membru, furnizorul se consideră ca fiind stabilit în statul membru în care își desfășoară activitatea o parte considerabilă a forței de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale. În cazul în care o parte considerabilă a forței de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale își desfășoară activitatea în fiecare dintre statele membre respective, furnizorul de servicii mass-media se consideră a fi stabilit în statul membru în care are sediul principal. În cazul în care o parte considerabilă a forței de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale nu își desfășoară activitatea în niciunul dintre statele membre respective, furnizorul de servicii mass-media se consideră a fi stabilit în statul membru în care și-a început pentru prima oară activitatea, în conformitate cu dreptul statului membru respectiv, cu condiția să mențină o legătură stabilă și efectivă cu economia statului membru respectiv;

(c) în cazul în care un furnizor de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, dar deciziile privind serviciul mass-media audiovizual se iau într-un stat terț sau viceversa, acesta se consideră a fi stabilit în statul membru respectiv, cu condiția ca o parte considerabilă a forței de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale să își desfășoare activitatea în respectivul stat membru.

(4) Furnizorii de servicii mass-media care nu intră sub incidența dispozițiilor alineatului (3) se consideră a se afla sub jurisdicția unui stat membru în următoarele cazuri:

(a) utilizează o stație de emisie de la sol spre un satelit situat în statul membru respectiv;

(b) nu utilizează o stație de emisie de la sol spre un satelit situat în statul membru respectiv, dar utilizează, cu toate acestea, o capacitate de satelit aparținând statului membru respectiv.

(5) În cazul în care nu se poate stabili statul membru competent în conformitate cu alineatele (3) și (4), statul membru competent se consideră acela în care este stabilit furnizorul de servicii mass-media, în sensul articolelor 43-48 din tratat.

(6) Prezenta directivă nu se aplică în cazul serviciilor media audiovizuale destinate exclusiv recepționării în state terțe și care nu sunt recepționate direct sau indirect cu echipamente standard de consum dintr-unul sau mai multe state membre.”

4. Articolul 2a se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

“(1) Statele membre garantează libera recepționare și nu restricționează retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale pe propriul teritoriu din alte state membre din motive care se încadrează în domeniile reglementate de prezenta directivă.”;

(b) la alineatul (2), teza introductivă și litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:

“(2) În ceea ce privește transmisiile de televiziune, statele membre pot aplica provizoriu derogări de la alineatul (1), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a) o transmisie de televiziune provenind dintr-un alt stat membru reprezintă o încălcare manifestă, serioasă și gravă a articolului 22 alineatul (1) sau (2) și/sau a articolului 3 litera (b);”;

(c) se adaugă următoarele alineate:

“(4) În cazul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere, statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la alineatul (1) în cazul unui anumit serviciu, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) măsurile sunt:

(i) necesare, dintr-unul din motivele următoare:

– ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea infracțiunilor, inclusiv protecția minorilor și lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naționalitate și împotriva încălcării demnității umane privind persoane fizice;

– protecția sănătății publice;

– securitatea publică, inclusiv protecția securității și apărării naționale;

– protecția consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

(ii) luate împotriva unui serviciu mass-media audiovizual la cerere care aduce atingere obiectivelor menționate la punctul (i) sau care prezintă risc serios și grav de prejudiciere a acestor obiective;

(iii) proporționale cu aceste obiective;

(b) înainte de a lua măsurile respective și fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare și actelor desfășurate în cadrul anchetei penale, statul membru:

– a cerut statului membru sub a cărui jurisdicție se află furnizorul de servicii să ia măsuri, și acesta nu a luat măsuri sau măsurile luate au fost inadecvate;

– a notificat Comisiei și statului membru sub a cărui jurisdicție se află furnizorul de servicii intenția de a lua astfel de măsuri.

(5) Statele membre pot deroga, în cazuri de urgență, de la condițiile prevăzute la alineatul (4) litera (b). În acest caz, măsurile sunt notificate Comisiei și statului membru sub a cărui jurisdicție se află furnizorul de servicii în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care statul membru consideră că există o urgență.

(6) Fără a aduce atingere posibilității statului membru de a lua măsurile menționate la alineatele (4) și (5), Comisia examinează compatibilitatea măsurilor notificate cu dreptul comunitar, în cel mai scurt timp posibil. În cazul în care se ajunge la concluzia că măsurile sunt incompatibile cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză să se abțină de la luarea măsurilor preconizate sau să înceteze de urgență aplicarea măsurilor în cauză.”

5. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

“Articolul 3

(1) Statele membre își păstrează libertatea de a solicita furnizorilor de servicii mass-media aflați sub jurisdicția lor să respecte norme mai detaliate sau mai stricte în domeniile coordonate de prezenta directivă, cu condiția ca normele respective să fie conforme cu normele dreptului comunitar.

(2) În cazurile în care un stat membru:

(a) și-a exercitat libertatea prevăzută la alineatul (1) pentru adoptarea de norme mai detaliate sau mai stricte de interes public general; și

(b) estimează că o stație de emisie aflată sub jurisdicția unui alt stat membru difuzează programe de televiziune care sunt adresate în întregime sau în majoritate teritoriului său, statul membru în cauză poate contacta statul membru competent în vederea adoptării unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți față de orice probleme ridicate. La primirea unei cereri motivate din partea statului membru în cauză, statul membru de jurisdicție solicită stației de emisie să se conformeze normelor respective de interes public general. Statul membru de jurisdicție informează statul membru în cauză asupra rezultatelor obținute în urma cererii respective în termen de două luni. Orice stat membru poate invita comitetul de contact instituit la articolul 23a să examineze cazul.

(3) În cazul în care statul membru în cauză estimează că:

(a) rezultatele obținute prin aplicarea alineatului (2) nu sunt satisfăcătoare; și

(b) stația de emisie respectivă s-a stabilit în statul membru competent pentru a eluda normele mai stricte, în domeniile coordonate de prezenta directivă, care i s-ar aplica în cazul în care s-ar fi stabilit pe teritoriul statului membru în cauză, atunci statul membru în cauză poate adopta măsurile corespunzătoare față de stația de emisie în cauză.

Măsurile respective sunt necesare din punct de vedere obiectiv, sunt aplicate fără discriminare și sunt proporționale cu obiectivele pe care le urmăresc.

(4) Statele membre pot adopta măsuri în conformitate cu alineatul (3) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) au comunicat Comisiei și statului membru în care este stabilită stația de emisie intenția de a lua măsurile respective, cu motivarea propriei evaluări; și

(b) Comisia a decis că măsurile sunt compatibile cu normele de drept comunitar, în special că evaluările efectuate de statul membru care ia aceste măsuri prevăzute la alineatele (2) și (3) sunt corect fundamentate.

(5) Comisia decide în termen de trei luni de la data notificării prevăzute la alineatul (4) litera (a). În cazul în care Comisia decide că măsurile sunt incompatibile cu dreptul comunitar, statul membru în cauză se abține de la luarea măsurilor propuse.

(6) Statele membre garantează, prin mijloace adecvate, în limitele cadrului lor juridic, respectarea efectivă a dispozițiilor prezentei directive de către furnizorii de servicii mass-media aflați sub jurisdicția lor.

(7) Statele membre încurajează strategiile de coreglementare și/sau autoreglementare la nivel național în domeniile coordonate de prezenta directivă în măsura în care sistemul lor juridic le permite. Strategiile respective trebuie să poată fi acceptate în majoritate de principalii factori interesați din statele membre în cauză și să prevadă modalități reale de executare.

SURSA: http://europa.eu/legislation_summaries/audiovisual_and_media/l24101_en.htm

 

Romania a fost prima tara care a transpus Directiva in legislatia nationala, in 2008

Legislatia romaneasca – Legea audio-vizualului 504/2002. A avut 15 modificari. in 2008, prin OUG 181, s-a realizat transpunerea Directivei europene in materie.

 

Iata cele mai relevante prevederi:

ART. 2

(1) Dreptul de furnizare şi dreptul de retransmisie a oricărui serviciu media audiovizual ale unui furnizor de servicii media audiovizuale care se află sub jurisdicţia României sunt recunoscute şi garantate în condiţiile prezentei legi.

(2) Se consideră furnizor de servicii media audiovizuale aflat sub jurisdicţia României:

a) orice furnizor de servicii media audiovizuale stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);

b) orice furnizor de servicii media audiovizuale care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4).

(3) În înţelesul prezentei legi, un furnizor de servicii media audiovizuale este considerat a fi stabilit în România dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) furnizorul de servicii media audiovizuale are sediul principal în România, iar deciziile editoriale asupra serviciilor media audiovizuale sunt luate în România;

b) sediul principal al furnizorului de servicii media audiovizuale se află în România şi o parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România;

c) deciziile editoriale asupra serviciilor media audiovizuale se iau în România şi o parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România;

d) dacă personalul implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România şi într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi, aplicând criteriile prevăzute la lit. b) şi c), nu se poate stabili dacă cea mai mare parte a personalului implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România sau în acel stat membru al Uniunii Europene, furnizorul de servicii media audiovizuale este considerat ca având sediul în România dacă sediul său principal este în România;

e) dacă cea mai mare parte a personalului implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale nu lucrează nici în România şi nici într-un alt stat membru al Uniunii Europene, furnizorul de servicii media audiovizuale va fi considerat ca având sediul în România dacă şi-a început pentru prima oară activitatea în România şi menţine în prezent o legătură stabilă şi efectivă cu economia României.

(4) Furnizorii de servicii media audiovizuale cărora nu li se aplică niciunul dintre criteriile prevăzute la alin. (3) sunt consideraţi a fi în jurisdicţia României dacă se află în una dintre situaţiile următoare:

a) utilizează o staţie de emisie de la sol spre o capacitate de satelit aparţinând României;

b) deşi nu utilizează o staţie de emisie de la sol spre o capacitate satelitară aparţinând României, utilizează o capacitate de satelit aparţinând României;

#M11

c) utilizează o staţie de emisie pe unde scurte pentru transmisia de programe spre alte ţări.

#M9

(5) Dacă în stabilirea jurisdicţiei aplicabile criteriile prevăzute la alin. (3) şi (4) nu sunt relevante, atunci radiodifuzorul va fi considerat în afara jurisdicţiei României.

SURSA:

http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului-nr-504-din,6023.html

foto – paginademedia.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two + twenty =