Vasile Puşcaş: Europa, bolnavul planetei?

În urmă cu un secol, o discuţie la modă în cancelariile occidentale şi mass media europeană era despre o  putere  numită „bolnavul Europei”. Pe umerii acelui „bolnav al Europei” au fost puse toate năpăstuirile care se abăteau asupra continentului (a se citi Vestului), cauzele războaielor şi imperfecţiunile aranjamentelor de pace. Ca să dispară acea sintagmă, a fost considerată necesară o completă restructurare geopolitică şi geostrategică a zonei.

Zilele trecute, dincolo de Atlantic, liderii G8 s-au întrunit pentru a sugera noi planuri de dezvoltare a economiei globale. Principalele puteri economice ale Planetei au considerat că o temă de maximă importanţă pentru obiectivul lor era situaţia critică a Europei şi îndeosebi a zonei euro.

De altminteri, din 2009 încoace, aproape toate reuniunile G20 şi G8 au înscris pe agenda preocupărilor majore chestiunea europeană. Ne amintim cu toţii că, în 2009, erau voci care întrebau dacă soluţia transferării cauzelor reale ale crizei în datoria suverană va putea fi gestionată de liderii statelor europene şi ai instituţiilor financiare internaţionale.

Privind pozele liderilor europeni participanţi la întrunirile G8 şi G20, vedem că astăzi fotografia de grup cuprinde figuri noi, dar problemele au rămas, aşa că nu e de mirare că un comentator zicea că formula summit-urilor „G” ar putea fi numită „G-0″ (G zero). Ceea ce spune mult despre calitatea leadership-ului contemporan!

Foarte frecvent auzim astăzi, în discursul politic din UE, chemarea la responsabilitate. Ceea ce nu e rău. Doar că apelul patetic pe această temă arată cât de mult a scăzut sentimentul încrederii în liderii europeni, percepţie care nu ajută deloc la susţinerea aplicării unor decizii urgente şi absolut necesare în perioada următoare.

Ilustrativă este dezbaterea actuală a dramei greceşti, inclusiv la reuniunea G8 de la Camp David, dar ne interesează mai mult opiniile liderilor europeni de azi.

Care lideri, excelând în preferinţa pentru conclavuri restrânse, deşi au misiunea de a găsi soluţii la probleme, de a decide şi asigura aplicarea politicilor în spaţiul european, când e vorba să-şi asume răspunderea acestora, devin dintr-o dată adepţi ai „democraţiei”, respectiv ai sugestiilor „populare”.

Cu atât mai mult trebuie să vedem cine poartă răspunderea pentru starea actuală a construcţiei europene, într-un context globalizant în care integrarea şi convergenţa câştigă tot mai mult teren în alte zone ale Planetei, adesea hrănindu-se chiar din povestea de succes a Uniunii Europene de dinaintea crizei.

O cunoscută publicaţie financiară internaţională a realizat recent o radiografie a potenţialului şi şanselor statelor central-est europene de a performa în perioada post-criză.

România tocmai a arătat că a intrat într-o nouă etapă de contracţie, perspectiva post-criză prelungindu-se mai degrabă în incertitudini, pe când ţări precum Polonia sau Slovacia continuă a genera un optimism economic pe care am dori să-l vedem extins asupra întregii zone. Ne interesează enorm evoluţiile din zona euro, deoarece aceasta continuă a fi principala sursă de tractare a pieţei central- europene.

Dar sunt convins că aceeaşi arie/piaţă ar putea alimenta viitoarea creştere a economiei Uniunii Europene, dacă liderii europeni ar avea o viziune realistă a modului în care să se înfăptuiască interesul european. Sau poate că trebuie să aşteptăm un scenariu despre o altfel de Uniune Europeană tot din America?

Articolul integral poate fi accesat AICI.

Autor: Prof. dr. Vasile Puşcaş
Sursa: Adevarul.ro
Foto:  ro.wikipedia.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *