de Violeta Dan

Anul 2016 este unul foarte important pentru politica americană deoarece  vor avea loc alegerile prezidențiale, scrutin ce va influența soarta SUA pentru perioada următorilor 4 sau chiar 8 ani. Barack Obama își încheie cele două mandate lăsând în urma sa o moștenire deopotrivă contestată și apreciată.

Pe 12 ianuarie 2016, Obama va susține ultimul său discurs despre Starea Națiunii în fața Congresului SUA când, cel mai probabil, va accentua cele mai importante realizări politice, atât interne, cât și externe, urmând totodată să își expună viziunea și prioritățile pentru ultimul său an la conducerea celei mai mari puteri globale. 

Un nou an, noi provocări

Așadar, anul 2016 va fi cu siguranță un an al provocărilor atât pentru SUA, cât și pentru președintele Barack Obama care își încheie cei 8 ani de mandat și care trebuie să se asigure că în cazul apariției unor provocări majore, acestea vor fi gestionate cum trebuie. Construirea unei economii globale robuste, unificată și cu o creștere rapidă va fi extrem de dificil de realizat, chiar și în cele mai favorabile circumstanțe, chiar imposibil dacă zona Orientului Mijlociu se va afla în același haos și conflict continuu.

SUA trebuie să se confrunte, totodată, și cu asertivitatea crescândă a Chinei care dorește să dețină un rol tot mai important atât la nivel regional, cât și mondial. Fără doar și poate, China este a doua cea mai mare economie a lumii, creându-și acest statut prin intermediul politicilor bine gândite ale ultimilor conducători dar și prin cea mai recentă, denumită „ascensiunea pașnică”. Divergențele din Marea Chinei de Sud reprezintă o chestiune pe care SUA trebuie să o gestioneze, mai ales deoarece în zonă se află aliați ai Statelor Unite, precum Japonia sau statele care au semnat recent Parteneriatul Trans-Pacific.

Anul 2016 reprezintă anul deținerii președinției de către China a grupului G20, o țară cu mari ambiții care dorește realizarea planului „one belt, one road”, având ca scop sporirea legăturilor comerciale cu Asia, Orientul Mijlociu și Europa și, în ciuda opoziției SUA și a Japoniei, 50 de state au semnat drept state fondatoare ale Băncii Asiatice de Infrastructură în vederea atingerii scopurilor acestui plan.

Totuși, Obama, printr-un mesaj adresat națiunii americane de Crăciun, a subliniat importanța Parteneriatului Trans-Pacific și contribuția acestuia la bunăstarea SUA, declarând: „Parteneriatul Trans-Pacific este cel mai puternic, cel mai activ și mai prietenos cu mediul acord din istoria noastră, ceea ce înseamnă că America, și nu China, dar nici altcineva, va scrie regulile economiei globale în următorul secol.”

Summitul G7 ce va fi găzduit anul acesta de către Japonia va fi ultimul la care Barack Obama va participa în calitate de președinte al SUA. Totodată, în timpul celui de-al doilea mandat al acestuia la Casa Albă, grupului G8 i-a luat locul G7, Rusia fiind exclusă din cadrul întâlnirilor celor mai dezvoltate state ale lumii, drept penalizare pentru acțiunile agresive întreprinse în Ucraina, alături de alte sancțiuni economice dure. 

În condițiile în care este improbabil ca Vladimir Putin și Barack Obama să se întâlnească la summitul din Japonia, totuși, există posibilitatea ca summit-ul G20 din China să reprezinte ultimul cadru oficial în care aceștia se vor mai vedea. Rămâne de văzut dacă pe viitor Rusia va fi reacceptată și recreat G8 și dacă marile puteri ale lumii vor putea uita că aceasta a încălcat normele dreptului internațional. 

Un eveniment cu o însemnătate majoră va fi reprezentat de Summit-ul NATO din Varșovia de anul acesta. Locația a fost special aleasă în Polonia, atât pentru a marca 25 de ani de la destrămarea Pactului de la Varșovia, dar și pentru că se află în apropierea Ucrainei, o țară măcinată de conflicte violente între forțele pro-europene și cele pro-ruse. La sfârșitul anului 2015 Moscova și-a redefinit strategia națională de apărare, așa că se preconizează că NATO și-o va modifica, de asemenea. 

Într-o lume multipolară, stabilirea unui interes comun este necesar pentru stimularea cooperării și a progresului, iar evenimentele următoare vor avea un impact pentru viitorul păcii mondiale iar obiectivele pe care Barack Obama și le stabilește în ultimul său an de mandat și care vor fi anunțate în cadrul discursului din Congresul SUA de la Starea Națiunii din 12 ianuarie vor fi cu siguranță foarte importante.

Discursul despre Starea Națiunii din 2015 (VIDEO)

Barack Obama cu siguranță va aborda în discursul său chestiunea tensionării relațiilor dintre Arabia Saudită, aliat al SUA și Iranul, stat cu care până recent nu a mai avut relații diplomatice și cu care în vara anului 2015 a semnat un acord de reglementare nucleară.  Totodată, se preconizează că va acorda importanță subiectului terorismului, combaterea acestuia și destructurarea organizației teroriste Daesh, dar va menționa și necesitatea cooperări internaționale în vederea construirii unei economii mondiale stabile, dar și a păcii.

În cele din urmă – şi poate cel mai important, după două mandate ale democraţilor la Casa Albă – Obama trebuie să încerce să ajute reprezentantul democraţilor să ajungă din nou la Casa Albă. Această sarcină nu va fi una deloc ușoară, mai ales datorită faptului că va trebui să se confrunte și cu retorica profund agresivă a lui Donald Trump, dar și a altor candidați republicani.

2009, primul discurs despre Starea Națiunii – definirea priorităților și o nouă eră a leadership-ului global al SUA (VIDEO)

În cadrul primul său discurs despre Starea Națiunii, odată cu preluarea mandatului în 2009, Obama s-a concentrat mai ales pe politica internă, însă nu a neglijat-o pe cea externă. Obama a pus accentul pe crearea de locuri de muncă, lasând la final chestiunile internaționale. În fața aleșilor din Congres, președintele a menționat doar noua politica externă a SUA, mai ales cu China, Rusia sau cu aliații.

Cel mai notabil aspect internațional al discursului său a fost temerea că SUA își pierd statutul de prima economie pe plan mondial. “China nu așteaptă în a-și relansa economia. Germania nu asteaptă, India nu asteaptă. Nu voi accepta al doilea loc pentru SUA”, a spus el, aplaudat de aleșii din Congres.

În primii 4 ani la Casa Albă, acesta trebuit să se confrunte cu moștenirea lăsată de predecesorul său, George W. Bush în 2009, hotărând să ducă politica externă într-o altă direcție. După ce s-a lovit de multe obstacole în încercarea de închide Guantanamo, și chiar dacă aceasta nu a fost încă închisă, Obama a primit Premiul Nobel Pentru Pace pe care l-a acceptat cu modestie și moderație.

Obama și-a dus, de asemenea, la îndeplinire promisiunea de a trimite mai multe trupe în Afganistanul profund măcinat de lupte și de corupție, care fusese oarecum neglijat în perioada anterioară datorită mobilizării de trupe în Irak. Realizând că prin intermediul unui război convențional nu se poate ajunge la nici un rezultat concret (mai ales că guvernul era profund corupt, talibanii își desfășurau în continuare acțiunile cu ajutorul Pakistanului), administrația Obama a încercat să pună capăt rețelei teroriste Al-Qaeda. Totuși, nu s-au înregistrat mari progrese în ceea ce privește situația internă din Afganistan, ceea ce a condus la decizia de a nu mai trimite trupe americane în alte state din Orientul Mijlociu în eventualitatea izbucnirii unui alt război.

Dronele au jucat un rol important pentru spionarea și uciderea teroriștilor de pretutindeni, dovedindu-se eficiente în planul uciderii lui Osama bin Laden, în special în ceea ce privește identificarea locației acestuia, dar și în Pakistan, Yemen și Somalia.

Restul politicii externe a avut potențial, și a fost pe alocuri ambiguă. Răspunsul său la Primăvara Arabă a fost ezitant în primele momente deoarece primii autocrați ce trebuiau înlăturați erau considerați conducători ale unor state prietene cu SUA, însă Obama a preferat să înlăture conducătorii Tunisiei și Egiptului. În Libia abordarea a fost complet diferită, SUA întreprinzând o amplă campanile aeriană, dar și umanitară, în care atât state europene, cât și arabe au fost invitate să participe.

Președintele SUA s-a concentrat și asupra relațiilor sino-americane, dar și a celor ruso-americane, printr-o „resetare” a acestora pe o bază mai prietenoasă. Totuși, curând, relațiile au început să devină tensionate pe măsură ce SUA se angaja tot mai mult în rolul de putere pivot în Asia, chiar în coasta Chinei, dar și prin construirea unor sisteme pe care NATO le declară defensive în apropiere de Rusia.

Pe plan intern, Obama a trebuit să se confrunte cu redresarea economiei aflată în primă recesiune după izbucnirea crizei financiare chiar din SUA și care s-a proliferat pe întreaga planetă.

Discursul de la preluarea celui de-al doilea mandat – o abordare centrată mai ales pe chestiuni internaționale (VIDEO)

În primul său discurs despre Starea Națiunii după câștigarea celui de-al doilea mandat de președinte, Obama a prezentat propuneri variate, inclusiv negocierea unui acord pentru o zonă de liber schimb SUA-UE și cheltuieli de 50 de miliarde de dolari pentru proiecte de infrastructură urgente. Aceste afirmații s-au materializat deoarece, în prezent, observăm că încă se mai negociază pentru implementarea acestui tratat, liderul administrației prezidențiale profitând de cea de-a cincea vizită pe care o efectuează în Germania pentru a apăra Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP). Cele două părți doresc să ajungă la un acord în 2016, înainte de încheierea celui de-al doilea mandat al lui Barack Obama.

O altă chestiune abordată și cu impact asupra societății americane a fost propunerea creșterii salariului minim în vederea susținerii economiei, de la 7.25 la 9 dolari pe ora. Tot în cadrul aceleiași adresări Obama a promis să facă eforturi pentru modificarea legii procurării armelor de către cetățeni, însă s-a lovit de reticenta Congresului a cărui majoritate este formată din republicani, ostili președintelui democrat.

Cele mai importante realizări ale celui de-al doilea mandat sunt reprezentate de acordul nuclear cu Iranul, acord ce poate conduce la stabilizarea situației deja foarte tensionate din Orientul Mijlociu. De asemenea, în timpul administrației acestuia au fost reluate și relațiile diplomatice cu Cuba, iar în regiunea asiatică, Parteneriatul Trans-Pacific a fost semnat de către 11 state din zonă, întărind astfel rolul Statelor Unite de putere pivot.

Totuși, acest mandat nu a fost lipsit de numeroase provocări pe care președintele a trebuit să le înfrunte. Intern, el are de-a face cu Congresul republican care se opune legilor privind imigrația și sistemul de sănătate. Pe plan extern, Obama a avut de-a face cu criza din Ucraina în care Rusia este profund implicată și în urma căreia nu numai că acesteia i-au fost impuse numeroase și drastice sancțiuni economice, dar a fost și scoasă din grupul G8 al celor mai dezvoltate state din lume, în prezent existând grupul G7. Rusia a anexat peninsula Crimeea, lovind în plin în tratatele internaționale, fapt neacceptat de SUA și aliați care au convenit să o sancționeze. În prezent, în urma publicării ultimului document al strategiei de apărare ruse, Moscova percepe SUA și NATO drept amenințări la securitatea sa națională.

Războiul civil din Siria, izbucnit în urmă cu 4 ani și jumătate, a produs numeroase probleme atât statelor din zonă, cât și SUA și statelor europene deoarece zona Orientului Mijlociu este acum complet destabilizată și împărțită în două tabere: una care-l sprijină pe președintele Bashar al-Assad și cealaltă care oferă sprijin rebelilor, printre care se află și SUA. Rusia, aliat tradițional al Siriei încă din timpul Ecaterinei a II-a, și cu numeroase interese în zonă, a ales să fie de partea președintelui pe care o mare parte a comunității internaționale îl condamnă.

