Uniune monetara intre euro si dolar?

“Oare asistam la un Pasti occidental, la un proces de repliere, retrezire chiar inviere a indiscutabilitatii leadership-ului mondial al Occidentului de dupa criza economica?

Aceasta este concluzia spre care ne conduc observatiile noastre din ultimii 2-3 ani, ca si un recent document comun al “German Marshall Fund” si “European Centre for International Political Economy” din Bruxelles intitulat “O noua era transatlantica de leadership in comertul mondial” din februarie 2012.

Cu toate ca documentul se refera in primul rand la leadershipul Occidental in sectorul liberalizarii comertului, gandul uniunii monetare (bineinteles bazate anterior pe uniune economica) se afla la nu mai mult de cativa pasi. Concluziile intalnirii la varf din noiembrie 2011 dintre UE si SUA cer ca un grup special de lucru (task force) sa analizeze optiunile si oportunitatile intaririi cooperarii comerciale si economice dintre UE si SUA.

Cautarile liderilor comunitatii euroatlantice de crestere a fortei economice a fiecareia din cele doua regiuni mondiale sunt de inteles; din multe puncte de vedere. Enumerandu-le, constatam ca e vorba, poate in primul rand, de problema grava a datoriilor acestor doua regiuni. E problema datoriilor devenite problema structurala a economiei de piata bazata pe consumul sistemic sustinut de “cheltuirea publica si privata in deficit” (growth by spending in deficit). Aceasta doctrina economica a fost practicata sistematic de la reforma sistemului Bretton Woods din 1971 incoace. Astfel, s-au acumulat datorii totale, suverane, private si ale companiilor. De exemplu, doar sase dintre statele occidentale dezvoltate (SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si Spania) au datorii totale cumulate estimate la ca. 60.000 – 70.000 miliarde euro. Acestea reprezinta ca. 31% din totalul activelor financiare si monetare aflate in circulatie in lume. Extinzand aria de observatie, constatam ca datoriile totale ale celor mai multe state euroatlantice dezvoltate se ridica la procente intre 100% si 500% din PIB-ul fiecaruia. Trebuie spus ca, din pacate, aceste datorii nu se mai pot restitui de fapt niciodata. Va fi nevoie de un “reset” monetar. Un simplu calcul ne arata ca la o crestere economica (foarte generoasa in conditiile actuale) de 3% din PIB pe an, in 133 de ani, la inflatie zero si dobanzi presupuse ipotetic zero pentru datoria ramasa de platit intre timp, ar putea fi restituita o datorie totala de 399% din PIB-ul statului respectiv. Cu alte cuvinte, presupunand ca intreaga crestere economica s-ar investi anual in restituirea datoriilor, ar fi necesar efortul in forma neintrerupta a 5 – 6 generatii. Ori, privind in mod realist, aceasta nu este posibil. De aceasta sunt poate cel mai constienti cei care au trait pe piele proprie costurile sociale incalculabile ale procesului de restituire integrala a datoriilor externe de catre Romania intre 1982–88.”

Citeşte AICI articolul integral.

AutorDr. Stefan Sorin Muresan, directorul societatii de business development est / vest, de consultanta politica si macroeconomica “The Diplomatic Economist Ltd.” Birmingham / Bonn / Bucuresti.

The Diplomatic Economist Ltd. (www.diplomatic-economist.eu) e o societate dedicata construirii de relatii parteneriale sustenabile prin business development intre companii, partide politice si institutii academice din estul si vestul Europei pentru atenuarea evolutiei divergente a estului si vestului continentului european marcate de caderea Bizantului in 1453. Muresan este economist, diplomat si inginer; a fost consilier parlamentar si diplomat in diplomatie economica.

Sursa: EurActiv.ro
Foto:  tenacarlos.wordpress.com

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *