Connect with us

EDITORIALE

Un an cu Klaus Iohannis – Călătoria și transformarea președintelui: 7 Consilii Europene și 13 vizite oficiale de stat. Securitatea, capitol de excelență

Published

on

de Robert Lupițu

iohannis parlamentPe 21 decembrie, Klaus Iohannis împlinește un an de când a fost instalat în cea mai înaltă funcție în stat, cea de președinte al României. Un an de la discursul de învestitură în Parlamentul României, alocuțiune consacrată trasării direcțiilor pe care noul președinte își propunea să le urmeze, ce se identifică perioadă în care provocările nu au dispărut, ci s-au intensificat, unitatea europeană a fost pusă la grea încercare și nici climatul intern, al cărui ton a fost dat de surdele bătălii politice, nu a fost cel mai adecvat, atingând inclusiv momente tragice.

Lider căruia îi poate fi atribuită o spectaculoasă revenire după primul tur în care se afla la 10 procente distanță de contracandidatul său, fostul premier Victor Ponta, dar și personalitatea politică a cărui activitate pe rețelele sociale l-a propulsat în fruntea top-ului european la acest capitol, Klaus Iohannis a dat examene importante în aceste prime 365 de zile de șef al statului. Precizez din ”capul locului” (o expresie des uzitată de președinte) că acest material CaleaEuropeana.ro pune accent pe dimensiunea externă a activității președintelui și cea care relevă atribuțiunile sale constituționale, urmărind totodată și adaptarea președintelui la transformările și evoluțiile interne și externe.

Început de an cu angajamente reafirmate: solidaritate, securitate și europenizarea României

marsul solidaritatiiInstalarea ca președinte al României s-a identificat cu conturarea direcțiilor de politică externă și asumarea unor angajamente concise în domeniul securității, însă a debutat cu o primă adaptare, simbolică și diplomatică, la un eveniment care a resetat agenda în parte agenda internaționale: atacurile de la Paris din cadrul redacției Charlie Hebdo. Iohannis și-a modificat imediat agenda pentru a lua parte la Marșul solidarității de la Paris, alături de peste 50 de șefi de stat și de guvern care s-au adunat în capitala Franței pentru a-și exprima solidaritatea față de atentatele care au demonstrat că fenomenul terorist este, poate, cel mai mare pericol la adresa securității internaționale. (mai multe detalii aici)

Revenind la dimensiunea securității, alocarea a 2% din PIB pentru bugetul Apărării până în 2017 a fost prima reușită a noului președinte la nici o lună de la preluarea mandatului și cu dublă însemnătate: România începea să bată la porțile clubului statelor membre NATO care alocă minim 2% din PIB pentru domeniul Apărării (Grecia 2.5%, Estonia – 2%, Marea Britanie – 2% și Statele Unite – 3.6%) și promisiunea la care se angaja Bucureștiul venise în urma unui consens politic, prilejuit de o consultare între președinte și partidele politice parlamentare. (mai multe detalii aici și aici)

“Nu putem fi numai beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să devenim furnizori de securitate”, declara în multiple ocazii Klaus Iohannis, arătând îngrijorarea pe care Bucureștiul o manifestă față de instabilitatea din regiune și confirmând angajamentul pe care România este dispusă să și-l asume în contextul războiului hibrid din Estul Europei și al provocărilor la care Aliații vor urma să fie supuși. 

Cu acest consens în buzunar, care nu numai că prevedea creșterea bugetului pentru Apărare la nivelul minim agreat la nivelul NATO, ci și menținerea sa pentru următorii 10 ani, președintele a pornit la jumătatea lui ianuarie spre prima sa vizită externă programată inițial pentru începutul lunii. Nu Washington, nu Paris, nu Berlin, nu Londra, ci Bruxelles – sediul instituțiilor UE și NATO, structurile multilaterale care au reprezentat în ultimul sfert de veac dezideratele politice naționale.

iohannis juncker cretuȘeful statului s-a întâlnit la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, și a avut o întrevedere cu Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Cu liderii instituțiilor europene Klaus Iohannis a abordat cele mai importante subiecte de natură europeană pentru România la acel moment: ”aderarea completă” la UE prin accederea în spațiul Schengen și îndeplinirea eforturilor necesare pentru ca Mecanismul de Cooperare și Verificare să nu mai fie o anexă la statutul de membru al României în UE. ”Unul dintre obiectivele mandatului meu este europenizarea completă a României”, a spus președintele la întrevederea cu Jean-Claude Juncker.

iohannis stoltenbergLa NATO am asistat la primele reverberații pozitive ale unei acțiuni strategice promovate de președinte. Reuniunea cu Jens Stoltenberg s-a desfășurat sub semnul acordului politic național vis-a-vis de creșterea bugetului pentru Apărare. ”Este un bun exemplu de angajament. Este un exemplu pentru multe alte ţări”, a spus secretarul general al Alianței, fiind invitat de Klaus Iohannis să efectueze o vizită la București. (mai multe detalii aici)

Următoarea oprire: Berlin via Paris și Chișinău. Prima reuniune a Consiliului European pentru Iohannis

Vizita la instituțiile UE, urmată de o serie de deplasări externe la Chișinău, Paris și Berlin, au constituit pilonii de politică externă pe care președintele a urmărit să îi solidifice încă de la început: atât Germania, cât și Franța, motoarele Uniunii Europene joacă un rol esențial în aprofundarea integrării europene a României și a bornei numite Schengen și reprezintă, prin rolul asumat în formatul Normandia și acordurile de la Minsk, factori strategici pentru lobby-ul românesc de apropiere a Republicii Moldova de Europa și desprinderii de Rusia. 

iohannis hollandeAflat pentru a doua oară la Paris, după atentatele de la Charlie Hebdo, Iohannis a precizat că ”O prioritate a mandatului meu este substanţierea relaţiilor cu statele cu care avem parteneriate strategice încheiate sau relaţii privilegiate şi, desigur, consolidate. Parteneriatul strategic cu Franța este foarte important”. (mai multe detalii aici)

La Chișinău șeful statului se afla pentru a doua oară după vizita efectuată înaintea alegerilor din Republica Moldova și a instalării sale oficiale ca președinte. Vizita, programată să fie prima deplasare externă a președintelui, fusese amânată din cauza faptului că un guvern nu fusese numit după alegerile de la finalul lui 2014. ”Moldova are o mare şansă, pe care noi n-am avut-o. Această şansă se numeşte România”, a fost imboldul pe care președintele a căutat să-l ofere românilor de peste Prut și ecoul pe care a dorit să-l propage spre Berlin, următoarea sa destinație. (mai multe detalii aici)

iohannis merkel bbMult așteptata întrevedere cu Angela Merkel nu a produs efectele scontate: chestiunii externă legate de viitorul european al Republicii Moldova i-a fost atașată, pe undeva firesc, problema transnistreană, iar smulgerea unei promisiuni germane în dosarul Schengen: ”Nu pot să afirm nimic, dar înţeleg că România trebuie să primească un răspuns care să arate că mergem înainte”, a fost răspunsul evaziv al cancelarului german privind aderarea la spațiul Schengen. (mai multe detalii aici)

De precizat că între vizitele la Paris și Chișinău s-a strecurat și prima participare a lui Klaus Iohannis la un Consiliu European. Sesiunea informală din februarie beneficia de un context strategic la care și România trebuia să își consolideze abordarea: Germania și Franța participau la această reuniune după încheierea Acordurilor de la Minsk II cu Rusia și Ucraina, care stabileau cadrul de implementare al primului pact și care au reprezentat de atunci referința nr. 1 pentru o soluție pașnică a conflictului din estul Ucrainei. ”România înțelege pericolul sporit din vecinatătea noastră și se implică în rezolvarea lui”, a fost mesajul transmis de Iohannis atunci, care a reiterat Consiliului European și dorința României de a adera la zona euro, o altă bornă în procesul de europenizare anunțat la debutul mandatului. (mai multe detalii aici)

iohannis consiliul european

Strategia unei traiectorii de securitate: ”momentul extern de vârf al lui Iohannis” sau ”de la Varșovia la Kiev”

