Connect with us

EDITORIALE

Un an cu Klaus Iohannis – Călătoria și transformarea președintelui: 7 Consilii Europene și 13 vizite oficiale de stat. Securitatea, capitol de excelență

Published

on

de Robert Lupițu

iohannis parlamentPe 21 decembrie, Klaus Iohannis împlinește un an de când a fost instalat în cea mai înaltă funcție în stat, cea de președinte al României. Un an de la discursul de învestitură în Parlamentul României, alocuțiune consacrată trasării direcțiilor pe care noul președinte își propunea să le urmeze, ce se identifică perioadă în care provocările nu au dispărut, ci s-au intensificat, unitatea europeană a fost pusă la grea încercare și nici climatul intern, al cărui ton a fost dat de surdele bătălii politice, nu a fost cel mai adecvat, atingând inclusiv momente tragice.

Lider căruia îi poate fi atribuită o spectaculoasă revenire după primul tur în care se afla la 10 procente distanță de contracandidatul său, fostul premier Victor Ponta, dar și personalitatea politică a cărui activitate pe rețelele sociale l-a propulsat în fruntea top-ului european la acest capitol, Klaus Iohannis a dat examene importante în aceste prime 365 de zile de șef al statului. Precizez din ”capul locului” (o expresie des uzitată de președinte) că acest material CaleaEuropeana.ro pune accent pe dimensiunea externă a activității președintelui și cea care relevă atribuțiunile sale constituționale, urmărind totodată și adaptarea președintelui la transformările și evoluțiile interne și externe.

Început de an cu angajamente reafirmate: solidaritate, securitate și europenizarea României

marsul solidaritatiiInstalarea ca președinte al României s-a identificat cu conturarea direcțiilor de politică externă și asumarea unor angajamente concise în domeniul securității, însă a debutat cu o primă adaptare, simbolică și diplomatică, la un eveniment care a resetat agenda în parte agenda internaționale: atacurile de la Paris din cadrul redacției Charlie Hebdo. Iohannis și-a modificat imediat agenda pentru a lua parte la Marșul solidarității de la Paris, alături de peste 50 de șefi de stat și de guvern care s-au adunat în capitala Franței pentru a-și exprima solidaritatea față de atentatele care au demonstrat că fenomenul terorist este, poate, cel mai mare pericol la adresa securității internaționale. (mai multe detalii aici)

Revenind la dimensiunea securității, alocarea a 2% din PIB pentru bugetul Apărării până în 2017 a fost prima reușită a noului președinte la nici o lună de la preluarea mandatului și cu dublă însemnătate: România începea să bată la porțile clubului statelor membre NATO care alocă minim 2% din PIB pentru domeniul Apărării (Grecia 2.5%, Estonia – 2%, Marea Britanie – 2% și Statele Unite – 3.6%) și promisiunea la care se angaja Bucureștiul venise în urma unui consens politic, prilejuit de o consultare între președinte și partidele politice parlamentare. (mai multe detalii aici și aici)

“Nu putem fi numai beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să devenim furnizori de securitate”, declara în multiple ocazii Klaus Iohannis, arătând îngrijorarea pe care Bucureștiul o manifestă față de instabilitatea din regiune și confirmând angajamentul pe care România este dispusă să și-l asume în contextul războiului hibrid din Estul Europei și al provocărilor la care Aliații vor urma să fie supuși. 

Cu acest consens în buzunar, care nu numai că prevedea creșterea bugetului pentru Apărare la nivelul minim agreat la nivelul NATO, ci și menținerea sa pentru următorii 10 ani, președintele a pornit la jumătatea lui ianuarie spre prima sa vizită externă programată inițial pentru începutul lunii. Nu Washington, nu Paris, nu Berlin, nu Londra, ci Bruxelles – sediul instituțiilor UE și NATO, structurile multilaterale care au reprezentat în ultimul sfert de veac dezideratele politice naționale.

iohannis juncker cretuȘeful statului s-a întâlnit la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, și a avut o întrevedere cu Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Cu liderii instituțiilor europene Klaus Iohannis a abordat cele mai importante subiecte de natură europeană pentru România la acel moment: ”aderarea completă” la UE prin accederea în spațiul Schengen și îndeplinirea eforturilor necesare pentru ca Mecanismul de Cooperare și Verificare să nu mai fie o anexă la statutul de membru al României în UE. ”Unul dintre obiectivele mandatului meu este europenizarea completă a României”, a spus președintele la întrevederea cu Jean-Claude Juncker.

iohannis stoltenbergLa NATO am asistat la primele reverberații pozitive ale unei acțiuni strategice promovate de președinte. Reuniunea cu Jens Stoltenberg s-a desfășurat sub semnul acordului politic național vis-a-vis de creșterea bugetului pentru Apărare. ”Este un bun exemplu de angajament. Este un exemplu pentru multe alte ţări”, a spus secretarul general al Alianței, fiind invitat de Klaus Iohannis să efectueze o vizită la București. (mai multe detalii aici)

Următoarea oprire: Berlin via Paris și Chișinău. Prima reuniune a Consiliului European pentru Iohannis

Vizita la instituțiile UE, urmată de o serie de deplasări externe la Chișinău, Paris și Berlin, au constituit pilonii de politică externă pe care președintele a urmărit să îi solidifice încă de la început: atât Germania, cât și Franța, motoarele Uniunii Europene joacă un rol esențial în aprofundarea integrării europene a României și a bornei numite Schengen și reprezintă, prin rolul asumat în formatul Normandia și acordurile de la Minsk, factori strategici pentru lobby-ul românesc de apropiere a Republicii Moldova de Europa și desprinderii de Rusia. 

iohannis hollandeAflat pentru a doua oară la Paris, după atentatele de la Charlie Hebdo, Iohannis a precizat că ”O prioritate a mandatului meu este substanţierea relaţiilor cu statele cu care avem parteneriate strategice încheiate sau relaţii privilegiate şi, desigur, consolidate. Parteneriatul strategic cu Franța este foarte important”. (mai multe detalii aici)

La Chișinău șeful statului se afla pentru a doua oară după vizita efectuată înaintea alegerilor din Republica Moldova și a instalării sale oficiale ca președinte. Vizita, programată să fie prima deplasare externă a președintelui, fusese amânată din cauza faptului că un guvern nu fusese numit după alegerile de la finalul lui 2014. ”Moldova are o mare şansă, pe care noi n-am avut-o. Această şansă se numeşte România”, a fost imboldul pe care președintele a căutat să-l ofere românilor de peste Prut și ecoul pe care a dorit să-l propage spre Berlin, următoarea sa destinație. (mai multe detalii aici)

iohannis merkel bbMult așteptata întrevedere cu Angela Merkel nu a produs efectele scontate: chestiunii externă legate de viitorul european al Republicii Moldova i-a fost atașată, pe undeva firesc, problema transnistreană, iar smulgerea unei promisiuni germane în dosarul Schengen: ”Nu pot să afirm nimic, dar înţeleg că România trebuie să primească un răspuns care să arate că mergem înainte”, a fost răspunsul evaziv al cancelarului german privind aderarea la spațiul Schengen. (mai multe detalii aici)

De precizat că între vizitele la Paris și Chișinău s-a strecurat și prima participare a lui Klaus Iohannis la un Consiliu European. Sesiunea informală din februarie beneficia de un context strategic la care și România trebuia să își consolideze abordarea: Germania și Franța participau la această reuniune după încheierea Acordurilor de la Minsk II cu Rusia și Ucraina, care stabileau cadrul de implementare al primului pact și care au reprezentat de atunci referința nr. 1 pentru o soluție pașnică a conflictului din estul Ucrainei. ”România înțelege pericolul sporit din vecinatătea noastră și se implică în rezolvarea lui”, a fost mesajul transmis de Iohannis atunci, care a reiterat Consiliului European și dorința României de a adera la zona euro, o altă bornă în procesul de europenizare anunțat la debutul mandatului. (mai multe detalii aici)

iohannis consiliul european

Strategia unei traiectorii de securitate: ”momentul extern de vârf al lui Iohannis” sau ”de la Varșovia la Kiev”

Mai degrabă cauzal și strategic, după încheierea acordurilor de la Minsk și participarea la Consiliul European dedicat primordial dimensiunii securității, Iohannis a urmărit să joace cartea ”România-actor regional de prim rang”: a efectuat prima vizită de stat în Polonia (partener strategic) și și-a anunțat prezența la Kiev pentru o întrevedere oficială cu președintele Petro Poroșenko (cu care discutase și la marșul solidarității de la Paris și avusese o bilaterală în marja Consiliului European din februarie)

iohannis_komorowskiLa Varșovia, chestiunea ucraineană s-a aflat pe masa discuțiilor între doi parteneri a căror relație reprezintă o prioritate, atât pe plan european, cât și transatlantic. Convorbirile bilaterale ale lui Klaus Iohannis cu președintele de atunci, Bronislav Komorowski, au reliefat o semnificativă empatie între cei doi lideri: chestiunea regională cu accent pe două țări – Moldova și Ucraina – , drumul proeuropean al statelor Parteneriatului Estic, adoptarea unei declarații comune a parteneriatului strategic european și euro-atlantic stabilit în 2009, propunerea organizării unei reuniuni comune cu președintele Ucrainei (încă nerealizat) și stabilirea de comun acord a organizării unui summit regional al Europei Centrale și de Est la București la finalul lui 2015, eveniment premergător summit-ului NATO de la Varșovia. (mai multe detalii aici și aici)

Mobilizarea vagonului cu două locuri româno-polonez era încă un semnal că România joacă predictibil în termeni de securitate și este ancorată viziunii comune europene și euro-atlantice, ranforsându-și calea spre asumare a unui efort regional colectiv pentru refacerea mediului de securitate. Cu această platformă închegată s-a deplasat Klaus Iohannis la Kiev pentru a discuta cu omologul său, Petro Poroșenko.

Iohannis-Porosenko6Privită sub varii accepțiuni (Ucraina fiind cel mai mare vecin non-UE al României, cu o importantă comunitate de români și cu o profundă deteriorare a cadrului de securitate ca urmare a imixtiunii ruse), vizita la Kiev a stat și sub semnul relansării unor relații degradate de disputa privind Insula Șerpilor, dar mai ales pentru a transmite un semnal de implicare, de asumare și de reiterare a ralierii României la respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și la remedierea climatului de securitate.

Poziția României este favorabilă menținerii regimului de sancțiuni al UE la adresa Federației Ruse, atâta timp cât nu se înregistrează aplicarea deplină a acordului sau dacă situația din teren continuă să se degradeze”, a declarat Iohannis reamintind sprijinul și leadership-ul asumat de România la summit-ul NATO din Țara Galillor pentru securitatea cibernetică a Ucrainei. (mai multe detalii aici

Contextul mai larg în care s-a desfășurat această vizită și traiectoria vizitelor externe ale președintelui Iohannis creionează un aspect notabil: șeful statului efectuase, înainte de Kiev, vizite oficiale în Franța, Germania și Polonia. Primele două state au fost vârfurile de lance ale Europei în negocierea cu Rusia  de la Minsk privind criza din Ucraina, iar cel de-al treilea stat a fost ignorat în acest format, după ce în momentele incipiente ale conflictului, diplomația poloneză s-a remarcat într-un format mai larg al tratativelor. Astfel, vizita lui Iohannis la Varșovia dublată de cea de la Kiev ne arată că România și-a pregătit calea spre a fi curea de transmisie dinspre Europa și de ce nu, dinspre Statele Unite spre Ucraina, având în vedere că și Washington-ul nu fusese implicat în negocieri.

Nu în ultimul rând, după deplasarea în Ucraina, președintele Iohannis a participat la un nou Consiliu European pe 19-20 martie 2015 de pe a cărui agendă nu au lipsit criza din Ucraina și sancțiunile împotriva Federației Ruse (mai multe detalii aici). Acțiunile strategice pe care Klaus Iohannis și-a construit primele luni de mandat fuseseră cel puțin inspirate, mai ales că interconectarea evenimențială fundamentează o gândire strategică, atât în abordare, cât și în comunicare, ce a contribuit la notorietatea regională a României și la asumarea organizării unui mini-summit NATO care să reflecte poziția Europei Centrale și de Est înaintea reuniunii aliate din 2016

Spre realizarea obiectivului propus: Noua Strategie Națională de Apărare a României sau ”O Românie puternică în Europa și în lume”

La începutul mandatului, președintele declarase că printre prioritățile sale se numără adoptarea noii Strategii de Apărare a țării, document fundamental atât pentru a reflecta viziunea președintelui cu privire la mediul extern și climatul intern, cât și pentru a da tonul și direcția politică, economică, socială și/sau culturală spre care trebuie să se îndrepte România.

iohannis erdoganPână la această nouă bornă, activitatea lui Klaus Iohannis din primul an de mandat cuprinde și prima primire oficială a unui șef de stat din afara UE în România de la preluarea mandatului prezidențial (după vizita președintelui bulgar): vizita președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și agrearea unui sprijin al Turciei pentru construirea centrului de comandă NATO (mai multe detalii aici). 

Președintele și-a continuat seria deplasărilor externe cu o reuniune extraordinară a Consiliului European, vizită oficială în Italia (mai multe detalii aici), întrevederea cu Sanctitatea Sa, Papa Francisc I, la Vatican, pe care l-a invitat să viziteze România (mai multe detalii aici) și participarea la summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga (mai multe detalii aici). Au urmat apoi participarea la summitul UE-America Latină (mai multe detalii aici), prima întrevedere cu premierul britanic, David Cameron, în marja reuniunii amintite anterior (mai multe detalii aici), efectuarea unei vizite oficiale în Croația (mai multe detalii aici) și primirea vizitei omologului portughez, Anibal Cavaco Silva, țară ce furnizează României 4 avioane F16. (mai multe detalii aici)

În cheie internă, evoluțiile erau sinuoase, întrucât o parte din obiectivele asumate ca urmare a dorinței de a relansa relațiile României cu comunitatea cetățenilor săi din străinătate – legea votului prin corespondență – se aflau în impas, iar jocul politic partizan și de ne-coabitare marca prima solicitare a demisiei premierului Victor Ponta, implicat într-un scandal de corupție.

Pentru prima dată un document strategic cum este Strategia Națională de Apărare a fost dezbătut și votat în Parlament. ”O Românie puternică în Europa și în lume”, titulatura Strategiei, reprezintă ”declaraţia pe care România o face”, spunea Klaus Iohannis Parlamentului înainte de vot: ”Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul. Prin obiectivele şi conţinutul său, Strategia Naţională de Apărare se referă, de fapt, la apărare şi securitate naţională în ansamblu, iar cele două concepte merg împreună”. (mai multe detalii aici și aici)

Din documentul votat de Parlament reiese că Rusia este principala vulnerabilitate şi preocupare a României în materie de securitate şi apărare. Totodată, principalele direcţii de politică externă sunt concentrate asupra unei relaţii strânse cu NATO şi Uniunea Europeană.

Strategia Națională de Apărare va marca momente importante, așa cum reiese și din conținutul său: centenarul Unirii și prima președinție rotativă a Consiliului UE pentru România. În același timp, remarc utilitatea acestui document în lumina poziției regionale pe care o deținem și prin necesitatea reiterării ferme a angajamentului și implicării noastre europene și euro-atlantice. Sesizez progresul de la dezideratul euro-atlantic și european la conceptul de furnizare a securității în regiune și constat imperativitatea unei viziuni integrate a unui președinte asupra întregii dimensiuni de apărare a valorilor, intereselor și identității naționale, cu toate elementele ce decurg din acest enunț. Atrag atenția asupra conceptului de securitate extinsă (este binevenită inserarea sa în strategie!) și în corelarea sa cu refacerea, consolidarea sau intensificarea unor elemente ale puterii naționale: populația, caracterul național, moralul național, calitatea diplomației și calitatea guvernării. (mai multe detalii aici)

iohannis tusk cons europeanAdoptarea strategiei a beneficiat și de un context european mai larg: Consiliul European de vară (25-26 iunie), în care migraţia, securitatea şi apărarea europeană, erau puncte principale pe agenda discuțiilor. Criza migrației și fluxul refugiaților începuse să devină o problemă din ce în mai spinoase pentru Uniunea Europeană. ”În domeniul securităţii şi apărării, accentul în dezbateri va fi pus pe revizuirea Strategiei de Securitate a Uniunii Europene şi lupta împotriva terorismului. România va susține lansarea acestui proces de revizuire și are, de această dată, oportunitatea de a merge la aceste discuții cu un document propriu, nou și comun asumat de întreaga clasă politică și anume Strategia Națională de Apărare a Țării”, a declarat Klaus Iohannis cu prilejul acelei reuniuni din iunie 2015. (mai multe detalii aici)

Din nou securitate: Vizita lui Jens Stoltenberg în România. Consolidarea profilului extern al președintelui și un nou semnal în relațiile româno-moldovenești

Dacă există un capitol la care România și mandatul prezidențial al lui Klaus Iohannis de până acum au excelat, acela este securitatea. Stabilirea creșterii pragului pentru bugetul Apărării la 2% din PIB și elaborarea noii Strategii de Apărare, coroborate cu decizia înființării centrelor de comandă și control NATO pe teritoriul României și inaugurarea lor în toamna lui 2015 (hotărâri anunțate summit-ul din Țara Galilor din septembrie 2014), reprezintă cadrul mai larg care a prilejuit vizita secretarului general al Alianței la București la 2 iulie.

Din capitala României, semnalul dat de Iohannis și Stoltenberg pentru contingentul aliat, dar și pentru actorii terți care au adus prejudicii arhitecturii de securitate euro-atlantice a fost clar: garanțiile de securitate ale NATO acoperă teritoriile toate statelor membre. Mai mult decât atât, președintele României a profitat de context pentru a sublinia legătura intrinsecă și indubitabilă dintre strategia proaspăt adoptată și rolul NATO în desăvârșirea acesteia

iohannis-stoltenberg232”România va juca un rol important în planificarea militară a NATO pentru flancul sud-estic al Alianței”, reprezintă poate cea mai importantă declarație oferită la București de cel mai înalt oficial NATO, în contextul în care primul comandament avea să fie inaugurat în septembrie, iar cel de-al doilea anul viitor. Totodată, activarea scutului anti-rachetă de la Deveselu, ca urmare a Parteneriatul Strategic pentru Secolului XXI dintre România și Statele Unite din 2011, a fost punctată de Klaus Iohannis ca efort al României pentru asigurarea strategică în flancul estic al Alianței. (mai multe detalii aici)

Profilul extern asumat de președinte, atât prin comportamentul politic, cât și prin atribuțiile constituționale, a fost continuat printr-o vizită oficială la mijlocul luni iulie în Spania, care, alături de Italia, reprezintă țările cu cea mai densă comunitate românească și față de care președintele își luase angajamentul legii votului prin corespondență și prevenirea reapariției unei situații precum cea de la alegerile prezidențiale. (mai multe detalii aici)

iohannis-timoftiÎn aceeași perioadă, a avut loc o a doua întrevedere oficială cu președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care a vizitat România pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității ”Ștefan cel Mare din Suceava. ”Sunt convins că oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi într-o bună zi nu doar în Uniune, ci și în comuniune”, a transmis președintele României atât omologului său, cât și unioniștilor care și-au intensificat în ultimul an eforturile în acest sens. (mai multe detalii aici

Tot în același interval (iulie 2015), președintele a efectuat două vizite de stat, una în Serbia și cealaltă în Austria. (mai multe detalii aici și  aici)

Moment internațional de prestigiu precedat de un prejudiciu de imagine: Adunarea Generală ONU, votul privind cotele obligatorii și Consiliul European extraordinar pe tema migrației

Intrând în ultima parte a primului său an de mandat, șeful statului și-a continuat periplul diplomatic, luând parte, la ceas aniversar, la cea de-a 70-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite la New York. Moment internațional de marcă în care Klaus Iohannis a reprezentat România (60 de ani de apartenență la ONU) în unica arenă globală a relațiilor internaționale și în care a afirmat angajamentul pentru noul efort colectiv internațional – Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030.

De la București la New York via Bruxelles a fost traseul urmat de președinte care a trebuit să ia parte la Consiliul European extraordinar din 23 septembrie 2015, ca urmare a deciziei Consiliului JAI de acceptare a cotelor obligatorii de refugiați și migranți. Acesta a fost primul Consiliu European la care șeful statului participa cu presiuni suplimentare pe umerii săi: la JAI România votase, alături de Cehia, Slovacia și Ungaria, împotriva cotelor, spre nemulțumirea marilor state membre ale UE. Un moment delicat, dar care a reliefat o adaptare strategică demnă de remarcat: în primul rând, șeful statului a reiterat importanța care trebuie acordată zonelor sigure din jurul zonei de criză, unor țări precum Turcia, unde se găsesc un număr foarte important de refugiaţi (importanță acordată în cele din urmă la summit-ul UE-Turcia de la finalul lui noiembrie) și menținerea centrelor de primire (hotspots) a refugiaților (agreate și în JAI) ca facilități europenie, și nu naționale. Cu alte cuvinte, președintele a căutat să evite pasarea unei responsabilități comune europene spre una eminamente națională. (mai multe detalii aici)

rp_iohannis-onu1-1024x684.jpg

70 de ani de la înființarea ONU și 60 de ani când România este membru al organizației – ce moment ceremonial mai potrivit pentru a-ți reprezenta țara la deschiderea lucrărilor Adunării Generale a Națiunilor Unite. Timp de șase zile (24-30 septembrie), șeful statului a avut întrevederi oficiale cu secretarul general ONU, Ban ki-moon, președintele Adunării Generale ONU, Mogens Likketoft, președintele Chinei, Xi Jinping, premierul Japoniei, Shinzo Abe, președintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, președintele Turkmenistan-ului, Gurbangulî Berdâmuhamedov, și a participat la dineul oferit de liderul Statelor Unite, Barack Obama. Printre intervențiile sale în cadrul Adunării Generale s-au aflat poziția oficială a României privind Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030 și provocările la care comunitatea internațională trebuie să răspundă, dar și la Reuniunea mondială a liderilor privind realizarea egalităţii de gen şi capacitarea femeilor, președintele Iohannis fiind unul dintre liderii semnatari ai petiției mondiale HeForShe. La New York, președintele a avut mai multe cu investitori americani, cu Atlantic Council şi cu comunitatea de români din SUA. (mai multe detalii aici)

Totodată, Iohannis s-a deplasat la Casa Albă unde a discutat cu vicepreședintele Joe Biden despre calitatea cooperării politice și militare din cadrul Parteneriatul Strategic și dinamizarea componentei economice. În dimensiunea securității, Iohannis și Biden au trecut atunci în revistă ultimele progrese ale inaugurării scutului anti-rachetă de la Deveselu, activare ce a avut loc la finalul săptămânii trecute. (mai multe detalii aici)

iohannis - biden

La New York, președintele nu a reușit să participe la summit-ul pentru combaterea terorismului organizat de președintele SUA, Barack Obama, din cauza suprapunerii de program cu intervenția sa națională în plenul Adunării Generale. În schimb, a luat partea la reuniunea găzduită de președintele Croației, sub formatul țărilor riverane Mării Adriatice și Mării Negre.

Un nou Consiliu European: întrevedere cu Martin Schulz și europarlamentarii români

iohannis -schulzPreședintele Klaus Iohannis a participat în acest la nu mai puțin de 7 Consilii Europene (extraordinare și informale), la care se adaugă și summit-ul Parteneriatului Estic, summit-ul UE-CELAC, summit-ul restrâns cu țările din Balcanii de Vest organizat de Comisia Europeană, summit-ul de la Valleta pe tema migrației și summit-ul UE-Turcia. Una dintre aceste reuniuni a avut loc la mijlocul lunii octombrie, atât pentru a evalua progresele înregistrate în dimensiunea migrației, cât și pentru a oferi o reacție comună la adresa implicării militare a Rusiei în Siria. 

România este și dorește să fie în continuare parte a soluției în chestiunea migrației. România este solidară cu celelalte țări ale UE.  Conflictul din Siria este cauza unui număr imens de refugiați. Soluția este evidentă: pacea în Siria. Pentru asta trebuie să colaboreze toate părțile implicate. Faptul că Rusia s-a angajat militar în Siria nu rezolvă situaţia, ci o complică. Singura cale de ieșire din această criză este calea negocierii. Atunci se vor găsi soluții. Acesta este punctul de vedere oficial al României”, a declarat Klaus Iohannis în acest context. (mai multe detalii aici)

În cadrul acestei deplasări, șeful statului a avut și prima sa vizită de lucru la Parlamentul European, discutând atât cu președintele Martin Schulz, cât și cu europarlamentari români. (mai multe detalii aici

Tot în octombrie, președintele a participat la reuniunea organizată de Comisia Europeană pe tema migraţiei în regiunea Balcanilor de Vest (25 octombrie), la care au lua parte şefii de stat sau de guvern din Austria, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Germania, Grecia, Ungaria, România, Serbia şi Slovenia.

Tragedia din Colectiv: punctul dureros de inflexiune a unei națiuni. Adaptarea președintelui

Probabil cea mai mare provocare pe care președintele Klaus Iohannis a avut-o de înfruntat în primul an de mandat este reprezentată de efectele tragediei din clubul Colectiv (31 octombrie), acolo unde un incendiu izbucnit a curmat până în prezent viața a peste 60 de români

iohannis colectiv 40 zileAutorizațiile de funcționare suspecte oferite clubului, posibilitatea săvârșirii unor acte de corupție în acest sens și numărul de morți ce se modifica la fiecare ceas au atins ”nervul națiunii” (așa cum spunea președintele) au readus zeci de mii de români în stradă cu scopul de a da jos Guvernul și puterea politică existentă. Demisia cabinetului Ponta nu a calmat spiritele, românii ieșiți cu zecile de mii în stradă pentru a solicita asumare a responsabilității pentru cei decedați în tragedia de la Colectiv și cerând o resetare a clasei politice și a actului guvernamental. 

Acest moment de inflexiune în rândul societății românești, căderea guvernului și criza politică generată de indecizia partidelor de a-și asuma responsabilitate directă a actului de guvernare l-au determinat pe președintele Klaus Iohannis să propună un guvern tehnocrat, condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș. Șeful statului a căutat să se adapteze acestei tragedii fără să renunțe la principiile enunțate în momentul preluării funcției, ci dimpotrivă, a urmărit să amplifice amprenta pe care dorește să o pună: consultări cu partidele parlamentare, inițierea, în premieră, a unui dialog cu societatea civilă pe tema numirii unui guvern și edificarea unui consens politic în jurul propunerii cabinetului tehnocrat al lui Cioloș. Astfel, din punct de vedere al politicii interne, președintele a avut pentru prima dată ocazia de a acționa în spiritul devizei sale ”pas cu pas”, preferând să promoveze un guvern fără culoare politică și nu să impună, de pildă, cabinetul partidului care l-a susținut, răspunzând cerințelor străzii și fără să speculeze în vreun mod cinic o tragedie despre care el însuși spune ”Nu vreau și nu pot să uit ce s-a întâmplat”

Un nou succes de politică externă: summit-ul Europei Centrale și de Est, la București

Iohannis - duda3În paralel cu manifestațiile de stradă, căderea guvernului Ponta și necesitatea unor consultări politice pentru a depăși impasul politic, Klaus Iohannis a fost gazda summit-ului regional al țărilor din Europa Centrală și de Est (3-4 noiembrie), eveniment convenit împreună cu fostul președinte polonez, Bronislav Komorowski, dar care a fost co-prezidat alături de noul lider de la Varșovia, Andrzej Duda.

Un format regional important, care întărește colaborarea regională și util în pregătirea Summitului NATO de la Varșovia”, spunea Klaus Iohannis despre această reuniune. Totodată, la București, președintele a avut și o întrevedere bilaterală cu noul său omolog polonez în care au agreat că prezența NATO în regiune trebuie intensificată, fapt consimțit și în cadrul summit-ului comun. (mai multe detalii aici, aici și aici).

