Un Soare pentru fiecare?

de Dan Cărbunaru

Ne lipsește pasiunea. Ne lipsește măreția. Celor care ne conduc le lipsește viziunea. Dar le lipsește până și disperarea. Pusă cu spatele la Zid, Europa a născut, cu ajutor american, o Uniune pe care ne pregătim să o serbăm. La 60 de ani, a devenit neatractivă pentru britanici. Dar foarte atractivă pentru vecinii din Sud și Est. Blazarea a devenit inamicul comun. Neputința a venit pe cale de consecință. Cum scăpăm de această lehamite care ne dinamitează din interior ezentul și rupe proiecția viitorului comun? Cine să se așeze în fruntea europenilor pentru a le recâștiga inimile și rațiunea?
Cei mai vocali sunt chiar cei care o vor îngropată, sfârtecată și arsă din temeliile sale politice. Europa Unită e sfâșiată bucată cu bucată, puțin câte puțin, sub ochii noștri. Prea orbi să vedem, prea surzi să auzim, prea aproape pentru a vedea imaginea de ansamblu, noi, europenii, putem trăi mărețul sfârșit al cetății care a strâns alături, pașnic, popoarele care odinioară se măcelăreau sub diverse pretexte între ele.
Blocați în mizele mici, personale, de grup sau naționale, vom ajunge să ne risipim, în spațiul global, într-o clipă care va marca un nou sfârșit. Suntem pregătiți să trăim acest sfârșit la care lucrăm împreună prin suma neputințelor noastre? Suntem pregătiți să ne luptăm din nou pentru eliminarea, distrugerea, anihilarea celui diferit de noi, doar pentru că e diferit sau pentru că astfel ne va fi mai bine doar nouă?
Vitalitatea de astăzi a Uniunii Europene este exact rezultatul vieții pe care i-o acordăm. Întorși cu spatele la fereastra spre care ar trebui să ne vedem viitorul comun, tot mai mulți lideri scobesc zidurile pentru propria firidă, prin care să își privească propriul Soare.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen − 9 =