Stratfor: Reforma constituţională din România ar putea aduce ţara pe acelaşi drum cu Ungaria

constitutieÎntr-o analiză asupra propunerilor pentru modificarea Constituţiei României, agenţia de studii militare şi geostrategice Stratfor face o paralelă între mediul politic din România şi cel din Ungaria, unde modificarea Constituţiei a scos în stradă zeci de mii de protestatari şi a fost numită „un pas înapoi în procesul de democratizare” de forurile europene.

Analiza Stratfor, redată integral de Adevarul.ro:
România încearcă să optimizeze procesul de luare a deciziilor într-o regiune aflată în schimbare
Reformele constituţionale aflate în dezbatere în România au ridicat îngrijorări cu privire la faptul că ţara s-ar putea îndrepta în aceeaşi direcţie precum Ungaria, unde partidul aflat la guvernare, Fidesz, se foloseşte de controlul pe care îl are asupra parlamentului pentru a-şi spori influenţa asupra economiei şi sferei politice. De la venirea la putere, la sfârşitul lui 2012, Guvernul lui Victor Ponta a cerut ca România să abandoneze sistemul semi-prezidenţial şi să introducă un sistem parlamentar, care ar diminua rolul preşedintelui şi ar concentra puterea în parlament. Uniunea Social Liberală a lui Ponta, aflată la putere, deţine două treimi din locurile din parlament. Cu toate acestea, diferenţa dintre România şi Ungaria este că aceasta din urmă are obstacole mai semnificative de depăşit în drumul către consolidarea controlului asupra economiei politice.
Parlamentul României plănuieşte să voteze asupra reformelor constituţionale la jumătatea lunii martie, potrivit preşedintelui Senatului, Crin Antonescu. Acesta a spus că obiectivul guvernului este de a organiza un referendum pentru noua Constituţie la sfârşitul lunii mai, care să coincidă cu alegerile europarlamentare. În timp ce reformele încă sunt redactate, iar planificarea procesului de aprobare s-ar putea schimba, noua Constituţie probabil că va da mai multă putere parlamentului pentru a întreprinde acţiuni mai rapide şi mai decisive pentru a răspunde la mediul geopolitc schimbător din Europa Centrală şi de Est.
Similarităţi cu Ungaria
Suspiciunile că România ar putea apuca-o pe aceeaşi cale cu Ungaria nu sunt nefondate – ţările sunt similare din multe puncte de vedere. Ambele se află pe pământul de frontieră dintre Rusia şi Europa Vestică şi ambele fac parte dintr-un şir de ţări, de la Estonia şi Marea Baltică până la Bulgaria şi Marea Neagră, care au fost disputate în mod tradiţional de puteri mari din est şi din vest. În mod special, Ungaria şi România au fost de-a lungul istoriei un front pentru puterile rusă, turcă şi austro-germană. Şi, pentru că aceasta este o regiune unde graniţele s-au schimbat de multe ori, ungurii şi românii şi-au disputat de-a lungul istoriei pământurile din estul Carpaţilor – în mod special Transilvania, care se află acum sub controlul României.
Din cauza poziţiilor lor în zona de frontieră, Ungaria şi România s-au obişnuit să observe cum evenimentele din est şi din vest le conturează politicile domestice şi externe. Pentru ambele ţări, perspectiva invaziei – nu neapărat militarp, ci şi politică şi economică – este un factor permanent în calculele strategice pe care le fac. Ambele au avut regimuri comuniste în timpul Războiului Rece, iar după căderea URSS ambele au crezut că o alianţă cu Europa de Vest (sub forma aderării la UE) şi cu Statele Unite (sub forma intrării în NATO) va ajuta la diminuarea influenţei Rusiei, făcându-i în acelaşi timp membri ai unor organizaţii multinaţionale.
Cu toate acestea, realităţile politice şi economice din regiune se schimbă încă o dată. Uniunea Europeană devine mai slabă, iar Rusia devine încă o dată mai categorică. În replică, Ungaria şi România încearcă, încă o dată, să se adapteze.
Factori interni
Există, de asemenea, factori interni care afectează România şi Ungaria. În ambele ţări, combinaţia dintre criza economică şi exasperarea socială faţă de partidele aflate la putere au majorat sprijinul public faţă de partidele de opoziţie, care au căpătat puteri fără precedent la cele mai recente alegeri. La sfârşitul anului 2010, ungurii s-au săturat de scandalurile de corupţie din jurul guvernului socialist şi au votat pentru opoziţia conservatoare, dându-i partidului Fidesz, controlat de actualul premier, Viktor Orban, o majoritate absolută în parlament. La sfârşitul lui 2012, în România s-au petrecut evenimente similare atunci când alegătorii au sprijinit în număr copleşitor Uniunea Social Liberală a lui Ponta (o coaliţie de partide de centru-stânga) după doi ani de instabilitate politică pe fondul conflictelor dintre parlament şi preşedinţie. Preum vecinii din vest, guvernul român se bucură de o majoritate de două treimi în parlament.
În Ungaria, Fidesz şi-a folosit controlul asupra parlamentului pentru a modifica de mai multe ori Constituţia, mărind rolul parlamentului şi slăbind alte instituţii formale precum Curtea Constituţională şi banca naţională. România ar putea face treptat acelaşi lucru. La jumătatea anului 2013, Bucureştiul a anunţat planurile de a reforma Constituţia. Amendamentele propuse sunt îndreptate către slăbirea drastică a rolului preşedintelui. Spre deosebire de majoritatea naţiunilor europene, România are un regim semi-prezidenţial, ceea ce înseamnă că preşedintele are drept de veto asupra legilor, reprezintă ţara peste hotare şi are un rol-cheie în numirea miniştrilor din guvern. Deficienţele acestui sistem au fost scoase la iveală în 2012 şi în 2013, când preşedintele de centru-dreapta Traian Băsescu a fost nevoit să lucreze alături de premierul de centru-stânga Ponta, ceea ce a dus la ciocniri politice între cei doi, care, la rândul lor, au încetinit procesul de luare a deciziilor.
Rolul preşedintelui român ar deveni în mare parte ceremonial, dacă reformele constituţionale propuse vor fi aprobate. Preşedintele ar fi obligat să numească un premier din partea partidului care primeşte cele mai multe voturi, în timp ce parlamentul ar avea un rol mai mare ca principală instituţie de decizie. Ar fi mai dificil pentru opoziţie să voteze moţiuni de cenzură pentru că ar trebui să demonstreze că are o majoritate funcţională care ar putea înlocui guvernul. Alte reforme ar slăbi, de asemenea, rolul Curţii Constituţionale, care şi-ar păstra rolul de analiză a constituţionalităţii legislaţiei, dar nu va mai avea abilitatea de a analiza decizii luate în parlament inclusiv, spre exemplu, puterea de a organiza referendumuri.
Cele mai multe dintre aceste prevederi sunt comune în alte părţi din Europa. Spre exemplu, în Germania, rolul preşedintelui este în mare parte ceremonial, iar pentru o moţiune de cenzură este nevoie ca opoziţia să propună un candidat propriu pe care îl vrea în funcţia de cancelar. Cu alte cuvinte, noţiunea de a deveni o republică parlamentară nu înseamnă neapărat că regimul din România ar deveni mai autoritarist. Aceste reforme sunt obişnuite în procesul de optimizare a procesului de luare a deciziilor.
Cu toate acestea, diferenţa-cheie dintre România şi Germania este că românii, precum ungurii, se simt tot mai incomodaţi de evenimentele din est şi din vest. Din perspectiva României, Uniunea Europeană este prea concentrată pe problemele din zona euro. Între timp, NATO trece printr-o criză de identitate, în timp ce Rusia îşi foloseşte energia şi banii pentru a-şi reclădi sfera de influenţă, de această dată cu un interes special pentru Europa Centrală. Este astfel destul de rezonabil ca Bucureştiul să vrea ca guvernul să aibă abilitatea de a lua decizii mai rapide ca replică pentru schimbările regionale.
Diferenţe faţă de Ungaria
În ciuda similarităţilor, situaţia României este oarecum diferită de cea a Ungariei. Spre exemplu, spre deosebire de Viktor Orban, Ponta conduce având în spate o coaliţie tensionată de partide, care nu sunt atât de unite precum Fidesz. Uniunea Social Liberală, aflată la putere, include Partidul Social Democrat al lui Ponta şi Partidul Naţional Liberal, condus de Antonescu. Deşi oficial în coaliţie, aceste partide nu cooperează mereu şi, pe termen lung, au fiecare propriile aspiraţii electorale. De asemenea, spre deosebire de Orban, Ponta se confruntă cu o opoziţie potenţial puternică. Băsescu, al cărui mandat se termină în decembrie, şi partidul său Democrat Liberal de centru-dreapta sunt acum nepopulare, dar reţeaua lor extinsă de conexiuni politice îi face mai puternici decât orice adversar cu care s-a confruntat Orban în ultima perioadă.
Mai mult, reforma constituţională din România va fi dezbătută prin referendum – în Ungaria n-a avut loc niciun referendum pentru ratificarea schimbărilor aduse Constituţiei -, iar competiţia dintre guvern şi opoziţie se va intensifica pe această cale. Mobilizarea alegătorilor va fi cheia. În 2013, Uniunea Social Liberală a eşuat în încercarea de a-l înlătura pe Băsescu pentru că n-au votat suficienţi oameni la un referendum pentru demitere. Partidul a reformat recent legea referendumului pentru a scădea pragul de participare de la 50% la 30%, dar abilitatea principalelor partide de a-i atrage pe oameni la secţiile de vot va rămâne un factor esenţial.
În final, euroscepticismul nu este încă la fel de puternic în România precum este în Ungaria. Bucureştiul a amânat pe termen nedefinit planurile de aderare la zona euro, iar guvernul a promis în repetate rânduri să consolideze relaţiile economice şi politice cu ţări din afara Uniunii Europene, în mod special cu Statele Unite ale Americii şi China. Dar criticile puternice la adresa UE nu sunt încă un element-cheie în agenda politică a niciunui partid principal din România. Spre deosebire de Ungaria, guvernul român nu a făcut nicio încercare sistematică de a reduce participarea companiilor străine în sectorul bancar sau cel al utilităţilor sau să încerce să submineze independenţa băncii centrale.
Câţiva factori vor contura calculele României în următorii ani. Pe măsură ce Bruxelles-ul se concentrează tot mai mult pe problemele din uniunea monetară, ţări din Europa Centrală şi de Est se simt tot mai izolate de factorii de decizie din Bruxelles, Berlin şi Paris. În cazul României, sentimentul de izolare este deosebit de semnificativ, din moment ce Europa de Vest continuă să amâne intrarea României în Spaţiul Schenge, iar guvernele din nordul Europei încearcă să limiteze accesul muncitorilor români pe pieţele muncii interne.
În plus, lipsa unui răspuns din partea UE faţă de încercările Ungariei de a-şi elabora politici interne şi externe tot mai independente ar putea cu uşurinţă să devină un model pentru alte ţări din regiune. Reforma constituţională a României nu înseamnă în mod implicit că ţara va începe să imite Ungaria, dar este cu siguranţă un indicator că Ungaria nu este singură în evaluarea realităţii politice în schimbare din regiune.
Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 + 6 =