Connect with us

EDITORIALE

ANALIZĂ 2015, clipa apogeului – Visul european, pe marginea prăpastiei sau ”de la Paris la Paris”: haos și teroare în fundația Europei Unite

Published

on

de Robert Lupițu

eu-global”Dacă pentru visul american merită să mori, pentru cel european merită să trăiești”, spunea, în mod elogios, Jeremy Rifkin, un consilier american al fostului președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi. De la an la an, proiectul și visul integraționist european a lăsat la o parte suplețea și a preluat, cu persistență, crize. 2015 este clipa apogeului. Nicicând, de la temeliile părinților fondatori și până în prezent, Europa nu a fost supusă unei crize multi-dimensionale sau a unui ”careu” de astfel de provocări.

2015 este anul în care visul european a ajuns pe marginea prăpastiei. CaleaEuropeana.ro vă propune o incursiune în rândul celor mai importante momente în care exportul bunăstării europene și al pacifismului a fost înlocuit de importul de teroare, haos și insecuritate. Cum au reacționat liderii instituțiilor UE și ai statelor membre și cum au gestionat carențele de imagine? Care au fost cele mai greu încercate țări? Ce soluții a furnizat ”politica summit-urilor”, într-un an în care am avut 8 reuniuni europene la nivel înalt?

Modelul de atracție europeană bazat pe unitate, bunăstare și pace, un succes ce a adus laolaltă 28 de state și societăți, altădată nucleu al soft power-ului UE, a fost sistematic zdruncinat. ”Nu prea există spirit european în această Uniune și nu prea există uniune în această Uniune”, spunea Juncker în discursul despre Starea Uniunii. Acesta este enunțul care sintetizează anul ce tocmai se încheie, în care Europa a acoperit teroarea pariziană cu un marș al solidarității, a girat fără să fie întrebată un acord la Minsk care conduce Ucraina spre un conflict înghețat, a găsit resurse după ce Grecia a devenit primul stat european în incapacitate de plată, a asistat la scindarea Vestului și Estului în chestiunea migranților și s-a îmbrăcat, neputincioasă, în albastru-alb-roșu, în semn de pios omagiu pentru încă un moment de teroare la Paris, al doilea în nici 365 de zile.

Chestiunea ucraineană

Vedetă geopolitică a summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius din 2013, cauză de încordare a mușchilor pentru Vladimir Putin în 2014 și punct de inflexiune pentru politica de vecinătate a Uniunii Europene în același an, Ucraina a scăzut treptat în intensitatea preocupărilor europene în 2015. Prezența cuplului franco-german la negocierile de la Minsk nu a fost contestată, liderii UE primindu-i la primul Consiliu European al anului pe Angela Merkel și Francois Hollande cu felicitări pentru anduranța celor 17 ore de tratative. Ulterior, transformarea discursului german, care îndemna la o viziune holistică asupra relațiilor cu Rusia și-a găsit adepți, atât președintele Comisiei Europene, cât și premierul Italiei, arătând gânduri împăciuitoare. Și această chestiune, a abordării europene privind Rusia și Ucraina, a produs animozități de-a lungul unității europene până spre finalul anului, când state precum Italia evaluau posibilitatea neprelungirii sancțiunilor împotriva Moscovei, spre nemulțumirea statelor din dimensiunea estică a UE.

Grecia: spartul farfuriilor, încheiat cu o Zorbă a unității

”Bine ați venit în Europa, locul unde pentru orice problemă avem un summit”. Cam așa s-ar putea simplifica situația economică a Greciei conduse de guvernul populist al lui Alexis Tsipras. Numeroase reuniuni ale Eurogrupului și ale liderilor din zona euro nu au putut preveni incapacitatea tehnică de plată a datoriei Greciei către FMI și mascarada numită referendum, însă, ulterior, au găsit formule financiare de peste 80 de miliarde de euro – sprijin eșalonat – pentru ca Atena să demareze un serios proces de reforme, privatizări, consolidare fiscală etc..

