Connect with us

EDITORIALE

A message for Ms. Nuland and Mr Biden: We need money to fight corruption!

Published

on

The following article examines the fight against corruption, focusing on the need to involve civil society and media, locally and regionally. This involvement should be supported by international Donors and the U.S. could engage with the EU in the fight against corruption in Romania.

Gratian-Mihailescu-2-214x300 In 2014, Romania is managed by the interests of “oligarchs” and local barons. According to the methodology used by The Economist, the colleagues from Adevarul determined that 80% of the wealth of the 100 richest Romanians, which represents 10% of GDP, was built on business with the Romanian state.  Fighting the big corruption is and will be for the future a hot topic for Romania, and this article is focused on how we can engage in anti-corruption programmes at the local and regional level.

In his visit U.S. Vice President Joe Biden said: “Countries that doesn’t have a strong rule of law, an independent judiciary system and strong democratic institutions are vulnerable to the kind of actions that carries Russia in Ukraine …. Stability, transparency and rule of law are essential for investment and we want our economic relations to continue, to develop and grow.”

In a statement in Washington DC from 10th of April, the Assistant Secretary of State for European and Eurasian Affairs at the United States Department of State, Victoria Nuland was emphasizing the danger of institutionalized corruption, and the mixture between oligarchs, media and political class:

“…..we are seeing a similar disturbing trend in too many parts of Central and Eastern Europe and the Balkans now “where the aspirations of citizens are … being trampled beneath corrupt, oligarchic interests” who “use their money and influence to stifle political opposition and dissent, to buy politicians and media outlets, weaken judicial independence and the rights on NGOs.”

 We are also seeing a growing league of oligarchs and corrupt politicians work together, including across national lines, to protect and help each other maintain that influence, and keep the cash flowing that feeds their preferred system. Corruption of this kind doesn’t just rot democracies from the inside, it also makes them vulnerable to corrupting influences outside country who seek undue economic and political influence over state policies and decision-making. In other words, in many parts of Europe, fighting corruption needs to be a higher national priority in order to protect and defend democracy AND state sovereignty.”

 In a statement in Bucharest from 30th of April, Victoria Nuland’s Assistant, Mr. Hoyt Yee, was saying: “Romania, Bulgaria and other countries in this part of Europe should  be able to withstand the oligarchs, corporations or wealthy individuals who, in the absence of strong institutions,  may use to buy the vital infrastructure or media, or politicians in order to influence and to gain control of the institutions or the state. “

We firmly believe that working together, the EU, the USA and Romania, we can strengthen institutions and prevent this type of corruption, organized crime, this type of influence on the democratic state

 Democracy assistance offered by U.S helped us in the past. From the statement given by Ms. Nuland and Mr. Hoyt we understand that the U.S. is directly interested in fighting corruption in Eastern Europe and therefore, also in Romania. Unfortunately, with some small exceptions, these activities at local and regional level are non-existent and there are few donors who are funding the anti-corruption fight at local and regional level. If the U.S. Department of State is so focused in fighting corruption in Romania, it should open grants which would help to achieve these goals.

Actual situation

Nuland’s declaration comes after a visit to Bucharest, when Prime Minister Ponta failed to meet her, perhaps suspecting that “corruption” could be one of the topics on the table. Media suggested that PM Ponta was afraid that he would be held accountable after last year’s “Black Tuesday”. That was a minus for diplomatic relations between Romania and USA. However, it seems that justice is becoming more active and the number of investigations and convictions is rising. The problem is that the anti-corruption fight is seen more on television and many people say it is motivated by political fights. In a TV interview, former head of European Commission Delegation in Romania, Jonathan Scheele, was saying about television justice: I think it’s a risky thing, because this kind of justice does not allow to know all the details. The stories presented are more complicated. And on TV there is a tendency to focus on certain aspects.

It is true that the anti-corruption officers seem to target especially from the PNL or PSD parties, carefully avoiding some political figures. In the case of PNL, the party complains that it is a target of both its former coalition partner the PSD, a blackmail attempt to keep the PNL under PSD’s hold, and of the president Basescu. In what concerns the arrests in PSD ranks the Romanian journalists point out at the Prime Minister’s attempt to reform his own party and to reduce the power of the local oligarchs.

Corruption at the regional and local level – local barons

The foundation of current political system in Romania is built on the strength of the local barons. Romania is controlled and governed by local barons, influential people in the party which helped the rise of prime ministers or presidents so far. They pull the strings in the party, they bring votes for parties, they call the presidents of the party, they make the rules.

At local and regional level there is already a vicious circle, a mixture of political decisions with state investments funds or European funds: this is called political clientelism. Local and regional companies pump money in the electoral campaign of one or several parties, and after elections the elected politician must return the money to the companies, plus extra gain which is shared with the politician. This is a a corruption scheme established years ago that is now regarded as normality. The lack of watchdogs and whistleblowers at regional level, the absence of an independent media and NGOs active in the field of anti-corruption, will encourage these practices to continue.

The events of the “Black Tuesday” in December 2013, when the Parliament wanted “to legalize the embezzlement” is an indicative of power of the local barons. Since that attempt failed, the local barons are now trying other ways: Romanian Vice-president Dragnea would like politicians – mayors, presidents of county councils and ministers -to avoid accountability for the acts they sign. A legal imbroglio adopted by the Romanian Parliament recently opens the possibility for all these high officials to delegate their power of signature to other public officials.

Victor Ponta is governing the country listening to what the West is saying, but he is aware that he owes his power to PSD barons. And now, he needs to thank them too. Otherwise it will cost him the elections from this year.

 

 The need of civil society involvement & mass media

The fight against corruption should be fought not only by state institutions like National Anticorruption Directorate (DNA) or National Integrity Agency (ANI). Even if DNA has territorial services and regional offices, the lack of human and administrative resources, reduces the capacity of anti-corruption fight. This fight must be waged also by the media and NGOs, especially at regional level. Unfortunately, our country ranks on the last places at effective regional governance and this is happening because of the lack of independent media and lack of NGOs activities.

 

NGO’s

With few exceptions, NGOs are underfunded and don’t have an active interest anymore in conducting projects to fight corruption. Recently, my efforts to gather support for an anti-corruption project were met with dryness because NGOs in Romania do not have financial resources to support theis kind of projects in a sustainable way. Also, the NGOs are reluctant to fight against the local barons, the people who have controlled Romania for the last 15 years.

International support has also disappeared after the European accession. USAID doesn’t finance activities in Romania anymore, and when they did, it had few funds for the fight against corruption. European funds are not suitable for such projects and government funding even less so. The only available funds for such projects were provided by European Commission,NGO fund for Romania, and other small calls provided by FDSC.

 

Media

The fight against corruption at the local and regional level is not made by the journalists which Ms. Nuland called at the press conference from Romania: Mircea Marian (EVZ), Dan Tapalaga (Hotnews), Sabina Fati (RL), Florin Negrutiu (Gandul), Alina Gheorghe (TVR), Catalin Prisacariu (B1). They are just the tip of the spear because of their access to national media. We are thankful to them! The battle against corruption is carried by dozens of local and regional journalists who don’t appear on television and which face daily the power of local political leaders who have all the resources in the region. So I think that they should be the first to be shown support and to be recognized!

 

A project idea for better governance at local and regional level

 The fight against corruption will  not be effective, if the system will not be improved. The convictions made will not do anything than to let other corrupt politicians to take the position of arrested politicians. Therefore it requires the monitoring of politician activities at local and regional level.

If in the near future the administrative regionalization will be shaped, the financial resources will be closer to the local barons. Even without the regionalization, local barons have the absolute power at local and regional level. I want to present you the project idea I wanted the Romanian NGOs to support but could not get support because of the reasons which I advocate above.

I think that in order to fight corruption at local or regional level, the Romanian state should establish special teams of anti-corruption watchdogs to work at local level. These watchdogs should be trained in good governance issues in order to monitor the activity of local and regional politicians and public administration. Romania has 8 development regions and 41 Counties. For each county should be elected one person, from the civil sector, among activists, among investigative journalists. The watchdogs should be organized by regions, each team coordinated by a regional coordinator.

