Connect with us

DINAMICA GLOBALIZĂRII

Alegerile anticipate din Turcia, la răscrucea a trei întrebări esențiale

Published

on

Corespondență din Ankara-Turcia, transmisă pentru caleaeuropeana.ro de către  Ionuț Stroe, observator internațional în comisia Consiliului Europei de observare a alegerilor anticipate parlamentare

Alegerile anticipate din Turcia se derulează la răscrucea a trei întrebări esențiale:

1. Cât influențează rezultatele alegerilor din aceasta duminică marea criză a migrației?

2. Cât de important va fi rolul Turciei in soluționarea crizei siriene concomitent cu lupta împortriva terorismului?

3. Turcia se apropie sau se depărtează de Uniunea Europeana?

stroeMă aflu de joi in Ankara, ca reprezentant al Consiliului Europei în misiunea de observare a alegerilor anticipate din Turcia, una din țările de maxim interes geo-politic actual dar a cărei evoluție o urmaresc cu interes și respect deopotrivă.

De aceasta data însă, contextul politic, socio-economic și de securitate este CRITIC. Turcia parcurge o perioadă de mari dificultăți:

POLITICE – s-a constatat imposibilitatea creării unei majorități parlamentare pentru susținerea unei guvernări stabile, după alegerile din 7 iunie a.c., situație care este de altfel și cauza declanșării alegerilor anticipate. Au fost folosite timp de 5 luni, din informațiile publice existente, toate mijloacele politice posibile și totuși, încercarea de a crea acea majoritate a eșuat.

SOCIO-ECONOMICE – Turcia traversează o perioadă de regres economic. Se simte nevoia unor ample refome economice dar și sociale.

DE SECURITATE – este de departe subiectul cel mai de actualitate care a influențat factorul politic și, drept consecință, a contribuit la regresul economic. Starea de confruntare și repornirea conflictului dintre Fortele de Securitate Turcești și organizația teroristă PKK s-au întețit înaintea alegerilor. Suspendarea procesului de pace și repornirea acestor confruntări au devenit extrem de periculoase generând tensiuni suplimentare și serioase ingrijorări. Tonalitatea campaniei electorale a fost la un nivel ridicat iar confruntările pe aceste trei paliere au amplificat starea de nesiguranță.

Ca in orice societate contemporană, singurul în măsură să ofere răspuns la aceasta stare de fapt este poporul turc, care duminica, prin vot, ar trebui să își exprime vointa cat mai limpede astfel ca starea de incertitudine să fie lămurită și rezolvată de rezultatul votului.

Găsirea răspunsurilor la cele trei întrebări importante de la începutul editorialului nu își propune o judecare exhaustivă a agendei lor politice ci, oferirea unei analize din perspectiva interesului politic al României, al Uniunii Europene în relațiile externe ale Turciei. Încerc să exprim un punct de vedere obiectiv în contextul evenimentelor politice de la nivel european.

În primul rând trebuie văzut în ce măsură poate influența rezultatul alegerilor de duminica criza migrației cu care Turcia și țările UE se confruntă?

Turcia se confruntă în prezent cu cel mai mare exod de refugiați și migranți; 2,5 milioane de refugiați și imigranți sunt găzduiți sau tranzitează taberele din Turcia. Nicio altă țară din lume nu are de infruntat un val atât de numeros.

Prin urmare, este esențial ca în planul de soluții propuse pentru rezolvarea crizei generale (inclusiv europene) ca Turcia să fie sprijnită de comunitatea internațională. Sunt de evidențiat și de apreciat eforturile acestei țări în gestionarea problemei dar, complexitatea și natura transnațională a crizei, necesită în același timp cu efortul național al Turciei și soluții internaționale: asistență financiară, ajutor umanitar și raspuns global, unitar al rezolvării situației de criză. Comunitatea internațională chiar se bazează pe soluțiile și abordarea pro-activă ale Turciei, de aceea este dispusă să răspundă solicitărilor de sprijin ale acesteia.

În concluzie, indiferent de ce Guvern se va instala la Ankara de luni încolo, situația dramatică a afluxului masiv de refugiați va trebui gestionată prin dialog și colaborare cu Uniunea Europeană.

În al doilea rând trebuie să înțelegem cât de important este sau va fi rolul Turciei în lupta împotriva terorismului și a încheierii conflictului din Siria?

Combaterea terorismului în Turcia comporta o abordare în două planuri aparent distincte, dar în realitate legate de conflictul din Siria – în plan intern se pune problema reprimarii conflictelor dintre autoritățile turce și organizația kurdă PKK iar în plan extern e nevoie de contribuția vitală de poziționare geo-politică a Turciei în eforturile internaționale de rezolvare a războiului sirian.

