Traian Băsescu: Curtea Constituțională are meritul de a fi ținut drepți pilonii statului de drept

traian basescuȘeful statului a participat la o conferință organizată de Curtea Constituțională (CCR), unde a declarat  că CCR a avut un „rol excepțional în găsirea unui echilibru de care românii au nevoie”.

Discursul integral al preşedintelui Băsescu, aşa cum este redat de Administraţia prezidenţială:

” Daţi-mi voie să încep prin a saluta iniţiativa organizării Conferinţei internaţionale dedicată evoluţiilor statelor foste comuniste spre statul de drept şi rolul Curţilor Constituţionale în desăvârşirea şi menţinerea acestor deziderate democratice, a echilibrului şi supremaţiei legii în stat. Cred că e binevenită întotdeauna o reiterare a schimbărilor prin care am trecut, pentru a nu uita de unde am plecat şi paşii enormi pe care statele noastre, cu cetăţenii lor, cu instituţiile nou create după prăbuşirea comunismului, au reuşit să le parcurgă. Am avut ocazia ca în cele două mandate de preşedinte să aduc elemente substanţiale în reconcilierea societăţii româneşti cu trecutul, acest lucru fiind realizat şi prin afirmarea deschisă a adevărului despre regimul pe care l-am trăit.

Astfel, în luna aprilie 2006, ca un răspuns la cererile societăţii de asumare şi condamnare a trecutului totalitar, am înfiinţat Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, o comisie creată pentru a studia şi a redacta «Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România». La 18 decembrie 2006, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României, ca preşedinte, am condamnat explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989. Luând act de realităţile prezentate în raport, am afirmat atunci că regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal. Condamnând sistemul comunist din România, mi-am afirmat respectul pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptătorii din rezistenţă şi militanţii partidelor politice anihilate de comunişti, până la dizidenţii şi opozanţii perioadei Ceauşescu, dar mergând până la fiecare om care a pătimit în România în timpul regimului trecut. Am făcut acest pas politic asumat, dar au urmat foarte mulţi paşi de reparaţie morală şi cunoaştere a trecutului comunist, a crimelor comunismului şi expunere a responsabilităţilor pentru menţinerea acestui regim impus şi instalat din exteriorul ţării. Iar formula de reparaţie a vizat cele trei teme majore pe care le veţi discuta, respectiv restituirea proprietăţilor preluate abuziv de către autorităţile comuniste, accesul la dosarele fostei Securităţi şi deconspirarea poliţiei politice din România, precum şi legea lustraţiei.

Cu certitudine, nu voi face comentarii legate de modul în care Curtea Constituţională a României a tratat fiecare din aceste trei mari probleme abordate în timpul celor două mandate. Dar consider că şi în România, cum sunt sigur că s-a întâmplat şi în alte ţări, Curtea Constituţională a avut un rol determinant pentru a stabili limitele şi principiile pe baza cărora s-au derulat aceste procese, pentru a evita ca o nedreptate din trecut să fie reparată printr-o nedreptate în prezent. Iar acest rol de echilibru şi garant al respectării principiilor constituţionale ale statului de drept şi respectării drepturilor omului a revenit Curţii Constituţionale a României. Aş vrea să fac aici o paranteză. Au fost abordări pe cele trei probleme: proprietate, lustraţie sau demascarea fostului aparat represiv al statului comunist, au fost abordări ale politicienilor care au mers de la muşamalizare până la excese. De aceea ţin să subliniez rolul excepţional pe care l-a avut Curtea Constituţională a României în găsirea acelui echilibru de care, până la urmă, toţi românii aveau nevoie. Este memorabilă, totuşi, o abordare a Curţii Constituţionale cu privire la Legea lustraţiei, lege care a fost elaborată după 21 de ani de la căderea comunismului, a fost promovată de o majoritate parlamentară acum doi ani şi jumătate şi a fost respinsă de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţională. Pentru mine, ca şef al statului, a fost un moment în care a trebuit să-mi judec poziţia în raport cu ce voia majoritatea parlamentară, în raport cu decizia Curţii Constituţionale. Vă mărturisesc că atunci, pentru declararea neconstituţională a acelei legi, un singur argument mi s-a părut fundamental din argumentarea Curţii Constituţionale şi anume: «prea târziu». Deci, clasa politică românească a lăsat România fără o lege a lustraţiei timp de 21 de ani şi după 21 de ani venea cu un proiect de lege care voia să lustreze, dar argumentul «prea târziu» mi s-a părut unul întemeiat, dincolo de toate celelalte pe care nu mi-am permis să le discut niciodată; nu comentez, chiar dacă la începutul mandatului o mai făceam, nu comentez deciziile Curţii Constituţionale, dar acest argument, «prea târziu», mi s-a părut unul temeinic. Până la urmă, revoluţiile, atunci când se întâmplă, trebuie să aibă o cadenţă a desfăşurării lucrurilor aşa cum este normal şi cum aşteaptă cetăţenii să se întâmple după o revoluţie ca aceea din decembrie 1989.

Pentru cetăţenii României, comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim totalitar născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă. A fost un regim de opresiune care a privat poporul român de libertate, demnitate şi proprietate privată, care a încălcat în picioare legea şi a obligat cetăţenii să trăiască în minciună şi frică. A fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, pe o ideologie a cultivării sistematice a urii, pentru care lupta de clasă şi dictatura proletariatului simbolizau esenţa progresului istoric. Importată din afara ţării, ideologia comunistă a justificat atacul împotriva societăţii civile, a pluralismului politic şi economic, nimicirea partidelor democratice, distrugerea pieţei libere, eliminarea prin asasinat, deportări, muncă forţată, întemniţarea a sute de mii de oameni. Cu aceste realităţi a trebuit să ne confruntăm, acestor nedreptăţi a trebuit să le aducem minima reparaţie după prăbuşirea comunismului. Rolul Curţii Constituţionale a fost important şi în materia elementelor legate de recunoaşterea, reabilitarea şi despăgubirea celor care au fost supuşi vicisitudinilor regimului comunist. A făcut-o ca de obicei, respectând Constituţia democrată a României, drepturile omului şi celelalte reguli europene, cu echilibru şi justă cumpănire a prevederilor legale.

În ceea ce mă priveşte, ceea ce am încercat să fac în aceste domenii nu a fost perfect, a fost, nu rareori, târziu şi parţial, dar cu bună credinţă. Am făcut din aceste deziderate obiective ale mandatelor mele prezidenţiale şi cred că am reuşit să mă achit onorabil de aceste obiective, având în vedere că deţin funcţia prezidenţială abia din decembrie 2004. Probabil că momentul adevărului unei dreptăţi sociale bazată pe justiţie constituţională ar fi fost imediat după revoluţia din decembrie 1989. Atunci lucrurile s-ar fi putut desfăşura într-o cadenţă normală şi nu reînnodate, după 14 ani de la revoluţie. În încheiere, permiteţi-mi să vă urez succes la lucrările conferinţei şi în activitatea dumneavoastră de promovare a regulilor constituţionale şi a statului de drept în ţările în care activaţi. Vreau să subliniez, încă o dată, înainte de a vă mulţumi pentru atenţie, că în România justiţia constituţională a fost, la un moment dat, şi în situaţia de a apăra statul de drept în fundamentele lui. Iar Curtea Constituţională a României are meritul de a fi ţinut drepţi, statornici, consistenţi pilonii statului de drept. Vă mulţumesc mult!”

Sursa: Administratia Prezidentiala

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ten − 3 =