Alternativa liberală în România

Stila – Nicholas Puerava

Anii 1990 au delimitat perioada comuniste a României de una capitalistă. Drumul capitalist pare să fie determinat de liberalism, iar PNL s-a dovedit (la alegerile prezidențiale) demn pentru ”normalizarea” țării.

Alegerile prezidențiale din 2014 l-au desemnat câștigător pe Klaus Iohannis, membru PNL și candidat din partea Alianței Creștin – Liberale.

Parcursul PNL este delimitat de evoluții pasive dar semnificative la nivel de contribuție pentru succesul actual. Participanți ai parcursului, ce au arătat simț politic și au atras interesul (și simpatia) poporului, s-au remarcat încă din ’90: Radu Câmpeanu (1990, PNL), Emil Constantinescu (1996, PNL), Theodor Stolojan (2000, PNL), Traian Băsescu (2004, PD), Crin Antonescu (2009, PNL), Klaus Iohannis (2014, PNL).

Un succes asemănător (momentului actual) a fost în 1996, când Emil Constantinescu a câștigat alegerile și a modelat drumul către Occident și Europa al României.

Alt moment cheie a fost 2004, când Traian Băsescu a câștigat alegerile și a oferit PNL un loc important în administrarea țării, menținând relațiile cu Vestul.

Un al treilea moment a fost în 2009, când Crin Antonescu, deși a obținut doar locul trei, a venit cu cele mai bune rezultate ale PNL (ca grupare politică nealiată cu altă grupare) din ultimii ani.

În nici unul dintre aceste cazuri PNL nu a beneficiat de un sprijin atât de mare ca acum. În 1996, Constantinescu a avut votul a peste 7 milioane de oameni; în 2009 aproximativ 2 milioane de alegători sunt de partea lui Antonescu; în 2004 Băsescu e susținut de peste 5 milioane de voturi; iar în 2014 Iohannis a beneficiat de peste 6 milioane de voturi.

Considerând consecvența și raportul eficient al viziunii liberale în România, liberalismul cu valoare istorică pare și trebuie să aibă un aport mai mare la stabilizarea și liberalizarea demersului democratic capitalist în România. Iar PNL trebuie să asigure alternativa activă externă (de partener NATO și membru UE) pentru statul român și alternativa cetățenilor ce l-au desemnat cu toate bunele – intenții de normalizare.

.

.