Ultimele recitaluri externe în primul an de mandat: reuniunea de la Valleta, summit-ul UE-Turcia, Conferința COP21 privind schimbările climatice și vizita lui David Cameron în România

Președintele României a luat parte între 11-12 noiembrie la un nou summit pe tema migrației și la o nouă sesiune informală a Consiliului European. Reuniunea de la Valleta cu statele din Africa a avut drept scop identificarea unor răspunsuri comune față de criza migrației și consolidarea parteneriatului prin cooperare în această chestiune de interes comun. Întâlnirea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE de după acest summit a dezbătut intensifcarea cooperării cu țările terțe, inclusiv Turcia, pentru a opri fluxurile migratori și consolidarea capacităților de primire centrelor de tip hotspots.

iohannis - ue turciaFiind unul dintre susținătorii aprofundării relațiilor cu Turcia, în contextul crizei migrației și a refugiaților, Klaus Iohannis a participat la ultima sa reuniune europeană din acest an – Summit-ul UE-Turcia – punctând rolul cheie pe care îl deţine Ankara în soluţionarea actualei crize migratorii. Totodată, atacurile teroriste de la Paris au arătat necesitatea unui răspuns comun european alături de partenerii și vecinii săi în combaterea terorismului și în prevenirea pătrunderii de celule teroriste prin intermediul migrației. Preşedintele a subliniat, astfel, că România susţine avansarea procesului de aderare a Ankarei la Uniunea Europeană, și s-a prounțat pentru accelerarea procesului de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii turci, cu respectarea de către Turcia a obligaţiilor asumate în acest sens. (mai multe detalii aici)

iohannis cop21De la acest summit, Klaus Iohannis a participat alături de peste 150 de lideri internaționali la deschiderea Conferinței pentru Schimbările Climatice de la Paris (30 noiembrie). În capitala Franței, greu încercată de atentatele de la mijlocul lunii noiembrie, șeful statului a subliniat că ”România s-a angajat încă de anul trecut să contribuie la reducerea nivelului emisiilor de carbon. Prin concentrarea eforturilor pentru a avea o economie cu emisii scăzute, vom deveni mai competitivi, vom crea noi locuri de muncă și vom răspunde mai eficient la provocările legate de securitatea energetică și climatică. La Conferința de la Paris am solicitat, în numele României, acțiuni comune”. (mai multe detalii aici)

La final de an, președintele Iohannis l-a primit la București pe premierul britanic, David Cameron, care a efectuat în acest an mai multe vizite oficiale în Europa pentru a discuta reformarea UE, în contextul organizării referendumului privind opțiunea Marii Britanii de a rămâne sau a părăsi Uniunea Europeană. (mai multe detalii aici)

Discursul unui an de mandat: Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm

iohannis parlamentLa 16 decembrie, președintele României s-a adresat pentru a cincea oară Parlamentului României, marcând un an de mandat în care a urmărit să ofere o retrospectivă a celor mai importante momente și în care a dorit să își prezinte așteptările pentru anul următor. ”România este o țară care contează în ecuația geopolitică. Mi-aș dori să se spună despre 2015 că a fost anul în care a început schimbarea modului de a se face politică în România”, a declarat șeful statului cu acest prilej.

Îmi propun ca în 2016 sa am în vedere domenii cruciale pentru viitorul națiunii, precum educația și sănătatea. Am lansat în acest an o dezbatere largă dedicată educației. Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri așezate și consistente din care să rezulte o viziune de ansamblu și direcțiile majore. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm”, a mai spus Iohannis în alocuțiunea sa la un an de mandat. (mai multe detalii aici).

La finalul unui an cu imense provocări naționale (tragedia din Colectiv, ) regionale (arcul de instabilitate de la est la sud), europene (criză internă de solidaritate pe fondul migrației) și internaționale (terorismul și comportamentul agresiv al Federației Ruse), România, sub președinția lui Klaus Iohannis, a înregistrat o consolidare a eforturilor pentru securitate (creșterea bugetului Apărării, o nouă strategie pentru Apărare, inaugurarea unui centru de comandă NATO, organizarea unui summit regional al Europei Centrale și de Est și operaționalizarea bazei militare de la Deveselu).

La nivel european, aceeași Românie nu și-a îmbunătățit abilitatea de a negocia dosare cheie de interes național, subiectul aderării la Schengen rămânând, din păcate, în desuetudine, în timp ce probitatea României vis-a-vis de unitatea europeană a fost pusă la îndoială în chestiunea cotelor obligatorii. În fapt, întreaga unitate europeană a fost puternic știrbită în acest an, iar România trebuie să-și refacă potențialul de a construi consens în jurul unor decizii. În acest sens, poziția președintelui în Consiliul European a fost consistent articulată și adaptată la actualitatea agendei, beneficiind de pe urma unor accentuări strategice în relația UE-Turcia privind soluționarea crizei migratorii și natura centrelor de primire a refugiaților.

La nivelul NATO, așa cum aminteam anterior – securitatea a reprezentat un capitol la care România a excelat, cel puțin prin prisma exemplelor existente. Nu în ultimul rând, ca un susținător important al politicii ușilor deschise, fapt reiterat și de Klaus Iohannis la întrevederile cu Jens Stoltenberg, România a sprijinit acest demers și în contextul oferirii unei invitații de aderare Muntenegrului.

La nivel național, tragedia din Colectiv a reprezentat catalizatorul unui guvern tehnocrat sprijinit prin consensul partidelor politice și mediat de președintele Klaus Iohannis, iar legea votului prin corespondență a atins un pas important spre oferirea unui cadru corect și demn românilor din Diaspora de a-și exercita dreptul la vot.

Pentru anul 2016 și pentru anii ce vor urma, dincolo de un important nou proiect de țară – România educată – președintele are șansa să sprijine un răspuns politic național coerent și coeziv și altor chestiuni fundamentale pentru România: Republica Moldova și centenarul Unirii, creștere economică sustenabilă și dezvoltare durabilă, continuarea luptei împotriva corupției, președinția rotativă a Consiliului UE și altele.

Pe scurt: Klaus Iohannis, de 365 de zile președinte al României

Extern

La 7 Consilii Europene (extraordinare și informale) a participat șeful statului de la preluarea mandatului (în lunile februarie, martie, aprilie, iunie, septembrie, octombrie și noiembrie). La cel de-al 8 – lea (decembrie) l-a delegat pe noul premier Dacian Cioloș;

– La 3 summit-uri internaționale UE a luat parte (UE-CELAC, UE-Africa pe tema migrației, UE-Turcia);

– A participat la summit-ul Parteneriatul Estic de la Riga (21-22 mai 2015);

– A primit vizita a 5 șefi de stat și de guvern (Rosen Plevneliev – Bulgaria, Recep Tayyip Erdogan – Turcia, Anibal Cavaco Silva – Portugalia, Andrzej Duda – Polonia, David Cameron – Marea Britanie);

A avut 2 întrevederi cu secretarul general NATO, una la Bruxelles în ianuarie, cea de-a doua la București în iulie;

A participat la un summit regional dedicat Balcanilor de Vest pe tema migrației;

– A purtat convorbiri bilaterale cu toți liderii instituțiilor UE: Jean-Claude Juncker, Donald Tusk, Martin Schulz;

A avut o întrevedere cu europarlamentarii români;

– A organizat 13 vizite bilaterale externe (Franța, Republica Moldova, Germania, Polonia, Ucraina, Croația, Italia, Vatican, Spania, Serbia, Austria, Statele Unite, Slovacia);

A participat la lucrările celei de-a 70-a sesiuni a Adunării Generale ONU unde a avut 3 întâlniri bilaterale cu președinții Chinei, Turkmenistan-ului și Estoniei, o întrevedere cu secretarul general Ban ki-moon și cu președintele Adunării Generale, Mogens Likketoft și a participat la dineurile oferite de premierul Japoniei, Shinzo Abe, și președintele Statelor Unite, Barack Obama;

A găzduit summit-ul șefilor de stat din Europa Centrală și de Est în noiembrie;

– A participat alături de peste 150 de lideri mondiali la deschiderea lucrărilor Conferinței COP21 privind schimbările climatice;

–  S-a deplasat de 3 ori la Paris (Marșul Solidarității, vizita bilaterală în Franța, Conferința COP21) și de 11 ori la Bruxelles (7 Consilii Europene, 2 summit-uri internaționale UE, 1 summit regional Comisia Europeană – Balcanii de Vest și o vizită bilaterală la instituțiile UE și la NATO).

Intern

A promulgat legea votului prin corespondență pentru alegerile parlamentare din 2016;

A numit doi noi directori la Serviciul Român de Informații (Eduard Hellvig) și la Serviciul de Informații Externe (Mihai Răzvan Ungureanu);

A prezentat Parlamentului României noua Strategie Națională de Apărare;

A organizat consultări cu partidele parlamentare pe toate temele majore (alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, legea votului prin corespondență, numirea unui nou Guvern) și a obținut în mare parte consens pe aceste subiecte;

A organizat, în premieră, consultări cu societatea civilă pe tema numirii unui nou Guvern;

A numit, în premieră, un nou cabinet guvernamental, format din tehnocrați și condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș;

– S-a adresat de 5 ori Parlamentului României (la învestitură, la debutul celor două sesiuni parlamentare, la prezentarea Strategiei pentru Apărare și la un an de mandat).

Nota redacției:

Conținutul acestui material este produsul CaleaEuropeana.ro. Orice preluare a informațiilor regăsite în acest articol se realizează în limita a 500 de caractere și cu menționarea sursei direcționate către articol – CaleaEuropeana.ro.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

Continue Reading
Advertisement
5 Comments

EDITORIALE

Trei lucruri de reținut în România după simfonia transatlantică de la München: SUA revin în Europa, o agendă transatlantică privind China și Rusia, iar UE nu poate înlocui NATO

Published

on

© Munich Security Conference

Occidentul nu suferă pentru că dominația sa este în recul, ci pentru că nu joacă o partitură comună în drumul către o inevitabilă nouă epocă a marilor puteri. Cu această concluzie amară era trasă cortina peste ediția de anul trecut a Conferinței de Securitate de la München, care clama, în premieră, conceptul “Westlessness” pentru a sintetiza o dezoccidentalizare a Occidentului în sine și a lumii în ansamblu, adică o rupere a ordinii bazate pe reguli prin presiunea autoritarismului de la Moscova sau Beijing.

Până aseară, trecuseră aproape cinci ani din clepsidra relației transatlantice de la cele din urmă discursuri consonante între cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Scena Conferinței de la München s-a deschis digital timp de câteva ceasuri pentru a pune laolaltă Washingtonul, Berlinul, Parisul, Bruxellesul și Londra, centrele de putere ale marilor actori occidentali, și pentru a concretiza ceea a lipsit lumii în anii diferiți, dar turbulenți, ai administrației Trump: reașezarea alianței transatlantice la locul său, acela de piatră de temelie de ordinii globale bazate pe reguli. O simfonie transatlantică, dar cu particularități…

Casa familiei transatlantice de aproape șase decenii, Conferința de Securitate de la München a jucat vineri rolul de platformă de conversație strategică indispensabilă în armonizarea dialogului dintre Europa și Statele Unite, oferind sub titlul “Beyond Westlessness” un adevărat “regal al liderilor” prin discursurile președinților Joe Biden și Emmanuel Macron, cancelarului Angela Merkel, prim-ministrului Boris Johnson și liderii UE și NATO, Ursula von der Leyen, Charles Michel și Jens Stoltenberg. Pe scurt: cvartetul SUA – Franța – Germania – Regatul Unit și instituțiile multilaterale democratice create, pe rând, pentru a crea condiția păcii și securității (NATO) și a bunăstării (UE) în Europa.

Cavaleria transatlantică călărește din nou, a sintetizat David M. Herszenhorn de la Politico această garnitură de discursuri găzduite virtual de ambasadorul Wolfgang Ischinger.

De la București, însă, metaforele noii agilități transatlantice se văd altfel. O simfonie transatlantică impulsionată de revenirea mult așteptată și ovaționată a Americii, cu o Germanie prudentă, cu marile instituții occidentale injectate fie cu optimism, fie cu pragmatism, și cu un membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor distonante.

© Munich Security Conference

1) America a revenit, Alianța transatlantică a revenit – Este fraza centrală în jurul căreia a fost rotunjit discursul lui Joe Biden, primul președinte american care se adresează Conferinței de Securitate de la München, deși o altă referire a rămas cât se poate de critică “suntem într-un punct de inflexiune”. Un discurs care a apăsat pedala distanțării în mai toate aspectele de politică și de securitate internaționale de viziunile fostei administrații, o excepție majoră: China. Mai mult, aproape toate elementele invocate de Biden relevă o bătaie strategică înspre competiția strategică de lungă durată cu China, nominalizată ca atare. Memoria istorică către piatra de temelie a alianței transatlantice, apelul la salvgardarea democrațiilor, de la nivelul alianței transatlantice cu Europa și până la colaborarea în trio cu democrațiile din Asia-Pacific, combaterea schimbărilor climatice și lupta împotriva pandemiei, toată inculcă o angrenare, fie prin competiție, prin cooperare, a Chinei pentru a-i limita spațiul global de manevră.

Pentru România și Europa de Est, discursul lui Joe Biden are trei elemente rezonante: afinitatea transatlantică și asumarea clauzei de apărare colectivă din Tratatul NATO, denunțarea agresivității Rusiei, cooperarea cu Europa ca întreg și bilateral și aprecierea investițiilor europene în apărare.

Faptul că Joe Biden a legat mesajul său ca parteneriatul dintre Europa și SUA să fie piatra de temelie în relațiile internaționale și din acest secol de angajamentul SUA pentru articolul 5 nord-atlantică este o veste bună pentru România și țările din regiune care nu aderă frenetic la conceptul de suveranitate europeană promovat de Franța lui Emmanuel Macron. 

Țintirea directă a strategiei Rusiei lui Vladimir Putin – care încearcă să slăbească proiectul european și NATO pentru a intimida state individuale și a nu negocia cu o comunitate transatlantică unită – furnizează în mod direct Bucureștiului și celorlalte capitale din regiune o linie de argumentație politică, diplomatică și strategică în favoarea unei atitudini unite euro-atlantice față de Moscova și a unor noi măsuri de consolidare a flancului estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și a înzestrării Inițiativei celor Trei Mări cu oportunități și certitudini în sectoarele transport, digital și energie.

Nu în ultimul rând, Biden a făcut o mențiune care a lipsit în anii administrației Trump, prejudiciind relația dintre Europa și SUA ca întreg.  “Permiteți-mi să șterg orice urme de îndoieli persistente, SUA vor colabora îndeaproape cu partenerii noștri din UE și din capitalele de pe tot continentul, de la Roma la Riga”, a spus președintele american. Afirmația este reconfortantă din două privințe. În primul rând, golește muniția celor care au tratat politica lui Donald Trump ca laitmotiv pentru a sădi o decuplare treptate a Europei de SUA. În al doilea rând, reafirmă un principiu vechi la Washington, acela că SUA colaborează cu aliații și asemenea principiului subsidiarității din UE; atunci când este necesar o face la nivelul UE, iar când situația o determină o face la nivel bilateral. Încă o fereastră de oportunitate pentru România, mai ales în 2021 când aniversăm un deceniu de la semnarea Declarației Comune de Parteneriat Strategic România-SUA. În fond, noua Strategie de Apărare a României definește “pre-eminența SUA” în fața Chinei drept element cheie pentru interesul național și comportamentul agresiv al Rusiei ca fiind principala amenințare la adresa României.

La același punct, un cuvânt și despre discursul lui Boris Johnson. A reprezentat o prelungire a mesajului transmis de Joe Biden, o reafirmare o făgăduinței atașamentului britanic față de securitatea europeană și un semnal pozitiv pentru flancul estic al NATO. Dacă America a revenit, Regatul Unit rămâne în Europa, chiar dacă nu în Uniune.

© Munich Security Conference

2) O agendă comună transatlantică privind Rusia și China și reechilibrarea coaliției transatlantice printr-o Europă autonomă – Nu mai este de mult timp un secret această ambiție a președintelui francez Emmanuel Macron de a construi o Europă suverană și autonomă din punct de vedere strategic. Este, în fond, în tradiția Franței postbelice și o reîncarnare politică a viziunii lui Charles de Gaulle, care contesta doctrina Eisenhower în epoca Războiului Rece și monopolul arsenalului americano-britanic care asigura umbrela de securitate nucleară euro-atlantică. După Brexit Franța a rămas unica putere nucleară din Uniunea Europeană, cel mai mare buget militar al unei țări deopotrivă UE și NATO și singurul stat UE membru permanent la Consiliul de Securitate al ONU. Sunt avantaje pe care Emmanuel Macron caută să le fructifice în realități strategice menite să transforme Parisul în capitala unde se dă ora politicii externe europene.

Din aceste motive, când s-a adresat scenei de la München, principala atenție acordată discursului său în această zonă de Europa provine din răspunsul lui Emmanuel Macron la doctrina autonomiei strategice.

Ideile sale principale – reechilibrarea coaliției transatlantice, alocarea a 2% din PIB pentru apărare, SUA devin o putere a Pacificului, autonomia strategică a UE este compatibilă cu NATO, revizitarea conceptului strategic al Alianței și sporirea rolului politic al acesteia – dezvăluie câteva tendințe ale unui decupaj geostrategic.

În primul rând, Emmanuel Macron își dorește să rămână principalul interlocutor occidental și, de ce nu, european pentru administrația de la Washington așa cum s-a întâmplat în perioada lui Donald Trump. Apoi, prin repetarea constantă și abrazivă a criticilor la adresa NATO – de la moarte cerebrală în 2019 la chestionarea relevanței acesteia în 2021 -, liderul francez nu se îndepărtează cu mult de epoca gaullistă, când Franța a părăsit structurile de comandă militară ale NATO, unde a revenit abia în 2009.

Toți aliații, inclusiv Emmanuel Macron, sunt de acord că procesul de reflecție NATO 2030 trebuie să conducă către un concept strategic pentru o alianță mai puternică din punct de vedere politic, militar și mai implicată globală. Președintele francez este conștient că NATO se bucură de un sprijin redutabil din partea SUA și Marii Britanii, aspecte reconfirmate la München, și că reprezintă umbrela de securitate a Europei de Est, însă tocmai prin această abordare încearcă el să reechilibreze coaliția transatlantică. Summit-urile NATO din 2021 și, probabil, 2022, când ar trebui adoptat noul Concept Strategic, vor fi decisive în acest sens.

Și, în fine, nuanța că “SUA devin o putere a Pacificului”, deși o realitate strategică incontestabilă, a fost, geopolitic, cel mai non-transatlantic enunț din decorul virtual al Conferinței, unde “prețuirea” relansării relației transatlantice a fost tonul principal.

Da, Emmanuel Macron este acel membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor în dezacord.

© Munich Security Conference

Din cealaltă capitală influentă a UE – Berlin – cei 16 ani de mandat ai Angelei Merkel și schimbatul gărzilor pentru patru președinți americani și-au spus cuvântul. Pragmatică în intervențiile sale, Merkel a păstrat același ton transatlantic care o caracterizează, deși continuă să apere proiectul Nord Stream 2 cu Rusia sau recentul acord de investiții cu China, întreținând dezacorduri transatlantice. Ca joc geopolitic, este aproape similar cum Barack Obama și Joe Biden apărau acordul nuclear cu Iranul, chiar dacă acesta provoca temeri în Israel, aliatul principal al SUA în regiune. Nu întâmplător am inserat această remarcă pentru că dacă este un lucru care s-a întors în centrul politicii externe americane odată cu venirea lui Joe Biden este semantica diplomatică, iar cancelarul Germaniei știe cel mai bine acest lucru.

Astfel, susținerea exprimată la München pentru o agendă comună transatlantică în ce privește Rusia și China nu reprezintă o noutate sau o modificare de optică politică întrucât ea nu semnifică că SUA vor propune și Europa va accepta. Angela Merkel, asemenea lui Emmanuel Macron, dar cu alte specificități, caută să se asigure că Europa va avea un cuvânt greu de spus în reașezarea scenei internaționale, care va pendula o vreme între competiția dintre marile puteri și o ordine cu multipolarități regionale. 

Joncțiunea de politică externă Obama – Trump – Biden a alterat locul Americii în peisajul multilateralismului global, permițând Europei să evolueze prin diplomație, norme, ajutor umanitar și alte elemente de soft power. Astfel, pretențiile cel puțin ale părții occidentale din Uniunea Europeană de partener cvasi-egal al Statelor Unite au crescut. La fel de adevărat este însă că triada elementelor de putere internațională – politic, economic și militar – aparține încă Statelor Unite, care beneficiază încă de avantajul unei pre-eminențe globale.

Pentru București, discursurile lui Macron și Merkel trebuie privite constructiv, iar elemente care pot altera fie unitatea transatlantică, fie unitatea europeană, trebuie izolate. 

3) NATO și Uniunea Europeană. O clarificare a rolurilor în noua era transatlantică – Prezența pe scena virtuală a Conferinței a președinților Comisiei Europene, Consiliului European și secretarului general al NATO a completat creuzetul geopolitic al revigorării transatlantice.

Atât președintele Comisiei Europene, cât și președintele Consiliului European, au lăsat în urmă două senzații specifice Uniunii Europene: un optimism incurabil al forței instituțiilor normative de a promova agenda multilaterală globală și o abordare care servește interesul general al Uniunii, ținând cont de interesele tuturor statelor. Deși a invocat autonomia strategică promovată de președintele francez, liderul Consiliului European, Charles Michel, a balansat rapid această idee ca parte a eșafodajului transatlantic și a unui “pact fondator” UE-SUA. 

Faptul că ambii lideri ai instituțiilor UE au nominalizat China și Rusia drept provocări autoritare la adresa democrației și a comunității transatlantice au exemplificat că deja se construiește o multiplă cauză comună între Uniunea Europeană și Statele Unite pe scena globală. Dosarele concrete precum tranziția climatică și tranziția digitală în care Europa arată calea prin deciziile luate în 2019 și 2020 pot fi domeniile globale în care UE să conducă relația transatlantică.

După ce la edițiile din 2019 și 2020 discursurile lui Jens Stoltenberg au avut cea mai puternică vocație transatlantică, de data aceasta intervenția a generat o altă perspectivă: aceea de clarificare a rolurilor pe care NATO și Uniunea Europeană le au în construcția transatlantică.

Privit ca un “reparator” pentru modul în care conduce Alianța din 2014 încoace – agresiunea Rusiei, administrația Trump, ascensiunea Chinei reînnoirea NATO – a fost cel care i-a dat o replică de la distanță lui Emmanuel Macron. 

“UE nu poate înlocui NATO și nu poate proteja Europa. Orice încercare de a slăbi legătura transatlantică va diviza Europa”. În jargon anglo-saxon o astfel de frază este sintetizată prin “period” (punct.)

În fapt, în timp ce procesul privind Conferința pentru viitorul Europei trenează, fiind gripat până de curând în faimoasa dilemă europeană – “cine să conducă acest for?” – NATO are o foaie de parcurs clară. Propunerile lui Jens Stoltenberg pentru NATO 2030 – finanțare comună a apărării și descurajării pe flancul estic (Rusia), un fond de inovare (digital, cyber, hibrid), investiții verzi în apărare, consolidare politică, abordarea ascensiunii Chinei prin angajarea cu partenerii din Asia-Pacific – au cunoscut deja lumina zilei și au un unic scop: revizuirea Conceptului Strategic pentru a fi adoptat în 2022.

Ediția fulger de la München a fost o simfonie pentru cei care cred că relația transatlantică nu și-a spus ultimul cuvânt dominant pe arena internațională, iar recesiunea geopolitică a Occidentului pare să fi luat sfârșit în perspectiva asumării asumării unei partituri comune în fața unei epoci marcate de concurență strategică pentru supremație.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed | Eurodeputatul Dragoș Tudorache: Inteligența artificială, prezent și viitor. Cum ar trebui să se transforme statul pentru a face față noilor provocări

Published

on

© European Union 2020 - Source : EP

de Dragoș Tudorache, europarlamentar USR PLUS & Renew Europe, președintele Comisiei speciale pentru inteligența artificială în era digitală

Articolul de opinie a fost publicat inițial în limba engleză pe platforma ourworld.co.

Odată cu venirea Ursulei von der Leyen și a „Comisiei geopolitice“ axate pe dublele priorități strategice – transformarea digitală și pactul verde – bula bruxeleză a început să dezbată continuu pe tema inteligenței artificiale și a impactului acesteia asupra omenirii.

Orice tehnologie nouă, de la motorul cu aburi încoace și cu mult înainte, a modelat societatea. În secolele XVIII și XIX, revoluția industrială a transformat fundamental modul în care am făcut lucrurile, fără prea multe preocupări legate de consecințele sistemice. Anul 2021 ne-a gpsit mult mai bine pregătiți. Avem datoria de a ghida mai bine evoluția societății în loc să construim viitorul acesteia din inerție sau dependenți fiind de alegerile din trecut. Avem o oportunitate uriașă de a pune baze solide pentru dezvoltarea inteligenței artificiale (IA) și de a o folosi pentru a construi societatea de mâine într-un mod conștiincios. Pentru asta, trebuie să facem alegerile corecte acum și să deschidem căi pentru a lua decizii corecte și în viitor.

Ceea ce simt că lipsește din dezbaterile de la Bruxelles, și din alte părți ale lumii, este o viziune de avangardă pentru inteligența artificială – o viziune care ne proiecteză cu câteva decenii în viitor și ne dă o direcție clară. Fără a nega importanța conversațiilor despre inteligența artificială care sunt pe ordinea de zi, trebuie să începem să ne punem întrebări despre ziua de mâine. „De ce“ și „cum“ ar trebui să fie întrebări din prezent la care să găsim răspunsuri pentru viitor. Trebuie să începem să ne pregătim să facem față cu succes transformărilor sistemice pe care IA le va aduce în societățile noastre, inclusiv în modul în care funcționează statul și instituțiile sale. Aceasta este o conversație globală; Uniunea Europeană poate oferi leadership global în planificarea transformării statului odată cu revoluția AI și, astfel, poate deveni cu adevărat o superputere geopolitică, așa cum are în plan.

Premisa mea este simplă: statul modern, așa cum a fost modelat după Pacea de la Westfalia, riscă să devină cea mai neajutorată și, probabil, următoarea victimă a inteligenței artificiale. Cu o birocrație și o administrație lente, învechite, adesea ineficiente, statul nu are decât un singur avantaj față de toate celelalte structuri care stau la baza organizării activității umane: dimensiunea și monopolul său asupra furnizării de securitate și servicii sociale, precum și crearea și implementarea de reguli pentru funcționarea societății și a economiei. Dar monopolul său asupra puterii, care i-a permis să reziste șocurilor masive de-a lungul istoriei (de la războaie până la creșterea pe scară largă a tehnologiilor disruptive), poate face ca lucrurile să se înrăutățească considerabil atunci când vorbim de AI – nu numai în UE, ci și oriunde în lume.

Inteligența artificială, dincolo de oportunitățile pe care le va oferi omenirii, aduce cu sine și mijloacele pentru dispariția sau pervertirea statului. Iar structurile suprastatale, cum este de exemplu UE, sunt doar puțin mai protejate de amenințările directe cu care se confruntă statele. Însă pericolul este de aceeași natură.

O amenințare din partea mecanismelor de piață

Prima amenințare la adresa existenței statului vine din partea forțelor pieței – o provocare a viabilității sale economice. Pe măsură ce datele încep să se deplaseze în mod (aproape) liber în mâinile companiilor private și pe măsură ce algoritmii de IA se dezvoltă și se îmbunătățesc în fiecare sector imaginabil al economiei, concurența în livrarea – deja ineficientă din partea statului – a serviciilor de bază este în creștere. Când serviciile de sănătate privată, îmbunătățite de IA, vor deveni mai ieftine și mai eficiente decât asistența medicală acordată de stat, cum își va justifica statul cheltuielile pentru sănătate? Când educația privată bazată pe IA – personalizată, de ultima generație, bazată pe date, pregătită pentru era digitală – va deveni normă, cum va concura statul? Când, în cele din urmă, securitatea privată asistată de AI îi va face pe cetățeni să se simță în siguranță și protejați, cum își va justifica statul existența? Când toate serviciile pe care le oferă statul vor fi furnizate mai bine de un sector privat alimentat de AI, ce îi va oferi statului autoritatea de a elabora și aplica legile și regulile de funcționare a societății? Și când companiile private vor începe să reinventeze regulile și să ofere sisteme alternative de „guvernare“ a comportamentului care devin mai importante pentru cetățeni decât regulile statului, cum își va menține statul monopolul privind arbitrarea în societate și asigurarea justiției?

Înainte de apariția inteligenței artificiale și a economiei datelor, cetățenii au încredințat statului competențe exclusive, pentru că statul era singura instituție suficient de mare pentru a furniza anumite servicii. Statul a fost singura instituție suficient de mare pentru a colecta taxe, a fost singura instituție suficient de mare pentru a administra monopoluri naturale și singura instituție suficient de mare pentru a menține o armată care să poată combate armatele altor state.

Apar însă datele: noul combustibil, poate chiar viitoare monedă a economiei digitale. Și pe aceste date, în special din cauza vulnerabilității statului la pervertire atunci când colectează date sau dezvoltă IA, sectorul privat are un cvasi-monopol. Rolurile s-au inversat: companiile private sunt acum din ce în ce mai eficiente în furnizarea a ceea ce statului i s-a încredințat în mod istoric să furnizeze. Și, cu toate că nu există încă o companie care să concureze cu un stat modern (și chiar dacă statul încă deține un monopol încredințat de către cetățeni pentru a elabora și aplica norme), avântul în această direcție este deja o realitate. În măsura în care din ce în ce mai mult activitatea umană a devenit dependentă de date și alimentată de acestea, cum poate statul să se adapteze astfel încât să poată concura și supraviețui?

Pericolul pervertirii interne

A doua amenințare pe care IA o aduce existenței statului vine din direcția opusă: oferă instrumentele prin care statul poate să dobândească o putere incredibilă aupra cetățenilor săi. Cu cât statul colectează, stochează și procesează date din ce în ce mai sofisticate și detaliate despre cetățenii săi cu ajutorul algoritmilor de IA tot mai sofisticați, cu atât cadrul instituțional care asigură funcționarea democratică – și nu doar democratică – a statului devine tot mai instabil. Progrese importante într-un domeniu de competență a statului – cum ar fi de exemplu capacitatea de a prezice eventualul comportament infracțional al fiecărui cetățean sau, invers, de a identifica și recompensa comportamentul cetățenilor care respectă legea – schimbă echilibrul de putere instituțional și modifică parametrii competiției de putere între instituțiile statului. Alocarea resurselor între instituții se mută treptat către instituții care sunt mai eficiente în asigurarea bunăstării cetățenilor și se transformă, în timp, într-o mașinărie gigantică de control al populației, ce „optimizează“ în mod continuu și intrusiv viața cetățenilor săi. Acesta este doar un scenariu care nici măcar nu are nevoie de un stat totalitar pentru a deveni realitate. Nici statul – sau liderii săi – nu trebuie să aleagă în mod conștient „să controleze“ oamenii. Odată ce statul e în măsură să profileze fiecare „client” al său – din punct de vedere coportamental, psihologic, politic și într-o mulțime de alte moduri – nu va mai fi cale de întoarcere. Tehnologia o permite, pentru prima dată în istoria omenirii. Și statul este, de altfel, istoric, gardianul implicit al datelor cu caracter personal ale cetățenilor săi. Deci, tentația e mare.

Până în 2030, UE trebuie să definească un nou set de reguli, potrivit erei digitale, după care statul trebuie să joace în tratarea datelor cetățenilor și în implementarea IA. Bruxelles-ul e, pe bună dreptate, îngrijorat cu privire la aplicarea tehnlogiei de recunoaștere facială, a sistemelor predictive în aplicarea legii, a sistemelor de notare (ranking) socială și a altor tehnologii periculoase care ar putea fi utilizate în mod abuziv de către autoritățile publice, mai ales atunci când sunt combinate cu prejudecăți și cu o doză de discriminare. Însă drumul către Big Brother nu e neapărat o linie dreaptă. Trebuie să ne gândim bine și să anticipăm eventualele rezultate negative care pot apărea din utilizarea datelor cu caracter personal ale cetățenilor și punerea în mâinile autorităților de stat a unor algoritmi de IA puternici, chiar și pentru cele mai benigne utilizări. Pentru aceasta, statul însuși trebuie transformat, astfel încât să fie rezistent la orice formă de coruptibilitate chiar și atunci când este dotat cu instrumente tehnologice periculoase. Trebuie să reinventăm sistemul de control și echilibru și să rescriem contractul social pentru era digitală astfel încât statul să supraviețuiască și să continue să își îndeplinească scopul.

Fake news și dezinformare

A treia provocare la adresa statului adusă de inteligența artificială vine din afară – atacul direct asupra adevărului, prin dezinformare și știri false amplificate de IA. Odată ce adevărul devine relativ și ușor de schimbat, ordinea socială se clatină și ea și statul este amenințat. Deși propagnada, dezinformarea, manipularea în masă și știrile false sunt vechi de când lumea, IA poate fi folosită pentru a amplifica aceste amenințări dincolo de ce am văzut până acum.

Aceasta este o provocare existențială, în primul rând, pentru sistemele democratice, pentru că democrația este alimentată de adevăr: cetățenii trebuie să știe adevărul pentru a vota, pentru a lua decizii, iar votul este elementul fundamental al sistemelor democratice. Statul democratic este în pericol de destrămare atunci când părti terțe (indiferent dacă vorbim despre alte state sau actori nestatali, internaționali sau autohtoni) pot influența rezultatul alegerilor prin instrumente puternice alimentate de IA. Nu suntem încă acolo, dar progresul nu este liniar: odată ce astfel de instrumente de manipulare în masă devin suficient de puternice încât să ajungă dincolo de orice control, eșecul statului democratic va fi brusc, nu treptat.

Ordineal socială este relevantă pentru stabilitatea tuturor societăților, nu doar a democrațiilor. Știrile false și dezinformarea alimentate de IA pot pune, de asemenea, în genunchi și state nedemocratice, inclusiv acele state care contruiesc și folosesc astfel de instrumente pentru a-și promova agenda internațională. Și, în viitor, statele autoritare ar putea fi chiar mai vulnerabile în fața acestei amenințări decât democrațiile. Pe măsură ce societățile democratice dezvoltă anticorpi pentru a face față unor astfel de atacuri directe asupra funcționării lor democratice, statele autoritare sunt mai predispuse să dezvolte instrumente de manipulare în masă interne pentru a-și controla cetățenii și pentru a le proiecta acestora o versiune preferată a realității. Dar atunci când dezinformarea bazată pe IA va fi accesibilă și actorilor mai mici, inclusiv disidenților interni, menținerea unei versiuni fabricate a adevărului și retușarea continuă a acestei versiuni vor deveni din ce în ce mai dificile.

Stabilitatea statului, democratic sau nu, depinde de adevăr sau, cel puțin, de stabilitatea „adevărului“ local. Progresul societății, inclusiv transformarea digitală, trebuie să fie alimentat de adevăr, deoarece progresul științific poate avea loc doar atunci când datele empirice rămân neschimbate. Iar ordinea internațională bazată pe reguli este alimentată de adevăr, deoarece regulile și deciziile în forurile internaționale se bazează pe fapte și pe adevăr. Instrumentele bazate pe IA care pot manipula populațiile pe scară largă și pot schimba adevărul pentru a influența rezultate la scară largă sunt o amenințare pentru toate statele și o amenințare pentru viitorul stabilității globale.

Transformarea statului pentru a face față provocărilor AI

Răspunsul la toate cele trei provocări – concurența din ce în ce mai acerbă ce vine din partea companiilor private în furnizarea de servicii fundamentale, vulnerabilitatea statului în fața pervertirii din interior în cazul utilizării eronate a tehnologiei și atacul asupra ordinii sociale prin instrumente de manipulare în masă bazate pe IA – stă în reinventarea statului în cea mai sigură și de încredere platformă digitala pentru cetățenii săi. Dar cum?

În primul rând, statul trebuie să fie primul actor din societate care oferă cetățenilor un mecanism sigur, de încredere și inalienabil pentru asigurarea proprietății asupra datelor personale, inclusiv în interacțiunea cu statul însuși. „Identitatea electronică europeană sigură“ a Comisiei, prefigurată de Ursula von der Leyen în discursul său privind starea Uniunii, este un pas în direcția corectă, dar are nevoie de mai multă amploare și ambiție. Privind către 2030, UE trebuie să ofere statelor sale și, prin urmare, cetățenilor săi, o soluție nu doar pentru proprietatea și utilizarea datelor personale, ci și pentru „monetizarea“ acestora. Dacă oamenilor li se oferă un mecanism prin care să poată obține beneficii cuantificabile și garantate de către stat din datele lor (poate în aceeași măsură în care statul garantează moneda ca purtător de valoare economică), forțele pieței vor susține statul în concurența inegală cu sectorul privat. Companii de tipul Google și Amazon vor trebui să se adapteze expectativei tot mai mari de valorificare economică a datelor personale, iar statul va primi un nou rol în protejarea drepturilor cetățenilor sai.

În al doilea rând, statul trebuie să devină cel care definește standardele în modul în care sunt utilizate datele cu caracter personal. Pentru asta, statul trebuie să devină el însuși o platformă digitală agnostică, care nu stochează date și prin care cetățenii își folosesc, în deplină cunoștință de cauză și în complet control, datele pentru a accesa servicii sau pentru a obține beneficii economice. Statul trebuie să devină gardianul altruist și de încredere al datelor cetățenilor săi, la fel ca o bancă sau ca un seif. Regulile trebuie rescrise și funcționarea instituțiilor statului trebuie reechilibrată pentru a garanta cetățenilor inviolabilitatea datelor lor. Și, la fel cum statul plătește angajați pentru timpul și abilitățile lor prin angajări directe și licitații publice, tot așa ar trebui să dea tonul viitorului digital oferind cetățenilor valoare economică directă în acele situații în care dorește să folosească, temporar și pentru scopuri limitate și clar definite, datele personale ale cetățenilor.

În al treilea rând, statul trebuie să se dechidă pentru ca toată lumea să beneficieze – cetățeni și industrie – stabilind astfel atât standarde de transparență, cât și de informare. Prin deschiderea unui volum din ce în ce mai mare de date pe care le generează, statul poate accelera transformarea industrială bazată pe date, alimentând inovația și progresul. Permițând industriei să beneficieze de date publice și să creeze date împreună cu autoritățile publice, încurajând și facilitând partajarea și utilizarea comună a datelor industriale și bazându-se pe monopolul natural pe anumite tipuri de date pentru a stabili stardarde, statul poate alimenta dezvoltarea și poate deveni o platformă de încredere și pentru actorii economici, nu doar pentru cetățeni. Și oferind datele sale și acționând ca un actor neutru într-un ecosistem alimentat de date și informații, statul poate garanta, de asemenea, o versiune consecventă și empirică a „adevărului“ care este mult mai greu de subminat, sporind propria imunitate la dezinformare și atacuri de manipulare din exterior.

Având în vedere economiile la scară largă și cerințele de interoperabilitate pentru astfel de schimbări transformatoare în ADN-ul statului, Uniunea Europeană are un rol crucial de jucat la acest capitol. „Statul“ tradițional va deveni din ce în ce mai nesemnificativ într-o economie digitală în care datele circulă la o viteză incredibilă pe tot globul. Niciun stat nu poate gestiona de unul singur o astfel de transformare. Conform principiului subsidiarități, statele membre vor fi în cele din urmă responsabile pentru mai multe schimbări genetice pe care era digitală le cere pentru a le asigura supraviețuirea. Și Uniunea Europeana este în poziția perfectă de a oferi manualul de transformare. Până în 2030, trebuie să avem acest manual gata – și, odată cu acesta, un nou set de reguli pentru rolul Uniunii în transformarea digitală.

Continue Reading

EDITORIALE

Experiența “Donald Trump” – demonstrația că Alianța Transatlantică are supraviețuirea în codul său genetic

Published

on

© Cătălin Crudu Photography

Reacțiile, comentariile și interacțiunile din mediul virtual românesc pe tema celor întâmplate la Capitoliul SUA sunt încă o dovadă a polarizării, a abordărilor pasiv-agresive și a unor obsesii de justificare și validare a opiniilor. Această tentație înlocuiește, din păcate, moderația, gândirea critică și echidistanța.

Relațiile dintre oameni, comunități și state transcend vremelnicia unor lideri sau a altora. Cu unii există construcție de lungă durată, cu alții oportunitate, iar în alte cazuri care înainte erau izolate există damage control și atenuarea perspectivelor de înrăutățire a acestora.

Îmi amintesc cum în 2016 priveam amuțit la Brexit și la alegerea lui Donald Trump. Pe parcursul anilor, am relatat de la trei reuniuni la nivel înalt ale NATO cu Donald Trump pe scenă. Și le spun reuniuni pentru că în acea perioadă a fost ocolită intenționat denumirea de “summit” de către oficialii NATO pentru a diminua din greutatea mediatică. La reuniunea din 2017, când aliații inaugurau noul sediu NATO, toți liderii priveau siderați la discursul de tip ultimatum pe care Trump îl susținea, cerând europenilor să investească 2% din PIB pentru apărare. De asemena, îmi amintesc cum o bilaterală Donald Trump – Klaus Iohannis a fost anulată pentru că reuniunea NATO de la Bruxelles din 2018 a devenit una de criză transatlantică cu dispute între SUA și vest-europeni în frunte cu Germania. În viitor, odată cu retragerea unor lideri precum Angela Merkel, se va vorbi mult despre acea reuniune pe marginea prăpastiei. Apoi, pătată de afirmațiile lui Emmanuel Macron privind “moartea cerebrală a NATO”, reuniunea aniversară de la Londra din 2019 nu a fost aruncată în aer de Donald Trump pentru că diplomații euro-atlantici au lucrat din greu să arate tendința de creștere a bugetelor apărării. Cu o altă administrație, cine știe, poate summitul de 70 de ani ar fi avut chiar la Washington, acolo unde totul a început. Dar riscul sciziunilor era prea mare.

În anii aceștia, administrația Trump (greutatea nu cade pe persoană) a avut însă dreptate cu câteva chestiuni precum creșterea bugetelor militare ale europenilor care era deja o temă importantă încă din anii Obama și criticarea Germaniei din această privință, cuplată însă cu relațiile energetice cu Rusia, provocarea nr. 1 la adresa securității euro-atlantice. Apoi, detașarea SUA de o abordare multilaterală înspre una de confruntare cu China, în principal, are o explicație de natură hegemonică în planul relațiilor internaționale: aceea de a prezerva pre-eminența SUA în fața unei puteri în ascensiune care reprezintă o provocare pentru modul de viață occidental. În schimb, cu o execuție tactico-strategică defectuoasă în actuala stare globală: aceea de sabotare a alianțelor Americii în lume. Mai rămâne un aspect: relațiile SUA cu partenerii strategici din Europa de Est, inclusiv România, au primit imbolduri. În termenii intereselor strategice ale României trebuie spus că ne-am îndeplinit obiectivele cu o administrație dificilă și imprevizibilă, în timp ce temeliile legăturii transatlantice au fost sub asediu. Au fost anii în care și cele mai sigure ape strategice s-au dovedit dificil de navigat.

Aseară, temelia nord-americană a fost sub asediu, să sperăm că pentru ultima dată. Experiența “Donald Trump” este o demonstrație: aceea că Alianța Transatlantică are supraviețuirea în codul său genetic și poate rezista și celor mai grele provocări pentru a se reinventa și revigora. Primele astfel de borne vor fi summiturile NATO și UE-SUA cu administrația Joe Biden.

Continue Reading

Facebook

Team2Share

INTERNAȚIONAL6 hours ago

Președintele Consiliului European se va întâlni cu Maia Sandu la Chișinău în cadrul turneului în trei țări ale Parteneriatului Estic

COMISIA EUROPEANA7 hours ago

Liderii de la Bruxelles, apel la o abordare comună privind certificatele de vaccinare anti-COVID pentru a putea fi implementate digital până la vară: Sunt utile pentru a proteja integritatea Pieței Unice

COMISIA EUROPEANA9 hours ago

Charles Michel, după reuniunea virtuală a liderilor UE: Prioritatea noastră principală acum este accelerarea producției și livrării de vaccinuri anti-COVID. 50 milioane de doze vor fi fost livrate în UE până la finele lunii

Cristian Bușoi12 hours ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei ITRE: Producția vaccinurilor COVID-19 reprezintă astăzi o povocare industrială

MAREA BRITANIE13 hours ago

Ministerul britanic de Interne: Peste 830.000 de români s-au înregistrat pentru a rămâne în Regatul Unit după ce acesta a părăsit Uniunea Europeană

COMISIA EUROPEANA13 hours ago

Forța de muncă din domeniul sănătății și îngrijirii pe termen lung în UE va trebui să crească cu 11 milioane de lucrători până în 2030 pentru a gestiona nevoile unei populații în curs de îmbătrânire

S&D14 hours ago

Raportul eurodeputatului Victor Negrescu privind educația digitală a fost aprobat cu o largă majoritate în Comisia pentru Educație din Parlamentul European

Cristian Bușoi14 hours ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei ITRE din PE: Vom reuși să învingem diabetul dacă vom folosi fondurile alocate prin programele Orizont Europa și EU4Health și dacă vom profita de oportunitățile pe care ni le oferă digitalizarea

Dan Motreanu16 hours ago

Eurodeputatul Dan Motreanu atrage atenția că UE s-ar putea confrunta în următorii zece ani cu ”abandonul efectiv a 5 milioane de hectare de teren” agricol: România, printre țările cele mai afectate

RENEW EUROPE16 hours ago

Eurodeputatul Vlad Gheorghe a depus o serie de amendamente prin care solicită ca modificarea kilometrajului la mașini să fie infracțiune pedepsită în toate statele UE

COMISIA EUROPEANA9 hours ago

Charles Michel, după reuniunea virtuală a liderilor UE: Prioritatea noastră principală acum este accelerarea producției și livrării de vaccinuri anti-COVID. 50 milioane de doze vor fi fost livrate în UE până la finele lunii

Cristian Bușoi2 days ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei ITRE din PE, pledează pentru ”investiții masive în cercetare, inovare și tehnologii digitale”: Vor contribui la dezvoltarea economiilor statelor UE și la îmbunătățirea vieții cetățenilor

ROMÂNIA3 days ago

Valeriu Gheorghiță: România, pe locul 2 în UE la administrarea schemei complete de vaccinare anti-COVID

Dragoș Pîslaru4 days ago

Dragoș Pîslaru: Soliditatea PNRR constă în stimularea sinergiilor între măsurile celor șase piloni de reformă și dezvoltare ai Mecanismului de Redresare și Reziliență

INTERNAȚIONAL4 days ago

Israelul și Egiptul au convenit să construiască un gazoduct offshore pentru a creşte exporturile de gaze naturale lichefiate către Europa

ROMÂNIA1 week ago

Ministrul de externe Bogdan Aurescu i-a transmis omologului slovac intenția României de aprofundare a schimburilor comerciale cu Slovacia și a investițiilor reciproce

Cristian Bușoi2 weeks ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru Energie din PE, solicită Comisiei Europene să evalueze centrala nucleară de la Ostrovets pentru a asigura respectarea celor mai înalte standarde internaționale de securitate ecologică și nucleară

ENGLISH2 weeks ago

EPP Local Dialogue: Emil Boc and Markku Markkula pledge their commitment to employing the local innovation potential of their communities to build stronger regional cohesion post-COVID19 pandemic

PPE2 weeks ago

Eurodeputatul Vlad Nistor: Josep Borrell ar fi trebuit să se urce în avion și să plece la Bruxelles când a aflat despre expulzarea diplomaților europeni la Moscova

PPE2 weeks ago

Eurodeputatul Vlad Nistor: Vizita lui Josep Borrell la Moscova este umilitoare pentru UE, pentru standardele democratice pe care trebuie să le apere în lume

Advertisement
Advertisement

Trending