Connect with us

EDITORIALE

“4+1” concluzii după Conferința de la München: Criza securității europene provocată de Rusia, sincronizată cu unitatea Alianței transatlantice

Published

on

© Munich Security Conference

Sincronizarea ediției din acest an a Conferinței de Securitate de la München cu cea mai gravă criză de securitate din Europa de la finalul Războiului Rece provocată de Rusia a oferit relației transatlantice mai mult decât cadrul de etalare a unei reînnoite unități și a convergenței intereselor comune. Desfășurată într-un moment critic pentru securitatea euro-atlantică, cu o Europă aflată literalmente în pragul unui război a cărui declanșare ar aparține exclusiv (i)responsabilității Rusiei, tradiționala adunare a liderilor, instituțiilor și organizațiilor occidentului democratic și lumii civilizate nu numai că ne-a îndepărtat de concluziile amare ale “Westlessness-ului“, ci a reconfirmat că “simfonia transatlantică” virtuală de anul, trecut orchestrată de Joe Biden, Angela Merkel, Emmanuel Macron, și ceilalți nu a fost o diplomatică zvâcnire a unei alianțe care a garantat pacea, securitatea, prosperitatea și unitatea în Europa ultimelor aproape opt decenii, ci angajamentul de a întări și calibra alianța atlantică la provocările politice, economice, securitare, tehnologice și sociale ale următoarelor decenii ale veacului al XXI-lea.

Un maraton de conversații strategice având în fundal peisajul geopolitic al unei invazii sau unui atac militar rus în Ucraina, Conferința de Securitate de la München a avut loc în timp ce talia mobilizării forțelor militare rusești înrăutățește pe zi ce trece perspectiva că diplomația ar fi piedica trăgaciului. 

Boicotată de Rusia prin absență, Conferința de Securitate de la München a tras cortina ediției în care “Westlessness-ul” a fost înlocuit de consensul unității occidentale și în care avertismentul sentimentului de “neputință” (Helplessness) colectivă a democrațiilor liberale a fost un fel de ceas deșteptător pentru era competiției strategice către o nouă ordine globală în care am intrat de câțiva ani. Și pentru că în fiecare criză există și o oportunitate, nimic nu se poate compara cu o criză pentru a însufleți și a potența valoarea adăugată a relației transatlantice

Ca un preambul pentru cele ”4+1″ concluzii ale Conferinței din acest an, președintele MSC din ultimii 14 ani, ambasadorul Wolfgang Ischinger, a primit drept suvenir la momentul retragerii un volum de viziuni diplomatice al cărui motto “Speak softly and carry a big stick book!” reprezintă o adaptare a viziunii de politică externă a fostului președinte american Theodore Roosevelt cu care aproape secularul Henry Kissinger își începe desăvărșita operă “Diplomația”.

Cele “4+1” concluzii propuse ar putea fi adaptate “Speak resolute and carry a big unity“, căci fiecare înfățișare transatlantică din desfășurătorul Conferinței a căutat să simbolizeze dimensiuni aparte ale alianței dintre cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Prima zi a aparținut alianței transatlantice de pe axa Washington – Berlin, a doua redutei SUA – NATO – UE, iar cea de-a treia consacrată limbajului puterii pe care Uniunea Europeană trebuie să-l învețe și să-l practice.

1. Consens, unitate și coordonare

Până anul trecut, trecuseră aproape cinci ani din clepsidra relației transatlantice de la cele din urmă discursuri consonante între cele două maluri ale Atlanticului de Nord și de la intrarea într-un roller-coaster, cu momente dintre cele mai tensionate. Discursurile și dialogurile de la MSC 2022 au fost însă de un nivel superior fără precedent în ultimele decenii pentru istoria legăturii transatlantice. Erodată de multe aspecte până la anii administrației Trump – disensiunile privind invazia din Irak dintre anglo-saxoni (SUA și UK) și puterile continentale (Franța și Germania) sau chiar Declarația Summitului NATO de la București din 2008 când SUA doreau să ofere Georgiei și Ucrainei calea spre aderare la Alianță – alianța dintre Europa și Statele Unite ale Americii și-a regăsit cadența, agenda comună și sincronizarea. Iar o dovadă la îndemână, până la unitatea cu care tratează Rusia, este dezamorsarea relativ rapidă a celei mai recente crize diplomatice transatlantice, când SUA și Regatul Unit au creat o alianța de securitate AUKUS cu Australia, ocolind fără memento Franța și ceilalți parteneri din Uniunea Europeană care lansau propria lor strategie pentru Indo-Pacific și contracararea influenței Chinei.

Faptul că în paragraful de mai sus am menționat Declarația NATO de la București ne întoarce la una dintre originile acestei crize și la cascada de acțiuni revanșarde ale Rusiei, cu războiul ruso-georgian la patru luni de la summitul aliat din România, cu ocuparea ilegală a Crimeei și cu sprijinirea separatismului în bazinul Donbas din estul Ucrainei. Treptat, Occidentul a cunoscut acel modus operandi al conflictelor prelungite care, din punct de vedere juridic, plasează zona geografică dintre NATO și Rusia într-o delimitare, fie gri, fie de tipul sferelor de influență după care Moscova tânjește.

Fiecare discurs și intervenție transatlantică pe scena Conferinței de la München a avut același sens, iar structurile cuvântărilor au fost similare. Rând pe rând, șeful diplomației americane, secretarul general al NATO, președinta Comisiei Europene, vicepreședinta Statelor Unite și președintele Consiliului European au aplicat un silogism politic în care diferitele concluzii precum “mai multă prezență NATO pe flancul estic”, “mai multă unitate între SUA și Europa”, “cimentarea alianței transatlantice”, “set de sancțiuni severe și fără precedent” sunt deduse din premisele acțiunilor agresive ale Rusiei, care a avansat cereri de garanții de securitate sub forma unor pretenții care aduc atingere securității euro-atlantice și care a comasat cea mai amplă desfășurare de forțe de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial la câteva sute de kilometri de flancul estic al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene.

2. La capătul răbdării strategice. Viraj cu tot arsenalul politic în pilonii regimului Putin

Mesajul Occidentului este cât se poate de limpede. SUA și Europa nu mai acceptă, indiferent de costurile economice, acest modus operandi post-Război Rece al Rusiei. Fie regimul de la Kremlin se potolește, fie va fi aruncat în irelevanță fără ca NATO, Statele Unite și Europa să facă altceva decât să-și apere valorile, economiile și societățile. La Conferința de la München, toți interlocutorii transatlantici au pendulat între prudența afirmațiilor și avertismente exemplificate ale măsurilor draconice de pe urma cărora Rusia ar putea suferi dacă atacă Ucraina. Chiar și această pendulare cu tact a reliefat că această triadă de “consens, unitate și coordonare” a produs un manual de măsuri pe care Occidentul le va adopta cu fiecare pas în plus pe care Moscova îl va face către Ucraina.

Toți liderii transatlantici au expus aceeași abordare multifațetată: 1) dialog diplomatic până la primul trăgaci sau vârf de bocanc militar rus în interiorul Ucrainei; 2) pachet vast și sever de sancțiuni – dacă președintele Vladimir Putin dă ordinul de atac – precum decuplarea Rusiei de la instituții financiare, privarea industriei rusești de componente de import esențiale, transformarea gazoductului Nord Stream 2 într-un proiect complet nefuncțional, urmărirea, anchetarea și înghețarea fondurilor și companiilor oligarhilor ruși, sancționarea oficialilor din anturajul președintelui Putin; 3) o continuă ranforsare a prezenței militare de apărare și descurajare pe flancul estic, ceva mai mult decât contrar a ceea ce a solicitat Rusia, anume retragerea militară a NATO din țările care au aderat la Alianță după 1997.

Dar acest manual de sancțiuni este însoțit de un al doilea care arată nu numai gravitatea situației, ci disponibilitatea Europei și solidaritatea Statelor Unite de a nu permite Rusiei să retraseze granițele și să încalce normele internaționale prin folosirea forței. Acesta se referă la pregătirea Uniunii Europene pentru efectele sancțiunilor care vor fi impuse Moscovei, de care Europa depinde în proporție de peste 40% pentru aprovizionare cu gaze naturale, și atât președinta Comisiei Europene, cât și președintele Consiliului European au asigurat că UE este pregătită să gestioneze aceste efecte. Washington-ul și Bruxelles-ul au început planificările de urgență pentru a asigura alimentarea energetică și securitatea aprovizionării pentru întreaga UE, transporturile de gaz natural lichefiat din SUA, cel mai mare producător mondial, prin apele Atlanticului de Nord, către Europa sunt în plină desfășurare, iar SUA și Comisia Europeană poartă discuții cu actori precum Qatarul sau alte state bogate sau deținătoare de rezerve de hidrocarburi pentru a furniza alternative energetice Europei.

3. Personalizarea agresorului – Rusia Kremlin

Atunci când securea Războiului Rece a fost îngropată de Bush senior și Gorbaciov în Marea Mediterană, în largul apelor teritoriale ale Maltei, pentru a permite istoriografiei să consemneze “De la Ialta la Malta”, NATO a rămas unicul bloc politico-militar ce a supraviețuit confruntării bipolare, chiar dacă prestigioși specialiști americani ai “școlii realiste” de relații internaționale, precum John Mearsheimer, invocau demersul următor al dizolvării Alianței pentru că dispăruse inamicul comun. Dar natura politică a NATO i-a justificat supraviețuirea într-o lume în care superioritatea unipolară americană avea premisele unei proiecții a valorilor democratice în lume. Până când momentul unipolar al SUA a fost zguduit de atacurile de la 11 septembrie 2001, iar laitmotivul fondator al NATO – clauza de apărare colectivă – a fost declanșat în premieră. Și până când inamicul tradițional a revenit în rolul său. De altfel, în timeline-ul celor 31 de ani de când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, în ultimii 14 ani Rusia a revenit la practica sferelor de influență, încălcând suveranitatea și integritatea teritorială a statelor din vecinătatea sa europeană.

