Sinteza conferinţei cu tema “Guvernanţa economică europeană: locul şi rolul politicilor publice”, IER, 13 decembrie 2011

Institutul European din România şi Reprezentanţa Comisiei Europene în România au organizat în data de 13 decembrie a.c. conferinţa cu tema Guvernanţa economică europeană: locul şi rolul politicilor publice. Conferinţa s-a bucurat de prezenţa doamnei Helen Wallace, profesor emerit la Institutul European din cadrul London School of Economics and Political Science. Evenimentul a avut o triplă semnificaţie, şi anume: lansarea volumului Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, ediţia a şasea (Helen Wallace, co-autor şi coordonator, volum tradus şi publicat de IER), aniversarea a 10 ani de existenţă a Romanian Journal of European Affairs (RJEA), precum şi acordarea Premiilor de Excelenţă IER, ediţia a doua, care, în contextul Anului european al voluntariatului, sunt dedicate organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în promovarea spiritului şi valorilor europene în conştiinţa publicului larg din România.

În prima sesiune a conferinţei subiectul abordat a fost cel al importanței politicilor publice în Uniunea Europeană. Această sesiune, marcată de discursurile domnilor Leonard Orban, Ministru al Afacerilor Europene, și Niculae Idu, Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, a fost moderată de către doamna Gabriela Drăgan, Director general al Institului European din România.

În deschiderea discursului său, domnul Ministru Leonard Orban a salutat contextul în care a avut loc conferinţa, făcând referire la prezenţa doamnei Profesor Helen Wallace. Domnul Orban și-a început alocuţiunea prin menţiunea că modalităţile de configurare a politicilor publice la nivel european sunt oarecum similare cu cele de la nivel naţional, însă a subliniat structura atipică a Uniunii Europene care presupune respectarea anumitor principii, precum cel al subsidiarităţii, proporţionalităţii sau cel al metodei comunitare, aceasta din urmă conferind stabilitate şi predictibilitate sistemului decizional european. Conform domnului ministru, schimbările din ultima perioadă în ceea ce priveşte guvernanţa europeană au venit pe fondul nevoii unor acțiuni mai coordonate și mai solide. Printre aceste schimbări se numără și adoptarea celui de-al doilea pachet de guvernanță economică, de la finalul lunii noiembrie, care presupune o analiză mai strictă a reformelor implementate și o supraveghere mai atentă a țărilor vulnerabile.

Criza a scos în evidenţă arhitectura deficitară a uniunii economice şi monetare, măsuri suplimentare în zona euro fiind imperios necesare. Domnul Orban și-a exprimat dorința ca Marea Britanie să adere la Pactul fiscal propus de către Bruxelles, subliniind faptul că un acord inter-guvernamental în 26 prezintă anumite puncte slabe. În discursul său, domnul Orban a menționat și că măsurile adoptate în noul pact fiscal, inimaginabile în urmă cu un an, reprezintă o întoarcere la esența vechiului Pact de Stabilitate și Creștere. În finalul discursului său, domnul Orban a accentuat ideea că tocmai consolidarea integrării reprezintă cheia, soluţia pentru ca UE să rămână un actor important, relevant la nivel global și a declarat că măsurile concepute pe termen scurt ar avea nevoie de îmbunătățiri, întrucât sunt insuficiente la momentul actual.

Conferința a continuat cu discursul domnului Niculae Idu, care a prezentat prognozele Comisiei Europene pentru anul 2013. Evoluţia deficitului bugetar a fost galopantă, cunoscând o creştere aproape necontrolabilă. După un vârf atins la nivelul anului 2010, va cunoaşte reduceri importante la nivelul anului 2013, dar nu într-aşa măsură încât să nu se încadreze în ţinta de 0,5 % deficit structural, Suedia urmând să fie singura țară ce va înregistra un excedent bugetar în 2013. În ceea ce privește situația României, se estimează un deficit cuprins între 0 și 5% pentru anul 2013. Ponderea datoriei publice din produsul intern brut la nivel european va atinge 80% în 2013, o cotă deloc satisfăcătoare. Grecia este din acest punct de vedere „campion” cu 190% pondere din PIB în perspectiva anului 2013, indicator inacceptabil din perspectiva Pactului de stabilitate şi creştere. În cazul României, se prognozează o creștere a datoriei publice, însă în limite rezonabile. Se estimează că trei state membre ar înregistra o reducere a datoriei publice în 2013 faţă de 2010, şi anume: Germania, Suedia şi Ungaria.

Domnul Idu a prezentat apoi evoluţia pe 10 ani a randamentelor titlurilor de stat. Aici se remarcă Spania, Italia, Slovacia şi Slovenia care au înregistrat o deteriorare substanţială a condiţiilor financiare şi de acces a acestor state pe pieţele financiare. În continuare domnul Niculae Idu a prezentat măsurile celui de-al doilea pachet de guvernanță economică care presupune o monitorizare strictă la nivel fiscal și macroeconomic, ce urmează să fie acompaniată de penalități variabile pentru țările ce nu reușesc, de o manieră constantă, să se încadreze în limitele impuse de acest nou pachet. Consiliul European din 8-9 decembrie a.c. a introdus regula respectării unui deficit structural de max 0,5% din PIB, menţinerea unei mai puternice coordonări la nivelul politicilor şi realizarea de două ori pe an a unui summit pe problematica euro.

În finalul prezentării sale, domnul Idu a afirmat că noile măsuri adoptate la nivel european înseamnă pentru țările din Uniunea Europeană o cedare a unei părți din suveranitatea națională către celelalte state, dar că acest lucru nu trebuie privit ca un aspect negativ, „binele UE însemnând binele fiecărui stat membru, al fiecărui cetăţean”. Mai important, „fără restabilirea încrederii între state membre şi instituţiile europene, între state membre la nivel bilateral şi multilateral, şi între guverne şi actorii de pe piaţa financiară internaţională”, va fi dificil de menţinut echilibrul în Uniunea Europeană.

În finalul acestei sesiuni de discuții, doamna Director Gabriela Drăgan a sintetizat ideile principale prezentate anterior, a evidențiat faptul că această criză a scos la iveală tocmai vulnerabilităţile existente, iar măsurile adoptate sunt încă departe de a realiza o politică fiscală comună la nivel european și a concluzionat prin a afirma că măsurile adoptate în plan național și cele adoptate în plan european se află într-o relație de interdependență. În contextul multiplelor viziuni asupra ieşirii din criză (austeritate fiscală etc.), nevoia de solidaritate devine tot mai pregnantă.

Cea de-a doua sesiune a conferinţei, intitulată Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, a fost moderată de domnul prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, Director al Institutului de Studii Internaţionale, Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj- Napoca, fost Negociator Şef al României. Domnul profesor Puşcaş a subliniat că noua ediţie a lucrării coordonate de prof. Helen Wallace nu este doar o actualizare a unui manual esenţial de guvernanţă europeană, ci şi o nouă invitaţie adresată guvernanţilor din statele membre şi mediului academic pentru a-şi aduce aportul la comunicarea europeană.

Prima alocuţiune a fost susţinută de doamna Helen Wallace, profesor emerit la Institutul European din cadrul London School of Economics and Political Science, care a prezentat lucrarea coordonată de aceasta, „Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană” din perspectiva guvernanţei economice europene şi a situaţiei economice şi politice actuale. Aceasta a subliniat că, în contextul crizei financiare globale, riscul de contagiune priveşte nu numai statele din zona euro, ci şi pe cele care nu au adoptat încă moneda euro. Invitata a menţionat, de asemenea, semnificaţia Consiliul European din 8-9 decembrie, care s-a desfăşurat într-o atmosferă de „dezastru iminent”. S-a convenit asupra necesităţii unui plan de salvare, însă metodologia a făcut obiectul unor puternice dezacorduri. Germania şi Franţa au susţinut metodologii diferite: prima a dorit o reformă a tratatelor UE care să ofere, astfel, un temei legal pentru planul de salvare şi care presupunea ratificarea de către toate statele membre, în timp ce a doua era susţinătoarea unui acord interguvernamental, în afara tratatelor, al cărui avantaj era reprezentat de faptul că nu implica necesitatea ratificării de către toate statele, făcând aplicarea sa mai rapidă. Prof. Wallace a evidenţiat că germanii au fost izolaţi în dorinţa lor de schimbare a tratatului.

În plus, doamna Wallace a evidenţiat că cele şase ediţii ale cărţii oferă o privire de ansamblu cu privire la evoluţia Uniunii Europene, însă va trebui revizuită în continuare (incluzând şi Tratatul de la Lisabona, accentuând problematica zonei euro) pentru a prezenta şi evoluţiile actuale care au survenit după finalizarea ultimei ediţii. Doamna Prof. Wallace a menţionat că România ar trebui să-şi dezvolte competenţele şi să devină mai activă în procesul de elaborare a politicilor Uniunii Europene.

Domnul Profesor dr. Daniel Dăianu a continuat expunerea despre criza din zona euro şi guvernanţa europeană. Dacă Uniunea Europeană a fost rezultatul unui proces de reconstrucţie a Europei şi al dorinţei decidenţilor de a oferi Europei capacitatea de a se confrunta şi cu provocări viitoare, în prezent liderii europeni se confruntă cu o criză existenţială a proiectului european. Crizei financiare grave i se adaugă o criză a zonei euro, care a devenit acum un factor destabilizator. Uniunea economică şi monetară nu este o zonă monetară optimă, întrucât regimul instituţional şi cel al politicilor sunt inadecvate. Ne confruntăm, astfel, cu o dublă provocare, şi anume necesitatea de gestionare a crizei şi aceea de remediere a deficienţelor structurale ale uniunii economice şi monetare. Domnul Dăianu a argumentat că răspunsul la criză este inadecvat deoarece „pactul fiscal nu reprezintă o uniune fiscală” şi nu răspunde nevoii actuale de liniştire şi echilibrare a pieţelor. Deşi criza din zona euro este prezentată drept o criză fiscală, asistăm, de fapt, la o „criză de design”, din cauza construcţiei interne defectuoase a Uniunii. Prin urmare, pactul fiscal este insuficient pentru consolidarea construcţiei europene, în care ar trebui promovate competitivitatea şi productivitatea. Un dezavantaj al acestui pact convenit de liderii europeni este reprezentat de faptul că riscăm să combinăm o politică monetară unică cu reguli fiscale care nu vor face deosebirea între situaţiile diferite ale statelor membre. Miza este viitorul zonei euro şi al proiectului european. Toate statele membre ale UE riscă să fie grav afectate de criza euro, chiar dacă nu fac parte din această zonă, inclusiv România. Invitatul a abordat conceptul federalizării, lipsa convergenţei, lipsa unei perspective a creşterii economice, constatând totodată lipsa voinţei politice necesare şi oboseala resimţită la nivelul UE în privinţa integrării.

În finalul celei de-a doua sesiuni, prof. Helen Wallace a subliniat că sunt necesare acţiuni concrete atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, iar prof. Daniel Dăianu a arătat că regulile fiscale sunt importante pentru ţările care nu au disciplină fiscală, însă este nevoie şi de solidaritate.

Tot în încheierea acestei sesiuni, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, Excelenţa Sa domnul Martin Harris a precizat că asistăm la o criză pe termen scurt, mediu şi lung. Pe termen scurt, s-a stabilit o agendă de urgenţă pentru salvarea euro. Aceste măsuri trebuie să reuşească, iar interesul întregii Uniuni Europene este ca euro să reziste. Pe termen mediu trebuie însă soluţionate probleme profunde ale UE şi trebuie realizat un nivel de integrare mai ridicat în zona euro, precum şi un echilibru între drepturile ţărilor ce folosesc euro şi cele ale statelor ce nu au adoptat moneda euro. La propunerea de schimbare a tratatului, din cadrul Consiliului European din 8-9 decembrie a.c, Marea Britanie a solicitat asigurarea unui echilibru între ţările care folosesc euro şi cele care se află în afara zonei euro, ajungându-se în cele din urmă la un acord interguvernamental între ţările din zona euro şi unele ţări din afara acesteia. (Marea Britanie a refuzat participarea la Acordul de guvernanţă fiscală). Pe termen lung, trebuie adoptate măsuri substanţiale pentru a promova creşterea economică. În caz contrar, există riscul ca, în 2050, menţinând ritmul actual de creştere, să nu mai existe nicio ţară europeană în clasamentul celor mai puternice 10 state din punct de vedere economic. Crearea de noi locuri de muncă, sprijinirea IMM-urilor, promovarea comerţului şi a pieţei unice, inovaţia şi cercetarea sunt considerate a fi soluţii viabile pentru creştere economică ce trebuie să fie în mod constant în atenţia decidenţilor.

Cea de-a treia sesiune de discuţii a avut ca temă Guvernanţa Economică Europeană şi a fost moderată de dra. Agnes Nicolescu, Şef Birou a.i., Biroul Studii şi Analize, Institutul European din România. Aceasta a punctat participarea unor voci reprezentative din diferite domenii de activitate care să prezinte o viziune sectorială asupra provocărilor implicate de noua guvernanţă economică europeană.

Domnul Valentin Lazea, Economist şef în cadrul Băncii Naţionale a României, a identificat ca provocare principală, în domeniul guvernanţei economice, necorelarea dintre poziţiile politicienilor europeni şi nevoile reale ale economiei. Un bun exemplu este cel al Consiliului European din 8-9 decembrie a.c., de la care pieţele aşteptau un răspuns clar la trei întrebări importante: a) întărirea controalelor bugetare şi a execuţiilor bugetare; b) întărirea capacităţii de reacţie a fondului EFSF respectiv c) crearea unei uniuni bazate pe transferuri fiscale între statele cu surplus şi cele cu deficite. Răspunsul politic nu a fost decât unul parţial, şansele de a calma pieţele financiare fiind astfel reduse. Trebuie consolidat de asemenea rolul Băncii Centrale Europene în sensul unei întăriri a monitorizării statelor membre pe baza celor 10 criterii de analiză stabilite în cadrul scoreboard-ului de evaluare, respectiv trebuie sporită capacitatea EFSF de la 500 la 2 000 mld euro. În ceea ce priveşte întărirea monitorizării, domnul Lazea a precizat că România stă destul de bine la acest capitol, cu atât mai mult cu cât îndeplineşte opt din cei zece indicatori. Însă, acesta este de părere că este insuficient ce s-a obţinut până acum pentru că se poate observa imixtiunea factorului politic şi pentru că sunt lăsate portiţe în ceea ce priveşte şi alţi indicatori. Legat de creşterea capacităţii EFSF, domnul Lazea consideră că s-ar fi putut lua unele măsuri precum: purtarea unor discuţii cu fondurile de investiţii private, atragerea de resurse sporite prin intermediul FMI şi atragerea unor fonduri de investiţii suverane, precum cele din ţările BRIC sau din Zona Golfului.

Domnul Dragoş Pîslaru, Director General al GEA Strategy & Consulting, a trecut în revistă dimensiunile complexe ale conceptului de “guvernanţă” în general şi „guvernanţă economică” în particular, menţionând principiile Cartei Albe a Guvernanţei Economice, elaborată de Comisia Europeană în 2001. Europa are deja reguli care trebuie respectate, în prezent UE aflându-se în situaţia instituirii unor procese care să ne facă să respectăm regulile pe care şi le-a impus singură. Vorbitorul a readus în atenţia participanţilor necesitatea respectării valorilor şi a eticii în cadrul procesului de guvernanţă. Suntem în criză datorită absenţei încrederii în viitorul Uniunii Europene. Avem nevoie urgent de reducerea ecartului dintre valorile promovate în discursurile politicienilor şi practica de zi cu zi. Clasa politică românească este marcată de absenţa responsabilităţii iar problema de bază a României este că nu ştim să lucrăm unii cu ceilalţi. Avem nevoie totodată să identificăm problemele structurale ale economiei naţionale şi să venim cu soluţii de dezvoltare economică proprii, bazate fie pe atragerea capitalului exogen fie pe stimularea dezvoltării investiţiilor bazate pe capital autohton, fiecare dintre aceste abordări implicând politici proprii. În final, domnul Pîslaru a accentuat ideea că nu este suficient să avem o uniune fiscală în Europa şi că, în primul rând, este nevoie de deschidere şi participare, acestea fiind motivele pentru care guvernele şi liderii europeni nu sunt dispuşi să îşi asume răspunderea. Mai mult, ar trebui să avem înţelepciunea să găsim căile şi principiile potrivite şi să micşorăm diferenţele care apar de cele mai multe ori între discursuri şi practică.

Domnul Florin Pogonaru, Preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România şi Preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului European din România, a reafirmat un fapt fundamental al construcţiei europene actuale şi anume persistenţa diferenţelor de productivitate dintre Nord şi Sud. În acest sens, se impune crearea unei politici speciale la nivel european pentru statele din Sud în scopul reducerii decalajelor de productivitate. În România constatăm o preferinţă pentru ideea de „domn străin”, încrederea în eficienţa managementului extern fiind foarte răspândită. În condiţiile în care nu este definit interesul naţional şi nici o nouă politică de industrializare, România este chemată din ce în ce mai imperios să ia parte la negocierile europene. Faptul că nu facem parte din zona euro s-a dovedit un avantaj strategic pentru industria românească, moneda naţională absorbind prin devalorizare şocurile de productivitate. Domnul Pogonaru a adus în discuţie şi faptul că piaţa începe să fie părăsită de multinaţionale şi că trebuie să fim curajoşi şi să ridicăm o serie de probleme precum: ajutorul de stat şi excesul privind privatizarea băncilor. În ceea ce priveşte anul 2012, domnul Pogonaru a fost de părere că va fi un an de stop and go, ce va avea la bază tocmai diferenţele de productivitate. Astfel încât, vom putea vedea summit-uri la două săptămâni şi crize la două luni. Totodată, vor putea fi vizibile încercările de împăcare a strategiilor pe termen lung cu cele pe termen scurt.

Domnul Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene, a remarcat faptul că Uniunea Europeană este criticată pentru că nu a făcut ceea ce nu trebuia să facă. Uniunea nu dispunea de mecanismele necesare pentru a interveni pe piaţă, de abia în prezent discutându-se de crearea unor mecanisme automate de corecţie. În opinia sa, România este „federalistă din necesitate”, românii aderând în mod instinctiv la deciziile de la Bruxelles, datorită neîncrederii în politicienii proprii. În ceea ce priveşte aderarea la Euro, domnul Ghinea a afirmat că Leul este o interfaţă foarte scumpă a României şi că această aderare nu are atât de multe alternative din punct de vedere al deciziei, fiind un lucru care trebuie făcut cât mai repede posibil.

Spre finalul sesiunii, invitaţii au răspuns întrebărilor participanţilor din sală, acestea abordând problematici precum provocările întâmpinate de mediul românesc de afaceri, necesitatea responsabilizării şi asumării unor principii fundamentale de etică la nivelul societăţii româneşti, în principal prin promovarea unor valori sănătoase atât la nivelul structurilor guvernamentale cât şi a celor neguvernamentale.

Dra. Agnes Nicolescu a încheiat cea de-a treia sesiune de dezbateri menţionând că miza din spatele întregii dezbateri privind conceptul de guvernanţă este asigurarea competitivităţii Europei ca actor pe scena internaţională şi că ideile exprimate pe 9 decembrie la Summit au arătat că există diviziuni între statele membre, iar aceste diviziuni sunt cauza principală în neputinţa creării unei guvernanţe economice comune.

Sesiunea de decernare a Premiilor de Excelenţă IER (ediţia a doua) a fost deschisă de doamna Gabriela Drăgan, Director General al Institutului European din România, împreună cu domnul Dan Petre, analist de politică externă.

Domnul Dan Petre a tras o serie de concluzii ca urmare a dezbaterilor ce au avut loc în cadrul celor trei sesiuni de discuţii ale conferinţei. Acesta şi-a exprimat opinia cu privire la criza europeană ca fiind o oportunitate pentru România şi a accentuat importanţa de a fi prezenţi în dezbaterile europene. De asemenea, referitor la conceptul de guvernanţă, a precizat că „am învăţat că Uniunea Europeană este deosebit de importantă, nu doar o puşculiţă din care o să ne facem autostrăzi”. Nu în ultimul rând, domnul Dan Petre a subliniat că ceea ce trebuie să învăţăm cu toţii din această criză este nevoia de solidaritate şi că este nevoie să existe participare în luarea unor decizii europene.

În continuare, doamna Gabriela Drăgan a mărturisit că iniţiativa de a acorda astfel de premii a apărut anul trecut când au fost acordate premii jurnaliştilor. Anul acesta, pentru că a fost declarat anul voluntariatului de către Comisia Europeană, Institutul European din România s-a orientat către organizaţiile non-guvernamentale cu activitate în promovarea spiritului şi valorilor europene, precum şi în activităţi de voluntariat. În vederea stabilirii câştigătorilor Premiilor de excelenţă pentru ediţia curentă, Serviciul Comunicare şi Marketing din cadrul IER a realizat o analiză a organizaţiilor neguvernamentale cu activitate preponderentă în domeniile enunţate (peste 60 de organizaţii). Cele două componente esenţiale luate în consideraţie au fost voluntariatul şi politicile publice, iar domeniile de intervenţie ale organizaţiilor vizate au fost: drepturile fundamentale, democraţia participativă, incluziunea socială, educaţia şi protecţia mediului. Criteriile folosite în evaluarea organizaţiilor au fost: istoric (pondere de 10% din nota finală), vizibilitate (10%), credibilitate (15%), parteneriate interne (20%), parteneriate externe (20%), dimensiunea europeană (25%). Nominalizările au fost prezentate unui grup de selecţie constituit din membrii Consiliului de Administraţie şi ai Consiliului Ştiinţific al IER.

Laureaţii celei de-a doua ediţii a Premiilor de Excelenţă IER au fost: Societatea Academică din România; Pro Vobis; Centrul Român pentru Politici Europene; Fundaţia Paneuropa; Asociaţia Terra Mileniul III; Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile; Salvaţi Copiii România; Junior Achievement; Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România; World Vision; Institutul European pentru Democraţie Participativă QVORUM; A.N.P.C.P.P.S. (Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România); Asociaţia Pro Democraţia; AIESEC. De asemenea, un premiu pentru întreaga activitate s-a acordat domnului Lucian Branea, secretar executiv al Asociaţiei Epsilon III, fondator al romania_eu_list, de altfel şi primul redactor-şef al Romanian Journal of European Affairs.

La finalul sesiunii de acordare a premiilor, doamna Gabriela Drăgan a subliniat faptul că au fost premiate nu doar ONG-urile implicate în mod direct în sfera afacerilor europene ci şi cele care lucrează în spiritul european, susţinând că acest moment de final ne poate oferi energia şi stimulentul de care avem nevoie pentru anul viitor în vederea îndeplinirii unor obiective comune.

Sinteză realizată de

Biroul Studii şi Analize,

Serviciul Comunicare şi Marketing

2013, dar nu într-aşa măsură încât să nu se încadreze în ţinta de 0,5 % deficit structural, Suedia urmând să fie singura țară ce va înregistra un excedent bugetar în 2013. În ceea ce privește situația României, se estimează un deficit cuprins între 0 și 5% pentru anul 2013. Ponderea datoriei publice din produsul intern brut la nivel european va atinge 80% în 2013, o cotă deloc satisfăcătoare. Grecia este din acest punct de vedere „campion” cu 190% pondere din PIB în perspectiva anului 2013, indicator inacceptabil din perspectiva Pactului de stabilitate şi creştere. În cazul României, se prognozează o creștere a datoriei publice, însă în limite rezonabile. Se estimează că trei state membre ar înregistra o reducere a datoriei publice în 2013 faţă de 2010, şi anume: Germania, Suedia şi Ungaria.

Domnul Idu a prezentat apoi evoluţia pe 10 ani a randamentelor titlurilor de stat. Aici se remarcă Spania, Italia, Slovacia şi Slovenia care au înregistrat o deteriorare substanţială a condiţiilor financiare şi de acces a acestor state pe pieţele financiare. În continuare domnul Niculae Idu a prezentat măsurile celui de-al doilea pachet de guvernanță economică care presupune o monitorizare strictă la nivel fiscal și macroeconomic, ce urmează să fie acompaniată de penalități variabile pentru țările ce nu reușesc, de o manieră constantă, să se încadreze în limitele impuse de acest nou pachet. Consiliul European din 8-9 decembrie a.c. a introdus regula respectării unui deficit structural de max 0,5% din PIB, menţinerea unei mai puternice coordonări la nivelul politicilor şi realizarea de două ori pe an a unui summit pe problematica euro.

În finalul prezentării sale, domnul Idu a afirmat că noile măsuri adoptate la nivel european înseamnă pentru țările din Uniunea Europeană o cedare a unei părți din suveranitatea națională către celelalte state, dar că acest lucru nu trebuie privit ca un aspect negativ, „binele UE însemnând binele fiecărui stat membru, al fiecărui cetăţean”. Mai important, „fără restabilirea încrederii între state membre şi instituţiile europene, între state membre la nivel bilateral şi multilateral, şi între guverne şi actorii de pe piaţa financiară internaţională”, va fi dificil de menţinut echilibrul în Uniunea Europeană.

În finalul acestei sesiuni de discuții, doamna Director Gabriela Drăgan a sintetizat ideile principale prezentate anterior, a evidențiat faptul că această criză a scos la iveală tocmai vulnerabilităţile existente, iar măsurile adoptate sunt încă departe de a realiza o politică fiscală comună la nivel european și a concluzionat prin a afirma că măsurile adoptate în plan național și cele adoptate în plan european se află într-o relație de interdependență. În contextul multiplelor viziuni asupra ieşirii din criză (austeritate fiscală etc.), nevoia de solidaritate devine tot mai pregnantă.

Cea de-a doua sesiune a conferinţei, intitulată Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, a fost moderată de domnul prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, Director al Institutului de Studii Internaţionale, Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj- Napoca, fost Negociator Şef al României. Domnul profesor Puşcaş a subliniat că noua ediţie a lucrării coordonate de prof. Helen Wallace nu este doar o actualizare a unui manual esenţial de guvernanţă europeană, ci şi o nouă invitaţie adresată guvernanţilor din statele membre şi mediului academic pentru a-şi aduce aportul la comunicarea europeană.

Prima alocuţiune a fost susţinută de doamna Helen Wallace, profesor emerit la Institutul European din cadrul London School of Economics and Political Science, care a prezentat lucrarea coordonată de aceasta, „Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană” din perspectiva guvernanţei economice europene şi a situaţiei economice şi politice actuale. Aceasta a subliniat că, în contextul crizei financiare globale, riscul de contagiune priveşte nu numai statele din zona euro, ci şi pe cele care nu au adoptat încă moneda euro. Invitata a menţionat, de asemenea, semnificaţia Consiliul European din 8-9 decembrie, care s-a desfăşurat într-o atmosferă de „dezastru iminent”. S-a convenit asupra necesităţii unui plan de salvare, însă metodologia a făcut obiectul unor puternice dezacorduri. Germania şi Franţa au susţinut metodologii diferite: prima a dorit o reformă a tratatelor UE care să ofere, astfel, un temei legal pentru planul de salvare şi care presupunea ratificarea de către toate statele membre, în timp ce a doua era susţinătoarea unui acord interguvernamental, în afara tratatelor, al cărui avantaj era reprezentat de faptul că nu implica necesitatea ratificării de către toate statele, făcând aplicarea sa mai rapidă. Prof. Wallace a evidenţiat că germanii au fost izolaţi în dorinţa lor de schimbare a tratatului.

În plus, doamna Wallace a evidenţiat că cele şase ediţii ale cărţii oferă o privire de ansamblu cu privire la evoluţia Uniunii Europene, însă va trebui revizuită în continuare (incluzând şi Tratatul de la Lisabona,

accentuând problematica zonei euro) pentru a prezenta şi evoluţiile actuale care au survenit după finalizarea ultimei ediţii. Doamna Prof. Wallace a menţionat că România ar trebui să-şi dezvolte competenţele şi să devină mai activă în procesul de elaborare a politicilor Uniunii Europene.

Domnul Profesor dr. Daniel Dăianu a continuat expunerea despre criza din zona euro şi guvernanţa europeană. Dacă Uniunea Europeană a fost rezultatul unui proces de reconstrucţie a Europei şi al dorinţei decidenţilor de a oferi Europei capacitatea de a se confrunta şi cu provocări viitoare, în prezent liderii europeni se confruntă cu o criză existenţială a proiectului european. Crizei financiare grave i se adaugă o criză a zonei euro, care a devenit acum un factor destabilizator. Uniunea economică şi monetară nu este o zonă monetară optimă, întrucât regimul instituţional şi cel al politicilor sunt inadecvate. Ne confruntăm, astfel, cu o dublă provocare, şi anume necesitatea de gestionare a crizei şi aceea de remediere a deficienţelor structurale ale uniunii economice şi monetare. Domnul Dăianu a argumentat că răspunsul la criză este inadecvat deoarece „pactul fiscal nu reprezintă o uniune fiscală” şi nu răspunde nevoii actuale de liniştire şi echilibrare a pieţelor. Deşi criza din zona euro este prezentată drept o criză fiscală, asistăm, de fapt, la o „criză de design”, din cauza construcţiei interne defectuoase a Uniunii. Prin urmare, pactul fiscal este insuficient pentru consolidarea construcţiei europene, în care ar trebui promovate competitivitatea şi productivitatea. Un dezavantaj al acestui pact convenit de liderii europeni este reprezentat de faptul că riscăm să combinăm o politică monetară unică cu reguli fiscale care nu vor face deosebirea între situaţiile diferite ale statelor membre. Miza este viitorul zonei euro şi al proiectului european. Toate statele membre ale UE riscă să fie grav afectate de criza euro, chiar dacă nu fac parte din această zonă, inclusiv România. Invitatul a abordat conceptul federalizării, lipsa convergenţei, lipsa unei perspective a creşterii economice, constatând totodată lipsa voinţei politice necesare şi oboseala resimţită la nivelul UE în privinţa integrării.

În finalul celei de-a doua sesiuni, prof. Helen Wallace a subliniat că sunt necesare acţiuni concrete atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, iar prof. Daniel Dăianu a arătat că regulile fiscale sunt importante pentru ţările care nu au disciplină fiscală, însă este nevoie şi de solidaritate.

Tot în încheierea acestei sesiuni, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, Excelenţa Sa domnul Martin Harris a precizat că asistăm la o criză pe termen scurt, mediu şi lung. Pe termen scurt, s-a stabilit o agendă de urgenţă pentru salvarea euro. Aceste măsuri trebuie să reuşească, iar interesul întregii Uniuni Europene este ca euro să reziste. Pe termen mediu trebuie însă soluţionate probleme profunde ale UE şi trebuie realizat un nivel de integrare mai ridicat în zona euro, precum şi un echilibru între drepturile ţărilor ce folosesc euro şi cele ale statelor ce nu au adoptat moneda euro. La propunerea de schimbare a tratatului, din cadrul Consiliului European din 8-9 decembrie a.c, Marea Britanie a solicitat asigurarea unui echilibru între ţările care folosesc euro şi cele care se află în afara zonei euro, ajungându-se în cele din urmă la un acord interguvernamental între ţările din zona euro şi unele ţări din afara acesteia. (Marea Britanie a refuzat participarea la Acordul de guvernanţă fiscală). Pe termen lung, trebuie adoptate măsuri substanţiale pentru a promova creşterea economică. În caz contrar, există riscul ca, în 2050, menţinând ritmul actual de creştere, să nu mai existe nicio ţară europeană în clasamentul celor mai puternice 10 state din punct de vedere economic. Crearea de noi locuri de muncă, sprijinirea IMM-urilor, promovarea comerţului şi a pieţei unice, inovaţia şi cercetarea sunt considerate a fi soluţii viabile pentru creştere economică ce trebuie să fie în mod constant în atenţia decidenţilor.

Cea de-a treia sesiune de discuţii a avut ca temă Guvernanţa Economică Europeană şi a fost moderată de dra. Agnes Nicolescu, Şef Birou a.i., Biroul Studii şi Analize, Institutul European din România. Aceasta a punctat participarea unor voci reprezentative din diferite domenii de activitate care să prezinte o viziune sectorială asupra provocărilor implicate de noua guvernanţă economică europeană.

Domnul Valentin Lazea, Economist şef în cadrul Băncii Naţionale a României, a identificat ca provocare principală, în domeniul guvernanţei economice, necorelarea dintre poziţiile politicienilor europeni şi nevoile reale ale economiei. Un bun exemplu este cel al Consiliului European din 8-9 decembrie a.c., de la care pieţele aşteptau un răspuns clar la trei întrebări importante: a) întărirea controalelor bugetare şi a execuţiilor bugetare; b) întărirea capacităţii de reacţie a fondului EFSF respectiv c) crearea unei uniuni bazate pe transferuri fiscale între statele cu surplus şi cele cu deficite. Răspunsul politic nu a fost decât unul parţial, şansele de a calma pieţele financiare fiind astfel reduse. Trebuie consolidat de asemenea

rolul Băncii Centrale Europene în sensul unei întăriri a monitorizării statelor membre pe baza celor 10 criterii de analiză stabilite în cadrul scoreboard-ului de evaluare, respectiv trebuie sporită capacitatea EFSF de la 500 la 2 000 mld euro. În ceea ce priveşte întărirea monitorizării, domnul Lazea a precizat că România stă destul de bine la acest capitol, cu atât mai mult cu cât îndeplineşte opt din cei zece indicatori. Însă, acesta este de părere că este insuficient ce s-a obţinut până acum pentru că se poate observa imixtiunea factorului politic şi pentru că sunt lăsate portiţe în ceea ce priveşte şi alţi indicatori. Legat de creşterea capacităţii EFSF, domnul Lazea consideră că s-ar fi putut lua unele măsuri precum: purtarea unor discuţii cu fondurile de investiţii private, atragerea de resurse sporite prin intermediul FMI şi atragerea unor fonduri de investiţii suverane, precum cele din ţările BRIC sau din Zona Golfului.

Domnul Dragoş Pîslaru, Director General al GEA Strategy & Consulting, a trecut în revistă dimensiunile complexe ale conceptului de “guvernanţă” în general şi „guvernanţă economică” în particular, menţionând principiile Cartei Albe a Guvernanţei Economice, elaborată de Comisia Europeană în 2001. Europa are deja reguli care trebuie respectate, în prezent UE aflându-se în situaţia instituirii unor procese care să ne facă să respectăm regulile pe care şi le-a impus singură. Vorbitorul a readus în atenţia participanţilor necesitatea respectării valorilor şi a eticii în cadrul procesului de guvernanţă. Suntem în criză datorită absenţei încrederii în viitorul Uniunii Europene. Avem nevoie urgent de reducerea ecartului dintre valorile promovate în discursurile politicienilor şi practica de zi cu zi. Clasa politică românească este marcată de absenţa responsabilităţii iar problema de bază a României este că nu ştim să lucrăm unii cu ceilalţi. Avem nevoie totodată să identificăm problemele structurale ale economiei naţionale şi să venim cu soluţii de dezvoltare economică proprii, bazate fie pe atragerea capitalului exogen fie pe stimularea dezvoltării investiţiilor bazate pe capital autohton, fiecare dintre aceste abordări implicând politici proprii. În final, domnul Pîslaru a accentuat ideea că nu este suficient să avem o uniune fiscală în Europa şi că, în primul rând, este nevoie de deschidere şi participare, acestea fiind motivele pentru care guvernele şi liderii europeni nu sunt dispuşi să îşi asume răspunderea. Mai mult, ar trebui să avem înţelepciunea să găsim căile şi principiile potrivite şi să micşorăm diferenţele care apar de cele mai multe ori între discursuri şi practică.

Domnul Florin Pogonaru, Preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România şi Preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului European din România, a reafirmat un fapt fundamental al construcţiei europene actuale şi anume persistenţa diferenţelor de productivitate dintre Nord şi Sud. În acest sens, se impune crearea unei politici speciale la nivel european pentru statele din Sud în scopul reducerii decalajelor de productivitate. În România constatăm o preferinţă pentru ideea de „domn străin”, încrederea în eficienţa managementului extern fiind foarte răspândită. În condiţiile în care nu este definit interesul naţional şi nici o nouă politică de industrializare, România este chemată din ce în ce mai imperios să ia parte la negocierile europene. Faptul că nu facem parte din zona euro s-a dovedit un avantaj strategic pentru industria românească, moneda naţională absorbind prin devalorizare şocurile de productivitate. Domnul Pogonaru a adus în discuţie şi faptul că piaţa începe să fie părăsită de multinaţionale şi că trebuie să fim curajoşi şi să ridicăm o serie de probleme precum: ajutorul de stat şi excesul privind privatizarea băncilor. În ceea ce priveşte anul 2012, domnul Pogonaru a fost de părere că va fi un an de stop and go, ce va avea la bază tocmai diferenţele de productivitate. Astfel încât, vom putea vedea summit-uri la două săptămâni şi crize la două luni. Totodată, vor putea fi vizibile încercările de împăcare a strategiilor pe termen lung cu cele pe termen scurt.

Domnul Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene, a remarcat faptul că Uniunea Europeană este criticată pentru că nu a făcut ceea ce nu trebuia să facă. Uniunea nu dispunea de mecanismele necesare pentru a interveni pe piaţă, de abia în prezent discutându-se de crearea unor mecanisme automate de corecţie. În opinia sa, România este „federalistă din necesitate”, românii aderând în mod instinctiv la deciziile de la Bruxelles, datorită neîncrederii în politicienii proprii. În ceea ce priveşte aderarea la Euro, domnul Ghinea a afirmat că Leul este o interfaţă foarte scumpă a României şi că această aderare nu are atât de multe alternative din punct de vedere al deciziei, fiind un lucru care trebuie făcut cât mai repede posibil.

Spre finalul sesiunii, invitaţii au răspuns întrebărilor participanţilor din sală, acestea abordând problematici precum provocările întâmpinate de mediul românesc de afaceri, necesitatea responsabilizării şi asumării unor principii fundamentale de etică la nivelul societăţii româneşti, în principal prin promovarea unor valori sănătoase atât la nivelul structurilor guvernamentale cât şi a celor neguvernamentale.

Dra. Agnes Nicolescu a încheiat cea de-a treia sesiune de dezbateri menţionând că miza din spatele întregii dezbateri privind conceptul de guvernanţă este asigurarea competitivităţii Europei ca actor pe scena internaţională şi că ideile exprimate pe 9 decembrie la Summit au arătat că există diviziuni între statele membre, iar aceste diviziuni sunt cauza principală în neputinţa creării unei guvernanţe economice comune.

Sesiunea de decernare a Premiilor de Excelenţă IER (ediţia a doua) a fost deschisă de doamna Gabriela Drăgan, Director General al Institutului European din România, împreună cu domnul Dan Petre, analist de politică externă.

Domnul Dan Petre a tras o serie de concluzii ca urmare a dezbaterilor ce au avut loc în cadrul celor trei sesiuni de discuţii ale conferinţei. Acesta şi-a exprimat opinia cu privire la criza europeană ca fiind o oportunitate pentru România şi a accentuat importanţa de a fi prezenţi în dezbaterile europene. De asemenea, referitor la conceptul de guvernanţă, a precizat că „am învăţat că Uniunea Europeană este deosebit de importantă, nu doar o puşculiţă din care o să ne facem autostrăzi”. Nu în ultimul rând, domnul Dan Petre a subliniat că ceea ce trebuie să învăţăm cu toţii din această criză este nevoia de solidaritate şi că este nevoie să existe participare în luarea unor decizii europene.

În continuare, doamna Gabriela Drăgan a mărturisit că iniţiativa de a acorda astfel de premii a apărut anul trecut când au fost acordate premii jurnaliştilor. Anul acesta, pentru că a fost declarat anul voluntariatului de către Comisia Europeană, Institutul European din România s-a orientat către organizaţiile non-guvernamentale cu activitate în promovarea spiritului şi valorilor europene, precum şi în activităţi de voluntariat. În vederea stabilirii câştigătorilor Premiilor de excelenţă pentru ediţia curentă, Serviciul Comunicare şi Marketing din cadrul IER a realizat o analiză a organizaţiilor neguvernamentale cu activitate preponderentă în domeniile enunţate (peste 60 de organizaţii). Cele două componente esenţiale luate în consideraţie au fost voluntariatul şi politicile publice, iar domeniile de intervenţie ale organizaţiilor vizate au fost: drepturile fundamentale, democraţia participativă, incluziunea socială, educaţia şi protecţia mediului. Criteriile folosite în evaluarea organizaţiilor au fost: istoric (pondere de 10% din nota finală), vizibilitate (10%), credibilitate (15%), parteneriate interne (20%), parteneriate externe (20%), dimensiunea europeană (25%). Nominalizările au fost prezentate unui grup de selecţie constituit din membrii Consiliului de Administraţie şi ai Consiliului Ştiinţific al IER.

Laureaţii celei de-a doua ediţii a Premiilor de Excelenţă IER au fost: Societatea Academică din România; Pro Vobis; Centrul Român pentru Politici Europene; Fundaţia Paneuropa; Asociaţia Terra Mileniul III; Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile; Salvaţi Copiii România; Junior Achievement; Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România; World Vision; Institutul European pentru Democraţie Participativă QVORUM; A.N.P.C.P.P.S. (Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România); Asociaţia Pro Democraţia; AIESEC. De asemenea, un premiu pentru întreaga activitate s-a acordat domnului Lucian Branea, secretar executiv al Asociaţiei Epsilon III, fondator al romania_eu_list, de altfel şi primul redactor-şef al Romanian Journal of European Affairs.

La finalul sesiunii de acordare a premiilor, doamna Gabriela Drăgan a subliniat faptul că au fost premiate nu doar ONG-urile implicate în mod direct în sfera afacerilor europene ci şi cele care lucrează în spiritul european, susţinând că acest moment de final ne poate oferi energia şi stimulentul de care avem nevoie pentru anul viitor în vederea îndeplinirii unor obiective comune.

Sursa articol: Institutul European din Romania

Sinteză realizată de

Biroul Studii şi Analize,

Serviciul Comunicare şi Marketing

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 2 =