Eforturile miniştrilor de finanţe din zona euro de a ajunge la un acord privind un pachet de măsuri fiscale menit să contracareze consecinţele pandemiei COVID-19 s-au extins în noaptea de marţi spre miercuri, însă fără rezultat, prelungind astfel agonia unei potențiale decizii care a debutat cu eșecul videoconferinței liderilor europeni din 26 martie.
Agențiile de presă europene relatează că dificultăţile au fost generate de diferenţa de viziune între statele din nordul continentului, îndeosebi Germania și Olanda şi cele din sud, cu precădere Italia, acestea din urmă solicitând un efort financiar fără precedent cu preţul asumării unei datorii comune, aşa numitele coronabonduri.
Reuniunea în sistem videoconferinţă a Eurogrupului, începută la ora 16:30, a fost reluată la 22:00, după mai multe ore de întrerupere în timpul cărora au avut loc numeroase discuţii în format restrâns în încercarea de a se ieşi din impas, informează Agerpres. Reuniunea va fi continuată joi, după ce o conferinţă de presă anunţată pentru ora 10:00 a fost anulată.
“N există deocamdată un acord.. Acesta va necesita timp”, a declarat o sursă europeană.
Potrivit AFP, acest prim răspuns european la criză economică asociată pandemiei COVID-19 ar urma să fie compus din trei piloni: acordarea de împrumuturi în baza Mecanismului european de stabilitate, planul de salvare de 500 de miliarde de euro creat în 2012 ca răspuns la criza datoriilor suverane, un fond de garanţii pentru companii şi sprijinirea schemelor de şomaj parţial.
Prima propunere constă în utilizarea unei părţi din cele 410 miliarde de euro disponibile în Mecanismul European de Stabilitate (MES), fondul de salvare al zonei euro înfiinţat în 2012, cu prilejul crizei datoriilor suverane, pentru a ajuta statele membre care au probleme în a se finanţa de pe piaţă. MES ar putea acorda împrumuturi unui stat în dificultate, împrumuturi care ar putea merge până la 2% din PIB, dar cu garanţii mai limitate decât de obicei.
Banca Europeană pentru Investiţii (BEI), braţul financiar al Uniunii Europene, ar urma să fie pusă şi ea la contribuţie pentru crearea unui fond de garantare paneuropean, a cărui valoare nu a fost încă dezbătută. BEI propune să doteze acest fond cu 25 de miliarde de euro, prin intermediul garanţiilor oferite de statele membre, pentru a putea mobiliza până la 200 miliarde de euro suplimentare ce vor fi destinate companiilor.
Planul privind schemele de șomaj este reprezentat de validarea propunerii Comisiei Europene care vizează crearea unui instrument de garantare cu până la 100 miliarde de euro planurile naţionale de şomaj parţial, consolidate sau înfiinţate în contextul pandemiei de coronavirus.
Reuniunea reprezintă un test decisiv pentru unitatea celor 27 de state membre, care nu îşi pot permite să facă dovadă, încă o dată, de absenţa unei viziuni comune după eşecul summitului şefilor de stat şi de guvern consacrat crizei, care a avut loc pe 26 martie, notează AFP.
Dar ţările cele mai afectate de pandemie, în special Italia, continuă să solicite, suplimentar, crearea unui instrument comun de datorie, sub forma unor euro-obligaţiuni denumite deseori coronabonduri sau eurobonduri, destinat relansării economiei după încheierea crizei.
Printre aceste ţări se numără şi Spania, Franţa, Grecia, Malta, Luxemburg şi Irlanda.
Statele din nordul Europei, în special Germania şi Olanda, s-au opus Italiei, susţinută la Spania, ceea ce a determinant eşecul summitului din 26 martie. Mutualizarea datoriei (împărţirea poverii financiare) reprezintă o linie roşie pentru Berlin şi Haga, care refuză să se angajeze într-un împrumut comun cu statele sudice foarte îndatorate şi a căror gestiune o consideră laxă. În tabăra Germaniei şi Olandei se mai află Danemarca, Austria, Suedia şi statele baltice, conform unei surse europene citate de AFP.
Dacă miniştrii europeni de finanţe vor ajunge la un consens, îşi vor prezenta propunerile şefilor de stat şi de guvern din UE.