Mai mult, proliferarea și creșterea puterii organizației teroriste transnaționale ISIS/Statul Islamic/Daesh amenință nu numai stabilitatea din Orientul Mijlociu (desfășurându-și activitatea pe teritoriile Siriei și Irakului), dar și lumea occidentală prin numeroasele atacuri și amenințări, care au culminat cu atacurile din 13 noiembrie din Paris și care continuă să amenințe societățile deschise, occidentale, insuflând teamă și semănând teroare.

Fenomenul migrațional este acum o problemă dezbătută la nivel internațional și care afectează foarte multe state. S-a dezbătut mult pe această temă, soluția stopării acestuia fiind  domolirea și încetarea crizelor din Orientul Mijlociu măcinat atât de conflicte religioase și politice, cât și de interese contradictorii. Așadar, SUA, ca principală putere a lumii are puterea de a schimba actuala balanță de putere și de a interveni în vederea normalizării situației. Atât Obama, cât și urmașul său se vor confrunta cu problema siriană și cu fenomenul terorist care capătă tot mai multă amploare.

Coreea de Nord și asertivitatea sa tot mai accentuată sunt condamnate aproape unanim la nivel internațional, China rămânând ultimul său aliat, ceea nu este deloc neglijabil. Cu toate acestea, Coreea de Nord nu dă dovadă de inteligență când afirmă că a creat și testat cu succes bomba cu hidrogen deoarece nu numai că încalcă numeroase rezoluții ale ONU, dar riscă să piardă sprijinul Chinei. Chiar dacă statele din zonă nu au confirmat că aceasta s-ar afla în posesia unei bombe cu hidrogen, vestea a zguduit societatea internațională care a reacționat rapid, convocând de urgență Consiliul de Securitate al ONU. Nici pentru Statele Unite vestea nu a fost tocmai îmbucurătoare, rămânând însă de observat care va fi parcursul extrem de agresiv al Coreei de Nord și dacă în viitor comunitatea internațională își va asuma responsabilitatea și va pune capăt dictaturii lui Kim Jong-Un.

Așadar, în acest context internațional extrem de complicat, Barack Obama trebuie să lase o moștenire puternică și ușor de recunoscut care să ghideze planurile viitoarei administrații. Este de așteptat ca Obama să dorească să își prezinte politica externă a SUA chiar de la tribuna Adunării Generale ONU, aceasta fiind ultima sesiune la care președintele american poate participa în mod oficial.

Discursul de la începutul anului 2015 a fost unul important, Obama abordând probleme din sfera economică, politică, dar și internațională.

Preşedintele Obama a lăudat intrarea Statelor Unite într-o nouă eră economică. „În această seară, întoarcem pagina unei recesiuni violente.”

El a propus creşterea presiunii fiscale asupra gospodăriilor mai înstărite, precizând că va oferi detalii Congresului. „Vom accepta o economie în care doar unii să câştige spectaculos?”

El a cerut apoi să se depună eforturi pentru progresul acordurilor de liber-schimb cu Uniunea Europeană şi regiunea Asia-Pacific, solicitând Congresului adoptarea unei „proceduri accelerate” de negocieri.

În ceea ce privește Iranul, acesta a declarat că noi sancțiuni împotriva Iranului ar duce mai degrabă la un eșec al diplomației. „Diplomaţia noastră lucrează cu respect pentru Iran, unde, pentru prima dată de un deceniu am oprit avansarea programului nuclear şi stocarea de material nuclear.”

„Până în primăvară, avem şansa de a putea negocia un acord complet care să împiedice Iranul să deţină o armă nucleară, care securizează America şi aliaţii ei, inclusiv Israelul, evitând un nou conflict în Orientul Mijlociu.”

Obama a promis să nu înceteze eforturile de închidere a centrului de detenţie situat la baza americană Guantanamo din Cuba, adăugând că „este timp pentru a termina treaba”.

