UE: intre berea germana si ceaiul englezesc

Autor: Ioan Mircea Pascu
Sursa articol: Contributors.ro

“Stiu – si nu ma invat minte – ca temele europene sunt pe ultimul loc ca interes pentru romani. Cu toate acestea, perseverez. Cauza o constituie importanta covarsitoare pentru Romania a deciziilor luate la nivel european.

In acest sens, in cateva din contributiile mele anterioare am cautat sa atrag atentia asupra unor dezvoltari extrem de importante pentru soarta continentului, implicit a noastra. Spuneam, de pilda, ca Europa s-a divizat déjà pe doua paliere – “Euro” si non-”Euro” – si ca integrarea continua silit (am numit-o “integrare negativa”) doar la nivelul tarilor membre ale zonei “Euro”. Acolo au ajuns sa se concentreze deciziile importante luate la nivelul intregii Uniunii. Tocmai de aceea, sustineam ca accederea Romaniei in zona “Euro” reprezinta, de acum, un obiectiv politic obligatoriu, nu numai monetar, fiscal si economic.

Iata ca, fie ca ne-a interesat sau nu, UE a ajuns intr-un moment crucial al existentei sale. Vinerea aceasta, pe 9 decembrie 2011, Uniunea va hotari fie sa modifice Tratatele in sensul propus de Germania si Franta, fie sa nu o faca, lasand lucrurile in suspensie (ceea ce ar fi cea mai proasta optiune, stiut fiind ca si o decizie proasta e mai buna decat nicio decizie …).

Personal, cred ca daca se accepta modificarea Tratatelor, vom avea doua rezultate: pe de o parte, mai multa integrare la nivel fiscal si bugetar intre tarile membre ale zonei “Euro”, cu o intarire generala a disciplinei in aceste domenii pentru toti ceilalti, iar, pe de alta, o consfintire juridica temporara a actualei divizari a Uniunii pe cele doua paliere: “Euro” si non-“Euro” (cu promisiunea ca se va incerca depasirea ei in viitor).

Daca nu se accepta modificarea Tratatelor, mi-e teama ca tarile membre ale zonei “Euro” vor incheia un tratat suplimentar, care sa prevada tot ce au stabilit intre ele in materie fiscala si bugetara, la propunerea Germaniei si Frantei. Act care va fi redactat astfel incat sa nu contravina Tratatelor care ii leaga pe toti cei 27. Rezultatul va fi un club “si mai select” (Clubul “Euro”), intr-un club deja “select” (comparativ cu cei lasati pe dinafara) – Clubul UE.

La prima vedere, rezultatul pare sa fie acelasi: divizarea Uniunii intre membrii zonei “Euro” si restul membrilor. Numai ca, la o analiza mai atenta, in cazul modificarii Tratatelor, divizarea va fi temporara, iar in al doilea, respectiv al incheierii unui nou tratat exclusiv intre membrii zonei “Euro”, ea are sansele sa fie de durata.

Ce trebuie sa faca Romania? Intrebarea, desi tardiva, caci mai sunt doar cateva zile pana la sumitul decisiv, merita sa fie pusa si sa primeasca un raspuns, atata timp cat autoritatile – adica cele care vor comunica decizia Romaniei in numele poporului roman – nu au depus nici cel mai mic efort pentru informarea opiniei publice, ca sa nu vorbim de consultarea democratica pe care erau obligate sa o faca. (Si asa, pe culoare, aici la Bruxelles, se discuta cata legitimitate va avea decizia – oricare va fi ea – luata de guvernele ne-alese, de tehnicieni, ale Greciei si Italiei …).

Desi nu avem date, caci autoritatile au preferat sa nu sufle o vorba despre miza sumitului la care vor participa reprezentand pe cei 22 de milioane de romani, din “semne” ne-am putut da seama ca Romania a fost tatonata de ambele tabere – una, a celor din afara zonei “Euro”, in fruntea careia pare sa se fi instalat Marea Britanie, alta, cunoscuta, a celor din zona “Euro”, condusa de Germania si Franta. Astfel, dna Udrea a luat ceaiul (putin intempestiv) cu Printul Charles la Londra, iar presedintele a facut o vizita (tot, putin intempestiva) la Berlin. De aici putem deduce, in principal, ca optiunea Romaniei este pentru modificarea Tratatelor, in sensul propunerilor Germaniei si Frantei si, in subsidiar, ca berea germana este mai buna decat ceaiul englezesc, chiar si in ciuda faptului ca acesta din urma a fost consumat si, probabil, recomandat de dna Udrea insasi …).

La acelasi rezultat ajungem si daca trecem dincolo de “semne” , facand o succinta analiza (care, banuiesc, ca cei care trebuiau sa o faca, au facut-o). Astfel, Romania este o tara continentala, aflata la celalalt capat al continentului fata de Marea Britanie. Intre noi, ca si in alte dati din istoria ultimilor 100 de ani, se afla Germania. Deci, optiunea noastra este, prin definitie, continentala, drept pentru care trebuie sa acceptam modificarea Tratatelor propusa de Germania si Franta. In plus, chiar si daca am accepta, de dragul argumentului,  sa sustinem optiunea britanica, cel mai probabil este ca singura tara care va avea de castigat va fi … Marea Britanie (ca nu degeaba este Mare), pentru care se va gasi pana la urma o formula satisfacatoare, asa cum s-a intamplat, dealtfel, in toate situatiile relativ similare de pana acum … Unde ne vom afla noi atunci?

Deci, daca acceptam formula modificarii Tratatelor propusa de Germania si Franta, vom avea de traversat “desertul”, respectiv perioada de timp pana la aderarea noastra la zona “Euro”. Ori, pentru a putea face cu succes acest lucru, avem atu-ul nostru traditional, la care am apelat cu succes si in cazul admiterii in NATO: ostasul roman!

Daca atunci, datorita performantei militare si sacrificiului sau, Romania a parcurs cu bine drumul de la Kandahar pana la Praga, acum Romania ar putea sa solicite asocierea la initiativa “Triunghiului de la Weimar”, initiat de Polonia, Germania si Franta in 2010 (cand a fost revitalizata o initiativa existenta din anii ’90), la care s-au alaturat déjà Italia si Spania.

Am merge inca o data pe mana Poloniei – cum am mai facut cu succes si in trecut, legat de NATO – care reuseste sa fie luata in calcul, in ciuda faptului ca nu este inca membra a zonei “Euro”.

Sunt convins ca, in ciuda diferentelor de situatie economica, atitudine, potential si capacitate administrativa dintre noi si polonezi, sub raport militar, Romania poate reprezenta o miza atractiva pentru principalii decidenti din UE,  ceea ce ne-ar spori sansele admiterii in clubul “select” al Uniunii.

Acest efort este necesar, daca dorim ca tot ce am facut anterior pentru admiterea in UE (si NATO) sa nu fi fost degeaba … Ar fi o eroare extrem de costisitoare sa ne oprim acum, numai pentru ca suntem comozi si nu vrem sa mergem mai departe. Odata intrati in acest tunel, nu exista decat un singur drum: inainte!”

Sursa foto: 123rf.com

 

 

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − eighteen =