A website dedicated to the work of the watchdogs and local whistleblowers will be created.

The results of monitoring local and regional administration by the 41 specialists will be available on this site. ANI and DNA will benefit from the work of these local watchdogs, having access to more information.

The cost of such a project for a year is of about 300,000 euros Is it too much? Is it too little? Some will say it is too much for a project run by civil society, but if this would effectively fight corruption at regional and local level, it is not a big sum. Similar sums are diverted regularly by the local barons.

This shows that we have initiatives and there are projects that could implement your reccommendations. However, we need  the will and financial resources to support those ideas. And here is where the U.S. State Department could come into action, Ms. Nuland, because the government or the Romanian politicians will never cut the branch under themselves by funding such type of projects. If the U.S. is still interested in promoting democracy in Eastern Europe, it should finance its objectives!

 

Gratian Mihailescu graduated journalism. He specializes in European Affairs and Regional Development, studying in Germany, Belgium, Italy and Hungary, at prestigious institutions in those countries. He worked for a period as a consultant in Brussels, and in 2012 he returned in Romania and works as a freelancer. He is concerned about European policies, the absorption of EU funds, regionalization, good governance, subsidiarity and democracy.

 

.

**The opinions expressed in this article are those of the author.

 

.

 

EDITORIALE

Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Ce înseamnă anunțul lui Emmanuel Macron pentru securitatea euro-atlantică

Published

on

© NATO/ Flickr

Anunțul disponibilității Franței de a contribui cu forțe militare la prezența NATO din România nu este numai o declarație de intenții, ci are potențialul de a transforma prezența NATO în sudul flancului estic și la Marea Neagră. De a ridica practic această prezență la nivelul dimensiunii de nord a flancului estic, un obiectiv de coerență și abordare unitară pe întreg flancul pentru care România luptă de la debutul crizei de securitate din Ucraina, din 2014.

Actualmente, prezența NATO pe flancul estic cuprinde o prezență înaintată avansată (eFP) pe dimensiunea sa de nord și una înaintată adaptată (tFP) pe dimensiunea de sud.

Prezența din nordul flancului estic este desfășurată astfel: patru batalioane aliate de circa 1000 de soldați fiecare instalate în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Cel din Polonia este condus de SUA, cel din Estonia de Marea Britanie, cel din Letonia de Canada și cel din Lituania de Germania. Decizia privind înființarea acestor structuri a fost luată la summitul NATO de la Varșovia din 2016 și implementată începând cu anul 2017. În cazul batalionului NATO din Polonia condus de SUA națiunile participante din punct de vedere militar sunt, pe lângă Statele Unite și Polonia, Marea Britanie și România

Prezența NATO din partea de sud a flancului estic se învârte în jurul Brigăzii Multinațională de Sud-Est de la Craiova, aprobată tot cu prilejul summitului NATO de la Varșovia din 2016.

Mai există, este adevărat, unitățile NATO de integrare a forțelor din România și Bulgaria sau prin Comandamentul Multinațional de Sud-Est de la București, aprobate la summitul NATO din 2014, și Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu, cel din urmă aflat în faza de capacitate operațională inițială după ce a fost aprobat la summitul NATO din 2018. Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu va asigura un lanț de comandă militară între unitățile aliate pe care România deja le găzduiește și Comandamentul Aliat al Forțelor Întrunite de la Napoli.

Pe de altă parte, prezența solidă aliată în România este reprezentată de prezența militară americană la bazele Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii, precum și cea a misiunilor de poliție aeriană de la Marea Neagră, asigurate prin rotație de forțe aeriane al aliaților din Marea Britanie, Canada, Italia, Spania și Germania.

“Forțele armate franceze contribuie la securitatea aliaților noștri europeni, în special prin intermediul sistemului prezenței înaintate avansate al NATO. Așa cum a indicat Emmanuel Macron, suntem pregătiți să mergem mai departe cu noi misiuni în România, în funcție de deciziile luate în mod colectiv”, a spus ministrul francez al armelor, Florence Parly, într-o declarație în care a explicat anunțul lui Emmanuel Macron, făcut într-un discurs către lideri militari ai forțelor terestre franceze și după ce a prezentat prioritățile președinției franceze a Consiliului UE.