„În calitate de americani, suntem profund dedicaţi justiţiei – prin urmare nu are sens să cheltuim trei milioane de dolari pe deţinut pentru a păstra o închisoare pe care lumea o condamnă şi pe care teroriştii o folosesc pentru a recruta.”

În ceea ce privește criza din Ucraina, Obama a declarat că „Apărăm principiul potrivit căruia marile puteri nu pot intimida ţările mici opunându-ne agresiunii ruse, susţinând democraţia în Ucraina şi asigurându-i pe aliaţii noştri din NATO. Anul trecut, atunci când îndeplineam munca dificilă de impunere de sancţiuni împreună cu aliaţii noştri, unii au sugerat că agresiunea (preşedintelui rus Vladimir) Putin constituie o magistrală demonstraţie de strategie şi forţă. Ei bine, astăzi Statele Unite sunt cele care se menţin puternice şi unite cu aliaţii lor, în timp ce Rusia este izolată, iar economia sa este făcută bucăţi.”

Odată cu proliferarea unui discurs tot mai antisemit, Obama a precizat: „Respectăm demnitatea umană. De aceea ne exprimăm împotriva intensificării deplorabile a antisemitismului în unele părţi ale lumii. De aceea continuăm să respingem stereotipurile insultătoare în privinţa musulmanilor, a căror majoritate împărtăşeşte angajamentul nostru pentru pace.”

Turul mondial al lui Obama din 2016

În anul 2016 președintele SUA, Barack Obama intenționează să călătorească foarte mult în afara țării. Pe lângă numeroasele călătorii deja stabilite, Obama va mai desfășura și altele pentru a ajuta la cimentarea politicii sale externe, sperând să includă Parteneriatul Trans-Pacific, să acorde o atenție sporită Asiei, dar și o deschidere către America Latină, să înregistreze un progres semnificativ împotriva Statului Islamic, dar și să promoveze o importantă mișcare globală pentru stoparea schimbărilor climatice.

Deocamdată, patru călătorii importante au fost stabilite: summitul G7 din Japonia din iunie, summitul NATO în Polonia în luna iulie, summitul G20 din China în septembrie, dar Obama va fi prezent și în Peru la summitul APEC din noiembrie, după alegerile prezidențiale.

O altă vizită de anvergură ar putea fi desfășurată în Cuba, țară cu care SUA a reluat recent relațiile diplomatice după decenii în care cele două state au avut relații ostile. Totuși, aceasta ar putea fi combinată și cu vizita în alte state din America Latină precum Argentina, al cărui nou președinte a stârnit interesul Casei Albe prin dorința de a construi relații mai stabile între cele două țări. Președintele brazilian, Dilma Rousseff, și-a exprimat dorința de a îl invita pe Barack Obama la Jocurile Olimpice din luna august.

Printre obiectivele ultimului său an de mandat se regăsesc reforme în politica internă, dar şi în cea externă a SUA, implementarea acordului nuclear cu Iranul sau armonizarea relaţiilor cu Cuba. Obama, de asemenea, a susţinut impunerea unui regim mai strict de posesie și de control a armelor, deşi a fost adesea contrat de rivalii republicani în Congres.

În cadrul unui discurs susținut pe 5 ianuarie, președintele s-a arătat profund emoționat când a făcut un apel național pentru un „sentiment de urgență” în ceea ce privește controlul mai strict al armelor. Casa Albă dorește să înăsprească controalele pentru cei care vor să își cumpere arme. Măsura clarifică faptul că persoanele fizice care vând arme de foc se înregistrează drept dealeri de arme autorizate, scutind astfel vânzătorii mai mici de la evidența vânzărilor.

Obama este aşteptat, de asemenea, să continue reforma justiţiei penale la finalul mandatului său la Casa Albă. Democraţii şi republicanii s-au reunit în ultimele luni în mai multe rânduri pentru a conveni asupra reducerii sancţiunilor în cazurile ce au legătură cu traficul de droguri, în special ca infracţiune fără violenţă, fiind acceptată introducerea unei legislaţii în acest sens, în cursul acestui an.

.