VOLUNTARIATUL ÎN ŢĂRILE DIN EUROPA DE EST

prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu

conf. univ. dr. Beatrice Manu[1]

Dimensiunea economică a voluntariatului

Aprox 100 milioane persoane, domiciliate în ţările membre UE, deci cca 24 la sută din populaţia UE, participă la activităţi de voluntariat. Cca 20 milioane de voluntari locuiesc în ţări din estul Europei, deci ei reprezintă cca 20 la sută din numărul de voluntari din ţările membre UE. Este unanim recunoscută dimensiunea socială şi culturală a voluntariatului, oglindită în ocupare şi incluziune socială, educaţie şi formare, cetăţenie activă şi practicarea sportului de masă. Dar, dimensiunea economică a voluntariatului, mai ales în condiţii de criză economică, socială şi a valorilor, de criză multiplă deci, este cea mai puţin luată în considerare. Resursele financiare sunt o sfidare majoră pentru majoritatea organizaţiilor şi agenţiilor de voluntariat în întreaga Uniune Europeană. Fondurile publice constituie principala sursă de finanţare a sectorului voluntariatului în Europa. În ţările din Europa de vest, această tendinţă tinde să se inverseze în favoarea fondurilor private. Mai mult, capacitatea statelor europene, marcate acum şi de criza deficitelor publice, de a finanţa  sectorul social este influenţată de activitatea organizaţiilor neguvernamentale, care se ocupă progresiv de tot mai multe servicii sociale. În fapt este vorba de o creştere a conştiinţei publice, de acţiune în favoarea semenilor, în dauna celei individuale, unilaterale, gregare.

Pe ansamblu, proporţia resurselor financiare provenind din sectorul privat a crescut constant, mai ales în ultimii ani. Serviciile publice au un rol crescut în creşterea finanţării sectorului asociativ, pieţele publice susţinând mecanismul esenţial pentru transferul resurselor. În consecinţă, o parte a încasărilor din sectorul public se datorează sectorului asociativ şi se întoarce, logic, către susţinerea financiară a acestuia.

A estima, în această fază, valoarea economică a voluntariatului este unul din mijloacele utilizate pentru a pune în evidenţă avantajele voluntariatului. În statele membre, unde calculele acestea au fost efectuate, nu există însă aceleaşi moduri de a evalua efectele economice ale vountariatului. Estimări bazate pe o metodologie armonizată pentru ţările membre UE – prin metoda costului de înlocuire – indică faptul că valoarea economică a voluntariatului reprezintă:

–          un procent infim din PIB în Grecia, Polonia şi Slovacia (mai puţin de 0,1%);

–          mai puţin de 1% din PIB în Bulgaria, Italia, Lituania, Malta, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovenia şi Ungaria;

–          între 1 et 2% din PIB în Belgia, Franţa, Germania, Irlanda, Luxemburg şi Spania;

–          mai mult de 2% din PIB în Danemarca, Finlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii;

–          între 3 şi 5% din PIB în Austria, Olanda şi Suedia.

Aceste diferenţe în valoarea adăugată de sectorul voluntariatului la PIB se observă mai ales între statele din vestul şi estul Europei, ca şi între cele din nordul şi sudul continentului. Ne vom ocupa în cele ce urmează numai de evidenţierea primelor deosebiri.

Discrepanţe legate de voluntariat în cele două părţi ale Europei: vest şi    est

Timpul dedicat voluntariatului în cadrul asociaţiilor din Franţa era echivalent încă din 2002, cu 716.00 slujbe cu normă întreagă. Valoarea economică a voluntariatului desfăşurat în Polonia, calculat prin multiplicarea numărului echivalent de angajaţi cu normă întreagă, care au fost voluntari, cu salariul mediu în sectorul respectiv, însumează 124 milioane euro la nivelul unui an. Din cei cca 100 milioane cetăţeni voluntari din ţările membre UE, 23 de milioane sunt implicaţi în acţiuni de voluntariat în fiecare an doar din Marea Britanie, asigurând o forţă de muncă echivalentă cu cea a 180.000 muncitori cu normă întreagă; Pentru fiecare euro cheltuit din fonduri publice în sprijinul voluntariatului în această ţară, voluntarii produc 30 de euro prin munca lor. Valoarea economică a voluntariatului în Marea Britanie a fost estimată la peste 65 miliarde euro pe an sau aproape 8% din PIB-ul Marii Britanii. Alt exemplu: belgienii dedică 5 ore pe săptămână activităţilor de voluntariat neremunerate, ceea ce echivalează, la nivelul ţării lor, cu 200.000 de locuri de muncă neremunerate pe an. Datele provin din documentul “Facts & Figures” pus la dispoziţie de Centrul European pentru Voluntariat (CEV); documentul poate fi consultat pe site-ul http://www.cev.be/facts&figures.htm. 33% din irlandezi şi 36% din germani participă la activităţi de voluntariat în ţările lor; procentul cel mai ridicat – 60% se întâlneşte în Austria.