Mai degrabă cauzal și strategic, după încheierea acordurilor de la Minsk și participarea la Consiliul European dedicat primordial dimensiunii securității, Iohannis a urmărit să joace cartea ”România-actor regional de prim rang”: a efectuat prima vizită de stat în Polonia (partener strategic) și și-a anunțat prezența la Kiev pentru o întrevedere oficială cu președintele Petro Poroșenko (cu care discutase și la marșul solidarității de la Paris și avusese o bilaterală în marja Consiliului European din februarie)

iohannis_komorowskiLa Varșovia, chestiunea ucraineană s-a aflat pe masa discuțiilor între doi parteneri a căror relație reprezintă o prioritate, atât pe plan european, cât și transatlantic. Convorbirile bilaterale ale lui Klaus Iohannis cu președintele de atunci, Bronislav Komorowski, au reliefat o semnificativă empatie între cei doi lideri: chestiunea regională cu accent pe două țări – Moldova și Ucraina – , drumul proeuropean al statelor Parteneriatului Estic, adoptarea unei declarații comune a parteneriatului strategic european și euro-atlantic stabilit în 2009, propunerea organizării unei reuniuni comune cu președintele Ucrainei (încă nerealizat) și stabilirea de comun acord a organizării unui summit regional al Europei Centrale și de Est la București la finalul lui 2015, eveniment premergător summit-ului NATO de la Varșovia. (mai multe detalii aici și aici)

Mobilizarea vagonului cu două locuri româno-polonez era încă un semnal că România joacă predictibil în termeni de securitate și este ancorată viziunii comune europene și euro-atlantice, ranforsându-și calea spre asumare a unui efort regional colectiv pentru refacerea mediului de securitate. Cu această platformă închegată s-a deplasat Klaus Iohannis la Kiev pentru a discuta cu omologul său, Petro Poroșenko.

Iohannis-Porosenko6Privită sub varii accepțiuni (Ucraina fiind cel mai mare vecin non-UE al României, cu o importantă comunitate de români și cu o profundă deteriorare a cadrului de securitate ca urmare a imixtiunii ruse), vizita la Kiev a stat și sub semnul relansării unor relații degradate de disputa privind Insula Șerpilor, dar mai ales pentru a transmite un semnal de implicare, de asumare și de reiterare a ralierii României la respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și la remedierea climatului de securitate.

Poziția României este favorabilă menținerii regimului de sancțiuni al UE la adresa Federației Ruse, atâta timp cât nu se înregistrează aplicarea deplină a acordului sau dacă situația din teren continuă să se degradeze”, a declarat Iohannis reamintind sprijinul și leadership-ul asumat de România la summit-ul NATO din Țara Galillor pentru securitatea cibernetică a Ucrainei. (mai multe detalii aici

Contextul mai larg în care s-a desfășurat această vizită și traiectoria vizitelor externe ale președintelui Iohannis creionează un aspect notabil: șeful statului efectuase, înainte de Kiev, vizite oficiale în Franța, Germania și Polonia. Primele două state au fost vârfurile de lance ale Europei în negocierea cu Rusia  de la Minsk privind criza din Ucraina, iar cel de-al treilea stat a fost ignorat în acest format, după ce în momentele incipiente ale conflictului, diplomația poloneză s-a remarcat într-un format mai larg al tratativelor. Astfel, vizita lui Iohannis la Varșovia dublată de cea de la Kiev ne arată că România și-a pregătit calea spre a fi curea de transmisie dinspre Europa și de ce nu, dinspre Statele Unite spre Ucraina, având în vedere că și Washington-ul nu fusese implicat în negocieri.

Nu în ultimul rând, după deplasarea în Ucraina, președintele Iohannis a participat la un nou Consiliu European pe 19-20 martie 2015 de pe a cărui agendă nu au lipsit criza din Ucraina și sancțiunile împotriva Federației Ruse (mai multe detalii aici). Acțiunile strategice pe care Klaus Iohannis și-a construit primele luni de mandat fuseseră cel puțin inspirate, mai ales că interconectarea evenimențială fundamentează o gândire strategică, atât în abordare, cât și în comunicare, ce a contribuit la notorietatea regională a României și la asumarea organizării unui mini-summit NATO care să reflecte poziția Europei Centrale și de Est înaintea reuniunii aliate din 2016

Spre realizarea obiectivului propus: Noua Strategie Națională de Apărare a României sau ”O Românie puternică în Europa și în lume”

La începutul mandatului, președintele declarase că printre prioritățile sale se numără adoptarea noii Strategii de Apărare a țării, document fundamental atât pentru a reflecta viziunea președintelui cu privire la mediul extern și climatul intern, cât și pentru a da tonul și direcția politică, economică, socială și/sau culturală spre care trebuie să se îndrepte România.

iohannis erdoganPână la această nouă bornă, activitatea lui Klaus Iohannis din primul an de mandat cuprinde și prima primire oficială a unui șef de stat din afara UE în România de la preluarea mandatului prezidențial (după vizita președintelui bulgar): vizita președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și agrearea unui sprijin al Turciei pentru construirea centrului de comandă NATO (mai multe detalii aici). 

Președintele și-a continuat seria deplasărilor externe cu o reuniune extraordinară a Consiliului European, vizită oficială în Italia (mai multe detalii aici), întrevederea cu Sanctitatea Sa, Papa Francisc I, la Vatican, pe care l-a invitat să viziteze România (mai multe detalii aici) și participarea la summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga (mai multe detalii aici). Au urmat apoi participarea la summitul UE-America Latină (mai multe detalii aici), prima întrevedere cu premierul britanic, David Cameron, în marja reuniunii amintite anterior (mai multe detalii aici), efectuarea unei vizite oficiale în Croația (mai multe detalii aici) și primirea vizitei omologului portughez, Anibal Cavaco Silva, țară ce furnizează României 4 avioane F16. (mai multe detalii aici)

În cheie internă, evoluțiile erau sinuoase, întrucât o parte din obiectivele asumate ca urmare a dorinței de a relansa relațiile României cu comunitatea cetățenilor săi din străinătate – legea votului prin corespondență – se aflau în impas, iar jocul politic partizan și de ne-coabitare marca prima solicitare a demisiei premierului Victor Ponta, implicat într-un scandal de corupție.

Pentru prima dată un document strategic cum este Strategia Națională de Apărare a fost dezbătut și votat în Parlament. ”O Românie puternică în Europa și în lume”, titulatura Strategiei, reprezintă ”declaraţia pe care România o face”, spunea Klaus Iohannis Parlamentului înainte de vot: ”Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul. Prin obiectivele şi conţinutul său, Strategia Naţională de Apărare se referă, de fapt, la apărare şi securitate naţională în ansamblu, iar cele două concepte merg împreună”. (mai multe detalii aici și aici)

Din documentul votat de Parlament reiese că Rusia este principala vulnerabilitate şi preocupare a României în materie de securitate şi apărare. Totodată, principalele direcţii de politică externă sunt concentrate asupra unei relaţii strânse cu NATO şi Uniunea Europeană.

Strategia Națională de Apărare va marca momente importante, așa cum reiese și din conținutul său: centenarul Unirii și prima președinție rotativă a Consiliului UE pentru România. În același timp, remarc utilitatea acestui document în lumina poziției regionale pe care o deținem și prin necesitatea reiterării ferme a angajamentului și implicării noastre europene și euro-atlantice. Sesizez progresul de la dezideratul euro-atlantic și european la conceptul de furnizare a securității în regiune și constat imperativitatea unei viziuni integrate a unui președinte asupra întregii dimensiuni de apărare a valorilor, intereselor și identității naționale, cu toate elementele ce decurg din acest enunț. Atrag atenția asupra conceptului de securitate extinsă (este binevenită inserarea sa în strategie!) și în corelarea sa cu refacerea, consolidarea sau intensificarea unor elemente ale puterii naționale: populația, caracterul național, moralul național, calitatea diplomației și calitatea guvernării. (mai multe detalii aici)

iohannis tusk cons europeanAdoptarea strategiei a beneficiat și de un context european mai larg: Consiliul European de vară (25-26 iunie), în care migraţia, securitatea şi apărarea europeană, erau puncte principale pe agenda discuțiilor. Criza migrației și fluxul refugiaților începuse să devină o problemă din ce în mai spinoase pentru Uniunea Europeană. ”În domeniul securităţii şi apărării, accentul în dezbateri va fi pus pe revizuirea Strategiei de Securitate a Uniunii Europene şi lupta împotriva terorismului. România va susține lansarea acestui proces de revizuire și are, de această dată, oportunitatea de a merge la aceste discuții cu un document propriu, nou și comun asumat de întreaga clasă politică și anume Strategia Națională de Apărare a Țării”, a declarat Klaus Iohannis cu prilejul acelei reuniuni din iunie 2015. (mai multe detalii aici)

Din nou securitate: Vizita lui Jens Stoltenberg în România. Consolidarea profilului extern al președintelui și un nou semnal în relațiile româno-moldovenești

Dacă există un capitol la care România și mandatul prezidențial al lui Klaus Iohannis de până acum au excelat, acela este securitatea. Stabilirea creșterii pragului pentru bugetul Apărării la 2% din PIB și elaborarea noii Strategii de Apărare, coroborate cu decizia înființării centrelor de comandă și control NATO pe teritoriul României și inaugurarea lor în toamna lui 2015 (hotărâri anunțate summit-ul din Țara Galilor din septembrie 2014), reprezintă cadrul mai larg care a prilejuit vizita secretarului general al Alianței la București la 2 iulie.

Din capitala României, semnalul dat de Iohannis și Stoltenberg pentru contingentul aliat, dar și pentru actorii terți care au adus prejudicii arhitecturii de securitate euro-atlantice a fost clar: garanțiile de securitate ale NATO acoperă teritoriile toate statelor membre. Mai mult decât atât, președintele României a profitat de context pentru a sublinia legătura intrinsecă și indubitabilă dintre strategia proaspăt adoptată și rolul NATO în desăvârșirea acesteia

iohannis-stoltenberg232”România va juca un rol important în planificarea militară a NATO pentru flancul sud-estic al Alianței”, reprezintă poate cea mai importantă declarație oferită la București de cel mai înalt oficial NATO, în contextul în care primul comandament avea să fie inaugurat în septembrie, iar cel de-al doilea anul viitor. Totodată, activarea scutului anti-rachetă de la Deveselu, ca urmare a Parteneriatul Strategic pentru Secolului XXI dintre România și Statele Unite din 2011, a fost punctată de Klaus Iohannis ca efort al României pentru asigurarea strategică în flancul estic al Alianței. (mai multe detalii aici)

Profilul extern asumat de președinte, atât prin comportamentul politic, cât și prin atribuțiile constituționale, a fost continuat printr-o vizită oficială la mijlocul luni iulie în Spania, care, alături de Italia, reprezintă țările cu cea mai densă comunitate românească și față de care președintele își luase angajamentul legii votului prin corespondență și prevenirea reapariției unei situații precum cea de la alegerile prezidențiale. (mai multe detalii aici)

iohannis-timoftiÎn aceeași perioadă, a avut loc o a doua întrevedere oficială cu președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care a vizitat România pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității ”Ștefan cel Mare din Suceava. ”Sunt convins că oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi într-o bună zi nu doar în Uniune, ci și în comuniune”, a transmis președintele României atât omologului său, cât și unioniștilor care și-au intensificat în ultimul an eforturile în acest sens. (mai multe detalii aici

Tot în același interval (iulie 2015), președintele a efectuat două vizite de stat, una în Serbia și cealaltă în Austria. (mai multe detalii aici și  aici)

Moment internațional de prestigiu precedat de un prejudiciu de imagine: Adunarea Generală ONU, votul privind cotele obligatorii și Consiliul European extraordinar pe tema migrației

Intrând în ultima parte a primului său an de mandat, șeful statului și-a continuat periplul diplomatic, luând parte, la ceas aniversar, la cea de-a 70-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite la New York. Moment internațional de marcă în care Klaus Iohannis a reprezentat România (60 de ani de apartenență la ONU) în unica arenă globală a relațiilor internaționale și în care a afirmat angajamentul pentru noul efort colectiv internațional – Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030.

De la București la New York via Bruxelles a fost traseul urmat de președinte care a trebuit să ia parte la Consiliul European extraordinar din 23 septembrie 2015, ca urmare a deciziei Consiliului JAI de acceptare a cotelor obligatorii de refugiați și migranți. Acesta a fost primul Consiliu European la care șeful statului participa cu presiuni suplimentare pe umerii săi: la JAI România votase, alături de Cehia, Slovacia și Ungaria, împotriva cotelor, spre nemulțumirea marilor state membre ale UE. Un moment delicat, dar care a reliefat o adaptare strategică demnă de remarcat: în primul rând, șeful statului a reiterat importanța care trebuie acordată zonelor sigure din jurul zonei de criză, unor țări precum Turcia, unde se găsesc un număr foarte important de refugiaţi (importanță acordată în cele din urmă la summit-ul UE-Turcia de la finalul lui noiembrie) și menținerea centrelor de primire (hotspots) a refugiaților (agreate și în JAI) ca facilități europenie, și nu naționale. Cu alte cuvinte, președintele a căutat să evite pasarea unei responsabilități comune europene spre una eminamente națională. (mai multe detalii aici)

rp_iohannis-onu1-1024x684.jpg

70 de ani de la înființarea ONU și 60 de ani când România este membru al organizației – ce moment ceremonial mai potrivit pentru a-ți reprezenta țara la deschiderea lucrărilor Adunării Generale a Națiunilor Unite. Timp de șase zile (24-30 septembrie), șeful statului a avut întrevederi oficiale cu secretarul general ONU, Ban ki-moon, președintele Adunării Generale ONU, Mogens Likketoft, președintele Chinei, Xi Jinping, premierul Japoniei, Shinzo Abe, președintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, președintele Turkmenistan-ului, Gurbangulî Berdâmuhamedov, și a participat la dineul oferit de liderul Statelor Unite, Barack Obama. Printre intervențiile sale în cadrul Adunării Generale s-au aflat poziția oficială a României privind Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030 și provocările la care comunitatea internațională trebuie să răspundă, dar și la Reuniunea mondială a liderilor privind realizarea egalităţii de gen şi capacitarea femeilor, președintele Iohannis fiind unul dintre liderii semnatari ai petiției mondiale HeForShe. La New York, președintele a avut mai multe cu investitori americani, cu Atlantic Council şi cu comunitatea de români din SUA. (mai multe detalii aici)

Totodată, Iohannis s-a deplasat la Casa Albă unde a discutat cu vicepreședintele Joe Biden despre calitatea cooperării politice și militare din cadrul Parteneriatul Strategic și dinamizarea componentei economice. În dimensiunea securității, Iohannis și Biden au trecut atunci în revistă ultimele progrese ale inaugurării scutului anti-rachetă de la Deveselu, activare ce a avut loc la finalul săptămânii trecute. (mai multe detalii aici)

iohannis - biden

La New York, președintele nu a reușit să participe la summit-ul pentru combaterea terorismului organizat de președintele SUA, Barack Obama, din cauza suprapunerii de program cu intervenția sa națională în plenul Adunării Generale. În schimb, a luat partea la reuniunea găzduită de președintele Croației, sub formatul țărilor riverane Mării Adriatice și Mării Negre.

Un nou Consiliu European: întrevedere cu Martin Schulz și europarlamentarii români

iohannis -schulzPreședintele Klaus Iohannis a participat în acest la nu mai puțin de 7 Consilii Europene (extraordinare și informale), la care se adaugă și summit-ul Parteneriatului Estic, summit-ul UE-CELAC, summit-ul restrâns cu țările din Balcanii de Vest organizat de Comisia Europeană, summit-ul de la Valleta pe tema migrației și summit-ul UE-Turcia. Una dintre aceste reuniuni a avut loc la mijlocul lunii octombrie, atât pentru a evalua progresele înregistrate în dimensiunea migrației, cât și pentru a oferi o reacție comună la adresa implicării militare a Rusiei în Siria. 

România este și dorește să fie în continuare parte a soluției în chestiunea migrației. România este solidară cu celelalte țări ale UE.  Conflictul din Siria este cauza unui număr imens de refugiați. Soluția este evidentă: pacea în Siria. Pentru asta trebuie să colaboreze toate părțile implicate. Faptul că Rusia s-a angajat militar în Siria nu rezolvă situaţia, ci o complică. Singura cale de ieșire din această criză este calea negocierii. Atunci se vor găsi soluții. Acesta este punctul de vedere oficial al României”, a declarat Klaus Iohannis în acest context. (mai multe detalii aici)

În cadrul acestei deplasări, șeful statului a avut și prima sa vizită de lucru la Parlamentul European, discutând atât cu președintele Martin Schulz, cât și cu europarlamentari români. (mai multe detalii aici

Tot în octombrie, președintele a participat la reuniunea organizată de Comisia Europeană pe tema migraţiei în regiunea Balcanilor de Vest (25 octombrie), la care au lua parte şefii de stat sau de guvern din Austria, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Germania, Grecia, Ungaria, România, Serbia şi Slovenia.

Tragedia din Colectiv: punctul dureros de inflexiune a unei națiuni. Adaptarea președintelui

Probabil cea mai mare provocare pe care președintele Klaus Iohannis a avut-o de înfruntat în primul an de mandat este reprezentată de efectele tragediei din clubul Colectiv (31 octombrie), acolo unde un incendiu izbucnit a curmat până în prezent viața a peste 60 de români

iohannis colectiv 40 zileAutorizațiile de funcționare suspecte oferite clubului, posibilitatea săvârșirii unor acte de corupție în acest sens și numărul de morți ce se modifica la fiecare ceas au atins ”nervul națiunii” (așa cum spunea președintele) au readus zeci de mii de români în stradă cu scopul de a da jos Guvernul și puterea politică existentă. Demisia cabinetului Ponta nu a calmat spiritele, românii ieșiți cu zecile de mii în stradă pentru a solicita asumare a responsabilității pentru cei decedați în tragedia de la Colectiv și cerând o resetare a clasei politice și a actului guvernamental. 

Acest moment de inflexiune în rândul societății românești, căderea guvernului și criza politică generată de indecizia partidelor de a-și asuma responsabilitate directă a actului de guvernare l-au determinat pe președintele Klaus Iohannis să propună un guvern tehnocrat, condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș. Șeful statului a căutat să se adapteze acestei tragedii fără să renunțe la principiile enunțate în momentul preluării funcției, ci dimpotrivă, a urmărit să amplifice amprenta pe care dorește să o pună: consultări cu partidele parlamentare, inițierea, în premieră, a unui dialog cu societatea civilă pe tema numirii unui guvern și edificarea unui consens politic în jurul propunerii cabinetului tehnocrat al lui Cioloș. Astfel, din punct de vedere al politicii interne, președintele a avut pentru prima dată ocazia de a acționa în spiritul devizei sale ”pas cu pas”, preferând să promoveze un guvern fără culoare politică și nu să impună, de pildă, cabinetul partidului care l-a susținut, răspunzând cerințelor străzii și fără să speculeze în vreun mod cinic o tragedie despre care el însuși spune ”Nu vreau și nu pot să uit ce s-a întâmplat”

Un nou succes de politică externă: summit-ul Europei Centrale și de Est, la București

Iohannis - duda3În paralel cu manifestațiile de stradă, căderea guvernului Ponta și necesitatea unor consultări politice pentru a depăși impasul politic, Klaus Iohannis a fost gazda summit-ului regional al țărilor din Europa Centrală și de Est (3-4 noiembrie), eveniment convenit împreună cu fostul președinte polonez, Bronislav Komorowski, dar care a fost co-prezidat alături de noul lider de la Varșovia, Andrzej Duda.

Un format regional important, care întărește colaborarea regională și util în pregătirea Summitului NATO de la Varșovia”, spunea Klaus Iohannis despre această reuniune. Totodată, la București, președintele a avut și o întrevedere bilaterală cu noul său omolog polonez în care au agreat că prezența NATO în regiune trebuie intensificată, fapt consimțit și în cadrul summit-ului comun. (mai multe detalii aici, aici și aici).

Ultimele recitaluri externe în primul an de mandat: reuniunea de la Valleta, summit-ul UE-Turcia, Conferința COP21 privind schimbările climatice și vizita lui David Cameron în România

Președintele României a luat parte între 11-12 noiembrie la un nou summit pe tema migrației și la o nouă sesiune informală a Consiliului European. Reuniunea de la Valleta cu statele din Africa a avut drept scop identificarea unor răspunsuri comune față de criza migrației și consolidarea parteneriatului prin cooperare în această chestiune de interes comun. Întâlnirea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE de după acest summit a dezbătut intensifcarea cooperării cu țările terțe, inclusiv Turcia, pentru a opri fluxurile migratori și consolidarea capacităților de primire centrelor de tip hotspots.

iohannis - ue turciaFiind unul dintre susținătorii aprofundării relațiilor cu Turcia, în contextul crizei migrației și a refugiaților, Klaus Iohannis a participat la ultima sa reuniune europeană din acest an – Summit-ul UE-Turcia – punctând rolul cheie pe care îl deţine Ankara în soluţionarea actualei crize migratorii. Totodată, atacurile teroriste de la Paris au arătat necesitatea unui răspuns comun european alături de partenerii și vecinii săi în combaterea terorismului și în prevenirea pătrunderii de celule teroriste prin intermediul migrației. Preşedintele a subliniat, astfel, că România susţine avansarea procesului de aderare a Ankarei la Uniunea Europeană, și s-a prounțat pentru accelerarea procesului de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii turci, cu respectarea de către Turcia a obligaţiilor asumate în acest sens. (mai multe detalii aici)

iohannis cop21De la acest summit, Klaus Iohannis a participat alături de peste 150 de lideri internaționali la deschiderea Conferinței pentru Schimbările Climatice de la Paris (30 noiembrie). În capitala Franței, greu încercată de atentatele de la mijlocul lunii noiembrie, șeful statului a subliniat că ”România s-a angajat încă de anul trecut să contribuie la reducerea nivelului emisiilor de carbon. Prin concentrarea eforturilor pentru a avea o economie cu emisii scăzute, vom deveni mai competitivi, vom crea noi locuri de muncă și vom răspunde mai eficient la provocările legate de securitatea energetică și climatică. La Conferința de la Paris am solicitat, în numele României, acțiuni comune”. (mai multe detalii aici)

La final de an, președintele Iohannis l-a primit la București pe premierul britanic, David Cameron, care a efectuat în acest an mai multe vizite oficiale în Europa pentru a discuta reformarea UE, în contextul organizării referendumului privind opțiunea Marii Britanii de a rămâne sau a părăsi Uniunea Europeană. (mai multe detalii aici)

Discursul unui an de mandat: Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm

iohannis parlamentLa 16 decembrie, președintele României s-a adresat pentru a cincea oară Parlamentului României, marcând un an de mandat în care a urmărit să ofere o retrospectivă a celor mai importante momente și în care a dorit să își prezinte așteptările pentru anul următor. ”România este o țară care contează în ecuația geopolitică. Mi-aș dori să se spună despre 2015 că a fost anul în care a început schimbarea modului de a se face politică în România”, a declarat șeful statului cu acest prilej.

Îmi propun ca în 2016 sa am în vedere domenii cruciale pentru viitorul națiunii, precum educația și sănătatea. Am lansat în acest an o dezbatere largă dedicată educației. Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri așezate și consistente din care să rezulte o viziune de ansamblu și direcțiile majore. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care sa îl asumăm”, a mai spus Iohannis în alocuțiunea sa la un an de mandat. (mai multe detalii aici).

La finalul unui an cu imense provocări naționale (tragedia din Colectiv, ) regionale (arcul de instabilitate de la est la sud), europene (criză internă de solidaritate pe fondul migrației) și internaționale (terorismul și comportamentul agresiv al Federației Ruse), România, sub președinția lui Klaus Iohannis, a înregistrat o consolidare a eforturilor pentru securitate (creșterea bugetului Apărării, o nouă strategie pentru Apărare, inaugurarea unui centru de comandă NATO, organizarea unui summit regional al Europei Centrale și de Est și operaționalizarea bazei militare de la Deveselu).

La nivel european, aceeași Românie nu și-a îmbunătățit abilitatea de a negocia dosare cheie de interes național, subiectul aderării la Schengen rămânând, din păcate, în desuetudine, în timp ce probitatea României vis-a-vis de unitatea europeană a fost pusă la îndoială în chestiunea cotelor obligatorii. În fapt, întreaga unitate europeană a fost puternic știrbită în acest an, iar România trebuie să-și refacă potențialul de a construi consens în jurul unor decizii. În acest sens, poziția președintelui în Consiliul European a fost consistent articulată și adaptată la actualitatea agendei, beneficiind de pe urma unor accentuări strategice în relația UE-Turcia privind soluționarea crizei migratorii și natura centrelor de primire a refugiaților.

La nivelul NATO, așa cum aminteam anterior – securitatea a reprezentat un capitol la care România a excelat, cel puțin prin prisma exemplelor existente. Nu în ultimul rând, ca un susținător important al politicii ușilor deschise, fapt reiterat și de Klaus Iohannis la întrevederile cu Jens Stoltenberg, România a sprijinit acest demers și în contextul oferirii unei invitații de aderare Muntenegrului.

La nivel național, tragedia din Colectiv a reprezentat catalizatorul unui guvern tehnocrat sprijinit prin consensul partidelor politice și mediat de președintele Klaus Iohannis, iar legea votului prin corespondență a atins un pas important spre oferirea unui cadru corect și demn românilor din Diaspora de a-și exercita dreptul la vot.

Pentru anul 2016 și pentru anii ce vor urma, dincolo de un important nou proiect de țară – România educată – președintele are șansa să sprijine un răspuns politic național coerent și coeziv și altor chestiuni fundamentale pentru România: Republica Moldova și centenarul Unirii, creștere economică sustenabilă și dezvoltare durabilă, continuarea luptei împotriva corupției, președinția rotativă a Consiliului UE și altele.

Pe scurt: Klaus Iohannis, de 365 de zile președinte al României

Extern

La 7 Consilii Europene (extraordinare și informale) a participat șeful statului de la preluarea mandatului (în lunile februarie, martie, aprilie, iunie, septembrie, octombrie și noiembrie). La cel de-al 8 – lea (decembrie) l-a delegat pe noul premier Dacian Cioloș;

– La 3 summit-uri internaționale UE a luat parte (UE-CELAC, UE-Africa pe tema migrației, UE-Turcia);

– A participat la summit-ul Parteneriatul Estic de la Riga (21-22 mai 2015);

– A primit vizita a 5 șefi de stat și de guvern (Rosen Plevneliev – Bulgaria, Recep Tayyip Erdogan – Turcia, Anibal Cavaco Silva – Portugalia, Andrzej Duda – Polonia, David Cameron – Marea Britanie);

A avut 2 întrevederi cu secretarul general NATO, una la Bruxelles în ianuarie, cea de-a doua la București în iulie;

A participat la un summit regional dedicat Balcanilor de Vest pe tema migrației;

– A purtat convorbiri bilaterale cu toți liderii instituțiilor UE: Jean-Claude Juncker, Donald Tusk, Martin Schulz;

A avut o întrevedere cu europarlamentarii români;

– A organizat 13 vizite bilaterale externe (Franța, Republica Moldova, Germania, Polonia, Ucraina, Croația, Italia, Vatican, Spania, Serbia, Austria, Statele Unite, Slovacia);

A participat la lucrările celei de-a 70-a sesiuni a Adunării Generale ONU unde a avut 3 întâlniri bilaterale cu președinții Chinei, Turkmenistan-ului și Estoniei, o întrevedere cu secretarul general Ban ki-moon și cu președintele Adunării Generale, Mogens Likketoft și a participat la dineurile oferite de premierul Japoniei, Shinzo Abe, și președintele Statelor Unite, Barack Obama;

A găzduit summit-ul șefilor de stat din Europa Centrală și de Est în noiembrie;

– A participat alături de peste 150 de lideri mondiali la deschiderea lucrărilor Conferinței COP21 privind schimbările climatice;

–  S-a deplasat de 3 ori la Paris (Marșul Solidarității, vizita bilaterală în Franța, Conferința COP21) și de 11 ori la Bruxelles (7 Consilii Europene, 2 summit-uri internaționale UE, 1 summit regional Comisia Europeană – Balcanii de Vest și o vizită bilaterală la instituțiile UE și la NATO).

Intern

A promulgat legea votului prin corespondență pentru alegerile parlamentare din 2016;

A numit doi noi directori la Serviciul Român de Informații (Eduard Hellvig) și la Serviciul de Informații Externe (Mihai Răzvan Ungureanu);

A prezentat Parlamentului României noua Strategie Națională de Apărare;

A organizat consultări cu partidele parlamentare pe toate temele majore (alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, legea votului prin corespondență, numirea unui nou Guvern) și a obținut în mare parte consens pe aceste subiecte;

A organizat, în premieră, consultări cu societatea civilă pe tema numirii unui nou Guvern;

A numit, în premieră, un nou cabinet guvernamental, format din tehnocrați și condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș;

– S-a adresat de 5 ori Parlamentului României (la învestitură, la debutul celor două sesiuni parlamentare, la prezentarea Strategiei pentru Apărare și la un an de mandat).

Nota redacției:

Conținutul acestui material este produsul CaleaEuropeana.ro. Orice preluare a informațiilor regăsite în acest articol se realizează în limita a 500 de caractere și cu menționarea sursei direcționate către articol – CaleaEuropeana.ro.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

Continue Reading
5 Comments

EDITORIALE

Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Ce înseamnă anunțul lui Emmanuel Macron pentru securitatea euro-atlantică

Published

on

© NATO/ Flickr

Anunțul disponibilității Franței de a contribui cu forțe militare la prezența NATO din România nu este numai o declarație de intenții, ci are potențialul de a transforma prezența NATO în sudul flancului estic și la Marea Neagră. De a ridica practic această prezență la nivelul dimensiunii de nord a flancului estic, un obiectiv de coerență și abordare unitară pe întreg flancul pentru care România luptă de la debutul crizei de securitate din Ucraina, din 2014.

Actualmente, prezența NATO pe flancul estic cuprinde o prezență înaintată avansată (eFP) pe dimensiunea sa de nord și una înaintată adaptată (tFP) pe dimensiunea de sud.

Prezența din nordul flancului estic este desfășurată astfel: patru batalioane aliate de circa 1000 de soldați fiecare instalate în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Cel din Polonia este condus de SUA, cel din Estonia de Marea Britanie, cel din Letonia de Canada și cel din Lituania de Germania. Decizia privind înființarea acestor structuri a fost luată la summitul NATO de la Varșovia din 2016 și implementată începând cu anul 2017. În cazul batalionului NATO din Polonia condus de SUA națiunile participante din punct de vedere militar sunt, pe lângă Statele Unite și Polonia, Marea Britanie și România

Prezența NATO din partea de sud a flancului estic se învârte în jurul Brigăzii Multinațională de Sud-Est de la Craiova, aprobată tot cu prilejul summitului NATO de la Varșovia din 2016.

Mai există, este adevărat, unitățile NATO de integrare a forțelor din România și Bulgaria sau prin Comandamentul Multinațional de Sud-Est de la București, aprobate la summitul NATO din 2014, și Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu, cel din urmă aflat în faza de capacitate operațională inițială după ce a fost aprobat la summitul NATO din 2018. Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu va asigura un lanț de comandă militară între unitățile aliate pe care România deja le găzduiește și Comandamentul Aliat al Forțelor Întrunite de la Napoli.

Pe de altă parte, prezența solidă aliată în România este reprezentată de prezența militară americană la bazele Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii, precum și cea a misiunilor de poliție aeriană de la Marea Neagră, asigurate prin rotație de forțe aeriane al aliaților din Marea Britanie, Canada, Italia, Spania și Germania.

“Forțele armate franceze contribuie la securitatea aliaților noștri europeni, în special prin intermediul sistemului prezenței înaintate avansate al NATO. Așa cum a indicat Emmanuel Macron, suntem pregătiți să mergem mai departe cu noi misiuni în România, în funcție de deciziile luate în mod colectiv”, a spus ministrul francez al armelor, Florence Parly, într-o declarație în care a explicat anunțul lui Emmanuel Macron, făcut într-un discurs către lideri militari ai forțelor terestre franceze și după ce a prezentat prioritățile președinției franceze a Consiliului UE.

Această afirmație se traduce astfel: Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Însă, pentru o astfel de desfășurare militară sub umbrelă aliată este necesară o decizie oficială la nivelul Alianței Nord-Atlantice.

Terenul pentru o astfel de decizie ar putea fi netezit la reuniunea miniștrilor apărării aliați din luna februarie și adoptată oficial la summitul NATO de la Madrid din luna iunie, o reuniune în sine crucială pentru că va consfinți adoptarea Conceptului Strategic al NATO. Pentru acest document programatic o miză aparte pentru România va fi ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Acel nivel de prioritate prin care NATO nu va mai aplica optici diferite pentru cele două zone ale flancului estic, ci le va trata unitar. Și ce decizie cu rezonanță ar putea fi consemnată în declarația summitului de la Madrid din 2002, la 25 de ani de la precedentul summit aliat din capitala iberică, când aderarea României la Alianță a fost amânată pentru 2002-2004.

Ideea amplasării unui batalion NATO sub coordonarea Franței în România, o țară aliată care înțelege că securitatea sa decurge din apartenența la NATO și din Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, poate fi și rezultatul unui proces de reflecție pe care mediul decizional și strategic francez îl derulează de câțiva ani privind implicarea Parisului în securitatea la Marea Neagră.

Mergând dincolo de apetența președintelui francez pentru un dialog cu Rusia, poziție pe care aliații NATO de pe flancul estic au privit-o cu scepticism, o astfel de implicare militară franceză în România ar semnifica că Parisul și Bucureștiul ar fi capetele unei punți de reașezare a rolului militar al Franței în cadrul Alianței, care s-a retras din structurile militare ale NATO în 1966 și a revenit abia în 2009, dar fără a se afirma decisiv în teatrele de operații ale NATO, precum Afganistan, sau pe flancul estic. Însă, în 2022, Franța asigură pentru prima dată conducerea Forței de Reacție Rapidă a NATO, un alt element important în analiza unei astfel de decizii.

O astfel de decizie ar oferi și un plus de credibilitate și claritate pentru politica președintelui francez, care înainte de a face anunțul disponibilității pentru o prezență în România, a prezentat în plenul Parlamentului Europeande la Strasbourg prioritățile președinției franceze a Consiliului UE, care a debutat la 1 ianuarie, pledând pentru o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru o nouă ordine de securitate europeană bazată pe reguli și care să fie apoi prezentată Rusiei și negociată cu aceasta.

În pofida acestor chestiuni semantice ale președintelui francez, care pot genera îngrijorări în partea de est a Uniunii Europene și a NATO privind politica față de o Rusie agresivă, o astfel de prezență militară suplimentară pe flancul estic în România constituie o respingere directă și fără echivoc a pretențiilor nefondate de securitate ale Moscovei, care solicită, între altele, încetarea oricăror activități și prezențe aliate pe teritoriul statelor care au aderat la NATO după 1997, anume toate țările din Europa de Est.

Tot în sens strategic, dacă prezența franceză sub umbrelă NATO se va concretiza înseamnă și că gestul României, de a participa militar la misiunea Takuba condusă de Franța în Mali, a fost un deschizător de drumuri, mesajul fiind că Bucureștiul susține ambițiile Franței pentru apărarea europeană, dar în complementaritate cu NATO, iar Parisul ar putea răspunde printr-un gest în care arată că NATO rămâne principalul pilon de securitate și apărare colectivă în Europa.

Continue Reading

EDITORIALE

Patrulaterul diplomatic Geneva-Bruxelles-Viena-Brest. Câteva adnotări despre securitatea europeană și a României

Published

on

© Cătălin Crudu Photography

2022 a debutat intens pe scena securității euro-atlantice. Geneva, oraș simbol al diplomației pentru stabilitate strategică și pace. Bruxelles, teren al familiei transatlantice. Viena, platformă diplomatică a unei organizații poate insuficient întrebuințată. Brest, cel mai mare port nord-atlantic al Franței, ales să găzduiască conversațiile țărilor UE privind busola strategică a apărării europene. Toate cele patru au fost teatre ale dialogului cu și despre așa zisele garanții de securitate cerute de Rusia, pe care cred că este mai corect calibrat să le numim pretenții nefondate de securitate. Un patrulater de discuții și poziționări, deoarece este injust ca din această săptămână crucială pentru securitatea europeană să nu alăturăm dialogului SUA-Rusia, Consiliului NATO-Rusia și reuniunii OSCE și întrunirile miniștrilor apărării și de externe din Uniunea Europeană, sub auspiciile președinției franceze a Consiliului. Este injust pentru că europenii sunt îndreptățiți să își negocieze propria securitate, firește, în parteneriat solid cu SUA și NATO.

Într-un timp în care Statele Unite insistă să se concentreze pe ascensiunea Chinei, persuadând și aliații și partenerii din UE, NATO și Asia-Pacific că o concurență strategică, politică, economică, tehnologică și de model cu regimul de la Beijing este singura cale de a apăra democrația și valorile ordinii liberale, o întrebare necesită clarificări și un potențial răspuns: Poate Occidentul politic și reunit în acțiuni concertate să facă față simultan competiției sistemice cu China și imprevizibilității unei Rusii în declin, dar ale cărei singure ingrediente de superputere rămân forța militară, nucleară și diplomația ca armă redutabilă de negociere?

Europa de Est și România nu mai sunt un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri

Cum s-a ajuns la acest patrulater? Pachetul de propuneri de securitate formulat de Federația Rusă la finele anului trecut, precedat de concentrările de trupe și tehnică militare la granița cu Ucraina, de retorica “sferelor de influență” și de antecedentele numite Transnistria, Osetia, Abhazia, Crimeea sau Donbas, a reprezentat cartea de intrare a Kremlinului pe lista “prioritar și urgent” a diplomației occidentale. Conținutul acestui pachet nu poate fi interpretat ca o bază de negocieri sau ca “garanții de securitate”. Tocmai din acest motiv, diplomații și liderii europeni și americani s-au ferit să numească aceste întâlniri SUA – Rusia, NATO – Rusia sau reuniunea OSCE ca reuniuni de negocieri. De garanții de securitate nu poate să încapă vorba. Așa cum sunt ele formulate, propunerile Rusiei vizează trasarea unei linii de demarcație, atât în prezent și pentru viitor, cât și în trecut. Epoca sferelor de influență a dispărut în Europa și odată cu ea și ordinea internațională bipolară. Dacă țări precum Ucraina se află încă sau vor mai rămâne un timp într-o zonă “gri” de alianțe și de influențe, în ce privește Europa de Est care astăzi este și flanc NATO și flanc UE, această regiune din care face parte și România nu mai este un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri.

Rusia cunoaște aceste aspecte, cum cunoaște și faptul că în definițiile cu care relațiile internaționale operează, garanțiile de securitate nu sunt specifice actorului cu spirit revanșard. Însă, momentul ales de Rusia pentru a se angaja cu SUA și NATO nu este unul la întâmplare. 

Se teme Rusia de miza geostrategică a României – recunoașterea și mai puternică a Mării Negre pe agenda NATO?

Summitul din vara anului trecut dintre Joe Biden și Vladimir Putin de pe malul lacului Geneva a probat o apetență comună pentru un tango între diplomație și încordare a mușchilor prin sancțiuni de partea occidentală și prin build-up militar, atacuri hibride și cibernetice sau geopolitica gazului dinspre Kremlin. Conceptul Strategic la care NATO lucrează pentru a fi aprobat la summitul de la Madrid din luna iunie va consfinți despărțirea de precedentul astfel de document, perimat fie numai și prin faptul că definea Moscova drept partener. Repoziționată prin măsuri de reasigurare, descurajare și apărare față de Rusia după anexarea ilegală a Crimeei și destabilizarea estului Ucrainei în 2014, Alianța Nord-Atlantică a parcurs un drum de aproape un deceniu în care a acționat pentru a descuraja orice potențial atac rus împotriva unui stat aliat. Dar a făcut-o gradual, proporționat, defensiv și… dezechilibrat. Întărirea flancului estic al NATO s-a produs cu două unități de măsură, una mai înaintată la Marea Baltică și o alta mai adaptată la Marea Neagră, zonă unde a și izbucnit actuala stare de tensiuni între NATO și Rusia. 

Acțiunile din prezent ale Federației Ruse, de la acumulări de trupe la așezarea la aceeași masă cu NATO, pot fi și avertismente, dar și temeri că direcția pe care noul Concept Strategic al Alianței o va imprima va spori importanța pe care SUA și aliații o acordă Mării Negre, ceea ce în mod particular este o miză geostrategică și pentru România. Un prim semnal al acestei direcții s-a conturat în toamna anului trecut, când mai mulți experți americani de politică externă și de securitate au fost audiați în Congresul SUA pe tema definirii unei strategii a Statelor Unite pentru regiunea Mării Negre, în timp ce șefii diplomațiilor americană și română deschideau, la Departamentul de Stat, o rundă de dialog strategic bilateral.

O recunoaștere și mai puternică a Mării Negre pe agenda Alianței Nord-Atlantice ar avantaja în primul rând România, care este tributară împărțirii litoralului aliat al acestei regiuni cu Bulgaria, o țară cunoscută pentru dorința de a nu supăra Moscova, și cu Turcia, un stat aliat cu propriile sale ambiții și cu relații delicate cu administrațiile de la Washington sau Paris.

Încă o dată, America și-a dovedit angajamentul pentru securitatea europeană

În același interval al summitului Biden-Putin de anul trecut, marii lideri europeni, Angela Merkel și Emmanuel Macron, au încercat să facă loc unui summit UE-Rusia, blocat însă de restul țărilor membre. Între timp, nu este încă foarte clar ce fel de relație vor dezvolta Kremlinul și noua cancelarie de la Berlin, condusă de social-democratul Olaf Scholz și cu o reprezentantă a Verzilor titulară la portofoliul externelor. Pentru Emmanuel Macron, situația este diferită. Având în palmares tentative de a readuce Rusia la dialog și de resuscita concepte precum Europa “de la Lisabona la Vladivostok”, președintele francez are câteva mize politice. Prima este să recâștige fotoliul de la Elysee, așa că are nevoie să apară ca un lider național și european ferm și capabil să rezolve astfel de situații. A doua este să bifeze obiectivele președinției franceze a Consiliului UE, între acestea figurând și Busola Strategică a apărării și securității europene, un document pentru care UE are nevoie de consensul tuturor statelor membre, inclusiv al celor de pe flancul estic care își identifică securitatea și apărarea sub umbrela NATO și care resping orice fel de duplicare sau paralelism ale apărării europene cu alianța atlantică. De aici a apărut, poate, și atitudinea Rusiei de a ridiculiza Europa, inclusiv prin expulzarea unor diplomați germani, polonezi și suedezi chiar în ziua vizitei șefului diplomației UE la Moscova sau prin a recunoaște doar Statele Unite ca partener de negocieri pentru securitatea europeană.

Dar, elementul central și de neclintit al tuturor discuțiilor petrecute la Geneva, Bruxelles, Viena sau Brest a fost cureaua de transmisie transatlantică, fapt care poate încurca și determina Federația Rusă să reconsidere o invazie în Ucraine, chiar dacă posibilitatea une intervenții punctuale rămâne. Secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, nu a poposit la Geneva pentru discuții cu partea rusă fără ca înainte miniștrii de externe din țările NATO să se reunească în regim extraordinar pentru a se informa și a-și armoniza pozițiile. Secretarul general al NATO nu a condus Consiliul NATO-Rusia fără ca înainte să organizeze o reuniune a Comisiei NATO – Ucraina și nu înainte de a discuta cu liderii instituțiilor UE. Președintele SUA Joe Biden a vorbit în ultimele săptămâni cu 16 lideri europeni, în timp ce șeful diplomației americane s-a consultat în format separat cu miniștrii de externe de pe flancul estic al NATO. Consiliul NATO-Rusia și reuniunea OSCE de la Viena nu s-au desfășurat decât după ce Statele Unite i-au informat pe aliații europeni și pe ambasadorii țărilor UE despre rezultatele discuțiilor cu Rusia.

Brest: piesa care închide patrulaterul diplomatic al unei săptămâni consacrate securității europene

Reciproca a funcționat. Reuniunile de la Brest ale miniștrilor apărării și de externe din UE, importante pentru că ele au avut un caracter informal și au depășit sfera punctajelor și ale “talking points” prestabilite în cadrul întrunirilor ordinare au fost urmate de conversații ale șefului diplomației UE și ale ministrului francez de externe cu secretarul de stat al SUA.

Insist asupra simbolisticii desfășurării acestor reuniuni la Brest, cel mai mare port la Oceanul Atlantic al Franței, pentru a discuta Busola Strategică a apărării europene concomitent cu situația de securitate din vecinătatea estică și complicatele raporturi între Europa și Rusia. În declarația reconcilierii pe care Joe Biden și Emmanuel Macron au adoptat-o în octombrie trecut la Roma, în marja summitului G20, SUA recunoșteau importanța eforturilor apărării europene în complementaritate cu NATO, în timp ce Franța făgăduia să țină la curent Statele Unite cu prioritățile sale pentru o Europă suverană.

2022 este preconizat să pună pe aceeași traiectorie Busola Strategică a UE, Conceptul Strategic al NATO, noua declarație comună de cooperare UE-NATO și implicarea SUA în proiectele apărării europene. Legătura dintre acestea este un proces independent discuțiilor ce au fost purtate între SUA și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, sau la OSCE. Însă, această partitură comună transatlantică poate fi o formă de disuasiune a Rusiei.

Revendicările Rusiei vizează securitatea României. Cum acționează Bucureștiul?

Revendicările împachetate de Rusia în documentul ce a servit ca punct de plecare a discuțiilor de la Geneva, Bruxelles, Viena și Brest nu sunt o noutate în sine. Însă forma lor și faptul că acestea nu au mai fost pure declarații politice, articole de propagandă sau retorici agresive au pus în discuție inclusiv securitatea României. Cred că este pentru prima dată după aderarea la NATO când, dacă dăm la o parte retorica privind sistemul antirachetă de la Deveselu sau interceptările aeriene de la Marea Neagră, securitatea României este vizată de un document oficial al unui actor al cărui comportament agresiv este definit de Strategia Națională de Apărare a Țării ca o amenințare.

Solicitarea Rusiei ca NATO să își retragă prezența militară din statele care au aderat la Alianță după 1997 nu are cum să fie luată în calcul. Numai avansarea acestei propuneri trebuie însă să dea de gândit decidenților și clasei politice. De asemenea, o re-izbucnire a ostilităților în estul Ucrainei ar aduce conflictul la aproximativ 1.000 de kilometri de solul României, în timp ce distanța față de Crimeea ocupată și militarizată este de doar 400 de kilometri. Dacă adăugăm acest risc la seria de provocări interne – criza prețurilor la utilități cu efect direct asupra nivelului de trai al cetățenilor, lipsa culturii unei guvernări de mare coaliție, implementarea PNRR sau ascensiunea unui partid a cărui unealtă de popularitate o reprezintă agresivitatea – este limpede că traversăm momente delicate.

Din poziția în care se află, Bucureștiul a întreprins câteva demersuri în raport cu pretențiile Rusiei. Le-a respins prin vocea prezidențială în cadrul unui discurs concentrat pe politica externă a României și prezentat în fața ambasadorilor străini la București, deci și a reprezentantului Rusiei și a propus, la nivelul Uniunii Europene, pregătirea în avans a unui set de sancțiuni care să fie activate în cazul în care Moscova lansează o ofensivă militară la adresa Ucrainei. Separat, Bucureștiul se află pe agenda de consultări pe care Statele Unite o desfășoară constant cu aliații europeni, iar în ultima vreme ele s-au derulat și în format B9 la nivel prezidențial și pe linia miniștrilor de externe, precum și între consilierii prezidențiali pentru securitate națională sau între conducerile serviciilor de intelligence. Aceste acțiuni oferă indicii că România se pregătește împreună cu aliații pentru diferite scenarii.

Dar este nevoie de mai mult. Obiectivul României de prezervare a arhitecturii de securitate existente în Europa presupune ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Dacă Federația Rusă renunță la diplomație sub pretextul respingerii propunerilor sale și mai face încă un pas în Ucraina, măsurile de descurajare pe dimensiunea sudică a flancului estic necesită o recalibrare, iar România în acest spirit trebuie să acționeze.

Continue Reading

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

Facebook

CONSILIUL UE3 hours ago

Ministrul Energiei: Criza prețurilor la energie, o preocupare în toate statele UE. Am informat Comisia Europeană asupra planurilor autorităților române de a intensifica sprijinul acordat consumatorilor finali

U.E.5 hours ago

Germania cere din nou Comisiei Europene să nu includă energia nucleară pe lista investițiilor verzi, propunere sprijinită de Franța și România

RUSIA6 hours ago

Antony Blinken l-a asigurat pe Dmitro Kuleba că nu vor exista ”decizii despre Ucraina fără Ucraina” în discuțiile cu Rusia. Primul transport militar din ajutorul de securitate oferit de SUA a ajuns deja la Kiev

ROMÂNIA7 hours ago

Ambasadorul României în SUA a discutat cu oficialul american pentru controlul armamentelor și securitate internațională despre scutul de la Deveselu, ”o contribuție semnificativă pentru apărarea colectivă aliată”

NATO9 hours ago

”Neptune Strike 2022”: Pentagonul anunță un exercițiu naval al NATO în Marea Mediterană, cu participarea portavionului american USS Harry Truman

ROMÂNIA10 hours ago

Spiritul unității europene la 59 de ani de la Tratatul de la Élysée: Ambasadorii Franței și Germaniei la București vor face schimb de roluri pentru o zi

Cristian Bușoi11 hours ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru energie din PE, la reuniunea miniștrilor energiei din UE: Avem nevoie de mai multă solidaritate în fața creșterii prețurilor la electricitate și căldură

U.E.11 hours ago

Ministrul german de externe, la finalul unei săptămâni a diplomației: Mă voi lupta ”pentru fiecare milimetru” în discuțiile cu Rusia privind Ucraina

U.E.12 hours ago

Țările baltice răspund ”nevoilor Ucrainei” în caz de ”agresiune rusă” și trimit acesteia rachete antitanc și antiaeriene: Este important să o susținem ”în toate modurile posibile”

RUSIA13 hours ago

Polonia face apel la o poziție europeană fermă și unită de susținere a Ucrainei în fața Rusiei și respinge ”conceptul sferelor de influenţă”

INTERVIURI1 day ago

INTERVIU Patriciu Achimaș-Cadariu: Noul Plan Național de Combatere a Cancerului este echivalentul unui ”PNRR al cancerului”. Există proiecte destinate finanțărilor europene

Daniel Buda2 days ago

Parlamentul European a adoptat cu largă majoritate rapoartele lui Daniel Buda prin care este asigurată bunăstarea animalelor în timpul transportului, protejând în același timp interesele fermierilor

COMISIA EUROPEANA2 days ago

Ursula von der Leyen, la Forumul Economic Mondial: Vom propune o Lege Europeană privind Cipurile în februarie

PARLAMENTUL EUROPEAN3 days ago

Liderul Renew Europe îndeamnă președinția franceză la Consiliul UE să fie foarte „îndrăzneață” în ceea ce privește sprijinirea tinerilor și egalitatea de gen

CONSILIUL UE3 days ago

De la pupitrul democrației europene, Emmanuel Macron pledează pentru o perspectivă clară de aderare la UE pentru țările din Balcanii de Vest, regiune ”aflată în inima continentului european”

CONSILIUL EUROPEAN3 days ago

Emmanuel Macron promite că Parlamentul European va dobândi drept de inițiativă legislativă și cere apărarea statului de drept, al cărui sfârșit ar însemna o întoarcere la regimuri autoritare și la bâlbâiala istoriei

U.E.3 days ago

Emmanuel Macron subliniază urgența abordării schimbărilor climatice pentru ca UE să poată asigura progresul economic promis

CONSILIUL EUROPEAN3 days ago

Emmanuel Macron cere o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru “o nouă ordine de securitate” care “să fie negociată cu Rusia”

CONSILIUL UE3 days ago

Emmanuel Macron face apel la fermitate din partea UE în relația cu Regatul Unit: Pentru a rămâne prieteni, acordurile încheiate trebuie respectate

U.E.3 days ago

Emmanuel Macron: Provocarea UE este de a construi o piață unică digitală care să genereze inițiative emblematice și campioni europeni

Advertisement

Team2Share

Trending