Din pacate, conflictul cu PKK și suspendarea procesului de pace a dus deja la două atentate majore soldate cu pierderea de vieți omenești, asta dacă nu punem la socoteală victimele zilnice ale conflictelor armate inopinate precum și exacerbarea tensiunilor în societate și polarizarea opiniilor. Efectele acestora pot fi, in viitorul apropiat, extrem de periculoase.

Personal, îmi generează și o serie de îngrijorări suplimentare în legătură cu posibilele schimbări de atitudine din plan extern.

Sper că dupa consumarea scrutinului, nivelul tensiunii și al emotiilor să coboare iar contribuția pentru rezolvarea problemelor să fie în egală masură atât din partea partidelor turcești dar și din partea HDP (Partidul Democrat Popular pro kurd) care a intrat pentru prima oara in Parlament, obținând 13%.

Din păcate, opiniile și pozitionările politice actuale nu prefigureaza un mare potențial de autoreglare a situației post-alegeri, iar experiențele din trecut au confirmat teoria că poporul turc are nevoie de o conducere ferma, cu obiective concrete și reacții pe măsură pentru gestionarea eficientă a problematicii kurde.

Legatura cu conflictul sirian e determinată evident de acuzele lansate împotriva PKK de legături cu grupările implicate în războiul civil sirian sau cu gruparea terorista DAESH (denumire dată de francezi Statului islamic pentru a evita confuzia cu islamul, musulmanii și islamiștii, daesh fiind un acronim care inseamnă în limba araba „a călca în picioare ceva sau pe cineva”).

Indiferent de abordarea subiectivă sau nu a temei, rolul Turciei în raport cu soluționarea conflictului din regiune este esențial, aș spune că Turcia este unul din cei mai importanți piloni de stabilitate din zonă. Contribuția ei în NATO și adoptarea unor clare poziționări pro-occidentale, au adus o consistentă bază de stabilitate în situația geopolitică actuală. Politica pragmatică a Turciei pare, în acest context, o piatră de neclintit.

Războiul din vecinătatea sa sud-estică, numărul mare de refugiați de pe teritoriul său, instabilitatea și incertitudinea care s-au instalat la granițele sale (implicit la granița sudică a NATO), dar și faptul că problema kurdă determină o presiune mare, au făcut ca opțiunea aleasă să fie clară, în favoarea stopării conflictului din Siria și schimbarea de la putere a regimului Bashar Al-Assad.

Turcia a preferat o abordare principială cu referire la încălcările grave ale normelor elementare de drept internațional și ale drepturilor omului de către regimul sirian, dar in același timp Turcia își consolidează poziția importantă și privilegiată în angrenajul strategic oriental.

Totodata, foarte important pentru noi este faptul că interesele Turciei în zona siriană sunt și vor rămâne complet divergente de cele ale Rusiei sau Iranului.

Turcia vizează, astfel, în mod legitim, statutul de lider și model în zona Orientului Mijlociu, mai ales ca fundamentalismul islamic și tradiția musulmană par a nu mai fi de actualitate în strategia regională a Turciei.

Astfel, Turcia este partener strategic al Statelor Unite ale Americii și al Marii Britanii continuînd să fie o putere emergentă care va juca un rol important în zona Orientului apropiat.

În al treilea rând și foarte importantă este viitoarea posibilă apropiere a Turciei de Uniunea Europeană.

În Turcia, țară aspirantă la modelul european, democrația și drepturile civile trebuie să fie prețuite și respectate. Este de remarcat că tensiunea din regiune a redeschis dialogul Turcia-UE și oferă noi oportunități de apropiere între cele două: sprijin financiar european, dialog pre-aderare, agendă comuna in legatura cu migrația.

Dar, mai important decât negocierea și dialogul cu UE este ca Turcia, atât în zona decizională dar și la nivelul populatiei să înțeleagă și să asimileze pe cât mai mult posibil, valorile și principiile europene, drepturile și libertățile fundamentale, condiții vitale pentru funcționarea unei societăți europene.

Există, din păcate ingrijorări în legătură cu situația mass-media și unele limitări ale libertății de exprimare, posibile încercări de intimidare atât a presei opozante dar și a opoziției politice în sine. Acestea sunt justificate public și legal de prevederile constituționale și chiar legislative care permit restricționarea lor “inter alia” în scopul ”protejării caracteristicilor de bază ale Republicii și integrității indivizibile ale Statului cu teritoriul și națiunea sa”.

Aplicarea excesivă a prevederilor legii antiterorismului si a Codului Penal turc, înainte și în timpul campaniei electorale, a dus la anchete penale pentru defăimare sau pentru sprijinirea terorismului a multor jurnaliști și utilizatori de social-media. Cateva posturi TV au fost efectiv eliminate din grilele furnizorilor de astfel de servicii.

Nu de puține ori, marile democrații occidentale au atras atenția asupra necesității corectării atât a comportamentului instituțional dar și a legislației Turciei pentru deplina garantare și respectare a drepturilor omului, a diferitelor minorități etnice și sociale.

În concluzie, există un bun potențial de apropiere între Turcia și UE, dar care trebuie ajutat din interior prin întărirea cadrului constituțional și legislativ dar și din exterior prin sprijin financiar, expertiză și asistență europeană.

Îmi rezerv dreptul ca după încheierea alegerilor să revin cu noi concluzii legate de cele trei teme deschise. Îmi exprim convingerea că rezultatul alegerilor ar putea rezolva complexul de dificultăți politice și economice cu care Turcia se confruntă azi. Sper ca răspunsul poporului turc, reflectat în rezultatul alegerilor să fie concludent și să ofere noi soluții.

Nota redacției: Tânărul deputat PNL Ionuţ Stroe este şeful delegaţiei României la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fiind si vicepreşedinte al APCE. Incepand cu 11 octombrie 2013, Ionut Stroe a decis sa se alature echipei de editorialisti ai caleaeuropeana.ro. Salutam acest demers, deschis oricaror altor lideri politici care inteleg importanta promovarii valorilor europene si care doresc sa comunice aceste idei pe caleaeuropeana.ro

BRAZILIA

Liderul unui trib indigen din Amazonia, propus la Premiul Nobel pentru Pace pentru viața dedicată în scopul protejării pădurii amazoniene

Published

on

© Wikipedia

Un grup de antropologi şi ecologişti din Brazilia l-a propus pe şeful tribului Kayapo, Raoni Metukire, pentru Premiul Nobel pentru Pace pe 2020, pentru eforturile depuse de acesta toată viaţa în scopul protejării pădurii amazoniene, informează Reuters, potrivit Adevărul.ro.

Raoni, un simbol inconfundabil al Amazonului, a devenit cunoscut în plan internaţional ca un apărător al mediului, în anii ’80, avându-l pe Sting alături.  

La 89 de ani, Raoni a pornit la drum din nou în acest an, căutând ajutor pentru stoparea incendiilor care au distrus pădurea amazoniană. El consideră că de vină pentru incendii sunt planurile preşedintelui Jair Bolsonaro de dezvoltare a Amazoniei şi asimilare a populaţiei indigene.  

Fundaţia Darcy Ribeiro, care poartă numele unuia dintre primii antropologi ai Braziliei, a anunţat că l-a propus oficial pe Raoni Comitetului Nobel, care decide cine obţine premiul annual.  

Reprezentanţii fundaţiei i-au scris şi preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru a-i cere susţinerea în privinţa nominalizării lui Raoni.

Şeful indigen s-a întâlnit în acest an de două ori cu Macron, care a criticat dur practicile Braziliei cu privire la mediu la summit-ul G7 de la Biarritz, unde liderii celor mai industrializate țări au convenit acordarea unui ajutor financiar de 20 de milioane de dolari pentru conservarea Pădurii Amazoniene, mistuită de incendii.

Continue Reading

SUA

Politico Europe: OMC a dat undă verde Statelor Unite să impună tarife de 11 miliarde de dolari Uniunii Europene pe fondul subvențiilor acordate gigantului Airbus

Published

on

© EC - Audiovisual Service

Statele Unite au primit undă verde să impună tarife Uniunii Europene prin câștigarea, la Organizația Mondială a Comerțului, a unei dispute pe fondul subvențiilor acordate de UE gigantului aeuronatic Airbus.

Decizia, asupra căreia nici reprezentanții companiei Airbus și nici Comisia Europeană nu au dorit să comenteze rezultatul, a fost confirmată de patru oficiali europeni, transmite Politico Europe.

Potrivit acestora, Statele Unite au câștigat dreptul de a aplica Uniunii Europene tarife punitive de miliarde de euro, în condițiile în care subvențiile acordate au afectat negativ poziția economică a SUA, daune pe care Washington-ul le evaluează la 11 miliarde de dolari.

Hotărârea pune capăt unei dispute de zeci de ani cu privire la faptul că țările UE subvenționează ilegal avioanele Airbus prin acordarea de împrumuturi cunoscute sub numele de ”ajutor de lansare”.

