Fundația Zidului Berlinului l-au comemorat marți pe Chris Gueffroy, un tânăr care, în urmă cu treizeci de ani, cădea victimă grănicerilor Republicii Democrate Germane, în încercarea sa de a trece, la 5 februarie 1989, Zidul Berlinului care despărțea RDG de RFG (Republica Federală Germană), fiind ultima persoană împușcată în timp ce încerca să părăsească ilegal RDG, informează Deutsche Welle.
Pe 5 februarie 1989, Gueffroy și prietenul său, Christian Gaudian, la adăpostul întunericului, s-au strecurat printr-un complex de grăniceri, încercând să ajungă la canalul Britz, pe unde cei doi sperau să treacă una dintre cele mai bine păzite frontiere.
Se zvonea că grănicerii din RDG primiseră, în secret, ordin să nu mai tragă. Până atunci, fiecare fugă fusese reprimată prin violență.
Cei doi tineri aveau informaţia de la un ofițer din Turingia, aşa că s-au căţărat fără teamă pe zidul înalt de trei metri, pe care au reușit să-l traverseze. Numai că acolo alarma a fost declanşată, iar aşa-numita ”fâşie a morţii” a fost inundată de lumina reflectoarelor.
Gueffroy a fost împușcat de două ori în piept și a murit pe loc. Gaudian, care a supraviețuit, fiind grav rănit, a fost arestat și condamnat mai târziu la trei ani de închisoare pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei.
Moartea lui Chris Gueffroy survenea cu doar nouă luni înainte ca Zidul Berlinului să se prăbușească, la 9 noiembrie 1989.
În dimineaţa zilei de 13 august 1961, berlinezii au constatat că prin mijlocul Berlinului începuse construcţia Zidului. 45 de kilometri de bariere de sârmă ghimpată şi beton au fost ridicate, în jurul Berlinului de Vest. Autorităţile comuniste voiau să împiedice migraţia cetăţenilor atraşi de prosperitatea și libertatea politică din vestul capitalist.
Trebuie amintit faptul că din 1945 Germania a fost guvernată de cele patru puteri învingătoare în cel de Al Doilea Război Mondial, dar izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupaţie franceză, britanică şi americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Tot atunci, în replică, şi zona de ocupaţie sovietică a Berlinului avea să fie proclamată Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul de Est.
Germania Federală s-a dezvoltat ca o ţară capitalistă, o democraţie parlamentară cu o economie susținută de fondurile Planului Marshall, în timp ce Gemania Răsăriteană avea, după modelul sovietic, un guvern autoritar, o economie planificată centalizat şi subvenţionată de stat.
Gunter Schabowski este numele fostului demnitar est-german care a anunţat accidental deschiderea Zidului Berlinului.
S-a dovedit mai târziu că nu trebuia să facă acest anunţ până a doua zi după-amiaza, la ora 16. De asemenea Schabowski ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală pentru a putea călători, dar confuzia sa a fost o adevărată bombă politică.
Demnitarul comunist a anunţat la o conferinţă de presă, complet accidental, noi reguli de călătorie în vest aplicabile imediat, iar jurnaliştii au difuzat prompt ştirea deschiderii graniţei. În aceeaşi zi, est-germanii au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase oraşul, familiile şi prietenii din cele două state germane şi fusese graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism, timp de 28 de ani.
Jurnaliştii au transmis imediat că Zidul, cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece care divizase Estul de Vest, era deschis, provocând asaltul est-germanilor asupra graniţelor.
Protestatarii au luat cu asalt punctele de trecere şi Poarta Brandenburg şi au început să facă breşe în zid, în data de 9 noiembrie 1989. Până la miezul nopţii, mii de est-berlinezi au traversat în Vest, unindu-se într-o atmosferă de mare sărbătoare cu mulţimea din Berlinul Occidental. Distrugerea Zidului, tot atât de rapidă ca şi crearea sa, a fost celebrată de întreaga lume, a fost primul pas către reunificarea Germaniei, încheiată oficial pe 3 octombrie 1990, şi a marcat începutul căderii comunismului în Europa de Est.
Zidul Berlinului a fost dărâmat cu buldozerele aproape total în săptămânile care au urmat. Regimul Comunist s-a prăbuşit, au urmat alegeri libere, iar statul însuşi s-a dizolvat prin Unificarea Germaniei, în octombrie 1990.