Scindarea sau Cortina internă: fluxul de migranți și criza refugiaților

Chestiunea migranților și anxietatea generată de zecile de mii de refugiați care au luat cu asalt Europa au cunoscut o evoluție similară crizei economice elene. Granițele UE (nu oricare, ci cele Schengen) au fost incapabile să stăvilească fluxurile de persoane (40.000 și 120.000, cum au fost împărțiți pentru repartiție) venite dinspre Orientul Mijlociu, în timp ce liderii europeni negociau cote obligatorii și înființarea centrelor de primire, recurgeau la avertizări publice legate de suspendarea fondurilor UE și votau asupra planului de redistribuire printr-o majoritate calificată care a adus un mare deserviciu unității europene.

Paris, simbolul radicalismul și extremismului violent

comisia europeana - franceAnul 2015 va rămâne unul negru în istoria Parisului, despre care puțini știu că în primii ani ai construcției europene a refuzat găzduirea instituțiilor comune ale proiectului european. După ce, pe 7 ianuarie, redacția publicației satirice Charlie Hebdo din Paris a fost atacată, 17 persoane căzând pradă trăgaciului armelor celor ce au îmbrățișat ideologia radicală, extremistă și violentă a terorismului, pe 13 noiembrie, capitala Franței a înmărmurit după o serie de atacuri teroriste care au curmat viața a peste 130 de oameni.

Citiți și Retrospectivă 2015: Anul crizelor care au zguduit Europa

Haosul și teroarea cuprindeau din nou Europa, de această dată cu o altă criză în desfășurare: migrația. Interconectate prin puterea efectelor și prin decizia Franței de a activa, măcar simbolic, clauza de solidaritate prevăzută în Tratatul UE, cele două elemente de presiune de pe agenda europeană au condus spre un summit al liderilor țărilor UE cu Turcia, țară de tranzit major pentru migranți și actor regional important în ecuația teroristă. În paralel, Franța, prin intermediul președintelui său și printr-un ego al statutului de mare putere europeană și internațională (cel puțin juridic) a urmărit să dinamizeze implicarea europeană în lupta globală împotriva terorismului, căutând consens la Washington, Londra, Berlin, Roma și Moscova.

De la crize europene la state și lideri: Franța, cea mai greu încercată țară și ”anul de foc” al lui Hollande

În mod inevitabil, ”careul” de crize ale Europei constituie o inerentă imagine pentru portretul anual al UE și al statelor membre și o carte de vizită (sic!) pentru liderii lor.

Țintă a două atacuri teroriste, ferm angajată în procesul de repartizare și primire a cotei de refugiați asumate în pofida amenințării teroriste, gazdă a celui mai important eveniment mondial privind schimbările climatice, parte a negocierii situației de securitate din Ucraina, membru permanent al Consiliului de Securitate ONU care a pledat pentru reformă și prima țară care a activat clauza de solidaritate a Uniunii Europene. Aceasta este Franța anului 2015, membru fondator al construcției europene și de departe cea mai greu încercată țară a Uniunii Europene. Patrie a iluminismului și a modernilor cugetători, simbol al respectării drepturilor omului și țară promotoare a multiculturalismului, Franța a încasat în acest an lovituri dure, însă a furnizat un exemplu de unitate și tact pe timp de criză și fără ca cetățenii săi să decadă în latura populistă și naționalistă, prevenind câștigarea alegerilor regionale de către formațiunea euroceptică și europopulistă Frontul Național.

La acest capitol, al celor mai greu încercate țări din UE, o mențiune merită atribuită și Greciei, țară înglodată de datorii, condusă de un guvern care își asumase măsuri iresponsabile și punct de intrare pentru migranți și refugiați. Totodată, din această perspectivă, o atenție sporită pentru 2016 trebuie acordată Poloniei, un model european de succes, dar care în prezent înregistrează o transformare politică mai conservatoare și eurosceptică. Evenimentele finalului de an (proteste, viziune diferită privind chestiunea migranților față de vechea guvernare, reforma controversată a Tribunalului Constituțional) prevestesc un an dificil în cea mai influentă țară estică a Uniunii Europene și gazdă a summit-ului NATO din 2016.

Leadership în UE: ”anul de foc” al lui Hollande

Leadership-ul european, acest miraj după care adesea tânjim, iar în alte dăți îi criticăm aspru inconsecvență și lipsă de viziune, a fost supus în 2015 unor provocări în urma cărora așteptările, cu siguranță, vor crește.

hollande - merkel2Privind în retrospectivă, cea mai dificilă misiune a avut-o, din multiple puncte de vedere, liderul de la Elysee, Francois Hollande. Președintele francez a fost pus în fața celor două situații critice în care a trebuit să gestioneze eșecul de securitate pe timp de criză internă, cât și externă. Mai mult decât atât, s-a aflat în apăsătoarea postură de a încerca să scape de sub eticheta de prezență auxiliară a cancelarului german, Angela Merkel, fie că vorbim de acordurile de la Minsk, criza datoriei elene sau situația refugiaților. Fără a fi glorificat în presa momentului, Francois Hollande a ținut unul dintre cele mai consistente discursuri în fața celei de-a 70-a Adunări Generale ONU, vorbind fără echivoc despre reformă, despre evitarea recurgerii la dreptul de veto și despre exemplul Franței în acest sens.

Mai mult decât atât, Hollande nu a întors spatele problemei europene a refugiaților în contextul atentatului terorist și a manifestat disponibilitatea Franței de a primi migranți și solicitanți de azil. Pe ultima sută de metri, ”anul de foc” al lui Hollande s-a încheiat cu un mare succes extern și o cvasi-liniște internă: acordul mondial privind schimbările climatice semnat la Paris de peste 200 de entități și prevenirea câștigării alegerilor regionale din Franța de către Frontul Național, în pofida faptului că scrutinul a readus în pole-position partidul de centru-dreapta al lui Nicolas Sarkozy. Evenimentele sunt cu atât mai importante cu cât s-au desfășurat în interval de o lună de la atentatele din 13 noiembrie din capitala Franței.

În dimensiunea retrospectivă a leadership-ului european nu putem să îi ignorăm pe cancelarul german, Angela Merkel, premierul britanic, David Cameron, sau pe liderii europeni Jean-Claude Juncker, Donald Tusk, Martin Schulz și Federica Mogherini.

Desemnată personalitatea anului 2015 de revista TIME, Angela Merkel a avut un an în care a trebuit să tempereze pivotarea germană spre o relație mai normală Rusia, în care îmbinat rolul polițistului bun cu cel al gardianului cel rău atât în chestiunea migrației, cât și în situația crizei grecești. Totodată, cancelarul german încheie un an în care s-au antamat și primele clivaje ale coaliției CDU/CSU-SPD și care îi anunță un 2016 greu: cu o popularitate politică internă încă ridicată pentru cei zece ani la conducerea Germaniei, dar vulnerabilă ca urmare a chestiunii migrației, criticile rivalilor politici vor fi o importantă piatră de încercare pentru liderul de la care atât Germania, cât și Europa încă mai au așteptări.

David Cameron este liderul european care pare să fi folosit anul 2015 pentru a-și lansa mizele din viitorul apropiat. Consolidat în funcția de premier al Marii Britanii după alegerile din mai, Cameron va continua cu siguranță să forțeze un proces de reformă în UE pe fondul avertizării cu un Brexit, iar crizele pe care Uniunea Europeană le întâmpină îi pot fi de mare ajutor.

juncker parliamentLeadership-ul instituțional european se califică în acest an ca fiind deopotrivă echilibrat și polarizat. Donald Tusk rămâne ferm convingerilor cu care a preluat mandatul de șef al Consiliului European: sancțiuni contra Rusiei, dialog și reuniuni frecvente pentru ca soluțiile europene să fie cu adevărat comune. Jean-Claude Juncker continuă să reprezinte omul marilor așteptări, cu multe declarații profetice, paradoxale (îmbunătățirea relațiilor cu Rusia) și aforistice, dar de la care se așteaptă re-energizarea economiei europene. După ce a pierdut șansa de a deveni șeful Comisiei Europene, Martin Schulz a îmbrățișat în 2015 o postură echilibrată și consecventă în ceea ce privește apelul la unitatea europeană, o poziție normală din partea unui președinte al Parlamentului European și pe care o putem aștepta și pe viitor. În ceea ce privește dimensiunea diplomatică a UE, Federica Mogherini a continuat în 2015 munca precedesoarei sale pentru atingerea unui acord în cazul dosarului nuclear iranian, dar în cazul său așteptările sunt extrem de ridicate: prezentarea noii Strategii de Securitate a UE (ultima fiind cea din 2003 a lui Solana) și impulsionarea implicării europene în formatul de negociere privind conflictul Siria, având în vedere interesele UE pentru refacerea unui mediu de securitate în vecinătatea sa.

Anul european 2015 cu siguranță nu arăta așa în proiecțiile politice de acum un deceniu, ca să nu mai spunem de cele de acum 65 de ani de la primele forme ale visului european. Poate cea mai răspândită deviză europeană este că Uniunea Europeană depășește timpurile de criză tot mai puternică, tot mai unită și tot mai solidară. Să încheiem anul cu această speranță…

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Mesaj postelectoral pentru aleșii locali

De voi va depinde, în următorul mandat pe care vă pregătiți să îl începeți, dacă exodul va continua sau își va schimba sensul. Dacă gropile din drumuri se vor căsca în adâncuri sau dacă localitățile voastre se vor bucura de asfalt.

Published

on

de Dan Cărbunaru

După 27 septembrie, puterea va merge la voi. Deciziile politice, administrative si bugetare pe care le veti lua vor aduce mai multa prosperitate în comunitățile dumneavoastră sau o vor consuma. Consiliile voastre, primăriile voastre vor împărți resursele locale, naționale și europene, după cum ați promis în campanie sau după alte criterii. Va fi pentru prima oară când veți avea cu adevărat acces la o comoară ferecată, până de curând, la București.

Din cele 80 de miliarde de euro – bani europeni pentru România următorilor 7 ani – plus trei de grație la cheltuit, mulți vor putea fi accesați și de comunitățile locale, altfel decât doar prin dirijare de la centru, cum se întâmpla de obicei. Adăugați încă aproape 20 de miliarde de euro din fondurile din păcate încă necheltuite din alocările pentru perioada 2014-2020. 

De voi va depinde, în următorul mandat pe care vă pregătiți să îl începeți, dacă exodul va continua sau își va schimba sensul. Dacă gropile din drumuri se vor căsca în adâncuri sau dacă localitățile voastre se vor bucura de asfalt. Dacă vom scăpa de WC uri în curtea școlii și de spitale în paragină, transformate în anticamere ale morții. Dacă vom avea internet de bandă largă și acces la rețeaua de gaze naturale sau ne vom încălzi, ca în Evul Mediu, cu lemne. Dacă oamenii vor respira un aer mai curat sau se vor sufoca pe străzile pline de mașini. Dacă orașele voastre vor avea centură ocolitoare modernă sau se vor lăsa traversate în comntinuare de cei care le tranzitează. 

Există, deja, comunități unde schimbarea s-a produs. Orașele, comunele, satele care au folosit banii europeni cu viziune și continuitate fac din România, în acele zone, egala multor state occidentale. Deci, se poate. Resurse financiare există. Avem nevoie de viziune, înțelegere, devotament față de comunități și muncă în echipă. 

Șansa modernizării României europene începe de pe ulițele abandonate din săracele noastre sate și se poate vedea până și de la înălțimea unui penthouse din orașul lui Bucur. Altă cale nu e.

Continue Reading

EDITORIALE

Oportunitatea revigorării unui Parteneriat Strategic: România și Marea Britanie în faza reașezării relației lor post-Brexit

Published

on

© Administrația Prezidențială

Marea Britanie a devenit la 1 februarie 2020 primul stat membru din istorie care a părăsit construcția europeană. După aproape patru ani de la referendumul care a accentuat paradigma de transformare a relațiilor internaționale și în urma unei perioade de negocieri lungi și complicate britanicii și europenii și-au atins țelurile: Regatul Unit a ajuns de principiu un stat terț, până când finalul perioadei de tranziție va statua viitoarea relație UK – UE, iar țările membre ale Uniunii Europene și instituțiile UE au trecut proba unității și a principiului “o singură voce” în negocieri.

Simultan cu ultimele zilei ale apartenenței britanice la UE, președintele Klaus Iohannis a adus un element de noutate în discursul său anual susținut în fața ambasadorilor străini acreditați la București. Șeful statului a anunțat atunci că România și Marea Britanie lucrează la modernizarea parteneriatului strategic bilateral.

Parteneriatul Strategic dintre Londra și București a fost lansat în anul 2003, înaintea aderării României la NATO și la Uniunea Europeană, și a fost reînnoit în 2011. Însă, în ultimii ani, majoritatea parteneriatelor strategice cruciale ale României au primit noi impulsuri. În noiembrie 2018, înainte de Centenarul Marii Uniri, președinții Iohannis și Macron au semnat la Paris o foaie actualizată a Parteneriatului Strategic dintre România și Franța. În august 2019, președinții Iohannis și Trump au adoptat la Casa Albă o declarație comună care se adaugă suitei de documente strategice care dau un nou contur dinamicii relației strategice dintre România și SUA.

Anunțul președintelui Klaus Iohannis a fost reafirmat recent și de ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu, într-un interviu pentru CaleaEuropeană.ro în care șeful diplomației române a precizat că Bucureștiul și Londra sunt în faza de negociere a unui document al Parteneriatului Strategic bilateral care să așeze baza relațiilor dintre România și Regatul Unit post-Brexit.

România a jucat în toată această perioadă a negocierilor privind Brexit ca un aliat și un partener fidel valorilor pe care și le-a asumat prin aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. La nivel european, Bucureștiul a urmărit să se asigure că drepturile cetățenilor europeni, implicit români, din Marea Britanie vor fi respectate după Brexit, inclusiv în cursul președinției române la Consiliul UE, termenul inițial când ieșirea Marii Britanii din UE ar fi trebuit să se producă. La nivelul emancipării strategice europene, îndeosebi în planul apărării, România a articulat o poziție echilibrată care să nu determină o dublare a eforturilor NATO și o concurență pentru Alianța Nord-Atlantică, în condițiile în care, după Brexit, 80% din cheltuielile militare din cadrul Alianței sunt realizate de aliați non-UE. Pe plan aliat, România a beneficiat de relația sa strategică cu Marea Britanie, forțele aeriene britanice fiind printre primele ramuri militare aliate care au trimis avioane de luptă la Marea Neagră în cadrul misiunilor de poliție aeriană ale NATO realizate în contextul anexării Crimeei de către Federația Rusă. Pe același plan, România s-a raliat gesturilor de solidaritate cu Marea Britanie în cazul Skripal, și a declarat la rândul său “persona non grata” un membru al corpului diplomatic al Rusiei acreditat la București. De asemenea, România și Marea Britanie fac parte, împreună, din grupul de aliați NATO care respectă principiul alocării a minim 2% din PIB pentru apărare.

Cea mai recentă evoluție în privința Parteneriatului Strategic dintre România și Regatul Unit a fost înregistrată în luna martie a anului 2019, când miniștrii apărării din Marea Britanie și din România au semnat, la Londra, un Memorandum de înțelegere privind cooperarea româno-britanică în domeniul apărării, un document prin care cele două țări au semnalat ”un angajament comun față de securitatea Mării Negre”.

Oportunitatea revigorării parteneriatului dintre București și Londra își are importanța, în mod special, în planul cooperării militare și în domeniul apărării. Marea Britanie are al doilea cel mai mare buget al apărării din cadrul NATO. România își continuă procesul de consolidare a poziției de pol de stabilitate regional, așa cum reiese și din Strategia Națională de Apărare a Țării.

Planurile de modernizare a Bazei Aeriene Mihail Kogălniceanu de la Marea Neagră și viitorul Corp multinațional de Sud-est pe care România îl va găzdui la Sibiu sunt câteva dintre elementele concrete ale obiectivelor de securitate ale României care vor avea nevoie de susținere și de prezență militară aliată.

Într-o pondere la fel de ridicată în ecuația parteneriatului bilateral este plasată și cooperarea judiciară și în materie penală sau valoarea adăugată pe care schimbul de informații o aduce securității comune.

Nu va trebui lăsată deoparte nici componenta economică. Riscul încheierii unei perioade de tranziție post-Brexit fără un acord de liber schimb între UE și Regatul Unit este ridicat, caz în care raporturile comerciale dintre cele două blocuri vor fi reglementate de prevederile Organizației Mondiale a Comerțului.  În prezent, Marea Britanie este al 6-lea partener comercial al României din Europa, iar țara noastră înregistrează un excedent comercial în raport cu Regatul Unit, care este a 5-a piață de destinație a exporturilor românești.

Pandemia cu noul coronavirus a modificat substanțial ordinea priorităților imediate, însă a acutizat și tensiunile transatlantice. De aceea, vorbim și de o necesitate politică a revigorării Parteneriatului Strategic dintre România și Regatul Unit, mai ales că atât București, cât și Londra sunt actori pledanți ai unei relații transatlantice solide între Europa și America de Nord.

Relațiile dintre România și Marea Britanie au și o puternică istorie recentă. Londra s-a numărat printre primele voci politice occidentale care și-au manifestat sprijinul pentru aderarea României la Uniunea Europeană și la NATO. În pofida Brexit-ului, Marea Britanie nu părăsește Europa, iar Londra nu își poate permite o izolare, care în actualul climat global ar acutiza ideea de faliment geopolitic al Occidentului. Or, o ranforsare a Parteneriatului Strategic Londra-București ar fi o veste bună pentru întreaga arhitectură de securitate euro-atlantică.

Continue Reading

EDITORIALE

SUA se pregătesc să mute militari americani din Germania în Polonia. Urmează România?

Published

on

© NATO/ Flickr

Vizita la Washington a președintelui polonez a fost prezentată drept un moment strategic definitoriu pentru viitorul relației transatlantice și pentru intențiile Statelor Unite față de securitatea și apărarea Europei. Oportunitatea suplimentării numărului de forțe militare americane pe teritoriul Poloniei, în urma dislocării lor din Germania, a fost tema centrală a unei deplasări oficiale îmbrăcată în fast politic și în logica electorală a proximelor alegeri prezidențiale din Polonia, care se desfășoară duminică și în cadrul cărora Andrzej Duda candidează pentru un al doilea mandat.

Cooperarea dintre SUA și Polonia este cât se poate de solidă, intensificată mult în mandatul actual al administrațiilor americană și polonă. Donald Trump și Andrzej Duda s-au întâlnit de cinci ori în ultimii trei ani, președintele polonez a fost primit de trei ori la Casa Albă, iar una dintre puținele capitale europene vizitate de președintele american a fost Varșovia. La nivel de discurs, amabilitățile la nivel înalt ale acestei sunt de necontestat: Polonia este un aliat transatlantic major în Europa, care a intrat de curând în programul Visa Waiver, care cumpără armament american, Varșovia fiind privită drept lider al Inițiativei celor Trei Mări și un stâlp politic în cooperarea energetică pe care Washington-ul și-o dorește în regiune pentru a slăbi influența Rusiei. Cu toate acestea, substanța acestei vizite nu s-a manifestat pe loc. Nu a fost anunțat niciun plan concret de relocare a unei părți din contingentul militar american aflat în Germania, altul decât că SUA vor transfera soldați în Polonia și că Varșovia va suporta costurile acestor reașezări.

Intenția manifestată de președintele american Donald Trump de a retrage 9.500 de soldați din contingentul militar american amplasat în Germania, generând o reducere la 25.000 a totalului de efective militare SUA de pe teritoriul acestui aliat, a suscitat o nouă dezbatere transatlantică. Vorbim, în primul rând, despre o dorință a președintelui american de a continua să sancționeze faptul că Germania nu își respectă angajamentele financiare în privința bugetului apărării, bugetul militar al Berlinului fiind în continuare sub cota 2% din PIB. Avem, în al doilea rând, o abordare din partea SUA de a disloca prezența sa militară în alte zone, îndeosebi Asia. În al treilea rând, și poate cel mai important pentru noi, avem premisele ca o parte însemnată din acest contingent să fie redistribuit în partea estică a Alianței Nord-Atlantice.

O frază dintre cele rostite de Donald Trump la conferința comună de presă cu Andrzej Duda este importantă în acest sens: “Ne vom reduce forţele din Germania. Unele vor reveni acasă, altele vor merge în alte locuri, iar Polonia va fi unul din locurile acestea din Europa”.

Aici intervine oportunitatea României. Principalii aliați în regiune ai Statelor Unite sunt Polonia și România, ca poli regionali în dimensiunile nordică, respectivă sudică ale flancului estic. Ambele țări au deja o tradiție în a găzdui forțe militare americane și fac parte din clubul ad hoc creat de SUA la summitul NATO de la Londra – “The two percenters/ Cei care alocă 2%” – sub forma unei reuniuni între președintele SUA și liderii țărilor care alocă minim 2% din PIB pentru apărare. De asemenea, România găzduiește prezență militară americană la sistemul antirachetă al NATO de la Deveselu, la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, la Baza Aeriană Câmpia Turzii, precum și la structurile NATO de pe teritoriul țării noastre, iar o parte însemnată din achizițiile de modernizare a arsenalului militar al țării – rachete Patriot sau HIMARS – sunt cumpărate de la SUA.

Decuplându-ne de cheia electorală a întâlnirii dintre Trump și Duda, reuniune care a urmat anunțului președintelui SUA de a reduce cu aproximativ 30% efectivele militare americane din Germania, România trebuie să continue să pregătească cu minuțiozitate strategică o relocare a unui număr semnificativ de militari SUA din Germania în țara noastră și, implicit, în regiunea Mării Negre.

România a făcut deja pași concreți în această direcție, iar cel puțin cinci aspecte sunt importante în această ecuație.

1. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024 concepută de președintele Klaus Iohannis și care își urmează cursul aprobărilor în Parlament, afirmă că pre-eminența SUA în fața Chinei la nivelul sistemului internațional de putere este un element cheie pentru interesul național al României, definește Rusia ca principală amenințare și statuează drept obiectiv important creșterea prezenței militare a Statelor Unite pe teritoriul țării noastre.

2. Ministerul Apărării Naţionale a cerut luna trecută încuviinţarea Parlamentului pentru a lansa procedurile de achiziţie necesare extinderii, upgradării şi modernizării infrastructurii Bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, o investiție care este estimată la peste 2 miliarde euro, prin care baza va putea găzdui 10.000 de militari aliaţi și va deveni cea mai mare bază militară a NATO din Europa de Est. Anterior, detaliile extinderii acestei baze importante pentru poziția geostrategică a României au fost discutate de ministrul apărării naționale cu omologul său american și cu locţiitorul preşedintelui Comitetului Întrunit al şefilor Statelor Majore ale Armatei SUA. De asemenea, anul trecut, Comitetul Executiv Româno-American a discutat despre planurile de extindere a bazelor aeriene de la Mihail Kogălniceanu şi Câmpia Turzii. În același context, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, argumenta zilele trecute într-o videoconferință cu jurnaliști români că baza de la Kogălniceanu este ideal plasată geografic şi strategic pentru elemente expediționale și pentru proiecția militară a SUA în Orientul Mijlociu și în alte zone.

3. România se află în curs de înființare a Corpului Multinațional de Divizie Sud-Est de la Sibiu, o nouă structură de comandă NATO ce va funcționa în țara noastră și care a fost aprobată ca propunere din partea României în anul 2018, atunci când NATO a adoptat cel mai mare plan de reîntărire a apărării colective “Readiness Initiative”, prin intermediul căruia 30 de escadrile aeriene, 30 de nave de lupte și 30 de brigăzi mecanizate pot fi desfășurate în maxim 30 de zile oriunde este nevoie pe teritoriul Alianței.

4. Un raport recent al think tank-ului american CEPA arată că România este centrul de greutate al posturii NATO de descurajare regională pe flancul estic și are nevoie consolidări militare semnificative prin îmbunătățirea infrastructurii rutiere și feroviare și completarea arhitecturii regionale de comandă și control aliat.

5. Declarația adoptată de președinții Donald Trump și Klaus Iohannis în cadrul întâlnirii lor din august 2019 evocă palierul cooperării militare, în vreme ce două rezoluții adoptate recent de Senatul SUA și de Camera Reprezentanților pentru a marca 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice încurajează Guvernul Statelor Unite să facă în continuare demersuri pentru a determina o prezență crescută a NATO în România, adaptată la evoluția amenințărilor din regiunea Mării Negre.

Continue Reading

Facebook

POLITICĂ13 hours ago

Klaus Iohannis avertizează: Dacă majorarea pensiilor cu 40% intră în vigoare, România va pierde 3 miliarde de euro fonduri europene. Este un scenariu de groază

PARLAMENTUL EUROPEAN15 hours ago

Deputații europeni solicită măsuri pentru reducerea decalajului digital în educație: Egalitatea de șanse trebuie să fie în centrul politicii de educație a UE

MAREA BRITANIE15 hours ago

Negociatorul-șef al UE Michel Barnier: Uniunea Europeană este hotărâtă să ajungă la un acord comercial cu Regatul Unit, dar va fi fermă

INTERNAȚIONAL15 hours ago

Ministrul de externe Bogdan Aurescu, convorbire telefonică cu omologul din Arabia Saudită pentru extinderea dialogului politico-diplomatic și a relațiilor sectoriale

COMISIA EUROPEANA15 hours ago

Comisia Europeană: Raportul european privind drogurile 2020 arată că infractorii amenință sănătatea și securitatea celor care trăiesc în Europa

U.E.16 hours ago

Migrație: Comisia Europeană înființează un grup de lucru însărcinat cu rezolvarea situației de pe insula elenă Lesbos

Dan Motreanu16 hours ago

Eurodeputatul Dan Motreanu solicită CE mai multă transparență pentru comisioanele pe care le plătesc românii din străinătate atunci când transferă bani în România

INTERNAȚIONAL18 hours ago

Studiu: Un Brexit fără un acord comercial va fi de trei ori mai scump pe termen lung decât pandemia de coronavirus pentru Regatul Unit

COMISIA EUROPEANA18 hours ago

Ursula von der Leyen, despre noua politică de migrație și azil a UE: Reflectă un echilibru între responsabilitate și solidaritate în rândul statelor membre

JUSTIȚIE18 hours ago

Avocatul general al CJUE: Înființarea Secției Speciale în România încalcă legislația UE. Rapoartele MCV nu sunt obligatorii, dar trebuie luate în considerare

CONSILIUL EUROPEAN2 days ago

Charles Michel, apel la liderii lumii la 75 de ani de la crearea ONU: Curajul nostru de astăzi va crea oportunități pentru ca generațiile de mâine să-și deschide aripile

ROMÂNIA7 days ago

Ludovic Orban, la începerea lucrărilor la conducta submarină Midia – MGD: Susținem investițiile în gaze naturale care pot genera dezvoltare economică și creșterea calității vieții

Dragoș Pîslaru1 week ago

Dragoș Pîslaru: România trebuie să găzduiască viitoarea agenție a UE pentru cercetări biomedicale. Nu mai putem rata o nouă ocazie

Dacian Cioloș1 week ago

Dacian Cioloș: Legătura dintre bani și valori și consolidarea resurselor proprii sunt două aspecte esențiale în reconstrucția proiectului european

COMISIA EUROPEANA1 week ago

Seceta pedologică din România, menționată de Ursula von der Leyen în pledoaria pentru salvarea ”planetei noastre fragile”: Am văzut tot ce se întâmplă în jurul nostru: de la incendiile din Oregon până la culturile din România distruse de cea mai puternică secetă de zeci de ani

COMISIA EUROPEANA1 week ago

Comisia Europeană va numi în premieră un coordonator anti-rasism care să lucreze direct cu societatea civilă și instituțiile

COMISIA EUROPEANA1 week ago

Ursula von der Leyen anunță investiții de până la 20% din valoarea fondului de redresare Next Generation EU pentru a pava „calea europeană spre era digitală”

U.E.1 week ago

Grecia: Președintele Consiliului European îndeamnă statele membre să se mobilizeze pentru primirea de migranți după incendiul din tabăra Moria

U.E.2 weeks ago

Statele membre din sudul UE susțin îndemnul Franței la sancțiuni economice suplimentare împotriva Turciei

Dragoș Pîslaru2 weeks ago

Eurodeputatul Dragoș Pîslaru, amendament care prevede alocarea a 10% din planurile de redresare economică ale statelor din UE pentru măsuri care vizează tinerii

Advertisement
Advertisement

Trending