Decizia OMC nu este nici publică, nici autorizată pentru publicare. Nu comentăm zvonurile cu privire la un raport care nu este public“, a declarat un purtător de cuvânt al Airbus. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a spus că a fost ”comunicat Statelor Unite că Uniunea Europeană este pregătită să lucreze la o soluție echitabilă și echilibrată pentru industriile aeronautice respective“.

Statele Unite au depus pentru prima dată o plângere la Geneva împotriva UE în 2006. Washingtonul a estimat că valoarea daunelor rezultate din subvențiile UE care sunt încă în vigoare se ridică la 11 miliarde de dolari.

O plângere paralelă a UE, care pretinde subvenții ilegale ale SUA pentru Boeing, are o întârziere de aproximativ 6 luni.

UE se așteaptă ca rezultatul acestui caz să ofere blocului european dreptul de a răspunde cu propriile tarife anul viitor și speră să încheie un acord cu Washington pentru ridicarea sancțiunilor.

Pe de altă parte, decizia OMC vine la scurt timp după prima întrevedere între președintele ales al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și secretarul de Stat al SUA Mike Pompeo, în care ambele părți au agreat necesitatea relansării relației transatlantice.

Totodată, hotărârea va complica și misiunea lui Phil Hogan, irlandezul desemnat de von der Leyen să fie viitorul comisar european pentru comerțAcesta va avea de gestionat și viziunile diferite ale Uniunii Europene și Statelor Unite asupra rolului pe care Organizația Mondială a Comerțului o are în ecuația multilateralismului global.

De altfel, în scrisoarea de misiune transmisă lui Phil Hogan, președintele ales al Comisiei Europene îi cere acestuia să întărească setul de instrumente în materie de comerț de care Uniunea dispune, inclusiv consolidarea legislației care permite utilizarea sancțiunilor în raport cu actorii internaționali care adoptă măsuri ilegale.

Continue Reading

INTERNAȚIONAL

Rusia: Prima centrală nucleară plutitoare a țării a ajuns la destinație, în Extremul Orient, pentru a alimenta cu electricitate platformele petroliere din regiune

Published

on

© Wikipedia

Prima centrală nucleară plutitoare a Rusiei a ajuns la punctul final al destinaţiei sale din Extremul Orient, după o călătorie de trei săptămâni şi de 5.000 de kilometri, a anunţat sâmbătă Corporaţia pentru Energie Nucleară a Federaţiei Ruse, Rosatom, potrivit dpa şi agenţiilor de presă ruse, potrivit Agerpres.

Menită să alimenteze dezvoltarea producţiei de hidrocarburi în zonele extrem de izolate ale Rusiei, centrala este de fapt o barjă uriaşă denumita “Akademik Lomonosov”, după cercetătorul rus din secolul al 18-lea, Mihail Lomonosov. Ea a plecat în 23 august din portul Murmansk din nordul Rusiei, unde a fost alimentată cu combustibil nuclear, în direcţia Pevek, mic oraş din Siberia, în districtul autonom Ciukotka.

“Akademik Lomonosov”, o barjă de 21.000 de tone fără motoare proprii, a fost tractată de mai multe nave de-a lungul călătoriei sale. Centrala nucleara plutitoare este compusă din doua reactoare cu o capacitate de 35 MW fiecare, apropiată de cea a spărgătoarelor de gheaţă cu propulsie nucleară, faţă de o capacitate de 1.000 de MW pentru un reactor obişnuit al unei centrale nucleare de ultimă generaţie.

Confrom AFP, ”Akademik Lomonosov” are o lungime de 144 de metri şi o lăţime de 30 de metri şi are la bord un echipaj de 69 de persoane. Odată ajunsă la Pevek, nava Akademik Lomonosov va fi racordată la reţeaua energetică locală şi ar urma să devină operaţională până la sfârşitul acestui an. Chiar dacă populaţia acestui mic oraş din Siberia orientală nu depăşeşte 5.000 de locuitori, viitoarea centrală nucleară va putea acoperi consumul a 100.000 de persoane şi este destinată în special să alimenteze cu electricitate platformele petroliere din regiune, în contextul în care Rusia vrea să extindă exploatarea hidrocarburilor din zona Arctică.

Asociaţiile pentru protecţia mediului critică însă de mai mulţi ani pericolul reprezentat de un ”Cernobâl pe gheaţă” sau al unui ”Titanic nuclear”, mai ales după creşterea radioactivităţii în regiunea Arhanghelsk, nord-vestul Rusiei, ca urmare a unui accident despre care autorităţile ruse au spus ca a implicat un test cu rachetă pe o platformă în mare.

Continue Reading

Cum pot vota românii din diaspora la alegerile prezidențiale

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending