Connect with us

EDITORIALE

Un an cu Klaus Iohannis – Călătoria și transformarea președintelui: 7 Consilii Europene și 13 vizite oficiale de stat. Securitatea, capitol de excelență

Published

on

de Robert Lupițu

iohannis parlamentPe 21 decembrie, Klaus Iohannis împlinește un an de când a fost instalat în cea mai înaltă funcție în stat, cea de președinte al României. Un an de la discursul de învestitură în Parlamentul României, alocuțiune consacrată trasării direcțiilor pe care noul președinte își propunea să le urmeze, ce se identifică perioadă în care provocările nu au dispărut, ci s-au intensificat, unitatea europeană a fost pusă la grea încercare și nici climatul intern, al cărui ton a fost dat de surdele bătălii politice, nu a fost cel mai adecvat, atingând inclusiv momente tragice.

Lider căruia îi poate fi atribuită o spectaculoasă revenire după primul tur în care se afla la 10 procente distanță de contracandidatul său, fostul premier Victor Ponta, dar și personalitatea politică a cărui activitate pe rețelele sociale l-a propulsat în fruntea top-ului european la acest capitol, Klaus Iohannis a dat examene importante în aceste prime 365 de zile de șef al statului. Precizez din ”capul locului” (o expresie des uzitată de președinte) că acest material CaleaEuropeana.ro pune accent pe dimensiunea externă a activității președintelui și cea care relevă atribuțiunile sale constituționale, urmărind totodată și adaptarea președintelui la transformările și evoluțiile interne și externe.

Început de an cu angajamente reafirmate: solidaritate, securitate și europenizarea României

marsul solidaritatiiInstalarea ca președinte al României s-a identificat cu conturarea direcțiilor de politică externă și asumarea unor angajamente concise în domeniul securității, însă a debutat cu o primă adaptare, simbolică și diplomatică, la un eveniment care a resetat agenda în parte agenda internaționale: atacurile de la Paris din cadrul redacției Charlie Hebdo. Iohannis și-a modificat imediat agenda pentru a lua parte la Marșul solidarității de la Paris, alături de peste 50 de șefi de stat și de guvern care s-au adunat în capitala Franței pentru a-și exprima solidaritatea față de atentatele care au demonstrat că fenomenul terorist este, poate, cel mai mare pericol la adresa securității internaționale. (mai multe detalii aici)

Revenind la dimensiunea securității, alocarea a 2% din PIB pentru bugetul Apărării până în 2017 a fost prima reușită a noului președinte la nici o lună de la preluarea mandatului și cu dublă însemnătate: România începea să bată la porțile clubului statelor membre NATO care alocă minim 2% din PIB pentru domeniul Apărării (Grecia 2.5%, Estonia – 2%, Marea Britanie – 2% și Statele Unite – 3.6%) și promisiunea la care se angaja Bucureștiul venise în urma unui consens politic, prilejuit de o consultare între președinte și partidele politice parlamentare. (mai multe detalii aici și aici)

“Nu putem fi numai beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să devenim furnizori de securitate”, declara în multiple ocazii Klaus Iohannis, arătând îngrijorarea pe care Bucureștiul o manifestă față de instabilitatea din regiune și confirmând angajamentul pe care România este dispusă să și-l asume în contextul războiului hibrid din Estul Europei și al provocărilor la care Aliații vor urma să fie supuși. 

Cu acest consens în buzunar, care nu numai că prevedea creșterea bugetului pentru Apărare la nivelul minim agreat la nivelul NATO, ci și menținerea sa pentru următorii 10 ani, președintele a pornit la jumătatea lui ianuarie spre prima sa vizită externă programată inițial pentru începutul lunii. Nu Washington, nu Paris, nu Berlin, nu Londra, ci Bruxelles – sediul instituțiilor UE și NATO, structurile multilaterale care au reprezentat în ultimul sfert de veac dezideratele politice naționale.

iohannis juncker cretuȘeful statului s-a întâlnit la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, și a avut o întrevedere cu Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Cu liderii instituțiilor europene Klaus Iohannis a abordat cele mai importante subiecte de natură europeană pentru România la acel moment: ”aderarea completă” la UE prin accederea în spațiul Schengen și îndeplinirea eforturilor necesare pentru ca Mecanismul de Cooperare și Verificare să nu mai fie o anexă la statutul de membru al României în UE. ”Unul dintre obiectivele mandatului meu este europenizarea completă a României”, a spus președintele la întrevederea cu Jean-Claude Juncker.

iohannis stoltenbergLa NATO am asistat la primele reverberații pozitive ale unei acțiuni strategice promovate de președinte. Reuniunea cu Jens Stoltenberg s-a desfășurat sub semnul acordului politic național vis-a-vis de creșterea bugetului pentru Apărare. ”Este un bun exemplu de angajament. Este un exemplu pentru multe alte ţări”, a spus secretarul general al Alianței, fiind invitat de Klaus Iohannis să efectueze o vizită la București. (mai multe detalii aici)

Următoarea oprire: Berlin via Paris și Chișinău. Prima reuniune a Consiliului European pentru Iohannis

Vizita la instituțiile UE, urmată de o serie de deplasări externe la Chișinău, Paris și Berlin, au constituit pilonii de politică externă pe care președintele a urmărit să îi solidifice încă de la început: atât Germania, cât și Franța, motoarele Uniunii Europene joacă un rol esențial în aprofundarea integrării europene a României și a bornei numite Schengen și reprezintă, prin rolul asumat în formatul Normandia și acordurile de la Minsk, factori strategici pentru lobby-ul românesc de apropiere a Republicii Moldova de Europa și desprinderii de Rusia. 

iohannis hollandeAflat pentru a doua oară la Paris, după atentatele de la Charlie Hebdo, Iohannis a precizat că ”O prioritate a mandatului meu este substanţierea relaţiilor cu statele cu care avem parteneriate strategice încheiate sau relaţii privilegiate şi, desigur, consolidate. Parteneriatul strategic cu Franța este foarte important”. (mai multe detalii aici)

La Chișinău șeful statului se afla pentru a doua oară după vizita efectuată înaintea alegerilor din Republica Moldova și a instalării sale oficiale ca președinte. Vizita, programată să fie prima deplasare externă a președintelui, fusese amânată din cauza faptului că un guvern nu fusese numit după alegerile de la finalul lui 2014. ”Moldova are o mare şansă, pe care noi n-am avut-o. Această şansă se numeşte România”, a fost imboldul pe care președintele a căutat să-l ofere românilor de peste Prut și ecoul pe care a dorit să-l propage spre Berlin, următoarea sa destinație. (mai multe detalii aici)

iohannis merkel bbMult așteptata întrevedere cu Angela Merkel nu a produs efectele scontate: chestiunii externă legate de viitorul european al Republicii Moldova i-a fost atașată, pe undeva firesc, problema transnistreană, iar smulgerea unei promisiuni germane în dosarul Schengen: ”Nu pot să afirm nimic, dar înţeleg că România trebuie să primească un răspuns care să arate că mergem înainte”, a fost răspunsul evaziv al cancelarului german privind aderarea la spațiul Schengen. (mai multe detalii aici)

De precizat că între vizitele la Paris și Chișinău s-a strecurat și prima participare a lui Klaus Iohannis la un Consiliu European. Sesiunea informală din februarie beneficia de un context strategic la care și România trebuia să își consolideze abordarea: Germania și Franța participau la această reuniune după încheierea Acordurilor de la Minsk II cu Rusia și Ucraina, care stabileau cadrul de implementare al primului pact și care au reprezentat de atunci referința nr. 1 pentru o soluție pașnică a conflictului din estul Ucrainei. ”România înțelege pericolul sporit din vecinatătea noastră și se implică în rezolvarea lui”, a fost mesajul transmis de Iohannis atunci, care a reiterat Consiliului European și dorința României de a adera la zona euro, o altă bornă în procesul de europenizare anunțat la debutul mandatului. (mai multe detalii aici)

iohannis consiliul european

Strategia unei traiectorii de securitate: ”momentul extern de vârf al lui Iohannis” sau ”de la Varșovia la Kiev”

Mai degrabă cauzal și strategic, după încheierea acordurilor de la Minsk și participarea la Consiliul European dedicat primordial dimensiunii securității, Iohannis a urmărit să joace cartea ”România-actor regional de prim rang”: a efectuat prima vizită de stat în Polonia (partener strategic) și și-a anunțat prezența la Kiev pentru o întrevedere oficială cu președintele Petro Poroșenko (cu care discutase și la marșul solidarității de la Paris și avusese o bilaterală în marja Consiliului European din februarie)

iohannis_komorowskiLa Varșovia, chestiunea ucraineană s-a aflat pe masa discuțiilor între doi parteneri a căror relație reprezintă o prioritate, atât pe plan european, cât și transatlantic. Convorbirile bilaterale ale lui Klaus Iohannis cu președintele de atunci, Bronislav Komorowski, au reliefat o semnificativă empatie între cei doi lideri: chestiunea regională cu accent pe două țări – Moldova și Ucraina – , drumul proeuropean al statelor Parteneriatului Estic, adoptarea unei declarații comune a parteneriatului strategic european și euro-atlantic stabilit în 2009, propunerea organizării unei reuniuni comune cu președintele Ucrainei (încă nerealizat) și stabilirea de comun acord a organizării unui summit regional al Europei Centrale și de Est la București la finalul lui 2015, eveniment premergător summit-ului NATO de la Varșovia. (mai multe detalii aici și aici)

Mobilizarea vagonului cu două locuri româno-polonez era încă un semnal că România joacă predictibil în termeni de securitate și este ancorată viziunii comune europene și euro-atlantice, ranforsându-și calea spre asumare a unui efort regional colectiv pentru refacerea mediului de securitate. Cu această platformă închegată s-a deplasat Klaus Iohannis la Kiev pentru a discuta cu omologul său, Petro Poroșenko.

Iohannis-Porosenko6Privită sub varii accepțiuni (Ucraina fiind cel mai mare vecin non-UE al României, cu o importantă comunitate de români și cu o profundă deteriorare a cadrului de securitate ca urmare a imixtiunii ruse), vizita la Kiev a stat și sub semnul relansării unor relații degradate de disputa privind Insula Șerpilor, dar mai ales pentru a transmite un semnal de implicare, de asumare și de reiterare a ralierii României la respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și la remedierea climatului de securitate.

Poziția României este favorabilă menținerii regimului de sancțiuni al UE la adresa Federației Ruse, atâta timp cât nu se înregistrează aplicarea deplină a acordului sau dacă situația din teren continuă să se degradeze”, a declarat Iohannis reamintind sprijinul și leadership-ul asumat de România la summit-ul NATO din Țara Galillor pentru securitatea cibernetică a Ucrainei. (mai multe detalii aici

Contextul mai larg în care s-a desfășurat această vizită și traiectoria vizitelor externe ale președintelui Iohannis creionează un aspect notabil: șeful statului efectuase, înainte de Kiev, vizite oficiale în Franța, Germania și Polonia. Primele două state au fost vârfurile de lance ale Europei în negocierea cu Rusia  de la Minsk privind criza din Ucraina, iar cel de-al treilea stat a fost ignorat în acest format, după ce în momentele incipiente ale conflictului, diplomația poloneză s-a remarcat într-un format mai larg al tratativelor. Astfel, vizita lui Iohannis la Varșovia dublată de cea de la Kiev ne arată că România și-a pregătit calea spre a fi curea de transmisie dinspre Europa și de ce nu, dinspre Statele Unite spre Ucraina, având în vedere că și Washington-ul nu fusese implicat în negocieri.

Nu în ultimul rând, după deplasarea în Ucraina, președintele Iohannis a participat la un nou Consiliu European pe 19-20 martie 2015 de pe a cărui agendă nu au lipsit criza din Ucraina și sancțiunile împotriva Federației Ruse (mai multe detalii aici). Acțiunile strategice pe care Klaus Iohannis și-a construit primele luni de mandat fuseseră cel puțin inspirate, mai ales că interconectarea evenimențială fundamentează o gândire strategică, atât în abordare, cât și în comunicare, ce a contribuit la notorietatea regională a României și la asumarea organizării unui mini-summit NATO care să reflecte poziția Europei Centrale și de Est înaintea reuniunii aliate din 2016

Spre realizarea obiectivului propus: Noua Strategie Națională de Apărare a României sau ”O Românie puternică în Europa și în lume”

La începutul mandatului, președintele declarase că printre prioritățile sale se numără adoptarea noii Strategii de Apărare a țării, document fundamental atât pentru a reflecta viziunea președintelui cu privire la mediul extern și climatul intern, cât și pentru a da tonul și direcția politică, economică, socială și/sau culturală spre care trebuie să se îndrepte România.

iohannis erdoganPână la această nouă bornă, activitatea lui Klaus Iohannis din primul an de mandat cuprinde și prima primire oficială a unui șef de stat din afara UE în România de la preluarea mandatului prezidențial (după vizita președintelui bulgar): vizita președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și agrearea unui sprijin al Turciei pentru construirea centrului de comandă NATO (mai multe detalii aici). 

Președintele și-a continuat seria deplasărilor externe cu o reuniune extraordinară a Consiliului European, vizită oficială în Italia (mai multe detalii aici), întrevederea cu Sanctitatea Sa, Papa Francisc I, la Vatican, pe care l-a invitat să viziteze România (mai multe detalii aici) și participarea la summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga (mai multe detalii aici). Au urmat apoi participarea la summitul UE-America Latină (mai multe detalii aici), prima întrevedere cu premierul britanic, David Cameron, în marja reuniunii amintite anterior (mai multe detalii aici), efectuarea unei vizite oficiale în Croația (mai multe detalii aici) și primirea vizitei omologului portughez, Anibal Cavaco Silva, țară ce furnizează României 4 avioane F16. (mai multe detalii aici)

În cheie internă, evoluțiile erau sinuoase, întrucât o parte din obiectivele asumate ca urmare a dorinței de a relansa relațiile României cu comunitatea cetățenilor săi din străinătate – legea votului prin corespondență – se aflau în impas, iar jocul politic partizan și de ne-coabitare marca prima solicitare a demisiei premierului Victor Ponta, implicat într-un scandal de corupție.

Pentru prima dată un document strategic cum este Strategia Națională de Apărare a fost dezbătut și votat în Parlament. ”O Românie puternică în Europa și în lume”, titulatura Strategiei, reprezintă ”declaraţia pe care România o face”, spunea Klaus Iohannis Parlamentului înainte de vot: ”Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul. Prin obiectivele şi conţinutul său, Strategia Naţională de Apărare se referă, de fapt, la apărare şi securitate naţională în ansamblu, iar cele două concepte merg împreună”. (mai multe detalii aici și aici)

Din documentul votat de Parlament reiese că Rusia este principala vulnerabilitate şi preocupare a României în materie de securitate şi apărare. Totodată, principalele direcţii de politică externă sunt concentrate asupra unei relaţii strânse cu NATO şi Uniunea Europeană.

Strategia Națională de Apărare va marca momente importante, așa cum reiese și din conținutul său: centenarul Unirii și prima președinție rotativă a Consiliului UE pentru România. În același timp, remarc utilitatea acestui document în lumina poziției regionale pe care o deținem și prin necesitatea reiterării ferme a angajamentului și implicării noastre europene și euro-atlantice. Sesizez progresul de la dezideratul euro-atlantic și european la conceptul de furnizare a securității în regiune și constat imperativitatea unei viziuni integrate a unui președinte asupra întregii dimensiuni de apărare a valorilor, intereselor și identității naționale, cu toate elementele ce decurg din acest enunț. Atrag atenția asupra conceptului de securitate extinsă (este binevenită inserarea sa în strategie!) și în corelarea sa cu refacerea, consolidarea sau intensificarea unor elemente ale puterii naționale: populația, caracterul național, moralul național, calitatea diplomației și calitatea guvernării. (mai multe detalii aici)

iohannis tusk cons europeanAdoptarea strategiei a beneficiat și de un context european mai larg: Consiliul European de vară (25-26 iunie), în care migraţia, securitatea şi apărarea europeană, erau puncte principale pe agenda discuțiilor. Criza migrației și fluxul refugiaților începuse să devină o problemă din ce în mai spinoase pentru Uniunea Europeană. ”În domeniul securităţii şi apărării, accentul în dezbateri va fi pus pe revizuirea Strategiei de Securitate a Uniunii Europene şi lupta împotriva terorismului. România va susține lansarea acestui proces de revizuire și are, de această dată, oportunitatea de a merge la aceste discuții cu un document propriu, nou și comun asumat de întreaga clasă politică și anume Strategia Națională de Apărare a Țării”, a declarat Klaus Iohannis cu prilejul acelei reuniuni din iunie 2015. (mai multe detalii aici)

Din nou securitate: Vizita lui Jens Stoltenberg în România. Consolidarea profilului extern al președintelui și un nou semnal în relațiile româno-moldovenești

Dacă există un capitol la care România și mandatul prezidențial al lui Klaus Iohannis de până acum au excelat, acela este securitatea. Stabilirea creșterii pragului pentru bugetul Apărării la 2% din PIB și elaborarea noii Strategii de Apărare, coroborate cu decizia înființării centrelor de comandă și control NATO pe teritoriul României și inaugurarea lor în toamna lui 2015 (hotărâri anunțate summit-ul din Țara Galilor din septembrie 2014), reprezintă cadrul mai larg care a prilejuit vizita secretarului general al Alianței la București la 2 iulie.

Din capitala României, semnalul dat de Iohannis și Stoltenberg pentru contingentul aliat, dar și pentru actorii terți care au adus prejudicii arhitecturii de securitate euro-atlantice a fost clar: garanțiile de securitate ale NATO acoperă teritoriile toate statelor membre. Mai mult decât atât, președintele României a profitat de context pentru a sublinia legătura intrinsecă și indubitabilă dintre strategia proaspăt adoptată și rolul NATO în desăvârșirea acesteia

iohannis-stoltenberg232”România va juca un rol important în planificarea militară a NATO pentru flancul sud-estic al Alianței”, reprezintă poate cea mai importantă declarație oferită la București de cel mai înalt oficial NATO, în contextul în care primul comandament avea să fie inaugurat în septembrie, iar cel de-al doilea anul viitor. Totodată, activarea scutului anti-rachetă de la Deveselu, ca urmare a Parteneriatul Strategic pentru Secolului XXI dintre România și Statele Unite din 2011, a fost punctată de Klaus Iohannis ca efort al României pentru asigurarea strategică în flancul estic al Alianței. (mai multe detalii aici)

Profilul extern asumat de președinte, atât prin comportamentul politic, cât și prin atribuțiile constituționale, a fost continuat printr-o vizită oficială la mijlocul luni iulie în Spania, care, alături de Italia, reprezintă țările cu cea mai densă comunitate românească și față de care președintele își luase angajamentul legii votului prin corespondență și prevenirea reapariției unei situații precum cea de la alegerile prezidențiale. (mai multe detalii aici)

iohannis-timoftiÎn aceeași perioadă, a avut loc o a doua întrevedere oficială cu președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care a vizitat România pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității ”Ștefan cel Mare din Suceava. ”Sunt convins că oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi într-o bună zi nu doar în Uniune, ci și în comuniune”, a transmis președintele României atât omologului său, cât și unioniștilor care și-au intensificat în ultimul an eforturile în acest sens. (mai multe detalii aici

Tot în același interval (iulie 2015), președintele a efectuat două vizite de stat, una în Serbia și cealaltă în Austria. (mai multe detalii aici și  aici)

Moment internațional de prestigiu precedat de un prejudiciu de imagine: Adunarea Generală ONU, votul privind cotele obligatorii și Consiliul European extraordinar pe tema migrației

Intrând în ultima parte a primului său an de mandat, șeful statului și-a continuat periplul diplomatic, luând parte, la ceas aniversar, la cea de-a 70-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite la New York. Moment internațional de marcă în care Klaus Iohannis a reprezentat România (60 de ani de apartenență la ONU) în unica arenă globală a relațiilor internaționale și în care a afirmat angajamentul pentru noul efort colectiv internațional – Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030.

De la București la New York via Bruxelles a fost traseul urmat de președinte care a trebuit să ia parte la Consiliul European extraordinar din 23 septembrie 2015, ca urmare a deciziei Consiliului JAI de acceptare a cotelor obligatorii de refugiați și migranți. Acesta a fost primul Consiliu European la care șeful statului participa cu presiuni suplimentare pe umerii săi: la JAI România votase, alături de Cehia, Slovacia și Ungaria, împotriva cotelor, spre nemulțumirea marilor state membre ale UE. Un moment delicat, dar care a reliefat o adaptare strategică demnă de remarcat: în primul rând, șeful statului a reiterat importanța care trebuie acordată zonelor sigure din jurul zonei de criză, unor țări precum Turcia, unde se găsesc un număr foarte important de refugiaţi (importanță acordată în cele din urmă la summit-ul UE-Turcia de la finalul lui noiembrie) și menținerea centrelor de primire (hotspots) a refugiaților (agreate și în JAI) ca facilități europenie, și nu naționale. Cu alte cuvinte, președintele a căutat să evite pasarea unei responsabilități comune europene spre una eminamente națională. (mai multe detalii aici)

rp_iohannis-onu1-1024x684.jpg

70 de ani de la înființarea ONU și 60 de ani când România este membru al organizației – ce moment ceremonial mai potrivit pentru a-ți reprezenta țara la deschiderea lucrărilor Adunării Generale a Națiunilor Unite. Timp de șase zile (24-30 septembrie), șeful statului a avut întrevederi oficiale cu secretarul general ONU, Ban ki-moon, președintele Adunării Generale ONU, Mogens Likketoft, președintele Chinei, Xi Jinping, premierul Japoniei, Shinzo Abe, președintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, președintele Turkmenistan-ului, Gurbangulî Berdâmuhamedov, și a participat la dineul oferit de liderul Statelor Unite, Barack Obama. Printre intervențiile sale în cadrul Adunării Generale s-au aflat poziția oficială a României privind Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030 și provocările la care comunitatea internațională trebuie să răspundă, dar și la Reuniunea mondială a liderilor privind realizarea egalităţii de gen şi capacitarea femeilor, președintele Iohannis fiind unul dintre liderii semnatari ai petiției mondiale HeForShe. La New York, președintele a avut mai multe cu investitori americani, cu Atlantic Council şi cu comunitatea de români din SUA. (mai multe detalii aici)

Totodată, Iohannis s-a deplasat la Casa Albă unde a discutat cu vicepreședintele Joe Biden despre calitatea cooperării politice și militare din cadrul Parteneriatul Strategic și dinamizarea componentei economice. În dimensiunea securității, Iohannis și Biden au trecut atunci în revistă ultimele progrese ale inaugurării scutului anti-rachetă de la Deveselu, activare ce a avut loc la finalul săptămânii trecute. (mai multe detalii aici)

iohannis - biden

La New York, președintele nu a reușit să participe la summit-ul pentru combaterea terorismului organizat de președintele SUA, Barack Obama, din cauza suprapunerii de program cu intervenția sa națională în plenul Adunării Generale. În schimb, a luat partea la reuniunea găzduită de președintele Croației, sub formatul țărilor riverane Mării Adriatice și Mării Negre.

Un nou Consiliu European: întrevedere cu Martin Schulz și europarlamentarii români

iohannis -schulzPreședintele Klaus Iohannis a participat în acest la nu mai puțin de 7 Consilii Europene (extraordinare și informale), la care se adaugă și summit-ul Parteneriatului Estic, summit-ul UE-CELAC, summit-ul restrâns cu țările din Balcanii de Vest organizat de Comisia Europeană, summit-ul de la Valleta pe tema migrației și summit-ul UE-Turcia. Una dintre aceste reuniuni a avut loc la mijlocul lunii octombrie, atât pentru a evalua progresele înregistrate în dimensiunea migrației, cât și pentru a oferi o reacție comună la adresa implicării militare a Rusiei în Siria. 

România este și dorește să fie în continuare parte a soluției în chestiunea migrației. România este solidară cu celelalte țări ale UE.  Conflictul din Siria este cauza unui număr imens de refugiați. Soluția este evidentă: pacea în Siria. Pentru asta trebuie să colaboreze toate părțile implicate. Faptul că Rusia s-a angajat militar în Siria nu rezolvă situaţia, ci o complică. Singura cale de ieșire din această criză este calea negocierii. Atunci se vor găsi soluții. Acesta este punctul de vedere oficial al României”, a declarat Klaus Iohannis în acest context. (mai multe detalii aici)

În cadrul acestei deplasări, șeful statului a avut și prima sa vizită de lucru la Parlamentul European, discutând atât cu președintele Martin Schulz, cât și cu europarlamentari români. (mai multe detalii aici

Tot în octombrie, președintele a participat la reuniunea organizată de Comisia Europeană pe tema migraţiei în regiunea Balcanilor de Vest (25 octombrie), la care au lua parte şefii de stat sau de guvern din Austria, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Germania, Grecia, Ungaria, România, Serbia şi Slovenia.

Tragedia din Colectiv: punctul dureros de inflexiune a unei națiuni. Adaptarea președintelui

Probabil cea mai mare provocare pe care președintele Klaus Iohannis a avut-o de înfruntat în primul an de mandat este reprezentată de efectele tragediei din clubul Colectiv (31 octombrie), acolo unde un incendiu izbucnit a curmat până în prezent viața a peste 60 de români

iohannis colectiv 40 zileAutorizațiile de funcționare suspecte oferite clubului, posibilitatea săvârșirii unor acte de corupție în acest sens și numărul de morți ce se modifica la fiecare ceas au atins ”nervul națiunii” (așa cum spunea președintele) au readus zeci de mii de români în stradă cu scopul de a da jos Guvernul și puterea politică existentă. Demisia cabinetului Ponta nu a calmat spiritele, românii ieșiți cu zecile de mii în stradă pentru a solicita asumare a responsabilității pentru cei decedați în tragedia de la Colectiv și cerând o resetare a clasei politice și a actului guvernamental. 

Acest moment de inflexiune în rândul societății românești, căderea guvernului și criza politică generată de indecizia partidelor de a-și asuma responsabilitate directă a actului de guvernare l-au determinat pe președintele Klaus Iohannis să propună un guvern tehnocrat, condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș. Șeful statului a căutat să se adapteze acestei tragedii fără să renunțe la principiile enunțate în momentul preluării funcției, ci dimpotrivă, a urmărit să amplifice amprenta pe care dorește să o pună: consultări cu partidele parlamentare, inițierea, în premieră, a unui dialog cu societatea civilă pe tema numirii unui guvern și edificarea unui consens politic în jurul propunerii cabinetului tehnocrat al lui Cioloș. Astfel, din punct de vedere al politicii interne, președintele a avut pentru prima dată ocazia de a acționa în spiritul devizei sale ”pas cu pas”, preferând să promoveze un guvern fără culoare politică și nu să impună, de pildă, cabinetul partidului care l-a susținut, răspunzând cerințelor străzii și fără să speculeze în vreun mod cinic o tragedie despre care el însuși spune ”Nu vreau și nu pot să uit ce s-a întâmplat”

Un nou succes de politică externă: summit-ul Europei Centrale și de Est, la București

Iohannis - duda3În paralel cu manifestațiile de stradă, căderea guvernului Ponta și necesitatea unor consultări politice pentru a depăși impasul politic, Klaus Iohannis a fost gazda summit-ului regional al țărilor din Europa Centrală și de Est (3-4 noiembrie), eveniment convenit împreună cu fostul președinte polonez, Bronislav Komorowski, dar care a fost co-prezidat alături de noul lider de la Varșovia, Andrzej Duda.

Un format regional important, care întărește colaborarea regională și util în pregătirea Summitului NATO de la Varșovia”, spunea Klaus Iohannis despre această reuniune. Totodată, la București, președintele a avut și o întrevedere bilaterală cu noul său omolog polonez în care au agreat că prezența NATO în regiune trebuie intensificată, fapt consimțit și în cadrul summit-ului comun. (mai multe detalii aici, aici și aici).

Ultimele recitaluri externe în primul an de mandat: reuniunea de la Valleta, summit-ul UE-Turcia, Conferința COP21 privind schimbările climatice și vizita lui David Cameron în România

Președintele României a luat parte între 11-12 noiembrie la un nou summit pe tema migrației și la o nouă sesiune informală a Consiliului European. Reuniunea de la Valleta cu statele din Africa a avut drept scop identificarea unor răspunsuri comune față de criza migrației și consolidarea parteneriatului prin cooperare în această chestiune de interes comun. Întâlnirea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE de după acest summit a dezbătut intensifcarea cooperării cu țările terțe, inclusiv Turcia, pentru a opri fluxurile migratori și consolidarea capacităților de primire centrelor de tip hotspots.

iohannis - ue turciaFiind unul dintre susținătorii aprofundării relațiilor cu Turcia, în contextul crizei migrației și a refugiaților, Klaus Iohannis a participat la ultima sa reuniune europeană din acest an – Summit-ul UE-Turcia – punctând rolul cheie pe care îl deţine Ankara în soluţionarea actualei crize migratorii. Totodată, atacurile teroriste de la Paris au arătat necesitatea unui răspuns comun european alături de partenerii și vecinii săi în combaterea terorismului și în prevenirea pătrunderii de celule teroriste prin intermediul migrației. Preşedintele a subliniat, astfel, că România susţine avansarea procesului de aderare a Ankarei la Uniunea Europeană, și s-a prounțat pentru accelerarea procesului de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii turci, cu respectarea de către Turcia a obligaţiilor asumate în acest sens. (mai multe detalii aici)

iohannis cop21De la acest summit, Klaus Iohannis a participat alături de peste 150 de lideri internaționali la deschiderea Conferinței pentru Schimbările Climatice de la Paris (30 noiembrie). În capitala Franței, greu încercată de atentatele de la mijlocul lunii noiembrie, șeful statului a subliniat că ”România s-a angajat încă de anul trecut să contribuie la reducerea nivelului emisiilor de carbon. Prin concentrarea eforturilor pentru a avea o economie cu emisii scăzute, vom deveni mai competitivi, vom crea noi locuri de muncă și vom răspunde mai eficient la provocările legate de securitatea energetică și climatică. La Conferința de la Paris am solicitat, în numele României, acțiuni comune”. (mai multe detalii aici)

La final de an, președintele Iohannis l-a primit la București pe premierul britanic, David Cameron, care a efectuat în acest an mai multe vizite oficiale în Europa pentru a discuta reformarea UE, în contextul organizării referendumului privind opțiunea Marii Britanii de a rămâne sau a părăsi Uniunea Europeană. (mai multe detalii aici)

Discursul unui an de mandat: Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm

iohannis parlamentLa 16 decembrie, președintele României s-a adresat pentru a cincea oară Parlamentului României, marcând un an de mandat în care a urmărit să ofere o retrospectivă a celor mai importante momente și în care a dorit să își prezinte așteptările pentru anul următor. ”România este o țară care contează în ecuația geopolitică. Mi-aș dori să se spună despre 2015 că a fost anul în care a început schimbarea modului de a se face politică în România”, a declarat șeful statului cu acest prilej.

Îmi propun ca în 2016 sa am în vedere domenii cruciale pentru viitorul națiunii, precum educația și sănătatea. Am lansat în acest an o dezbatere largă dedicată educației. Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri așezate și consistente din care să rezulte o viziune de ansamblu și direcțiile majore. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm”, a mai spus Iohannis în alocuțiunea sa la un an de mandat. (mai multe detalii aici).

La finalul unui an cu imense provocări naționale (tragedia din Colectiv, ) regionale (arcul de instabilitate de la est la sud), europene (criză internă de solidaritate pe fondul migrației) și internaționale (terorismul și comportamentul agresiv al Federației Ruse), România, sub președinția lui Klaus Iohannis, a înregistrat o consolidare a eforturilor pentru securitate (creșterea bugetului Apărării, o nouă strategie pentru Apărare, inaugurarea unui centru de comandă NATO, organizarea unui summit regional al Europei Centrale și de Est și operaționalizarea bazei militare de la Deveselu).

La nivel european, aceeași Românie nu și-a îmbunătățit abilitatea de a negocia dosare cheie de interes național, subiectul aderării la Schengen rămânând, din păcate, în desuetudine, în timp ce probitatea României vis-a-vis de unitatea europeană a fost pusă la îndoială în chestiunea cotelor obligatorii. În fapt, întreaga unitate europeană a fost puternic știrbită în acest an, iar România trebuie să-și refacă potențialul de a construi consens în jurul unor decizii. În acest sens, poziția președintelui în Consiliul European a fost consistent articulată și adaptată la actualitatea agendei, beneficiind de pe urma unor accentuări strategice în relația UE-Turcia privind soluționarea crizei migratorii și natura centrelor de primire a refugiaților.

La nivelul NATO, așa cum aminteam anterior – securitatea a reprezentat un capitol la care România a excelat, cel puțin prin prisma exemplelor existente. Nu în ultimul rând, ca un susținător important al politicii ușilor deschise, fapt reiterat și de Klaus Iohannis la întrevederile cu Jens Stoltenberg, România a sprijinit acest demers și în contextul oferirii unei invitații de aderare Muntenegrului.

La nivel național, tragedia din Colectiv a reprezentat catalizatorul unui guvern tehnocrat sprijinit prin consensul partidelor politice și mediat de președintele Klaus Iohannis, iar legea votului prin corespondență a atins un pas important spre oferirea unui cadru corect și demn românilor din Diaspora de a-și exercita dreptul la vot.

Pentru anul 2016 și pentru anii ce vor urma, dincolo de un important nou proiect de țară – România educată – președintele are șansa să sprijine un răspuns politic național coerent și coeziv și altor chestiuni fundamentale pentru România: Republica Moldova și centenarul Unirii, creștere economică sustenabilă și dezvoltare durabilă, continuarea luptei împotriva corupției, președinția rotativă a Consiliului UE și altele.