În vestul mai dezvoltat economic al Europei, acest fapt sporeşte nivelul de participare voluntară la rezolvarea treburilor comunitare (obşteşti). Poate şi specificul economiei sociale de piaţă, construită constant de cvasi-majoritatea ţărilor europene dezvoltate, multe decenii la rând în a doua jumătate a secolului trecut, să fi dat un impuls pozitiv, de nestăvilit în dezvoltarea voluntariatului în aceste ţări; această conexiune n-a fost verificată până acum de nici o cercetare empirică.

Nivelul cel mai mic de participare la activităţi voluntare, din toate ţările membre UE îl are Bulgaria (10% din populaţie), urmată de România şi Polonia, cu câte 18% din populaţie şi ţările baltice cu procente cuprinse între 24-27% din populaţie.      În ţările din vestul Europei, ca urmare şi a fenomenului demografic de îmbătrânire a populaţiei sunt mai mulţi voluntari de vârsta a III-a, în timp ce în ţările din estul Europei, cei mai mulţi vomuntari sunt tinerii, cu vârste cuprinse între 15-25 de ani.

În toate ţările membre UE este apreciat faptul că voluntariatul are valori comune fiind promovat, din această cauză, de mai multe organizaţii neguvernamentale. Valorile comune ale voluntariatului european sunt:

a) dezvoltarea personalităţii celui în cauză, care face cu plăcere ceea ce-i place, îşi alege singur gradul de implicare, devine mai responsabil, sporind în felul acesta şi responsabilitatea celorlalţi;

b) dezvoltarea competenţelor profesionale pro-active,

c) promovarea călătoriilor în ţara de origine şi în cea de destinaţie.

În luna martie 2010, Comisia European a lansat cercetarea “Volunteering in the European Union”. Studiul, efectuat în perioada iulie 2008–decembrie 2009, vine în întâmpinarea Anului European al Voluntariatului 2011 şi va servi drept punct de plecare în conceperea strategiilor europene viitoare în ceea ce priveşte promovarea voluntariatului. Cercetarea analizează situaţia curentă a voluntariatului în ţările membre ale Uniunii Europene, inclusiv Romania; de asemenea, cercetarea include o analiză comparativă a situaţiei voluntariatului în cele 27 de ţări membre, rapoarte naţionale, un studiu sectorial şi 27 de fişe naţionale referitoare la voluntariatul în sport. Scopul cercetării este redarea unei imagini globale a condiţiilor şi stării de fapt a mişcării de voluntariat din cele 27 de state membre, inclusiv la nivel naţional, regional şi local pentru identificarea de direcţii comune, similarităţi şi diferenţe, oportunităţi şi obstacole. Studiul se bazează pe datele colectate din studiile naţionale şi pe datele furnizate de principalii actori ai mişcării de voluntariat din fiecare ţară membră.

Caracteristicile voluntariatului în ţările din Estul Europei

Conform opiniei reputaţilor cercetători Mălina şi Bogdan Voicu (2003), de la Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii al Academiei Române, transformările postcomuniste afectează simultan toate subsistemele sistemului social, inclusiv voluntariatul. Societatea de tip comunist care s-a experimentat în estul Europei a impus cetăţenilor respectivi anumite conduite, fapt care a condus la limitarea dimensiunii lor participative conştiente. Voluntariatul în estul Europei are caracteristici diferite faţă de voluntariatul din ţările aflate în vestul Europei; la fel între ţările nordice şi sudice ale Europei. Ţări precum Suedia şi Olanda au un înalt nivel al voluntariatului, în timp ce Italia şi Spania au niveluri mai scăzute.

În ţările din estul Europei, voluntarii sunt de regulă, tineri, bine educaţi, provenind din familii bogate şi care afişează niveluri ridicate de încredere, deşi pe ansamblul acestor ţări, cetăţenii au niveluri de încredere mai scăzute decât cei din ţările vest-europene. Voluntarii din ţările est-europene participă la acţiuni de organizare a activităţilor şi întîlniri publice, la implementarea proiectelor aprobate, activităţile cotidiene într-un ONG, inlcusiv activităţile de conducere. Printre cele mai preferate activităţi pentru voluntariat sunt festivalurile de dans şi cântec pentru tineret (ex Letonia – 2005), programele dedicate mediului (ex Marea Zi a Curăţeniei – Letonia, 2008, când 11 mii de voluntari au strâns 10 tone de gunoi!) etc. etc.

Atuurile României în materie de voluntariat sunt aceleaşi cu cele ale celorlalte ţări din Europea de est: beneficiază de o lege a voluntariatului (din 2001), crează instituţii şi organisme noi pentru coordonarea şi evaluarea activităţilor de voluntariat,  participă la programe de voluntariat naţionale, europene şi internaţionale.

Există şi aspecte negative, care trebuie corectate urgent în activitatea de vountariat: de ex, în Letonia, 80% din ONG-uri nu înregistrează activitatea voluntarilor, tot în Letonia s-au înregistrat diferenţe foarte mari în repartizarea sumelor alocate de stat pentru finanţarea activităţilor asociative (6,7 mil lats în 2008, 54,5 în 2009 şi 114,5 mil lats în 2010).

Propuneri pentru sporirea rolului voluntariatului în societate

Voluntariatul reprezintă o formă de includere socială şi de integrare. El contribuie la dezvoltarea unei societăţi unitare, care generează astfel, legături de încredere şi solidaritate, şi implicit. capital social. Voluntariatul este una dintre metodele prin care oameni de diferite vârste, naţionalităţi, religii sau provenid din contexte socio-economice diferite pot contribui la generarea unei schimbări pozitive în comunitatea din care fac parte. Voluntariatul contribuie la implementarea politicilor Uniunii Europene, cum sunt includerea socială şi ajutorul umanitar; poate fi folosit ca instrument de stimulare a cetăţeniei europene active şi responsabile, idee centrală a idealurilor şi valorilor europene de solidaritate, democraţie şi participare. Reprezintă o sursă puternică de reconciliere şi reconstrucţie în societăţile dezbinate.

Prin intermediul voluntariatului oamenii câştigă experienţe şi abilităţi cum sunt leadership-ul, aptitudinile de comunicare şi organizare, îşi extind cercul social şi chiar ajung să obţină pe viitor slujbe plătite; voluntariatul oferă oportunităţi atât pentru educaţia formală, cât şi pentru educaţia informală, fiind astfel un instrument extrem de important în strategiile educaţionale pe termen lung din cadrul Uniunii Europene.

Valoarea economică şi procentul din PIB pe care voluntariatul ca activitate economică îl deţine este semnificativ şi necesită, pe viitor, o identificare clară în Sistemul Statistic Naţional. De aceea, este necesar să fie recunoscută munca voluntarilor în proiectele şi programele europene, ca pe o investiţie efectivă a comunităţii respective şi, în acelaşi timp, ca pe o cofinanţare eligibilă, cu statut similar cofinanţării în bani.SP

Pe plan educaţional trebuie să susţinem sistemele de certificare a activităţii voluntarilor cu scopul de a recunoaşte dezvoltarea competenţelor formale şi informale create şi dezvoltate prin intermediul voluntariatului.

La nivel european nu există în acest moment nici un fond pentru sprijinirea unei infrastructuri pentru voluntariat. O structură europeană este necesară pentru realizarea schimbului de informaţii şi de bune practici, în scopul dezvoltării voluntariatului, al contribuirii la înţelegerea comună a contextului cu privire la voluntariat în Europa, şi al canalizarii informaţiei legate de această problemă între nivelele naţionale şi cele locale din Uniunea Europeană. De aceea, în statele intrate mai recent în UE sau în cele aflate în procesul aderării, este nevoie de dezvoltarea mai puternică a activităţilor de voluntariat, scop pentru care trebuie constituit un Fond European pentru Voluntariat.

Cele mai importante propuneri care se pot face pentru dezvoltarea voluntariatului în ţările din estul UE, cel puţin la nivelul ţărilor din vestul EU, apreciem că sunt următoarele:

  1. educarea, pe multiple căi, a societăţii civile pentru a înţelege şi aplica “spiritul voluntariatului”, inclusiv menţionarea în cv-ul model european (Europass) a activităţilor de voluntariat, dar şi a celorlalte activităţi realizate de fiecare dintre noi în societatea civilă (ca membru al unor organizaţii şi instituţii ale societăţii civile, ca participant la sesiuni şi conferinţe – interne sau internaţionale, ca autor al unor studii şi lucrări, publicate în ţară şi străinătate);
  2. imaginarea, crearea şi eliberarea unor atestate pentru a certifica activitatea de voluntar desfăşurată, atestate prevăzute pentru a nu fi copiate, cu elemente de identificare personalizate sau marcaje de identificare;
  3. finalizarea înregistrării unitarea a datelor şi informaţiilor cu privire la voluntariat (ex. repartizarea pe sexe, pe medii de provenienţă, pe şcoli urmate, grupe de vîrstă, regiuni geografice, istorice, pe state membre UE, timpul mediu alocat pentru activităţi de voluntariat etc.);
  4. întărirea dimensiunilor specifice voluntariatului, pentru evidenţierea mai pregnantă a efectelor sale la nivel:

–          economic: precizarea aportului voluntariatului în PIB;

–          social şi cultural: evidenţierea avantajelor obţinute de voluntari, beneficiari şi comunităţi; clarificarea factorilor comuni care îl motivează pe voluntar;

–          educaţional: recunoaşterea aptitudinilor şi competenţelor voluntarilor de către sistemele naţional şi european de ănvăţământ; crearea de oportunităţi instituţionalizate de training şi educaţie pentru voluntari.

Întărirea politicilor UE privind voluntariatul are în vedere elaborarea unui plan metodologic de dezvoltare şi promovare a sectorului. Acesta trebuie să cuprindă tot ce trebuie făcuz pentru creşterea voluntariatului în ţările membre UE, inclusiv în cele din estul Europei, dar şi cum pot fi cunoscute mai bine oportunităţile pentru voluntariat în statele membre UE. O concepţie comună privind voluntariatul, care să fie aplicată în EU 27 ar trebui să se refere la:

  1. Misiunea Voluntariatului;
  2. Conceptele de voluntar, voluntariat şi beneficiar;
  3. Vîrsta limită pentru practicarea voluntariatului;
  4. Clauza de nediscriminare (cât poţi fi de voluntar);
  5. Contractul de voluntariat între părţi (care să cuprindă drepturile şi obligaţiile părţilor, condiţiile de activitate, modul de rambursare a cheltuielilor efectuate).

Principalele sfidări în domeniul Voluntariatului sunte legate de angajarea voluntarilor, profesionalizarea sectorului, cadrul de reglementare legală, lipsa informaţiilor comparative între ţări, finanţarea durabilă, modul de recunoaştere şi apreciere a muncii voluntare marcată de numerose percepţii şi prejudecăţi, lipsa unei strategii de dezvoltare a sectorului, ca urmare şi a peisajului politic european fragmentat şi inegal.

Principalele oportunităţi legate de voluntariat, care trebuie realizate sunt: ameliorarea cadrului legal al voluntariatului, luarea unor măsuri mai ample, organizatorice şi financiare, pentru susţinerea voluntariatului, îmbunătăţirea perepţiei asupra voluntariatului, recunoaşterea competenţelor şi experienţelor voluntarilor, colectarea de date pentru evaluarea şi studierea ştiinţifică a voluntariatului, crearea infrastructurilor naţionale şi europene de susţinere a voluntariatului, încurajarea responsabilităţii sociale a instituţiilor pentru susţinerea voluntariatului.

P

Propuneri de finanţare a unor activităţi legate de voluntariat în ţările membre UE

Aceste activităţi sunt menţionate în Decizia Consiliului European din 27 noiembrie 2009, referitoare la Anul European al Activităţilor de Voluntariat pentru promovarea Cetăţeniei Active (2011), publicată în Jurnalul Oficial al UE, 22 ianuarie 2010 :

A. INIŢIATIVE COMUNITARE DIRECTE:

Finanţarea va lua, în general, forma cumpărării directe de bunuri şi servicii, în cadrul contractelor-cadru existente; poate să ia, de asemenea, şi forma de subvenţie :

1. Campanii de informare şi promovare conţinând următoarele elemente:

—    evenimente de referinţă şi forumuri pentru schimburi de experienţe şi bune pratici;

—    concursuri cu sau fără acordare de premii;

—    cooperare cu sectorul privat, organismele de radiodifuzare şi alte media ca parteneri pentru difuzarea de informaţii despre voluntariat, în Anul European la Voluntariatului; producerea mijloacelor şi suporturilor destinate media, vizând să stimuleze interesul publciului pe ansamblul UE; măsuri destinate să promoveze rezultatele şi să facă mai bine cunoscute programele, acţiunile şi iniţiativele comunitare, care contribuie la realizarea obiectivelor anului european;

—    punerea la punct a unui site şi portal rezervat problemelor volutariatului şi destinat să ghideze diferite programe şi iniţiative comunitare.

2. Alte iniţiative: realizarea de anchete şi studii, la scară comunitară, pentru evaluarea pregătirii şi eficacităţii activităţilor legate de Anul European al Vountariatului.

B. COFINANŢAREA UNOR INIŢIATIVE COMUNITARE:

Evenimentele de mare importanţă europeană, realizate în cooperare cu preşedinţiile în exerciţiu ale UE în anul 2011, vizând sensibilizarea opiniei publice în legătură cu obiectivele Anului European al Vountariatului, acoperind până la 80 la sută din costurile totale eligibile.

C . COFINANŢAREA DE INIŢIATIVE NAŢIONALE

Fiecare organism naţional de coordonare introduce o cerere unică de finanţare comunitară. Această cerere de subvenţie conţine o descriere a programului de muncă al organismului naţional de coordonare pentru promovarea Anului European al Vountariatului. Cererea de finanţare este însoţită de un buget detaliat expunând costul total al iniţiativelor sau al programului propus, precum şi valoare surselor de cofinanţare. Subvenţia comunitară poate acoperi până la 80% din costul total eligibil.

Comisia Europeană determină valoarea indicativă a subvenţiei care poate fi acordată fiecărui organism naţional de coordonare, ca şi data limită pentru introducerea cererilor. Această valoare depinde de criterii precum costul vieţii, numărul de cetăţeni care participă etc., astfel încât suma fixă alocată fiecărui stat membru să garanteze un volum de activităţi minimal.

Valoarea finală acordată este determinată pe baza cererii individuale de subvenţie, adresată organismului naţional de coorodonare.

Programele de muncă/ activitate pot cuprinde: a) întâlniri şi manifestări în raport cu obiectivele Anului European al Voluntariatului, care vizează lansarea şi promovarea acestuia, crearea unui efect de antrenare şi oferirea unui spaţiu deschis pentru dezbaterea iniţiativelor concrete; b) organizarea de conferinţe şi seminarii la scară naţională, regională şi locală, care să permită învăţarea mutuală şi schimbul de bune practici; c) informaţii, activităţi de cercetare şi studii conexe, campanii de educaţie şi de promovare la nivel naţional, regional şi local, inclusiv organizarea de concursuri şi acordarea de premii; d) cooperarea cu mass media.

Pentru ca programele de voluntariat care vor fi finanţate să se deruleze conform aşteptărilor este nevoie de: noi adaptări şi ameliorări ale legislaţiei; marcarea aportului tinerilor şi vârstnicilor; întărirea cunoaşterii despre voluntariat, ameliorarea colectării datelor, dezvoltarea de proceduri de validare a rezultatelor obţinute; dezvoltarea de programe de vooluntariat în reţea; încurajarea validării şi aplicării bunelor experienţe (”volutariatul de firmă”, de exemplu). Organizaţiile şi instituţiile care angajează voluntari trebuie să: încurajeze acreditarea şi validarea practicării voluntariatului; ofere o formare adecvată pentru voluntari; reunească activităţile legate de voluntariat cu cele care ţin de cultura organizaţională a unităţii în cauză.


[1] sunt cadre didactice la Universitatea “Spiru Haret”

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × one =