Această afirmație se traduce astfel: Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Însă, pentru o astfel de desfășurare militară sub umbrelă aliată este necesară o decizie oficială la nivelul Alianței Nord-Atlantice.

Terenul pentru o astfel de decizie ar putea fi netezit la reuniunea miniștrilor apărării aliați din luna februarie și adoptată oficial la summitul NATO de la Madrid din luna iunie, o reuniune în sine crucială pentru că va consfinți adoptarea Conceptului Strategic al NATO. Pentru acest document programatic o miză aparte pentru România va fi ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Acel nivel de prioritate prin care NATO nu va mai aplica optici diferite pentru cele două zone ale flancului estic, ci le va trata unitar.

Ideea amplasării unui batalion NATO sub coordonarea Franței în România, o țară aliată care înțelege că securitatea sa decurge din apartenența la NATO și din Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, poate fi și rezultatul unui proces de reflecție pe care mediul decizional și strategic francez îl derulează de câțiva ani privind implicarea Parisului în securitatea la Marea Neagră.

Mergând dincolo de apetența președintelui francez pentru un dialog cu Rusia, poziție pe care aliații NATO de pe flancul estic au privit-o cu scepticism, o astfel de implicare militară franceză în România ar semnifica că Parisul și Bucureștiul ar fi capetele unei punți de reașezare a rolului militar al Franței în cadrul Alianței, care s-a retras din structurile militare ale NATO în 1966 și a revenit abia în 2009, dar fără a se afirma decisiv în teatrele de operații ale NATO, precum Afganistan, sau pe flancul estic.

O astfel de decizie ar oferi și un plus de credibilitate și claritate pentru politica președintelui francez, care înainte de a face anunțul disponibilității pentru o prezență în România, a prezentat în plenul Parlamentului Europeande la Strasbourg prioritățile președinției franceze a Consiliului UE, care a debutat la 1 ianuarie, pledând pentru o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru o nouă ordine de securitate europeană bazată pe reguli și care să fie apoi prezentată Rusiei și negociată cu aceasta.

În pofida acestor chestiuni semantice ale președintelui francez, care pot genera îngrijorări în partea de est a Uniunii Europene și a NATO privind politica față de o Rusie agresivă, o astfel de prezență militară suplimentară pe flancul estic în România constituie o respingere directă și fără echivoc a pretențiilor nefondate de securitate ale Moscovei, care solicită, între altele, încetarea oricăror activități și prezențe aliate pe teritoriul statelor care au aderat la NATO după 1997, anume toate țările din Europa de Est.

Tot în sens strategic, dacă prezența franceză sub umbrelă NATO se va concretiza înseamnă și că gestul României, de a participa militar la misiunea Takuba condusă de Franța în Mali, a fost un deschizător de drumuri, mesajul fiind că Bucureștiul susține ambițiile Franței pentru apărarea europeană, dar în complementaritate cu NATO, iar Parisul ar putea răspunde printr-un gest în care arată că NATO rămâne principalul pilon de securitate și apărare colectivă în Europa.

Continue Reading

EDITORIALE

Patrulaterul diplomatic Geneva-Bruxelles-Viena-Brest. Câteva adnotări despre securitatea europeană și a României

Published

on

© Cătălin Crudu Photography

2022 a debutat intens pe scena securității euro-atlantice. Geneva, oraș simbol al diplomației pentru stabilitate strategică și pace. Bruxelles, teren al familiei transatlantice. Viena, platformă diplomatică a unei organizații poate insuficient întrebuințată. Brest, cel mai mare port nord-atlantic al Franței, ales să găzduiască conversațiile țărilor UE privind busola strategică a apărării europene. Toate cele patru au fost teatre ale dialogului cu și despre așa zisele garanții de securitate cerute de Rusia, pe care cred că este mai corect calibrat să le numim pretenții nefondate de securitate. Un patrulater de discuții și poziționări, deoarece este injust ca din această săptămână crucială pentru securitatea europeană să nu alăturăm dialogului SUA-Rusia, Consiliului NATO-Rusia și reuniunii OSCE și întrunirile miniștrilor apărării și de externe din Uniunea Europeană, sub auspiciile președinției franceze a Consiliului. Este injust pentru că europenii sunt îndreptățiți să își negocieze propria securitate, firește, în parteneriat solid cu SUA și NATO.

