Ganduri dintr-o perioadă tulbure

Autor: Florin Munteanu

De la EU la NOI – un salt de civilizație

Trăim într-o lume guvernată de competiţie. Totul este transformat printr-un joc acerb în care ceva ce se câştigă şi, inerent, altceva ce se pierde. Frica de a nu piede, de a nu rămâne în afara jocului schimbă rapid scara de priorităţi şi apoi, pe nesimţite scara de valori. Într-un joc ce accelerează continuu, omul se transformă, se automatizează, se algoritmizează şi treptat se înstrăinează de menirea sa profundă. Răgazul de a reflecta la propria viaţă, de a savura frumuseţea naturii, bucuria de a sprijini pe cineva aflat în dificultate devine un lux pe care nu şi-l mai pot permite nici cei ce au reuşit în viaţa socială şi nici cei ce au rămas la periferia ei.

Se depune din ce în ce mai mult efort pentru a umaniza artefactul, pentru a umaniza robotul, chiar şi pe cel de jucărie, pentru a-i transfera capacitatea de a mima o stare sufletească, pentru a-l face să reacţioneze cât mai “natural”. Pentru acest efort se găseşte timp şi bani, căci activitatea se înscrie în lupta de supremaţie pe piaţa globală a unei societăţi informaţionale. La bucuria sau durerea autentică a aproapelui cu greu se mai uită cu-adevarat cineva. Este o grabă absurdă, de parca principalul scop ar fi predarea de către om a ştafetei către o lume guvernată de artefacte. Afirmaţia, pesimistă în esenţa ei, se justifică prin natura mecanismelor centrate pe profit şi eficienţă. În acest joc Omul este perceput ca resursă, ca “obiect” producător de profit, ca simplu număr impersonal printre alte numere din listele de recensământ. O dezumanizare a umanului şi o umanizare a artefactului, cam aşa poate fi caracterizată actuala perioadă. Un drum din ce în ce mai anevoios ce se înfundă, ce are ca staţie terminus un punct de RESET, de colaps, ce prefigurează însă un RE-START al unei noi societăţi.

Dacă nu putem opri colapsul socio-economic actual, dacă nu avem puterea de a schimba brusc mentalitatea semenilor, putem măcar să încercăm să prefigurăm nevoile şi structura noii societăţi. Ar fi un exerciţiu de foresight  , util în primul rând pentru a ne cunoaşte şi recunoaşte limitele, greşelile făcute, pentru a ne înţelege natura profundă şi slăbiciunile ce au determinat eşecul actualei civilizaţii tehnocrate. Nu este o pierdere de timp ci o etapă de decantare a istoriei multiculturale din perspectiva unei cunoașteri extrem de rafinate pe care știința actuală a pus-o la dispoziția celor ce doresc să gândească liber și de germinare a procesului de re-cristalizare socio-economică având ca temelie : sacrul, Omul, viața spirituală, Viul în ansamblul său.

De la Mecanic  la Organic

O limită sigură este însăşi modul nostru de gândire, derivat din observarea şi valorificarea excesivă a materiei anorganice, a neviului. Mentalitatea astfel formată valorizează cu precădere o abordare mecanicistă, fragmentară, obiectivă, rigidă, ce lasă cu greu să răzbată valorile subiectivului, nevoia profund umană de experimentare creativă a ineditului şi de explorare a potenţialităţilor. Scufundată într-un asmenea “mediu” şi astfel antrenată, fiecare “celulă” socială contribuie, de multe ori fără să fie conştientă, la stabilitatea structurii unei societăţi în care:
– eficienţa primează în detrimentul armoniei;
– omul se izolează de ritmurile Naturii, se complace în monotonie şi moare afectiv şi spiritual, de cele mai multe ori fără să îşi dea seama;
– educaţia reproduce ”omul robot” ce ascultă de, şi reproduce la rândul său, o scară de valori din care lipseşte însăşi umanul.

O asemenea societate favorizează pe cei ce se mulţumesc să reproducă, să imite, favorizează mediocritatea. Într-o democraţie a mediocrităţii, a valorizării excesive a tangibilului şi imitaţiei, politicul stabilizează direcţia de evoluţie către o societate de consum, în care Omul este doar o altfel de resursă. Întreaga viaţă a singurei fiinţe conştiente de sine se reduce la o simpla trăire biologică. Direcţia, fundamental greşită, în care sunt antreate mase din ce în ce mai mari de oameni, la scara întregului glob, are un punct terminus, marcat de un colaps economic şi de o criză existenţială profundă. Dacă este să luăm în discuţie previziunile unor sociologi, evenimentul ce urmează să schimbe faţa Lumii va avea loc undeva între 2012-2020.

Pentru a putea întrezări măcar structura noii societăţi, dincolo de limitele evidente ale celei de azi, ne trebuie “o altfel de Minte”, o minte capabilă să dea sens unei lumi Vii, permanent schimbătoare, cu care trebuie să co-evoluăm ca fiinţe spirituale. Altfel spus, se impune un up-grade conceptual! Iniţierea şi dezvoltarea unui program de Mind-Building permite formarea de abilităţi specifice “funcţionării” coerente şi stabile emoţional a Omului de dincolo de Reset, într-un mediu turbulent, în care interacţiunea cuantică dintre observator şi mediul observat devine vizibilă. În termeni ai ştiinţei, această transformare poate fi descrisă ca o tranziţie de la Complicat la Complex !

În spatele acestor etichete: Complicat, Complex, se ascunde esenţa limitei societăţii actuale, respectiv deschiderea către acea năzuinţă milenară a Omului de a înţelege Viaţa şi de a trece dincolo de bariera spaţio-timpului. În fond încărcarea cu noi şi precise semnificaţii a cuvântului COMPLEX, exprimă însăşi structurarea unei paradigme capabile să studieze raţional şi cantitativ procese ce păreau până de curând de domeniul filozofiei, al subiectivului şi calitativului, fenomene şi procese mult mai apropiate de cele care definesc Viul, Biologicul, Psihologicul, Socialul. Utilizat pentru prima dată la Santa Fe  (http://www.santafe.edu/) , în 1987, în cadrul sintagmei Ştiinţa Complexităţii, cuvântul Complex a căpătat în ultimii trezeci de ani valenţe noi, studiate de teorii cu nume exotice precum: Geometria Fractală, Teoria Haosului, Teoria Catastrofolor, Teoria Bifurcaţiilor, Teoria Sistemelor disipative, Teoria automatelor celulare, a Agenţilor Inteligenţi, Teoria reţelelor etc.

Ştiinţa Complexităţii nu trebuie confundată cu “uneltele” teoretice dintre care unele au fost numite mai sus! Ştiinţa Complexităţii este un mod nou de a percepe şi formaliza realitatea înconjurătoare, este un mod de a cunoaşte şi valoriza experienţa umană din perspectiva VIULUI. Noi modalităţi de explorare, noi tehnici de măsurare şi obiectivare, noi concepte şi modalităţi de exprimare, toate orientate către înţelegrea holistă a relaţiei Viu-Neviu, a nevoilor fundamentale ce definesc calitatea mediului ce permite Omului o dezvoltare armonioasă nu doar fizică, raţională ci şi afectivă şi spirituală. De viteza de difuzie în societate a acestor noi cunoştiinţe, de capacitatea de integrare într-o viziune unitară conceptual a cunoştiinţelor furnizate de cele peste 8100 de discipline acreditate academic, de abordarea creativă a noii paradigme în folosul exclusiv al omenirii şi nu doar a unei minorităţi privilegiate, depinde supravieţuirea speciei umane în acea “zonă crepusculară”, de RE-START, dintre 2012 si 2020.
Nevoia unui salt de Conștiință

 

In baza acestei viziuni, formalizată de ştiinţa Complexităţii, este necesaară reformularea tuturor aspectelor ce definesc viaţa noastră socio-economică şi cultural-ştiinţifică. Este necesară revizuirea modului de a defini şi construi un habitat capabil să-i permită omului o dezvoltare completă, în strânsă legătură cu ritmurile naturii. Este necesară filtrarea produselor oferite pieţii, într-o altă cheie a calităţii şi eticii, aşa cum o definesc noile abordări din ştiinţa materialelor, nanotehnologie, econofizică, jurisdinamică. De mare importanţă este redefinirea educaţiei şi iniţierii omului, pentru a-i asigura acel echilibru dinamic între dezvoltarea inteligenţei raţionale şi a inteligenţei emoţionale, echilibru din perspectiva căria se poate iniţia dezvoltarea sa spirituală.

În spatele fiecărei afirmaţii de mai sus se afla acum argumente raţional-ştiinţifice care nu fac decât să confirme şi să precizeze cantitativ, intuiţa marilor înţelepţi ai Lumii, potrivit cărora Omenirea are O menire! Geneza şi evoluţia universului are ca punct central Conţiinţa (Logosul) la care Omul poate accede conştient atunci când se extrage, prin proprie voinţă, din vraja lumii materiale, respectiv din neînduplecata plasă a relaţiilor ce definesc lumea animală.

Omenirea are O MENIRE
Şi poate că de aici ar trebui începută ţeserea viziunii de …dincolo de pragul critic prin care omenirea, vrând-nevrând va trece și anume definirea Omului şi rolului său în economia Universului! Din cărţile de teologie aflăm că: “ Dumnzeu a rânduit ca omul să facă arătată prin sine marea taină a ţintei dumnezeieşti: unirea armonioasă a extremităţilor din făpturi între ele, unire ce înaintează în sus şi pe rând, de la cele imediate la cele mai îndepărtate şi de la cele mai de jos la cele mai înalte, sfârşindu-se în Dumnezeu” El trebuia ca, “prin cunoaşterea şi contemplarea raţiunilor din lucruri şi prin iubire, să unifice creaţia sensibilă, iar apoi să unească cele sensibile cu cele inteligibile” 

Poate mai dificil de citit şi interpretat, din textul de mai sus se desprinde clar rolul Omului ca fiinţă gânditoare, ca “retortă” în care se sintetizează reflectarea conştientă a Creaţiei făcând posibilă, de la un anume nivel de dezvoltare spirituală sesizarea Creatorului. Deşi a pornit pe un alt drum, cel de a face inteligibilă construcţia Naturii, ştiinţa a ajuns azi în faţa unei noi viziuni asupra Universului bazată pe fizica cuantică, pe studiul Conştiinţei şi al ştiinţei Minţii sfârşind în a definii, doar cu alte cuvinte, aceeaşi viziune privind natura şi rolul Omului cu cea desprinsă din învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Astfel se spune că, prin cunoaştere şi asumare, prin dezvoltare individuală şi colectivă Omul este cheia de boltă a stabilităţii cuantice a acestui Univers, realizându-şi prin aceasta însăşi menirea. Această definiţie poate sta la baza plăsmuirii de pe-acum a seminţelor pentru o societate spiritualizată, în care Omului este văzut ca entitate de natură superioară şi nu ca pion pe o masă de şah a unui sistem social, indiferent de sorginte. Abia atunci ne vom gasi liniștea pe planetă, acea liniște în care să ne putem crește copiii, în bucurie și pace. Abia atunci, nu vom mai vedea ororile pe care azi suntem nevoiti sa le vedem zilnic, pe toate canalele de știri, în sălile de cinematograf, pe stradă, la servici, în familie.

 

Mai multe gânduri, în emisiunea de la Trinitas-TV ”Lumina celui Nevăzut”, moderată de Diac. Sorin Mihalache – https://vimeo.com/48229475

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *