Disensiuni în cadrul UE: Acordul cu Ucraina dă naştere unor noi polemici

Chestiunea semnării unui nou pact cu Ucraina a dat naştere unor noi disensiuni în rândul statelor membre ale UE. În ciuda derogării consecvente, din ce în ce mai frecvente, a Ucrainei de la standardele democratice ale Uniunii, unele ţări susţin cu fervoare ideea semnării pactului în toamna anului viitor, pe când altele propun amânarea acestuia până când Ucraina va respecta întocmai cerinţele democratice ale UE şi se va ralia la acquis-ul comunitar.

Făcând parte din prima categorie Cehia, Lituania, Polonia şi Slovacia vor ca UE să semneze Tratatul de comerţ şi asociere politică în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic care va avea loc în toamna anului viitor, în Vilnius, sub preşedinţia lituaniană a UE.

Tratatul „nu reprezintă un premiu acordat guvernului ucrainean, ci mai degrabă o modalitate de a deschide noi perspective pentru cetăţenii ucraineni şi de a impune o agendă europeană conducerii statului”, a declarat un oficial al unuia dintre cele patru state. Mai mult decât atât, Serviciul European de Acţiune Externă a dezvăluit intenţia optimistă a UE de a semna în cadrul summit-ului de la Vilnius acorduri de asociere atât cu Ucraina, cât şi cu Moldova, Georgia şi Armenia [1].

Parteneriatul Estic (PE) este un cadru de cooperare cu şase ţări ex-sovietice de la graniţa estică a UE:  Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Ca urmare a unei viziuni comune împărtăşite de Polonia şi Suedia programul a fost lansat în mai 2009.

PE oferă statelor partenere o serie de oportunităţi de colaborare, precum:

includerea progresivă a acestor ţări în economia UE, prin zone de liber schimb, care vor include toate schimburile comerciale, inclusiv cele de energie, dar și o intergrare economică regională, prin crearea unei comunități economice de vecinătate, prin acorduri bilaterale;

„pacte de mobilitate și securitate”, care presupun lupta împotriva migraţiei, modernizarea sistemelor de azil, structuri integrate de gestionare a frontierelor, care au ca obiectiv final eliminarea vizelor de călătorie;

o mai bună mobilitate a forţei de muncă, prin deschideri punctuale ale pieţei muncii din UE;

securitate energetică sporită pentru UE şi parteneri, printr-o serie de instrumente atât multilaterale, cât şi bilaterale cu ţările din Parteneriatul Estic;

programe care sprijină dezvoltarea economică şi socială a ţărilor partenere [2].

Deşi iniţial Polonia şi Suedia au avut o viziune unitară, de-a lungul timpului de la lansarea PE, abordarea lor a ajuns la poluri opuse în ceea ce priveşte  Ucraina. Suedia, Finlanda, Danemarca şi Olanda aparţin altei categorii de state,  care susţin că pactul de asociere trebuie îngheţat pe o perioadă nedeterminată, până când tranziţia democratică îşi va relua cursul în conformitate cu cerinţele Uniunii. Această abordare fermă a fost declanşată de politicile nedemocratice avansate de actuala guvernare la alegerile parlamentare care au avut loc în octombrie, precum şi de întemniţarea membrilor opoziţiei. Grupul acestor state susţine elaborarea unor criterii stricte pentru Ucraina în vederea deschiderii perspectivei de a semna tratatul, precum eliberarea Iuliei Timoşenco şi reformarea sistemului judiciar.  Mai mult decât atât, unele dintre ele vor să anuleze vizita lui Ianukovici la Bruxelles care ar avea loc în februarie sau martie cu ocazia summitului UE-Ucraina. Împotrivirea lor este acerbă şi datorită faptului că, lăsând la o parte tranziţia democratică deficitară, Ucraina nici nu a respectat criteriile şi măsurile cerute de UE pentru a se ralia la acquis-ul comunitar.