Pe scurt: Klaus Iohannis, de 365 de zile președinte al României

Extern

La 7 Consilii Europene (extraordinare și informale) a participat șeful statului de la preluarea mandatului (în lunile februarie, martie, aprilie, iunie, septembrie, octombrie și noiembrie). La cel de-al 8 – lea (decembrie) l-a delegat pe noul premier Dacian Cioloș;

– La 3 summit-uri internaționale UE a luat parte (UE-CELAC, UE-Africa pe tema migrației, UE-Turcia);

– A participat la summit-ul Parteneriatul Estic de la Riga (21-22 mai 2015);

– A primit vizita a 5 șefi de stat și de guvern (Rosen Plevneliev – Bulgaria, Recep Tayyip Erdogan – Turcia, Anibal Cavaco Silva – Portugalia, Andrzej Duda – Polonia, David Cameron – Marea Britanie);

A avut 2 întrevederi cu secretarul general NATO, una la Bruxelles în ianuarie, cea de-a doua la București în iulie;

A participat la un summit regional dedicat Balcanilor de Vest pe tema migrației;

– A purtat convorbiri bilaterale cu toți liderii instituțiilor UE: Jean-Claude Juncker, Donald Tusk, Martin Schulz;

A avut o întrevedere cu europarlamentarii români;

– A organizat 13 vizite bilaterale externe (Franța, Republica Moldova, Germania, Polonia, Ucraina, Croația, Italia, Vatican, Spania, Serbia, Austria, Statele Unite, Slovacia);

A participat la lucrările celei de-a 70-a sesiuni a Adunării Generale ONU unde a avut 3 întâlniri bilaterale cu președinții Chinei, Turkmenistan-ului și Estoniei, o întrevedere cu secretarul general Ban ki-moon și cu președintele Adunării Generale, Mogens Likketoft și a participat la dineurile oferite de premierul Japoniei, Shinzo Abe, și președintele Statelor Unite, Barack Obama;

A găzduit summit-ul șefilor de stat din Europa Centrală și de Est în noiembrie;

– A participat alături de peste 150 de lideri mondiali la deschiderea lucrărilor Conferinței COP21 privind schimbările climatice;

–  S-a deplasat de 3 ori la Paris (Marșul Solidarității, vizita bilaterală în Franța, Conferința COP21) și de 11 ori la Bruxelles (7 Consilii Europene, 2 summit-uri internaționale UE, 1 summit regional Comisia Europeană – Balcanii de Vest și o vizită bilaterală la instituțiile UE și la NATO).

Intern

A promulgat legea votului prin corespondență pentru alegerile parlamentare din 2016;

A numit doi noi directori la Serviciul Român de Informații (Eduard Hellvig) și la Serviciul de Informații Externe (Mihai Răzvan Ungureanu);

A prezentat Parlamentului României noua Strategie Națională de Apărare;

A organizat consultări cu partidele parlamentare pe toate temele majore (alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, legea votului prin corespondență, numirea unui nou Guvern) și a obținut în mare parte consens pe aceste subiecte;

A organizat, în premieră, consultări cu societatea civilă pe tema numirii unui nou Guvern;

A numit, în premieră, un nou cabinet guvernamental, format din tehnocrați și condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș;

– S-a adresat de 5 ori Parlamentului României (la învestitură, la debutul celor două sesiuni parlamentare, la prezentarea Strategiei pentru Apărare și la un an de mandat).

Nota redacției:

Conținutul acestui material este produsul CaleaEuropeana.ro. Orice preluare a informațiilor regăsite în acest articol se realizează în limita a 500 de caractere și cu menționarea sursei direcționate către articol – CaleaEuropeana.ro.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

Continue Reading
Advertisement
5 Comments

EDITORIALE

Speranță și deznădejde

Published

on

de Dan Cărbunaru

În timp ce miliardele de euro curg spre și prin România, un gând de speranță le lasă românilor deschisă perspectiva unei vieți mai bune. Greu, foate greu, România se schimbă. Drumuri, spitale, școli, industrie, business. Oamenii se schimbă și ei. Își modifică percepțiile, visele, comportamentul, urmărind cum și de ce fac alții.

Durerea rămâne, însă, și cred că e mai intensă decât viteza de deplasare a speranței. Pentru prea multe generații începe să devină tot mai clar că dacă nu se schimbă ceva rapid, dacă schimbarea nu e durabilă, timpul va cădea ca un deznodământ dur, trist și previzibil. O țară bogată, frumoasă, cu oameni buni, care nu reușește să se transforme la timp și iremediabil într-o țară care oferă standarde de viață occidentale. 

Contabilizând banii puși la bătaie de Vest, vom găsi plusuri mari. Căutând valoarea adăugată pe care am reușit să o aducem în România, spre beneficiul românilor, vom descoperi multe oportunități ratate. Cred că politicienii nu sunt singurii care ar trebui să plătească polița nedreptei deznădejdi care te poate cuprinde comparând ce oferă România cu ce poate oferi și cu ce trebuie să ofere azi cetățenilor săi. Avem un aparat de stat obedient și incompetent, în care inițiativele nu ies la lumină decât rareori, fără binecuvântare politică. În timp ce viziunea politicienilor reformiști se lovește frecvent de saboții înfrânați ai aparatului birocratic.

Destinele noastre riscă să fie zdrobite de stânci, între fluxul și refluxul statului român. Decontul politic nu ne ajută prea mult, pentru că deșteptarea mecanismelor de funcționare ale României europene nu se reglează în cheie sau ciclu electoral. Vigoarea, încrederea, competența, viziunea și îndârjirea susținerii intereselor fundamentale ale națiunii europene românești pot fructifica cel mai bine șansa istorică a unei țări membre a UE și NATO, în care nu întâmplător Doina este cea care te face să plângi de jale și lasă sufletului poarta deschisă către speranță, îl pregătește de joc și voie bună. 

Pârjolirea fântânilor și nici măcar hazul de necaz nu ne mai servesc azi la nimic. Cei care irosesc sau încearcă măcar să mineze șansa noastră de a trăi o pagină de istorie mai puțin amară se fac vinovați de condamnarea încă unei generații îmbrăcate în gri.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed | Înaltul Reprezentant al UE Josep Borrell, la 25 de ani la lansarea cooperării euro-mediteraneene: Putem fi mai puternici numai dacă rămânem împreună

Published

on

© European Union 2020

Editorial semnat de Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Nasser Kamel, secretarul general al Uniunii pentru Mediterană, şi Ayman Al Safadi, ministrul de externe al Regatului Haşemit al Iordaniei

Astăzi le oferim celor 42 de state membre ale Uniunii pentru Mediterană (UpM) prilejul de a se reuni cu ocazia celui de al cincilea Forum regional al miniștrilor de externe, care este un eveniment special, întrucât are loc la 25 de ani de la lansarea Procesului de la Barcelona.

În 1995, Declarația de la Barcelona a fost o declarație politică puternică, prin care a fost asumat un angajament clar și au fost aliniate eforturile de a plasa regiunea euromediteraneeană pe o traiectorie a păcii, a stabilității și a prosperității. În 2008, am asistat la lansarea UpM, o platformă axată pe promovarea dialogului politic și a cooperării operaționale în numeroase domenii, pentru a spori integrarea într-o regiune plină de diversitate și de potențial.

În întreaga regiune mediteraneeană, oamenii aspiră la o viață pașnică și demnă, cu acces la locuri de muncă și la o educație de calitate, într-un context de demnitate și justiție. Trebuie să le oferim tinerilor noștri, femei și bărbați, mijloacele de a-și realiza potențialul și de a participa activ la construirea viitorului nostru comun.

Toate țările din jurul Mediteranei se confruntă cu amenințarea terorismului, a extremismului și a culturilor de ură care încearcă să ne divizeze. Dar noi suntem uniți în lupta împotriva terorismului și a tuturor actelor care alimentează ura. Facem front comun în combaterea stereotipurilor negative, a intoleranței, a culturii urii, a stigmatizării, a discriminării și a utilizării violenței bazate pe religie sau pe credință. Le cerem tuturor să facă eforturi pentru a promova armonia și respectul față de ceilalți. 

De asemenea, trebuie să gestionăm problemele legate de migrație și de refugiați într-un mod uman și durabil, atât pentru cei care se deplasează, cât și pentru comunitățile-gazdă, respectând principiul responsabilității comune.

Acum este momentul să ne intensificăm eforturile și să găsim soluții politice la numeroasele crize care afectează regiunea noastră de prea mult timp – în Siria, Yemen, Libia și în alte părți din Orientul Mijlociu – și care au provocat mult prea multă suferință. Suntem hotărâți să soluționăm conflictul dintre Palestina și Israel întemeindu-ne pe soluția bazată pe coexistența a două state, aceasta fiind singura cale către o pace și o securitate globale. Ne angajăm să respectăm pe deplin dreptul internațional și să consolidăm multilateralismul și instituțiile sale, străduindu-ne totodată să îmbunătățim eficacitatea acestora.

UpM dorește să își sărbătorească aniversarea, exprimând un angajament reînnoit față de principiile și valorile fondatoare ale Procesului de la Barcelona. Ar trebui să profităm de această ocazie pentru a privi spre viitor într-un moment în care pandemia de COVID-19 ne pune pe toți la grea încercare din punct de vedere socioeconomic. Lucrând împreună, putem depăși numeroasele provocări cu care ne confruntăm.

Astăzi, trebuie să stabilim prioritățile pentru anii următori, în domenii care sunt în interesul nostru comun și care au un potențial ridicat de consolidare a cooperării regionale. Printre principalele priorități se numără cooperarea în ceea ce privește: acțiunile referitoare la schimbările climatice și mediu, dezvoltarea durabilă, economia albastră, transformarea digitală și protecția civilă.

Concret, UpM a sprijinit experții mediteraneeni în materie de schimbări climatice și de mediu (MedECC), care au întocmit primul raport la nivel regional privind impactul schimbărilor climatice în zona mediteraneeană. Acest raport le permite responsabililor de elaborarea politicilor să ia decizii bazate pe date științifice, contribuind, totodată, la reducerea lacunelor în materie de date între nord și sud. UpM derulează programul Med4Jobs, de care beneficiază sute de mii de tineri și sute de IMM-uri. Crearea universităților euromediteraneene contribuie la construirea unei viziuni mai regionale și mai deschise în rândul generațiilor mai tinere, în timp ce instituirea, pentru prima oară în absolut, a unui mecanism interguvernamental de monitorizare în domeniul emancipării femeilor în această regiune urmărește să măsoare eforturile depuse în privința promovării drepturilor femeilor și să ajute responsabilii de elaborarea politicilor să acționeze în domeniile în care progresele sunt prea lente, cum ar fi participarea femeilor în sferele politice și economice.

Ar trebui să fim deschiși și să avem onestitatea de a recunoaște că, până în momentul de față, eforturile noastre nu au produs încă rezultatele scontate. Integrarea economică dintre nordul și sudul Mediteranei rămâne încă în urmă, iar decalajul în ceea ce privește nivelul de trai nu se reduce. Mulți alți indicatori din regiune nu s-au îmbunătățit, iar pandemia de COVID-19 agravează fragmentarea socială și inegalitatea socioeconomică. Acesta este un motiv pentru a ne înteți eforturile, axându-ne pe obținerea de rezultate concrete.

Vremurile dificile ca cele pe care le trăim acum, care afectează populațiile de pe ambele maluri ale Mediteranei, ne reamintesc importanța cooperării și a solidarității între popoare. Acum, mai mult ca oricând, dorim să ne îndeplinim angajamentele și să ne unim forțele pentru a face față provocărilor comune și pentru a asigura o redresare post-pandemică durabilă, care să conducă la societăți și economii mai reziliente, capabile nu numai să supraviețuiască, ci și să prospere.

În ciuda provocărilor actuale, avem motive întemeiate să fim optimiști. Regiunea mediteraneeană are potențialul de a face față acestor provocări și de a se redresa, dacă punem la dispoziție mijloacele și depunem eforturile necesare pentru a le aborda împreună. Regiunea găzduiește culturi bogate, care au fost leagănul civilizației moderne; avem o perspectivă clară asupra situației grație unor gânditori și antreprenori de renume mondial și ne bucurăm de energia unui tineret plin de resurse.

Va fi esențial să investim în acest capital uman. Haideți să desprindem învățămintele corecte din ultimii 25 de ani, valorificând diversitatea inerentă a regiunii noastre și asigurându-ne că nimeni nu este lăsat în urmă!

Putem fi mai puternici numai dacă rămânem împreună.


Editorial de mai sus reflectă viziunea autorilor.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed Bogdan Aurescu: Valorile comune în spațiul transatlantic – Coerență în politica externă a României și contribuția la rolul global și reziliența strategică ale UE

Published

on

de Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe

Lordul Palmerston (1784–1865) spunea în 1848 că doar interesele sunt eterne și obligația de a le apăra, în timp ce alianțele și inamicițiile sunt trecătoare (We have no eternal allies, and we have not perpetual enemies. Our interests are eternal and perpetual, and those interests it is our duty to follow).

Lumea s-a schimbat de la mijlocul secolului XIX și epoca marilor imperii a făcut loc, treptat, unei lumi sau, cel puțin, unei comunități internaționale care tinde să se ordoneze, încă imperfect, în funcție de o serie de valori comune, definite prin formarea și consolidarea sistemului multilateral așa cum îl cunoaștem astăzi. Procesul nu e liniar și a fost însoțit de convulsii geo-politice majore.

Evident, interesele și obiectivele statelor nu au dispărut nici astăzi, și nici competiția sau rivalitățile regionale sau sistemice. Dar lecțiile istoriei au demonstrat că acestea trebuie realizate sau exprimate prin mijloace care asigură cât mai amplu pacea, securitatea și prosperitatea cetățenilor. Costul urmăririi intereselor cu orice preț și prin orice mijloace a fost decontat în pierderi umane și materiale ireparabile și prin violențe inimaginabile, inclusiv sub forma unor dictaturi de lungă durată. Nici în prezent abordările unilaterale și recursul la forță nu au efecte diferite. Totodată, simpla afirmare a obiectivelor naționale nu mai este suficientă într-o lume globalizată și profund interdependentă. Este necesar un efort de adaptare care să permită, la un nivel fără precedent în istorie, sinergii între pozițiile și eforturile statelor cu valori similare. Punem în valoare convingeri durabile, nu poziționări tranzitorii. Acest lucru are impact asupra modului în care se construiește politica externă și de securitate a unui stat.

Pentru România, urmărirea obiectivelor și intereselor sale este inseparabilă de valorile unei societăți libere și democratice, de respectul pentru statul de drept, dreptul internațional și atașamentul profund pentru multilateralism.

Alianțele și parteneriatele noastre reflectă nu o conjunctură sau circumstanțe punctuale, ci valori perene care animă o comunitate. Continuitatea și persistența acestor valori devine principalul liant dintre România și cei cu care împărtășește obiective și formate de colaborare. E un adevărat cerc virtuos, posibil numai dacă valorile și principiile cu care comunitatea și statul respectiv operează rămân centrale și sunt respectate.

Este motivul pentru care creșterea rolului și profilului României în Uniunea Europeană și în NATO, aprofundarea și dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, care formează triada de bază a politicii externe a României, nu sunt alegeri potrivite unui moment istoric singular, ci reprezintă o contribuție la o arhitectură complexă și solidă de valori durabile, devenind pilonii fundamentali ai politicii externe a României, alături de atașamentul profund al țării noastre pentru multilateralism, respectul dreptului internațional, promovarea valorilor democratice.

Acești piloni reflectă o coerență durabilă a României, iar întreaga logică de politică externă a României este bazată pe interdependența și compatibilitatea structurală ale acestora, care trebuie menținute, inclusiv prin eforturile constante ale țării noastre.

Promovarea rezilienței legăturii transatlantice

În mod firesc acțiunea diplomatică a României se adaptează activ la dinamica evoluțiilor și tendințelor la nivel global, chiar dacă fundamentele rămân aceleași.

NATO se apropie de finalul unui proces de reflecție politică privind modul cum va arăta în următorii zece ani, ce va fi eventual continuat prin elaborarea unui Nou Concept Strategic, iar UE se pregătește pentru o dezbatere privind viitorul său, prin Conferința privind Viitorul Europei. Este în interesul României ca aceste procese să genereze adaptarea celor două organizații la provocările prezente și viitoare, dar cu menținerea elementelor fundamentale care le fac viabile și care stau la baza apartenenței României la acestea.

România nu este un spectator pasiv al acestor transformări, ci un actor implicat pentru apărarea intereselor sale naționale, în beneficiul direct al cetățenilor săi, continuând rolul avut, spre exemplu, în timpul exercitării mandatului președinției Consiliului UE în primul semestru al anului 2019.

În ceea ce privește, soliditatea, coerența și reziliența relației transatlantice, acestea nu sunt obiective doar în interesul României, ci ale tuturor statelor membre, precum și ale Uniunii ca întreg.

Este o realitate obiectivă, indiferent de retorică, faptul că, pe cont propriu, UE și statele membre nu pot gestiona provocările pe care o lume în schimbare le aduce. Este o realitate, inclusiv pentru cei mai puternici economic și militar, că doar împreună pot asigura perpetuarea ordinii internaționale bazate pe reguli sau, acolo unde este necesar, reformarea ei, astfel încât valorile care fundamentează ,,Occidentul”  – cu tot ce incumbă această noțiune, respectiv democrație, stat de drept, economie de piaţă, drepturile omului – și interesele acestuia să fie reflectate adecvat.

Aceasta nu înseamnă că trebuie trecute cu vederea interesele individuale ale partenerilor transatlantici sau diferențele de abordare și de priorități, ci că diferențele trebuie gestionate, iar problemele rezolvate, de o manieră în care capacitatea de cooperare și coordonare ulterioară să rămână intactă sau, mai mult, să devină mai bună.

Pentru aceasta sunt necesare eforturi ale tuturor. România acționează și se poziționează sistematic într-un mod constructiv, de natură să faciliteze armonizarea pozițiilor în cadrul relației transatlantice.

România a susținut constant, și o va face în continuare, că legătura transatlantică este de importanță vitală pentru societatea occidentală, UE și SUA făcând parte din aceeași comunitate de securitate și valori, iar ceea ce apropie cele două maluri ale Atlanticului este mult mai important și profund decât unele diviziuni punctuale, de moment.

Această abordare este și în interesul tuturor celorlalți susținători ai acestei ordini, conștienți că doar mobilizarea eficientă a resurselor celui mai puternic parteneriat din lume poate asigura perpetuarea ei. La nivel global, o competiție a modelelor și viziunilor normative este compatibilă cu dialogul doar dacă normele fundamentale sunt respectate. Rolul pe care NATO și UE îl joacă în acest sens este esențial. Este simultan o arhitectură de apărare a intereselor occidentale într-un spațiu normativ global, dar și o voce în favoarea unor drepturi universale și a unor interacțiuni bazate pe reguli.

În cadrul consultărilor politice cu secretarul de stat Michael R. Pompeo, pe care le-am avut recent la Washington, am pledat exact pentru o astfel de abordare. Am efectuat această vizită la invitația secretarului de stat american inclusiv în contextul în care, în acest an, se împlinesc 140 de ani de relații diplomatice româno-americane, și am avut prilejul efectuării unei evaluări, la nivel înalt, a stadiului Parteneriatului Strategic, în baza obiectivelor definite prin Declarația Comună a Președinților Klaus Iohannis și Donald Trump din august 2019. Am pus în evidență în cadrul convorbirilor progresele și realizările considerabile obținute în cursul anului 2020, și am aprofundat discuțiile cu privire la evaluarea stadiului și prioritizarea proiectelor de interes comun pentru perioada următoare, având în vedere obiectivul extinderii și aprofundării cooperării bilaterale în 2021, când va fi marcată cea de-a 10-a aniversare a adoptării Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii.

Nu am îndoială că aceste procese vor continua în relația cu noua Administrație de la Washington. Președintele ales Joseph R. Biden a fost în mod constant unul dintre cei care au susținut cu ardoare abordarea de echipă, deschisă și constructivă, în relațiile transatlantice. Experiența sa politică îi permite o înțelegere a importanței Flancului Estic al NATO și a rolului esențial pe care îl joacă Marea Neagră în acest sens, iar în relația cu România, pe care o cunoaște, inclusiv ca urmare a rezultatelor vizitelor sale în România din 2009 și 2014 și a întâlnirii cu Președintele Iohannis din septembrie 2015, va potența aprofundarea Parteneriatului Strategic. De altfel, Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii din 2011, adoptată în aceeași zi cu semnarea Acordul între România și SUA privind amplasarea în România a sistemului de apărare al Statelor Unite împotriva rachetelor balistice, pe care am avut onoarea să le negociez în numele României, a fost încheiată în perioada Administrației Obama-Biden.

Un alt exemplu recent şi profund sugestiv de materializare pragmatică a legăturii transatlantice, în pas cu provocările vremii şi, totodată, axat pe modelarea unui viitor mai bun, este Iniţiativa celor Trei Mări (I3M), al cărei summit virtual s-a desfăşurat în octombrie, la Tallinn. România a susţinut, încă din etapele pregătitoare ale Summit-ului şi Forumului I3M de la Bucureşti din anul 2018, că domeniul conectivităţii este de importanţă strategică atât pentru UE şi statele membre participante la I3M, cât şi pentru SUA. Mai mult, fapt evidenţiat în numeroase ocazii de Preşedintele României, conectivitatea trebuie să fie o temă de importanță strategică transatlantică, întrucât ea poate stimula dezvoltarea economică a ariei geografice a I3M, poate ajuta la atingerea convergenţei şi realizarea coeziunii europene, dar poate contribui şi la rezilienţa economică şi sporirea securităţii acestor state, în faţa unor riscuri importante percepute similar de SUA şi de UE.

Mesajele transmise de toţi liderii participanţi la Summit-ul de la Tallinn, şi în primul rând de secretarul de stat american şi de vice-preşedintele Comisiei Europene, Margrethe Vestager, au reconfirmat abordarea pe care România a promovat-o constant privind dezvoltarea I3M pe mai departe. Pentru România sunt o prioritate investiţiile în proiecte majore de infrastructură, care au impact strategic prin interconectarea axei N-S, în primul rând Rail2Sea şi Via Carpathia. Suntem gata să lucrăm cu celelalte state I3M, cu partenerii americani şi europeni, cu instituţiile financiare internaţionale şi investitorii privaţi, pentru a pune în practică aceste două proiecte fanion şi a confirma astfel, în mod pragmatic şi în beneficiul cetăţenilor din Europa Centrală şi de Est, beneficiile unei colaborări transatlantice strânse.

Am promovat platforma I3M și cele două proiecte majore și în discuţiile mele cu secretarul de stat Pompeo, în cadrul cărora conectivitatea a beneficiat de o atenţie aparte și am solicitat să fie luată în considerare o investiție americană consistentă pentru realizarea lor.

Rolul UE la nivel global și reziliența strategică

Proiectul european de integrare aduce inevitabil în atenție toate dimensiunile sociale, de la economie, tehnologie, știință și cultură la politică externă și de securitate. Crizele succesive prin care Uniunea Europeană a trecut în ultimii ani – criza economică din deceniul trecut, criza monedei euro, problema migrației, crizele și conflictele din vecinătate, precum Ucraina și Siria, crizele din Sahel și Africa de Nord, astăzi pandemia de COVID-19 etc. – au generat nevoi de adaptare și revigorare a Uniunii.

În plus, o lume în schimbare presupune accentuarea competiției globale și emergența unor actori noi sau care revin asertiv pe scena globală și care contestă nu doar interesele UE și NATO, ci și modelul de societate și normele pe care le reprezintă.

Se pune astfel inclusiv problema rolului pe care UE trebuie să îl joace în lume, cum anume văd statele membre rolul UE în această lume în schimbare, cum poate acest rol servi mai bine, în limitele de acțiune stabilite de tratate, interesele tuturor cetățenilor europeni.

În acest context, în dezbaterea din interiorul Uniunii, a apărut ideea de autonomie strategică, ca modalitate de conturare mai clară a unui rol propriu. Conceptul ca atare nu este complet definit încă, de unde utilizarea în paralel a mai multor identificatori – precum autonomie, suveranitate sau responsabilitate. El a fost utilizat inițial în domeniul securității și apărării, unde, în ciuda interpretărilor extensive ale unora, el trebuie folosit, din punctul de vedere al României, în parametrii capacității Uniunii de a acționa, de câte ori e posibil, în coordonare, cooperare și complementaritate cu partenerii săi, între care un rol special îl joacă SUA și NATO, și, atunci când e necesar, pe cont propriu.

Evoluțiile ulterioare, nu în ultimul rând crizele, inclusiv cea generată de COVID-19, au arătat că dincolo de domeniul securității și apărării – unde dezbaterea implică automat o discuție despre armonizarea ambițiilor Uniunii ținând cont de nivelul de coordonare și cooperare cu NATO – alte domenii prezintă interes, poate chiar mai pregnant, pentru dezbaterea privind autonomia strategică, precum cel financiar, economic-industrial, științific și tehnologic sau sanitar.

Discuția despre autonomie implică automat o discuție despre solidaritate, care este o consecință a consolidării rezilienței, dar mai ales despre subsidiaritate. Promovarea unor poziții comune într-un mod coerent și autonom presupune o atitudine solidară a statelor membre UE. Vorbim de fapt despre două fețe ale aceleiași monede, iar conceptul de autonomie trebuie discutat atât din perspectiva internă a UE, cât și din cea a acțiunii externe a Uniunii.

Din perspectivă internă, conceptul este legat de cel de reziliență, în măsura în care este vorba despre evitarea dependenței masive de actori externi care nu ne împărtășesc valorile și interesele în domenii precum industriile strategice, inclusiv de apărare, lanțurile de producție, digital, conectivitate, pe de o parte, și întărirea legăturilor cu partenerii și actorii like-minded.

În plus, dezbaterea privind autonomia se referă și la gradul de reziliență la nivel național și respectiv al Uniunii Europene și la modul de repartiție a competențelor între cele două niveluri în gestiunea unei situații cum este cea de criză. De exemplu, în cazul actualei crize pandemice, am realizat cu toții faptul că măsura în care statele membre sunt mai bine pregătite să facă față individual unei astfel de crize, influențează măsura în care Uniunea va fi mai bine pregătită să acorde asistență. Iar, ca o consecință directă, Uniunea Europeană poate ajuta la rândul său statele membre să fie mai bine pregătite – ceea ce a și dovedit prin pachetul financiar cuprinzând planul de relansare economică și bugetul multianual. Ca perspectivă de viitor, consolidarea gradului de pregătire a UE, în ansamblul său, va depinde și de  creșterea rezilienței sistemelor de sănătate naționale, iar proiecte de importanță majoră ca EU4Health, cu susținerea necesară, sunt esențiale în acest demers.

Ideea fundamentală este ca Uniunea, în ansamblu, să fie suficient de rezilientă pentru a menține funcționalitatea economică și a pieței comune, chiar și în condiții nefavorabile pe plan global, de exemplu pandemia prin care încă trecem.

Din acest punct de vedere, cred că trebuie să vorbim mai degrabă despre reziliența strategică a UE, un concept ce îl poate substitui parțial pe cel de autonomie.

Din perspectivă externă, Uniunea Europeană, care este prin natura sa multilaterală, dorește să își asume un rol de leadership global, are propriile interese de promovat, evident, în esență, interese comune ale statelor membre.

Eficiența promovării acestor interese depinde de solidaritatea statelor membre și de acțiunea lor unitară, care în schimb depind de sentimentul fiecărui stat membru că interesul identificat ca european reflectă și propriul interes național, iar aceasta presupune un exercițiu de negociere pe care statele membre să-l finalizeze cu bună credință. Pentru multe dintre statele membre, inclusiv România, un parteneriat transatlantic puternic și capacitatea crescută a NATO de a-și îndeplini sarcinile constituie interese centrale, nenegociabile, realitate relevantă și în context european.

UE este îndreptățită să își asume un rol de lider în domeniul relațiilor internaționale, atât prin prisma propriilor atribute (ponderea economică, dimensiunea populației și chiar forța militară deținută de unele state membre), cât mai ales prin prisma sistemului de valori care stau la baza sa (în principal conduita morală definită de apărarea drepturilor omului, statul de drept și modelul democratic).

România susține eticheta de „responsible global leadership” propusă de Comisia Europeană. Recunoașterea acestui rol de către ceilalți actori ai sistemului internațional depinde de capacitatea de a veni cu soluții, de a genera sprijin pentru acestea și de a contribui la implementarea lor de o manieră eficientă.

Un astfel de sprijin poate fi așteptat în primul rând din partea partenerilor cu valori similare, like-minded. Pentru acest motiv, construirea unui profil distinct european trebuie să aibă loc fără accentuarea diferențelor față de partenerii apropiați și în cadrul profilului mai larg al actorilor care fac parte din ceea ce am denumit “Occidentul” politic. O abordare diferită riscă să reducă în cele din urmă șansele de succes ale propriilor soluții și, mai departe, submina chiar profilul vizat.

Uniunea Europeană este, fără doar și poate, în tranziție. Oricare ar fi profilul internațional la care va ajunge, aceasta nu poate fi decât rezultatul unui proces de evoluție la care să se cupleze toate statele membre, iar România este interesată să participe la acest proces, prin exprimarea valorilor ce ne definesc și urmărirea intereselor naționale. Pentru ca evoluția să fie într-adevăr naturală, sănătoasă, iar rezultatele sale reziliente și durabile, ea trebuie să plece de la baze solide, adică de la o ordine globală normativă.

Pentru o țară cu geografia și datele României, mijloacele și răspunsurile la provocări și nevoi nu sunt limitate, ci potențate de acest cadru de referință. Credibilității vocii unei țări membre a Uniunii îi este conferită valoare adăugată pentru că influența ei se bazează pe factorul de multiplicare care este apartenența la UE și la setul de valori pe care-l implică ordinea globală bazată pe reguli.

Într-un moment în care presiunea asupra cadrului normativ global este ridicată, România este în inima unui cerc referențial formidabil. Menținerea și buna funcționare a acestuia rămân priorități existențiale pentru țara noastră, indiferent în ce aspect al relațiilor externe se manifestă.

Astfel, existența și menținerea unui cadru coerent în care și prin care România își formulează și urmărește prioritățile de politică externă este de natură să ne ofere o umbrelă de securitate și un spațiu de dezvoltare și prosperitate fără precedent.


Bogdan Aurescu este ministrul afacerilor externe din noiembrie 2019, funcție pe care a mai ocupat-o și în perioada noiembrie 2014 – noiembrie 2015. Din mai 2016 și până la finalul anului trecut, Aurescu a fost consilier prezidențial pentru politică externă.

De numele lui Bogdan Aurescu se leagă câteva rezultate de politică externă esențiale pentru România contemporană. În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României. De atunci este cunoscut în spațiul public drept “eroul de la Haga”.

În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Declarației Comune privind Parteneriatului Strategic dintre România și SUA al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă.

Continue Reading

Facebook

Europe Talks 2020 – Survey

Cristian Bușoi2 hours ago

Eurodeputatul Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie și energie din PE: Tranziția către economia verde trebuie să fie echilibrată, adaptată nevoilor fiecărui stat membru

ENGLISH3 hours ago

MEP Vasile Blaga: Commission’s centralised approach on procuring COVID-19 vaccines shows us the advantage of Romania’s membership of the European Union

NATO3 hours ago

Bogdan Aurescu participă la reuniunea miniștrilor de externe din NATO: Aliații vor avea o discuție strategică despre ascensiunea Chinei cu partenerii din Asia-Pacific și UE

U.E.4 hours ago

Oficial european: Statele membre salută planul UE privind nevoia de a revigora parteneriatul transatlantic pe cinci direcții de acțiune

NATO4 hours ago

Jens Stoltenberg l-a invitat pe Joe Biden la summitul NATO de la Bruxelles din 2021, unde va prezenta propunerile sale privind viitorul Alianței: A venit timpul să reînnoim Conceptul Strategic

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI4 hours ago

Eurodeputatul Vasile Blaga: Coeziunea europeană în privința achiziționării centralizate a vaccinurilor anti-COVID-19 ne arată avantajul apartenenței României la UE

NATO5 hours ago

Secretarul general al NATO: Trebuie să ne consolidăm prezența în regiunea Mării Negre, care este de importanță strategică pentru Alianță și pentru toți aliații

COMISIA EUROPEANA5 hours ago

Dezvoltarea spațiului Schengen trebuie realizată pe trei direcții de lucru, susține președinta Comisiei Europene

INTERNAȚIONAL5 hours ago

Bloomberg: SUA şi Taiwanul pregătesc o alternativă la proiectul de infrastructură chinez ”O centură, un drum”

COMISIA EUROPEANA6 hours ago

Raport: Emisiile de gaze cu efect de seră din UE au înregistrat în 2019 cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani

ROMÂNIA2 days ago

Premierul Ludovic Orban: Finalizarea gazoductului BRUA, o investiţie extrem de importantă pentru România şi pentru Europa, permiţând diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz natural ale UE

ROMÂNIA2 days ago

Faza I a gazoductului BRUA, finalizată. Președintele Klaus Iohannis: O etapă esențială a întăririi securității energetice atât a țării noastre, cât și a Uniunii Europene

ROMÂNIA4 days ago

Premierul Ludovic Orban: În următoarea perioadă, România va beneficia de finanțări extrem de importante de la nivel european

EVENIMENTE5 days ago

Coaliția “Votez pentru Sănătate” organizează dezbaterea “De ce avem nevoie de un parteneriat strategic pentru sănătate?” (LIVE, 26 noiembrie, ora 11:00)

Dacian Cioloș5 days ago

Dacian Cioloș: Europa este ținută ostatică de două țări, iar Bruxelles-ul trebuie să arate că știe să ia decizii ferme pentru a apăra libertatea și democrația

U.E.1 week ago

Președinția Germaniei la Consiliul UE patronează proiectul fotografic ”Faces of Europe”, un tablou despre toleranță și conviețuirea în pace

Marian-Jean Marinescu1 week ago

Eurodeputatul Marian-Jean Marinescu: Bugetul politicii de transport nu a fost mărit de Parlamentul European, ceea ce este în detrimentul țărilor din Est

ROMÂNIA1 week ago

Președintele Klaus Iohannis: Voi sprijini solicitările pentru fonduri europene pentru a începe reconstrucția Institutului Clinic Fundeni

Marian-Jean Marinescu1 week ago

Marian-Jean Marinescu: Parlamentul European cere o foaie de parcurs privind trecerea de la motoare cu combustie la cele bazate pe resurse nepoluante pentru a proteja producătorii și consumatorii

Gheorghe Falcă1 week ago

Eurodeputatul Gheorghe Falcă: Administrațiile locale trebuie să acorde prioritate studiilor pentru reabilitarea termică a clădirilor pentru a primi rapid finanțare europeană

Advertisement
Advertisement

Trending