Viitorul securităţii şi al cooperării în domeniul apărării ale UE şi SUA. Ce ne aşteaptă? – UE-Washington Forum 2011, 27-28 octombrie,Washington

Dezbaterea din acest an, UE-Washington Forum 2011, va avea loc pe 27-28 octombrie în Washington.

Ce este este ieşit din comun în acest an sunt schimbările extraordinare care au avut loc peste tot în lumea arabă, anunta site-ul iss.europa.eu.  Aceste evenimente au oferit un context unic în care să se examineze relaţiile UE-SUA, motiv pentru care dezbaterea din acest an se va concentra pe aceste remarcabile schimbări geopolitice.

Vor participa jurnalişti de top, politicieni şi experţi care vor discuta despre rolurile SUA, ale UE şi ale comunităţii internaţionale în răscoalele lumii arabe din acest an.

Dezbaterea privind viitorul sistem de apărare al Europei şi al SUA va fi subiectul ce se aşteaptă cu cel mai mare interes. Aceasta se numeşte Viitorul securităţii şi al cooperării în domeniul apărării ale UE şi SUA. Ce ne aşteaptă?

Făcând o scurtă analiză a situaţiei mondiale actuale, putem presupune că „lecţiile” primite de la Irak, Afganistan şi Libia vor promova, cel mai probabil, o abordare mai selectivă faţă de angajamentele internaţionale.

În acelaşi timp, cazul Libia a demonstrat clar că orice viitoare implicare militară a SUA sub egida rolului de „poliţie la nivel global”, va depinde de contribuţia altor ţări, în special a celor din Europa.

În mijlocul reducerilor bugetului ce vin în detrimentul bugetului pentru apărare a SUA, nu există o strategie sau o viziune pe termen lung. Europenii, pe de altă parte, nu pot nici ei înşişi cădea de acord în dezbaterile despre apărarea naţională, asta incluzând stabilirea unui comandament militar comun.

Astfel, dezbaterea se va baza pe răspunsurile prealabile date de către participanţi la întrebarea: „Care este viitorul apărării americane şi europene? Şi cum vor influenţa alegerile de astăzi cooperarea UE-SUA în domeniul securităţii, în anii următori?”

Din punctul de vedere al lui Richard Gowan, membru al Consilului European pentru Relaţii Externe, “divergenţe” va fi cuvântul de ordine şi declară că “este foarte probabil ca disconcordanţele dintre strategii să continue să slăbească cooperarea militară din anii următori”.

Sally McNamara, renumit analist politic, răspunde “bilateralism” şi consideră că “Washingtonul trebuie să continue să lucreze cu guvernele naţiunilor care împărtăşesc abordarea sa privind combaterea tuturor ameninţărilor, iar cei de la Bruxelles ar trebui pur şi simplu să se dea la o parte”.

Tăieri şi constrângeri” declară vehement, Earl Fry de la Universitatea din Helsinki: “Pe măsură ce datoriile de pe ambele maluri ale Atlanticului continuă să crească, apărarea va deveni prima ţintă pentru tăieri şi pentru reduceri. Aceste constrângeri vor aduce cu sine noi poveri pentru UE şi SUA, acentuând cheltuielile deja sărăcăcioase ale Europei privind apărarea”.

Sven Biscop, directorul programului Europe in the World, crede că “statele europene au fost la conducere, dar, din nou, Europa nu a fost. Europenii nu au niciun fel de idee colectivă despre rolul lor ca furnizori de securitate” şi crede că nu se va întâmpla nimic ieşit din comun.

James Joyner din Consilul Atlanticului de Nord speră la o “apărare inteligentă” deoarece “operaţiunile militare ce încă se defăşoară în Libia au subliniat necesitatea pentru cooperare în domeniul securităţii trans-atlantice şi au evidenţiat punctele slabe pe care viitoarele reduceri doar le vor accentua”.

Clara O’Donnell îşi doreşte îmbunătăţirea securităţii europene, iar în acest sens, sugerează că „atât spre binele securităţii europene, cât şi a celei internaţionale, europenii ar face bine să asculte de omologii lor din SUA şi să-şi îmbunătăţească capacităţile militare individuale şi colective”.

Asle Toje, director de cercetare la Institutul Nobel din Oslo, crede că Europa va pierde teren şi că „faptul că UE nu a făcut faţă situaţiei din Libia este un indicator important cu privire la ceea ce se poate aştepta pe viitor. UE îi va lăsa pe alţii să faca munca mai grea şi va continua să se implice doar selectiv”.

Neil Winn, lector al Universităţii din Leeds, mizează pe complementaritate şi crede că „în prezent, politica externă şi cea de securitate reprezintă mai puţin decât suma părţilor sale. UE şi SUA trebuie să dezvolte politici credibile în zona Mării Mediterane şi Zona Golfului, politici de sine stătătoare, dar care pot şi conclucra, când este nevoie”.

„În măsura în care SUA îşi urmează drumul propriu, UE ar putea avea acces la conducerea securităţii naţionale, acest lucru putând avea implicaţii grave pentru NATO”, crede Laura Lee Smith-membră a Consiliului German pentru Relaţii Internaţionale, luând în calcul posibilitatea unui lidership european.

Stephen Flangan, vicepreşedinte al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale, spune că o cooperare este imperativă şi crede că „dacă nivelul actual de ambiţie al NATO trebuie menţinut în faţa încercărilor fiscale grele prin care a trecut, atunci şi reformele colective şi colaborările multinaţionale sunt absolut esenţiale”.

În opinia lui Daniel Keohane, cercetător al Institutului UE pentru Studii de Securitate, această situaţie va crea „confuzie”, „europenii trebuie să se gândeacă mult mai mult al intersele lor colective. În cazul în care nu o fac, cooperarea în ce priveşte securitatea UE-SUA se va confrunta cu un viitor confuz şi dificil”.

Mai multe detalii despre eveniment puteti gasi aici.

Sursa foto: iss.europa.eu

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

thirteen + 9 =