Franţa şi Marea Britanie fac parte dintr-un grup distinct, neutru, pe când Germania este încă indecisă. Deşi un oficial polonez a declarat că în urma unei întrevederi dintre cancelarul german Angela Merkel şi premierul polonez Donald Tusk care a avut loc pe 14 noiembrie, aceasta a declarat că Gemania susţine planul Vilnius, totuşi conform declaraţiilor venite din partea altei surse, poziţia Germaniei este alta. Conform acesteia, Merkel a făcut o promisiune familiei lui Timoşenko de a face tot posibilul să o elibereze din închisoare. Prin urmare, încă nu se poate spune cu exactitate care este politica Germaniei.

Poziţia statelor nordice se pare că este împărtăşită şi de un număr mare de ONG-uri şi membrii ai congresului SUA, care sunt de părere că UE ar trebui să impună interdicții de călătorie unor parlamentari fideli clanului Ianukovici. Însă, UE vrea să evite un scenariu similar celui al Belarusului, diplomaţii europeni declarând că UE nu va lua în considerare această opţiune.

La începutul acestui an UE a îngheţat activele unor oficiali din Belarus şi le-a impus interdicţie de călătorie în UE. În vederea consolidării măsurilor restrictive împotriva celor vinovaţi de represiuni contra reprezentanţilor societăţii civile şi ai opoziţiei democratice din Belarus, UE a adăugat 29 de firme şi 21 de magistraţi şi oficiali ai autorităţilor pe lista sa “neagră”, care includea deja alţi 230 de oligarhi (sursa principală finanţatoare a dictaturii).  Reacţia Belarusului a fost de a  răspunde cu “arme” egale, interzicând la rândul ei dreptul de intrare pe teritoriul său oficialilor europeni care au impus sancțiunile . Deşi măsurile luate de UE au fost cauzate de situaţia deficitară internă din Belarus, puterea concentrându-se prin acţiuni nedemocratice împotriva comunităţilor societăţii civile şi opoziţiei, efectul lor a fost de a degrada considerabil relaţiile dintre cei doi actori internaţionali, crescând foarte mult influenţa Rusiei.

„Partea ucraineană ne-a transmis mesajul că integrarea europeană continuă să fie un obiectiv principal al statului şi că UE este considerată a fi principalul partener, aşa că nu vrem să renunţăm la asta”, a declarat un oficial nordic.[3]

Această chestiune va fi analizată şi de Parlamentul European, care  va susţine o dezbatere pentru a adopta o rezoluţie privind impactul alegerilor parlamentare Ucrainene asupra relaţiilor cu UE, rezoluţia urmând a fi adoptată pe 13 decembrie.[4]

Faptul că după o perioadă duplicitară în care statul Balerus a avut o politică de balansare între UE şi Rusia, acum a luat o direcţie concretă unitară, Uniunea Eurasiatică, în care Rusia este putere hegemonică, oferă un motiv destul de puternic pentru UE să evite acelaşi scenariu şi cu Ucraina. Cu toate acestea, divergenţa de opinii îngreunează demersurile UE, cât si predictibilitatea situaţiei negocierilor pentru încheierea acordului de asociere. Indiferent care va fi poziţia Uniunii, ceea ce e clar este că acţiunile Ucrainei până în toamna anului viitor vor conduce către un scenariu sau altul.

Articolul face parte din ultimul număr din 2012 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

 

[1] Andrew Rettman, „EU countries split on Ukraine treaty”, EuObserver, 26 noiembrie 2012, http://euobserver.com/foreign/118316

[2] „UE lansează ‘Parteneriatul Estic’ sperând să obţină linişte la granița de răsărit”, EurActiv, 8 mai 2009,

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_17140/UE-lanseaza-‘Parteneriatul-Estic’-sperand-sa-obtina-liniste-la-granita-de-rasarit.html;

[3] Andrew Rettman, „EU countries split on Ukraine treaty”, EuObserver, 26 noiembrie 2012, http://euobserver.com/foreign/118316;

[4] „European Parliament To Consider Resolution On Ukraine On December 12-13”, Ukrainian News Agency, 27 noiembrie 2012, http://un.ua/eng/article/422794.html;

 

Autor: Maria Sabina LAZĂR, Center for European Policy Evaluation
Foto: wikipedia

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *