Alegerile pentru Parlamentul European au început joi, 6 iunie, cu Olanda dând startul unui maraton electoral european care se va întinde până duminică pentru a decide cine va conduce Uniunea Europeană în următorii cinci ani și cu dilema privind modul cum vor performa forțele politice de extremă-dreapta.
373 de milioane de cetățeni din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene sunt așteptați la urne pentru a alege 720 de membri ai legislativului european, Olanda fiind, asemenea tradiției, prima țară care începe procesul de vot.
Votul din Olanda va fi urmat vineri, 7 iunie, de Irlanda, și de Letonia, Malta și Slovacia sâmbătă, 8 iunie. Este pentru prima dată, din primele alegeri din 1979, când procesul de vot la alegerile europene nu începe în Marea Britanie, țară care a părăsit Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020. În Cehia, urnele vor fi deschise vineri și sâmbătă, 6-7 iunie, în timp ce în Italia votul va avea loc sâmbătă și duminică, 8-9 iunie.
Deutsche Welle relatează că alegătorii olandezi vor oferi un test de turnesol timpuriu pentru a determina cât de mult la dreapta ar putea evolua viitorul Parlament European, deoarece sondajele arată că un număr tot mai mare de alegători iau în considerare posibilitatea de a vota pentru partidele de extremă dreapta.
Partidul Libertății (PVV) al lui Geert Wilders, câștigătorul surpriză al alegerilor naționale din noiembrie anul trecut, ar urma să fie cel mai bine plasat pe primul loc în scrutinul european din Olanda.
PVV a renunțat la promisiunea de a organiza un referendum “Nexit” privind ieșirea Olandei din Uniunea Europeană, dar manifestul partidului rămâne extrem de eurosceptic.
Cele mai recente sondaje, realizate la finalul lunii trecute, indicau un scor de 30% pentru PVV, urmat cu 16% de social-democrați și verzi, 13% pentru liberalii VVD ai lui Mark Rutte, 7% pentru liberalii de la D66 și 6% pentru creștin-democrații de la CDA.
Un sondaj de opinie post-poll pentru Olanda va fi difuzat joi seară de postul național de televiziune NOS, oferind o imagine parțială a ceea ce ar putea urma, în special cu privire la performanța extremei drepte.
În urmă cu cinci ani, rezultatele olandeze au fost oarecum orientative pentru evoluțiile ulterioare. Social-democrații au ieșit pe primul loc, sprijinind candidatura de atunci a candidatului principal Frans Timmermans, care a eșuat în cele din urmă pentru președinția Comisiei. Cu toate acestea, Timmermans a sfârșit prin a juca un rol de lider în calitate de vicepreședinte al Comisiei Europene pentru Pactul Verde European.
Alegerile europene se vor încheia duminică cu un scrutin în 20 de state: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Grecia, Ungaria, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria.
De rezultatele alegerilor europene depinde întregul proces de derulare a mecanismului post-electoral pentru intrarea în noul ciclu legislativ european, desemnarea noii Comisiei Europene și programul pentru Europa în următorii cinci ani.
Deși campaniile electorale sunt dominate de teme politice interne, aproape 80% din legislația implementată în țările Uniunii Europene este decisă prin negocieri între Parlamentul European, și Consiliul Uniunii Europene, instituție reprezentată de guvernele statelor membre.
Alegerile pentru Parlamentul European vor demara procesul specific și complex de schimbare la vârful instituțiilor europene. După închiderea urnelor și publicarea rezultatelor atenția se va muta către proceduri, proiecții, ponderi de putere, scenarii și negocieri care de fiecare dată se anunță a fi fără precedent.
La o săptămână după alegerile europene, liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene își vor da întâlnire pentru un prim summit post-electoral, la Bruxelles, pe 17 iunie, succedat de summitul de vară al Consiliului European, din 27-28 iunie. Noul Parlament European se va reuni de la 16 iulie 2024, în timp ce mandatul actualei Comisii Europene se încheie la 30 noiembrie 2024, împreună cu finalizarea mandatelor președintelui Consiliului European și Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, care deține și poziția de vicepreședinte al Comisiei Europene.