Totuși, ceea ce am putut observa la München este o personalizare a agresorului. În 2020, când opoziția democratică din Belarus a aprins flacăra speranței scăpării de sub dictatura lui Aleksandr Lukașenko, Uniunea Europeană s-a mobilizat pregătind un plan pentru un Belarus democratic și operând o distincție clară între regimul de la Minsk și măsurile restrictive aplicate acestuia și poporul belarus.

Rând pe rând, pe scena Conferinței, liderii occidentali prezenți au pus reflectoarele pe Kremlin și locatarul palatului prezidențial de la Moscova, Vladimir Putin, plasând pe umerii regimului care conduce Rusia cu mână de fier din 31 decembrie 1999 responsabilitatea declanșării unui conflict armat în Europa. 

4. Competiția către o nouă ordine globală. De la disputa Occident – Rusia la confruntarea sistemică dintre democrații și autocrații

Faptul că această “criză a Rusiei”, după cum a denumit-o titulara portofoliului de politică externă în noul guvern federal de la Berlin, a rulat pe tot parcursul Conferinței nu înseamnă că tema mainstream a relațiilor internaționale în următorii ani a căzut într-un punctual con de umbră. Singurul reprezentant al unui regim autocrat care s-a adresat Conferinței de Securitate de la München a fost ministrul de externe chinez Wang Yi, într-un semnal că deteriorarea severă a relațiilor dintre democrațiile liberale și Beijing încă nu s-a produs.

Astfel se produce și distincția majoră a ciocnirilor sub-sistemice și sistemice, precum și completarea decupajului cu care a fost secționat aproape fiecare discurs occidental la München.

Disputa dintre Occident și Rusia are multiple componente, de la securitate și militare la politice, economice și ideologice, dar este dominată de un caracter regional specific cu potențialul unui ricoșeu asupra întregii stabilități globale. Confruntarea cu China, după cum a fost sintetizată anul trecut la München de Joe Biden, este bătălia pentru secolului al XXI-lea între democrații și autocrații, unde democrațiile înseamnă Occidentul transatlantic și țările like-minded din Asia-Pacific și unde Beijingul reprezintă forța predominantă care contestă ordinea liberală democratică.

Paragraful anterior întregește și preocupările pe care liderii transatlantici le-au rostit în capitala Bavariei, iar cel puțin doi dintre ei – șefa Comisiei Europene și șeful diplomației UE – le-au formulat explicit, referindu-se la declarația comună anti-occidentală pe care președinții Chinei și Rusiei au semnat-o recent și în raport cu care liderii instituționali europeni au decis să se poziționeze, calificând-o un “manifest revizionist” al ordinii mondiale.

Această bucată lipsă din puzzle explică și importanța celorlalte mesaje pe care Occidentul le-a transmis la München, precum faptul că NATO rămâne piatra de temelie a securității europene, iar eforturile apărării europene vor veni numai în completare, precum sinergia dintre proiectele de conectivitate Global Gateway (UE) și Build Back Better World (SUA), agenda comună transatlantică pe teme de energie și tehnologie, asumarea Busolei Strategice a UE, a unei noi declarații de cooperare UE – NATO și a noului Concept Strategic al NATO.

+ 1. România și nevoia de mai multă proiecție a intereselor sale de politică externă

Pentru lumea relațiilor internaționale, München-ul este scena geopolitică și strategică unde se ia pulsul dimensiunii de securitate globală, iar Davos-ul este cadrul de referință pentru trend-ul, direcția și ritmul economiei globale, a fenomenului globalizării și a revoluțiilor economice. Pentru România, Davos-ul rămâne în mare parte un miraj, un obiectiv neatins la nivel de reprezentare guvernamentală. Însă München-ul reprezintă o necesitate strategică.

Participarea la Conferință presupune două aspecte: 1) prezență pe scena Conferinței a reprezentanților statului român, cu discursuri și dezbateri și 2) participare în marja Conferinței la evenimente adiacente și reuniuni bilaterale. Prin cea de-a doua componentă, participăm în fiecare ediție, iar 2022 nu face excepție prin întrevederile și dezbaterile la care statul român a fost reprezentat la nivelul ministrului de externe, valorificându-se astfel succesele recente ale suplimentării prezenței SUA și aliate în România, ale pregătirii unei decizii NATO pentru un grup de luptă în România, dar și urmărirea obiectivelor galvanizării unor relații de parteneriat cu actori like-minded din Indo-Pacific sau ale elaborării unei strategii pe termen lung pentru regiunea Mării Negre.

Cu toate acestea, ar trebui să fie un obiectiv de prim rang pentru toate echipele de politică externă de la palatele decizionale de la București, ca parte a eforturilor României de a fi mai influentă pe scena europeană și transatlantică, să fim prezenți pe podiumul Conferinței de Securitate de la München în fiecare an pentru a ne promova contribuția la agenda de securitate euro-atlantică și pentru a susține cauza intereselor geostrategice ale României.

Desfășurată sub dilema capacității democrațiilor liberale și a alianței transatlantice de a ieși din neputința colectivă pentru a schimba cursul crizelor în desfășurare, Conferința de Securitate de la München a galvanizat perspectiva strategică că alianța dintre Europa și America de Nord nu și-a spus ultimul cuvânt dominant pe arena internațională, și că recesiunea geopolitică a Occidentului democratic a luat sfârșit în perspectiva asumării unei partituri comune în competiția către o nouă ordine globală.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Toate drumurile transatlantice duc la… București. Ministeriala NATO și reuniunea liderilor de la München sau cum să ne apropiem de influența și talia propriei poziții geostrategice

Published

on

© MAE

Centrul de greutate al Europei se mută spre est. Este o idee provenită din primul mare discurs privind integrarea europeană pe care noul cancelar german Olaf Scholz l-a susținut în vara acestui an, la Universitatea Carolină din Praga, când liderul de la Berlin că printr-o Uniune Europeană extinsă la 30 sau 36 de state “s-ar putea spune că centrul Europei se mută spre est”. Dar centrul de greutate al Europei și chiar al apărării și securității euro-atlantice s-a deplasat înspre estul continentului, pe flancul estic al UE și NATO de mai bine de nouă luni, de la invazia militară brutală și ilegitimă a Rusiei în Ucraina. Fie dacă acredităm sau nu această teză, fie dacă ne referim la comunitatea transatlantică ca la un spațiu geopolitic cuprins între coasta pacifică a Statelor Unite și Marea Neagră, se desprinde o certitudine: capitalele de pe flancul estic al NATO, mai ales Bucureștiul, dețin un rol semnificativ și devin și mai importante și influente dacă jocul politic și diplomatic pe care acestea îl practică atinge talia pe care poziția geostrategică le-o conferă.

Și despre toate acestea este vorba în următoarele trei zile în care România, potrivit ministrului de externe, este capitala diplomatică europeană și euroatlantică prin faptul că Bucureștiul găzduiește simultan și consecutiv reuniunea liderilor Conferinței de Securitate de la München (Munich Leaders Meeting) și reuniunea miniștrilor de externe din țările NATO. Prima reprezintă o manifestare intelectuală, de gândire și prospectivă strategică, de anticipare a următoarelor lebede negre într-un deceniu în care am intrat afectați de o pandemie, de debutul unei crize economice, energetice și a lanțurilor de aprovizionare și de război și, nu în ultimul rând, de a decanta lecțiile învățate și de a pune laolaltă acel “to do transatlantic” pentru a depăși uniți crizele anilor ce vin. Cea de-a doua este o reuniune decizională care va aduce la aceeași masă toți cei 30 de miniștri de externe din țările aliate, între care SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Canada, Italia și Turcia, împreună cu omologi din țări partenere, inclusiv Ucraina, Republica Moldova și viitorii membri Finlanda și Suedia.

Dar contextul, simbolistica și conținutul contează.

Între 18 și 20 februarie, Conferința de Securitate de la München, cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internațional și amfitrion al atâtor momente diplomatice de referință între SUA și aliații europeni sau între americani, germani, francezi, britanici și ruși, își deschidea pentru prima oară ușile în format fizic de la debutul pandemiei. Deși era prima ediție pentru noul cancelar german Olaf Scholz sau pentru administrația Biden, reprezentată de vicepreședinta Kamala Harris, atenția era îndreptată simultan spre prezența și discursul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și absența totală a Rusiei, adeseea reprezentată de ministrul de externe Serghei Lavrov. La finele săptămânii următoare, arhitectura de securitate europeană era zguduită din temelii, Moscova și Kremlinul declanșând agresiunea militară la scară largă împotriva Ucrainei.

Între ediția de anul acesta și cea viitoare, din februarie 2023, reprezentanții Conferinței de Securitate de la München au organizat două reuniuni ale “Munich Leaders Meeting”. Prima, din luna mai, la Washington. Cea de-a doua, din aceste zile, la București. Este pentru prima dată când o astfel de manifestare sub egida Conferinței de Securitate de la München are loc pe flancul estic al NATO și al Uniunii Europene, la frontieră directă cu conflictul declanșat de Rusia în Ucraina. Și în ce moment, unul de război la porțile UE și NATO. Sigur că vorbim de o punte simbolică între Washington și București prin filtrul celui mai important think tank german și european în domeniul securității transatlantice, dar reuniunea din aceste zile de la București este o recunoaștere, la nivel conceptual, că România este parte a circuitului ideilor strategice și informațiilor atât de necesare în analiza și prospectiva pe care fiecare trebuie să bazeze fiecare decizie și acțiune de politică externă și de securitate.

Conținutul este limpede. Invazia militară Rusiei în Ucraina marchează un moment de cotitură în politica mondială pe care noul cancelar german Olaf Scholz l-a denumit “Zeitenwende” pentru a explica resetarea politicii externe și de securitate a Germaniei și a o transformă într-o amprentă puternică asupra acțiunii externe a Uniunii Europene.

Ca răspuns, la acest “Zeitenwende” partenerii transatlantici au dat dovadă de o unitate remarcabilă în a se opune asaltului Rusiei, în a sprijini Ucraina și în a consolida NATO. Cu toate acestea, războiul brutal împotriva Ucrainei continuă, iar efectele sale sunt resimțite în întreaga lume, de la (in)securitate alimentară la (in)securitate energetică și așa mai departe.

Iar dacă Munich Leaders Meeting de la Washington s-a concretizat cu un “to do list transatlantic”, o versiune actualizată a acestuia va fi consolidată după reuniunea de la București, desfășurată în ajunul unei întruniri politico-diplomatice și decizionale de referință – ministeriala de externe a NATO – cu o agendă centrată pe susținerea Ucrainei și care, în mod inevitabil, va viza flancul estic al NATO și importanța strategică a Mării Negre, priorități centrale ale României.

Dacă reuniunea liderilor de la München este prima astfel de întâlnire organizată pe flancul estic, și ministeriala NATO este definită de importanța contextului, simbolisticii și a conținutului pe care îl va livra.

Conturată în faza sa inițial ca o reuniune care va marca și aniversarea a 20 de ani de la Summitul NATO de la Praga, când România, țările baltice, Slovacia, Slovenia și Bulgaria primeau invitația de a se alătura Alianței, reuniunea miniștrilor de externe din NATO de la București a căpătat o importanță și mai aparte. Este prima reuniune de acest tip între șefii diplomațiilor euro-atlantice după summitul NATO de la Madrid, când aliații au adoptat noul Concept Strategic, și este prima astfel de întâlnire decizională pe flancul estic după debutul agresiunii militare a Rusiei în Ucraina.

Astfel, în mod invariabil, reuniunea NATO de la București va fi centrată pe reconfirmarea importanței strategice a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică și a angajamentului NATO pentru securitatea statelor aliate de pe flancul estic. Iar componenta importanței strategice pe care Europa de Est a căpătat-o poate fi observată și prin maniera în care a fost concepută reuniunea cu țările partenere NATO în cadrul ministerialei de la București. Ucraina, Georgia și Republica Moldova sunt reprezentate la nivel de miniștri de externe, înregistrându-se o premieră în ceea ce privește R. Moldova.

Dar ghidajul discuțiilor și deciziilor va fi noul Concept Strategic, documentul cardinal aprobat în vara acestui an pentru a pregăti NATO pentru o eră a competiției strategice și pentru o lume din ce în ce mai periculoasă și mai impredictibilă.

Noul Concept Strategic numește Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice, o recalificare fundamentală a relațiilor cu Moscova, care în precedentul concept strategic din 2010 era considerată un potențial partener strategic. De asemenea, China este abordată în premieră într-un astfel de document, fiind definită ca o “provocare sistemică”, iar regiunea Mării Negre este recunoscută, tot pentru prima dată în concepția strategică aliată, ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică. 

De aceea, deciziile de la București vor gravita în jurul asumării unor noi forme de sprijin pentru Ucraina, consolidarea rezilienței și protejarea infrastructurii critice, securitatea flancului estic și, nu în ultimul rând, articularea continuă a unei abordări a Alianței față de China ca regim autocratic care reprezintă o provocare pentru securitatea occidentală și internațională.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed | Ursula von der Leyen și Kaja Kallas: Conectivitate de încredere. Cum ne va conduce Global Gateway către o lume liberă și deschisă

Published

on

© European Union 2022 - Source : EC Audiovisual

de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene

și Kaja Kallas, prim-ministra Republicii Estonia

Fragilitatea economiei globale a fost scoasă la iveală de războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei, de pandemia de COVID-19 și de atacurile fizice și cibernetice împotriva infrastructurii critice. Pentru securitatea și bunăstarea cetățenilor noștri, trebuie să înlocuim dependențele nesustenabile cu parteneriate echilibrate. Trebuie să facem afaceri cu parteneri în care să putem avea încredere, nu cu cei care folosesc această încredere ca pe o armă. Și trebuie să fim puternici împreună, ca democrații împotriva autocrației, să ne apărăm valorile și să modelăm viitorul economiei globale.

Acesta este angajamentul asumat prin Global Gateway, pachetul de investiții al Uniunii Europene, în valoare de 300 miliarde EUR, menit să contribuie la reancorarea ordinii globale bazate pe reguli internaționale și economice. Lansat de aproape un an, acesta întruchipează o abordare pe care Estonia a promovat-o mult mai devreme decât mulți alții: conectivitate de încredere. O abordare care a devenit chiar și mai urgentă în contextul agresiunii nejustificate și al încălcării grave a dreptului internațional de către Rusia.

Înlocuim combustibilii fosili din Rusia cu lanțuri de aprovizionare reziliente care permit tranziția ecologică și evită crearea de noi dependențe. Promovăm o societate digitală deschisă, sigură și centrată pe om, care să reflecte valorile și standardele noastre democratice. Și continuăm să îi implicăm pe partenerii noștri care doresc să ni se alăture în construirea unui viitor liber, prosper și durabil. Urmând această cale, avem de făcut o alegere: suntem dispuși să plătim o primă pentru încredere, sau nu? Mesajul Europei este clar: încrederea vine într-adevăr cu un preț, dar este un preț care merită plătit. Libertatea este neprețuită.

De la vorbe la acțiune

Cele trei state baltice, alături de altele din Europa Centrală și de Est, au înțeles de ani de zile intenția reală a lui Putin, avertizându-i pe alții că Rusia nu este un partener energetic de încredere. Estonia, alături de Letonia, Lituania și Polonia, au început să se desprindă de energia rusă cu mult înainte de invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Kremlin. Aceste țări au investit în energii regenerabile, terminale de GNL sau interconexiuni. Acum, prin RePowerEU, toată Europa le urmează exemplul, pentru a pune capăt dependenței noastre de combustibilii fosili ruși o dată pentru totdeauna.

Criza actuală a scos la iveală puterea interioară a Uniunii Europene. Am acționat dând dovadă de unitate, viteză și hotărâre. Sancțiunile noastre împotriva Rusiei îi paralizează economia de război, iar Ucraina câștigă teren pe câmpul de luptă. NATO și alianța transatlantică pentru securitate sunt acum mai puternice ca niciodată. Dar războiul este departe de a se termina. Pentru a asigura victoria Ucrainei împotriva invadatorului, UE și aliații săi trebuie să dețină puterea necesară pentru a ghida ordinea geo-politică și economică spre deschidere, cooperare și libertate, precum și spre aderarea la norme care să reflecte aceste valori. Global Gateway, ca întruchipare a conectivității de încredere, este instrumentul potrivit pentru aceasta.

Către parteneriate de încredere

Global Gateway este promisiunea Europei de a le face o ofertă de cooperare pozitivă, bazată pe valori, partenerilor noștri din vecinătate și globali. În timp ce autocrațiile caută să creeze sfere de influență, să aprofundeze mai degrabă decât să reducă dependențele nesănătoase, noi dorim să construim parteneriate bazate pe valori și viziuni comune pentru viitor. Dorim să construim infrastructura digitală și verde ale economiei de mâine, să ne conectăm partenerii cu Europa – inclusiv cu vecinătatea noastră estică – și să ne conectăm pe noi la sudul global divers și dinamic.

Global Gateway oferă deja rezultate concrete. De exemplu, UE finanțează noi coridoare economice și infrastructură energetică pentru a aduce Balcanii de Vest mai aproape de Uniunea noastră, astfel încât aceștia să își poată îndeplini visul european. Prin investiții în regenerabile, hidrogen verde și lanțuri valorice ale materiilor prime, construim relații câștigătoare cu țări precum Namibia și Chile – pentru creșterea lor durabilă și securitatea noastră energetică. Sau, prin construirea infrastructurii digitale, cum ar fi un nou cablu submarin de fibră optică pe sub Marea Neagră, diversificăm accesul la internet în Caucaz și Asia Centrală. Global Gateway sprijină, de asemenea, construcția de unități de producție a vaccinului mARN în Rwanda și Senegal și, în curând, în America Latină, pentru a promova sănătatea globală prin transferuri avansate de tehnologie și reziliență regională.

Este important să facem front comun împotriva atitudinii tot mai ferme și a agresiunii crescânde ale regimurilor autocratice. De aceea, Global Gateway a reunit cei mai apropiați parteneri ai Europei și alte inițiative privind conectivitatea de încredere – de exemplu, prin parteneriatul G7 privind infrastructura și investițiile la nivel mondial – pentru de a ne valorifica nu doar investițiile, ci și know-how-ul și puterea de stabilire a standardelor. Împreună putem modela o nouă eră a globalizării, una care prețuiește reziliența economică pe lângă eficiența economică, precum și valorile noastre pe lângă prosperitate.

O platformă pentru coordonare

Trăim un moment decisiv – un moment al adevărului. Este imperativ să continuăm să facem față provocării și să construim o coaliție puternică în favoarea progresului și împotriva revizionismului istoric. Pentru a facilita cooperarea noastră, Estonia a creat Portalul parteneriatelor Echipa Europa, unde Uniunea Europeană și statele sale membre își pot implica partenerii ca parte a Global Gateway. Summitul digital din acest an de la Tallinn este un apel la acțiune pentru ca democrațiile să furnizeze, împreună, conectivitate de încredere, să susțină libertatea și democrația și să demonstreze că suntem aici pe termen lung – pentru Ucraina, pentru pace și pentru viitorul ordinii noastre internaționale deschise și corecte.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed | Dubravka Šuica, Nicolas Schmit și Helena Dalli: Servicii de îngrijire de calitate, accesibile și la prețuri abordabile: o investiție pentru societate

Published

on

© colaj foto (European Parliament, 2019/ Source: EC - Audiovisual Service)

de 

Dubravka Šuica, vicepreședinta pentru democrație și demografie

Nicolas Schmit, comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale

Helena Dalli, comisarul european pentru egalitate

La doar câteva zile înainte de următorul discurs privind starea Uniunii al președintei Comisiei, reamintim un angajament important din discursul de anul trecut: o strategie europeană privind serviciile de îngrijire, pentru a ajuta bărbații și femeile să beneficieze de cea mai bună îngrijire și echilibru în viață. Se estimează că unul din trei europeni are responsabilități de îngrijire și peste 9,1 milioane de persoane, majoritatea femei, lucrează în sectorul serviciilor de îngrijire.

În Uniunea Europeană, ne străduim să creăm o societate în care noi toți, tineri și bătrâni, indiferent de capacitățile fizice, avem șanse egale de a ne urmări obiectivele în viață. Prin urmare, ne propunem să oferim o mai mare recunoaștere a valorii pe care o au atât îngrijirea profesională, cât și cea informală și să ne asigurăm că toată lumea are acces la servicii de îngrijire de înaltă calitate.

Atunci când se pot baza pe servicii de îngrijire de calitate, accesibile și la prețuri abordabile, femeile acced mai ușor la piața muncii, sporindu-li-se și capacitatea de a rămâne pe piața muncii și de a-și urma parcursul profesional dorit.

În prezent, în UE, aproximativ 7,7 milioane de femei nu au un loc de muncă din cauza faptului că trebuie să își asume responsabilități de îngrijire informale. În cazul bărbaților, acest număr este de 450 000. Atât femeile, cât și bărbații trebuie să aibă posibilitatea reală de a alege atunci când au deopotrivă obligații private și profesionale. Prin urmare, investițiile în îngrijirea copiilor și în îngrijirea pe termen lung reprezintă o investiție în egalitatea de gen.

Este nevoie de servicii de îngrijire de înaltă calitate în toate etapele vieții. Dezvoltarea copiilor este stimulată atunci când au acces la educație și îngrijire de la nivel preșcolar, acest lucru contribuind totodată la reducerea riscului de excluziune socială și la un start în viață în condiții de egalitate. Opțiunile de îngrijire mai adaptate în Europa vor contribui la reducerea sarcinii pentru familiile în care există copii cu dizabilități, jumătate dintre aceștia fiind în prezent îngrijiți exclusiv de părinții lor.

Ca parte a noii Strategii europene privind serviciile de îngrijire, prezentată la 7 septembrie, Comisia Europeană propune revizuirea obiectivelor de la Barcelona privind îngrijirea copiilor, astfel încât cel puțin 50 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani să participe la educație și îngrijire preșcolară, în creștere față de obiectivul actual de 33 %.

În România, rata de înscriere este de 14 %. S-au înregistrat progrese la nivelul UE în ultimii 20 de ani, însă diferențele dintre statele membre sunt mari, variind de la 6 % la 66 %. Prin aceste noi obiective ambițioase, dar realiste, dorim să vedem progrese reale în toate statele membre și în toate regiunile.

În Strategia europeană privind serviciile de îngrijire facem, de asemenea, recomandări concrete pentru îmbunătățirea îngrijirii pe termen lung. Pandemia de COVID-19 a scos în evidență necesitatea unui sistem de îngrijire mai rezilient.

Europa trece printr-o tranziție demografică semnificativă, marcată și de îmbătrânirea populației, astfel încât se preconizează că numărul persoanelor care ar putea avea nevoie de îngrijire pe termen lung va crește de la aproximativ 30 de milioane în 2019 la aproape 40 de milioane în 2050. Aproximativ 52 de milioane de europeni oferă îngrijire informală pe termen lung membrilor familiei sau apropiaților.

Îngrijirea pe termen lung de înaltă calitate și la prețuri accesibile le permite persoanelor în vârstă și persoanelor cu dizabilități să își mențină autonomia și să trăiască cu demnitate. De aceea, printr-o abordare centrată pe individ, strategia urmărește să ofere o gamă de servicii care să răspundă nevoilor oamenilor.

Dorim ca statele membre să sporească disponibilitatea și diversitatea serviciilor profesionale de îngrijire pe termen lung, cum ar fi îngrijirea la domiciliu, îngrijirea în cadrul comunității și îngrijirea rezidențială. Serviciile de îngrijire pe termen lung care sunt bine integrate cu asistența medicală pot contribui la reducerea sarcinii asupra spitalelor și a altor unități medicale.

Sectorul îngrijirii se confruntă cu o penurie dramatică de lucrători și trebuie să abordăm cauzele profunde ale problemei prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, a salariilor și a formării. Peste 9,1 milioane de persoane din UE – 90 % dintre acestea fiind femei – lucrează în prezent în sectorul îngrijirii. Până în 2050 este nevoie de încă cel puțin 1,6 milioane de lucrători în domeniul îngrijirii pe termen lung pentru a menține același nivel de acoperire a acestor servicii ca în prezent, despre care știm că nu este întotdeauna adecvat.