Într-un timp în care Statele Unite insistă să se concentreze pe ascensiunea Chinei, persuadând și aliații și partenerii din UE, NATO și Asia-Pacific că o concurență strategică, politică, economică, tehnologică și de model cu regimul de la Beijing este singura cale de a apăra democrația și valorile ordinii liberale, o întrebare necesită clarificări și un potențial răspuns: Poate Occidentul politic și reunit în acțiuni concertate să facă față simultan competiției sistemice cu China și imprevizibilității unei Rusii în declin, dar ale cărei singure ingrediente de superputere rămân forța militară, nucleară și diplomația ca armă redutabilă de negociere?

Europa de Est și România nu mai sunt un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri

Cum s-a ajuns la acest patrulater? Pachetul de propuneri de securitate formulat de Federația Rusă la finele anului trecut, precedat de concentrările de trupe și tehnică militare la granița cu Ucraina, de retorica “sferelor de influență” și de antecedentele numite Transnistria, Osetia, Abhazia, Crimeea sau Donbas, a reprezentat cartea de intrare a Kremlinului pe lista “prioritar și urgent” a diplomației occidentale. Conținutul acestui pachet nu poate fi interpretat ca o bază de negocieri sau ca “garanții de securitate”. Tocmai din acest motiv, diplomații și liderii europeni și americani s-au ferit să numească aceste întâlniri SUA – Rusia, NATO – Rusia sau reuniunea OSCE ca reuniuni de negocieri. De garanții de securitate nu poate să încapă vorba. Așa cum sunt ele formulate, propunerile Rusiei vizează trasarea unei linii de demarcație, atât în prezent și pentru viitor, cât și în trecut. Epoca sferelor de influență a dispărut în Europa și odată cu ea și ordinea internațională bipolară. Dacă țări precum Ucraina se află încă sau vor mai rămâne un timp într-o zonă “gri” de alianțe și de influențe, în ce privește Europa de Est care astăzi este și flanc NATO și flanc UE, această regiune din care face parte și România nu mai este un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri.

Rusia cunoaște aceste aspecte, cum cunoaște și faptul că în definițiile cu care relațiile internaționale operează, garanțiile de securitate nu sunt specifice actorului cu spirit revanșard. Însă, momentul ales de Rusia pentru a se angaja cu SUA și NATO nu este unul la întâmplare. 

Se teme Rusia de miza geostrategică a României – recunoașterea și mai puternică a Mării Negre pe agenda NATO?

Summitul din vara anului trecut dintre Joe Biden și Vladimir Putin de pe malul lacului Geneva a probat o apetență comună pentru un tango între diplomație și încordare a mușchilor prin sancțiuni de partea occidentală și prin build-up militar, atacuri hibride și cibernetice sau geopolitica gazului dinspre Kremlin. Conceptul Strategic la care NATO lucrează pentru a fi aprobat la summitul de la Madrid din luna iunie va consfinți despărțirea de precedentul astfel de document, perimat fie numai și prin faptul că definea Moscova drept partener. Repoziționată prin măsuri de reasigurare, descurajare și apărare față de Rusia după anexarea ilegală a Crimeei și destabilizarea estului Ucrainei în 2014, Alianța Nord-Atlantică a parcurs un drum de aproape un deceniu în care a acționat pentru a descuraja orice potențial atac rus împotriva unui stat aliat. Dar a făcut-o gradual, proporționat, defensiv și… dezechilibrat. Întărirea flancului estic al NATO s-a produs cu două unități de măsură, una mai înaintată la Marea Baltică și o alta mai adaptată la Marea Neagră, zonă unde a și izbucnit actuala stare de tensiuni între NATO și Rusia. 

Acțiunile din prezent ale Federației Ruse, de la acumulări de trupe la așezarea la aceeași masă cu NATO, pot fi și avertismente, dar și temeri că direcția pe care noul Concept Strategic al Alianței o va imprima va spori importanța pe care SUA și aliații o acordă Mării Negre, ceea ce în mod particular este o miză geostrategică și pentru România. Un prim semnal al acestei direcții s-a conturat în toamna anului trecut, când mai mulți experți americani de politică externă și de securitate au fost audiați în Congresul SUA pe tema definirii unei strategii a Statelor Unite pentru regiunea Mării Negre, în timp ce șefii diplomațiilor americană și română deschideau, la Departamentul de Stat, o rundă de dialog strategic bilateral.

O recunoaștere și mai puternică a Mării Negre pe agenda Alianței Nord-Atlantice ar avantaja în primul rând România, care este tributară împărțirii litoralului aliat al acestei regiuni cu Bulgaria, o țară cunoscută pentru dorința de a nu supăra Moscova, și cu Turcia, un stat aliat cu propriile sale ambiții și cu relații delicate cu administrațiile de la Washington sau Paris.

Încă o dată, America și-a dovedit angajamentul pentru securitatea europeană

În același interval al summitului Biden-Putin de anul trecut, marii lideri europeni, Angela Merkel și Emmanuel Macron, au încercat să facă loc unui summit UE-Rusia, blocat însă de restul țărilor membre. Între timp, nu este încă foarte clar ce fel de relație vor dezvolta Kremlinul și noua cancelarie de la Berlin, condusă de social-democratul Olaf Scholz și cu o reprezentantă a Verzilor titulară la portofoliul externelor. Pentru Emmanuel Macron, situația este diferită. Având în palmares tentative de a readuce Rusia la dialog și de resuscita concepte precum Europa “de la Lisabona la Vladivostok”, președintele francez are câteva mize politice. Prima este să recâștige fotoliul de la Elysee, așa că are nevoie să apară ca un lider național și european ferm și capabil să rezolve astfel de situații. A doua este să bifeze obiectivele președinției franceze a Consiliului UE, între acestea figurând și Busola Strategică a apărării și securității europene, un document pentru care UE are nevoie de consensul tuturor statelor membre, inclusiv al celor de pe flancul estic care își identifică securitatea și apărarea sub umbrela NATO și care resping orice fel de duplicare sau paralelism ale apărării europene cu alianța atlantică. De aici a apărut, poate, și atitudinea Rusiei de a ridiculiza Europa, inclusiv prin expulzarea unor diplomați germani, polonezi și suedezi chiar în ziua vizitei șefului diplomației UE la Moscova sau prin a recunoaște doar Statele Unite ca partener de negocieri pentru securitatea europeană.

Dar, elementul central și de neclintit al tuturor discuțiilor petrecute la Geneva, Bruxelles, Viena sau Brest a fost cureaua de transmisie transatlantică, fapt care poate încurca și determina Federația Rusă să reconsidere o invazie în Ucraine, chiar dacă posibilitatea une intervenții punctuale rămâne. Secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, nu a poposit la Geneva pentru discuții cu partea rusă fără ca înainte miniștrii de externe din țările NATO să se reunească în regim extraordinar pentru a se informa și a-și armoniza pozițiile. Secretarul general al NATO nu a condus Consiliul NATO-Rusia fără ca înainte să organizeze o reuniune a Comisiei NATO – Ucraina și nu înainte de a discuta cu liderii instituțiilor UE. Președintele SUA Joe Biden a vorbit în ultimele săptămâni cu 16 lideri europeni, în timp ce șeful diplomației americane s-a consultat în format separat cu miniștrii de externe de pe flancul estic al NATO. Consiliul NATO-Rusia și reuniunea OSCE de la Viena nu s-au desfășurat decât după ce Statele Unite i-au informat pe aliații europeni și pe ambasadorii țărilor UE despre rezultatele discuțiilor cu Rusia.

Brest: piesa care închide patrulaterul diplomatic al unei săptămâni consacrate securității europene

Reciproca a funcționat. Reuniunile de la Brest ale miniștrilor apărării și de externe din UE, importante pentru că ele au avut un caracter informal și au depășit sfera punctajelor și ale “talking points” prestabilite în cadrul întrunirilor ordinare au fost urmate de conversații ale șefului diplomației UE și ale ministrului francez de externe cu secretarul de stat al SUA.

Insist asupra simbolisticii desfășurării acestor reuniuni la Brest, cel mai mare port la Oceanul Atlantic al Franței, pentru a discuta Busola Strategică a apărării europene concomitent cu situația de securitate din vecinătatea estică și complicatele raporturi între Europa și Rusia. În declarația reconcilierii pe care Joe Biden și Emmanuel Macron au adoptat-o în octombrie trecut la Roma, în marja summitului G20, SUA recunoșteau importanța eforturilor apărării europene în complementaritate cu NATO, în timp ce Franța făgăduia să țină la curent Statele Unite cu prioritățile sale pentru o Europă suverană.

2022 este preconizat să pună pe aceeași traiectorie Busola Strategică a UE, Conceptul Strategic al NATO, noua declarație comună de cooperare UE-NATO și implicarea SUA în proiectele apărării europene. Legătura dintre acestea este un proces independent discuțiilor ce au fost purtate între SUA și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, sau la OSCE. Însă, această partitură comună transatlantică poate fi o formă de disuasiune a Rusiei.

Revendicările Rusiei vizează securitatea României. Cum acționează Bucureștiul?

Revendicările împachetate de Rusia în documentul ce a servit ca punct de plecare a discuțiilor de la Geneva, Bruxelles, Viena și Brest nu sunt o noutate în sine. Însă forma lor și faptul că acestea nu au mai fost pure declarații politice, articole de propagandă sau retorici agresive au pus în discuție inclusiv securitatea României. Cred că este pentru prima dată după aderarea la NATO când, dacă dăm la o parte retorica privind sistemul antirachetă de la Deveselu sau interceptările aeriene de la Marea Neagră, securitatea României este vizată de un document oficial al unui actor al cărui comportament agresiv este definit de Strategia Națională de Apărare a Țării ca o amenințare.

Solicitarea Rusiei ca NATO să își retragă prezența militară din statele care au aderat la Alianță după 1997 nu are cum să fie luată în calcul. Numai avansarea acestei propuneri trebuie însă să dea de gândit decidenților și clasei politice. De asemenea, o re-izbucnire a ostilităților în estul Ucrainei ar aduce conflictul la aproximativ 1.000 de kilometri de solul României, în timp ce distanța față de Crimeea ocupată și militarizată este de doar 400 de kilometri. Dacă adăugăm acest risc la seria de provocări interne – criza prețurilor la utilități cu efect direct asupra nivelului de trai al cetățenilor, lipsa culturii unei guvernări de mare coaliție, implementarea PNRR sau ascensiunea unui partid a cărui unealtă de popularitate o reprezintă agresivitatea – este limpede că traversăm momente delicate.

Din poziția în care se află, Bucureștiul a întreprins câteva demersuri în raport cu pretențiile Rusiei. Le-a respins prin vocea prezidențială în cadrul unui discurs concentrat pe politica externă a României și prezentat în fața ambasadorilor străini la București, deci și a reprezentantului Rusiei și a propus, la nivelul Uniunii Europene, pregătirea în avans a unui set de sancțiuni care să fie activate în cazul în care Moscova lansează o ofensivă militară la adresa Ucrainei. Separat, Bucureștiul se află pe agenda de consultări pe care Statele Unite o desfășoară constant cu aliații europeni, iar în ultima vreme ele s-au derulat și în format B9 la nivel prezidențial și pe linia miniștrilor de externe, precum și între consilierii prezidențiali pentru securitate națională sau între conducerile serviciilor de intelligence. Aceste acțiuni oferă indicii că România se pregătește împreună cu aliații pentru diferite scenarii.

Dar este nevoie de mai mult. Obiectivul României de prezervare a arhitecturii de securitate existente în Europa presupune ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Dacă Federația Rusă renunță la diplomație sub pretextul respingerii propunerilor sale și mai face încă un pas în Ucraina, măsurile de descurajare pe dimensiunea sudică a flancului estic necesită o recalibrare, iar România în acest spirit trebuie să acționeze.

Continue Reading

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

Facebook

NATO22 mins ago

Rusia cere retragerea forțelor SUA și NATO din România și Bulgaria, în timp ce Statele Unite afirmă că au “o obligație sacră” de a apăra România și țările de pe flancul estic

MAREA BRITANIE32 mins ago

Germania și Regatul Unit avertizează: O nouă agresiune militară în Ucraina „va avea costuri ridicate” pentru Rusia

INTERVIURI34 mins ago

INTERVIU Patriciu Achimaș-Cadariu: Noul Plan Național de Combatere a Cancerului este echivalentul unui ”PNRR al cancerului”. Există proiecte destinate finanțărilor europene

INTERNAȚIONAL37 mins ago

Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care le cere statelor să respingă orice negare sau deformare a Holocaustului ca eveniment istoric

U.E.2 hours ago

Ungaria consideră Rusia un partener de importanță strategică în domeniul cooperării economice, al asigurării securității energetice și al combaterii COVID-19

PARLAMENTUL EUROPEAN2 hours ago

Deputații europeni solicită includerea dreptului la avort legal și sigur în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

SUA2 hours ago

SUA și Germania subliniază importanța relațiilor transatlantice pentru securitatea globală și transmit Rusiei pe o singură voce că va suporta ”costuri severe” în cazul escaladării agresiunii împotriva Ucrainei

Eugen Tomac3 hours ago

Eugen Tomac a susținut în plenul PE necesitatea unui pachet legislativ care să reglementeze piața online: Actul privind Serviciile Digitale este esențial în acest sens

MAREA BRITANIE3 hours ago

Șefa diplomației britanice îl îndeamnă pe Vladimir Putin „să renunțe și să se retragă din Ucraina înainte de a face o greșeală strategică masivă”

Corina Crețu3 hours ago

Corina Crețu a fost numită membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European

INTERVIURI34 mins ago

INTERVIU Patriciu Achimaș-Cadariu: Noul Plan Național de Combatere a Cancerului este echivalentul unui ”PNRR al cancerului”. Există proiecte destinate finanțărilor europene

Daniel Buda19 hours ago

Parlamentul European a adoptat cu largă majoritate rapoartele lui Daniel Buda prin care este asigurată bunăstarea animalelor în timpul transportului, protejând în același timp interesele fermierilor

COMISIA EUROPEANA22 hours ago

Ursula von der Leyen, la Forumul Economic Mondial: Vom propune o Lege Europeană privind Cipurile în februarie

PARLAMENTUL EUROPEAN2 days ago

Liderul Renew Europe îndeamnă președinția franceză la Consiliul UE să fie foarte „îndrăzneață” în ceea ce privește sprijinirea tinerilor și egalitatea de gen

CONSILIUL UE2 days ago

De la pupitrul democrației europene, Emmanuel Macron pledează pentru o perspectivă clară de aderare la UE pentru țările din Balcanii de Vest, regiune ”aflată în inima continentului european”

CONSILIUL EUROPEAN2 days ago

Emmanuel Macron promite că Parlamentul European va dobândi drept de inițiativă legislativă și cere apărarea statului de drept, al cărui sfârșit ar însemna o întoarcere la regimuri autoritare și la bâlbâiala istoriei

U.E.2 days ago

Emmanuel Macron subliniază urgența abordării schimbărilor climatice pentru ca UE să poată asigura progresul economic promis

CONSILIUL EUROPEAN2 days ago

Emmanuel Macron cere o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru “o nouă ordine de securitate” care “să fie negociată cu Rusia”

CONSILIUL UE2 days ago

Emmanuel Macron face apel la fermitate din partea UE în relația cu Regatul Unit: Pentru a rămâne prieteni, acordurile încheiate trebuie respectate

U.E.2 days ago

Emmanuel Macron: Provocarea UE este de a construi o piață unică digitală care să genereze inițiative emblematice și campioni europeni

Advertisement

Team2Share

Trending