Pentru a ajunge la o societate egală și echitabilă, trebuie să facem un salt înainte și să le oferim cetățenilor opțiuni adecvate. Oamenii trebuie să fie în măsură să găsească un echilibru între îndatoririle profesionale și cele familiale. Fiecare copil trebuie să beneficieze de servicii de îngrijire accesibile și de calitate. Fiecare persoană în vârstă și fiecare persoană cu dizabilități trebuie să beneficieze de sprijin adecvat și de servicii de îngrijire de calitate. Fiecare îngrijitor trebuie să fie apreciat în profesia sa.

Haideți să le oferim oamenilor posibilitatea de a face o alegere de calitate, pentru un viitor de calitate. Îngrijirea este profitabilă. Este timpul să ne îngrijim de îngrijire.

Continue Reading

Facebook

NATO2 mins ago

Începe ministeriala de externe a NATO de la București. Jens Stoltenberg: Nu-l putem lăsa pe Putin să câștige. Mă aștept să sporim sprijinul de apărare antiaeriană pentru Ucraina

SCHENGEN9 hours ago

Social-democrații din Parlamentul Suediei spun “da” aderării României și Bulgariei la Schengen și se declară pregătiți să susțină poziția Guvernului de la Stockholm

NATO12 hours ago

Secretarul general al NATO: Sunt recunoscător pentru sprijinul puternic din partea României pentru aderarea Finlandei și Suediei la Alianță

NATO14 hours ago

Nicolae Ciucă, întâlnire cu Jens Stoltenberg. Prim-ministrul a apreciat măsurile luate din timp de NATO pentru apărarea colectivă a Flancului Estic

NATO15 hours ago

Klaus Iohannis, în ajunul ministerialei NATO de la București: Avem nevoie de planuri foarte concrete în cazul unui atac. Nu putem lăsa astfel de decizii pentru ultimul moment

ROMÂNIA15 hours ago

Nicolae Ciucă, mesaj înainte de 1 Decembrie: Misiunea noastră trebuie să fie națiunea română ca națiune europeană

ROMÂNIA15 hours ago

Președintele Camerei Deputaților îndeamnă, cu ocazia Zilei Naționale, la solidaritate cu toți cei care au cea mai mare nevoie de ajutor

COMISIA EUROPEANA16 hours ago

Comisia Europeană a aprobat Programul de Dezvoltare Durabilă. Marcel Boloș: După finalizarea investițiilor din bani UE, gradul de conectare a populației la rețeaua de apă va fi de peste 85%

ROMÂNIA16 hours ago

SUA și România: parteneri strategici de 25 de ani. Washington-ul prezintă bornele unui parteneriat “înrădăcinat într-un angajament comun față de valorile democratice” în ajunul vizitei lui Blinken la București

NATO16 hours ago

Reuniunea Liderilor de la München: Bogdan Aurescu a pledat pentru un “to-do list” transatlantic pentru securitatea la Marea Neagră

NATO2 mins ago

Începe ministeriala de externe a NATO de la București. Jens Stoltenberg: Nu-l putem lăsa pe Putin să câștige. Mă aștept să sporim sprijinul de apărare antiaeriană pentru Ucraina

NATO18 hours ago

Reuniunea Liderilor de la München. Klaus Iohannis: Unitatea transatlantică, o surpriză strategică pentru Rusia. Importanța strategică a Mării Negre, o lecție învățată

NATO19 hours ago

Bogdan Aurescu: Organizarea Reuniunii Liderilor de la München la București, o recunoaștere a rolului strategic al României. Ce se întâmplă în Marea Neagră nu rămâne în Marea Neagră

ROMÂNIA21 hours ago

Nicolae Ciucă a discutat cu premierul Serbiei despre revigorarea dialogului bilateral și intensificarea cooperării economice

ROMÂNIA22 hours ago

Ministrul croat de externe se așteaptă la o decizie pozitivă privind aderarea țării sale la Schengen: Susţinem adoptarea aceleiaşi decizii pentru România şi Bulgaria

COMISIA EUROPEANA2 days ago

Comisia Europeană va plăti transportul a 40.000 de tone de cereale în cadrul programului umanitar ”Cereale din Ucraina”

U.E.4 days ago

Volodimir Zelenski subliniază importanța unității europene în fața războiului rus: Suntem cu toții părți ale unui întreg

ROMÂNIA4 days ago

Klaus Iohannis pledează pentru coerența posturii de descurajare și apărare a NATO pe întreg flancul estic și anunță reluarea de către România a misiunilor de poliție aeriană în țările baltice din 2023

PARLAMENTUL EUROPEAN4 days ago

Ursula von der Leyen, încrezătoare că împreună putem ”reafirma ce înseamnă să fii european”: Cei care au luptat pentru libertate nu vor accepta robia unui trecut hidos

NATO4 days ago

Stoltenberg le va cere Aliaților, la București, să facă „mai mult” pentru Ucraina: Șansele pentru o soluție pașnică cresc în funcție de ce se întâmplă pe câmpul de luptă

Team2Share

Trending